FUNERAR, -A, funerari, -e, adj. Care tine de funeralii, privitor la funeralii; de inmormantare. ◊ Urna funerara = vas in care se pastreaza cenusa unui mort incinerat. Piatra funerara sau monument funerar = lespede sau monument care se asaza pe un mormant. – Din fr. funeraire, lat. funerarius.

PIRAMIDA ~e f. 1) Poliedru cu fete triunghiulare unite intr-un varf comun. 2) (in Egiptul antic) Constructie masiva din piatra, avand forma unui asemenea poliedru cu baza patrata, care servea drept monument funerar pentru faraoni. 3) Gramada de obiecte asezate unele peste altele in forma unui astfel de poliedru. ◊ ~ de arme a) suport cu baza poligonala, pe care se sprijina mai multe arme; b) grup de arme asezate cu patul pe pamant si sprijinite una de alta cu varfurile tevilor. 4) Figura de gimnastica executata de mai multi acrobati, care, urcandu-se unii pe umerii celorlalti, amintesc prin forma un asemenea poliedru. /<ngr. piramis, ~idas, lat. pyramis, ~idis, fr. pyramide

PLACA placi f. 1) Bucata de material (lemn, metal, piatra etc.) cu fetele plane si grosime uniforma, mult mai mica in raport cu fetele. 2) Piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate v******i ale vocii sau ale instrumentelor muzicale pentru a fi reproduse; disc. ◊ ~ fotografica placa de sticla acoperita pe o parte cu emulsie sensibila la actiunea luminii. ~ funerara placa cu inscriptie fixata pe un monument funerar. A schimba (sau a intoarce) ~a a schimba subiectul discutiei sau comportarea fata de cineva. [G.-D. placii] /<fr. plaque

COLUMBAR s. n. monument funerar cu nise in care se pastreaza cenusa mortilor incinerati. (<lat., fr. columbarium)

FUNERAR, -A adj. Care tine de funeralii, referitor la funeralii; de inmormantare. ◊ Urna funerara = urna in care se pastreaza cenusa unui mort incinerat; monument funerar = monument ridicat pe mormantul cuiva. [Cf. fr. funeraire, it. funerario, lat. funerarius].

CENOTAF s. n. monument funerar in memoria unui personaj al carui corp a disparut sau se gaseste in alta parte. (< fr. cenotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)

EDICUL s. n. 1. monument funerar dintr-un mic edificiu in forma unui templu, pe un soclu, care adaposteste statuia celui decedat. ◊ nisa in care se pastreaza portretele mortilor, urnele funerare. 2. chiosc, pavilion, de obicei in parcuri. 3. acoperitoare de protectie a unei lucrari de arta, cu infatisare de templu in miniatura sau de chiosc. (< fr. edicule, lat. aediculum)

EPITAF s. n. 1. (ant.) inscriptie funerara in care se facea elogiul celui decedat. ◊ placa, monument funerar care cuprinde o asemenea inscriptie. 2. poezioara compusa cu ocazia mortii cuiva. (< fr. epitaphe, lat. epitaphium, gr. epitaphion)

MAUSOLEU s. n. monument funerar ridicat in memoria unui om ilustru, a unui erou. (< fr. mausolee, lat. mausoleum, germ. Mausaleum)

OSUAR s. n. 1. monument funerar in care se pastreaza osemintele celor decedati. 2. loc special amenajat pentru oseminte (rezultate din deshumarile de pe campurile de lupta). (< fr. ossuaire, lat. ossuarium)

PIRAMIDA s. f. 1. poliedru avand ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 2. monument funerar antic, de forma unei piramide (1), din blocuri de piatra, in care erau inmormantati faraonii Egiptului. ◊ edificiu arhitectonic asemanator unui asemenea monument. 3. figura de gimnastica in care mai multi sportivi se asaza in randuri suprapuse. 4. ingramadire de materiale, de lucruri etc. in forma de piramida (1). ◊ forma de asezare a armelor pe sol, cu varfurile tevilor sprijinite unele de altele. 5. forma de coroana de pom cu ax principal. ◊ sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. formatie anatomica asemanatoare unei piramide (1). ◊ proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ♦ ~ bulbara = proeminenta a cordoanelor anterioare ale maduvei spinarii, la nivelul bulbului rahihdian; e Malpighi = formatiuni conice din zona medulara a parenchimului renal, prin care se scurge u***a. (< fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis)

SARCOFAG s. n. 1. sicriu antic, din piatra, bronz etc. ornamentat artistic. 2. monument funerar in forma de sicriu. (< fr. sarcophage, lat. sarcophagus, gr. sarkophagos)

STELA s. f. 1. monument funerar, coloana sau obelisc, dintr-un singur bloc de piatra, care poarta de obicei o inscriptie. 2. coloneta avand deasupra un obiect decorativ, o statueta etc. (< lat. stela, fr. stele)

STUPA s. f. monument funerar hindus in care se pastreaza cenusa sau relicvele unei capetenii budiste. (< fr. stupa)

gorgan (gorgane), s. n. – 1. Movila inaltata deasupra unui mormint stravechi. – 2. Movila. Cuvint oriental, provenind din per. gorkhanah „monument funerar” (Miklosich, Fremdw., 103), intrat in rom. prin tc. kurgan (Seineanu, II, 191; Iordan, BF, I, 130; Bogrea, Dacor., III, 460), sau prin sl. (rus. korgan, Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 282; DAR, cf. rut., pol. kurhan).

ARBORE, com. in jud. Suceava, pe riul Solca; 6.903 loc. (1991). Aici se afla biserica „Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul”, construita in 1503, ca paraclis al curtii boieresti a portarului de Suceava, Luca Arbore. Biserica, reprezentativa pentru arhitectura epocii lui Stefan cel Mare, are o structura planimetrica ce face trecerea de la planul longitudinal la cel triconc. Ca element special al constructiei: nisa exterioara de pe peretele vestic, menita sa adaposteasca masa pomenilor. La interior si la exterior se pastreaza parti dintr-un ansamblul pictural executat in 1541 de o echipa de zugravi condusa de Dragos Coman din Iasi. Mormintul ctitorului, aflat in pronaos, este cel mai important monument funerar in stil gotic din Modova. Monument UNESCO. Muzeu satesc.

HALICARNAS (HALICARNASSUS), oras antic pe tarmul de SV al Asiei Mici, intemeiat de colonistii dorieni in sec. 12 i. Hr. Aici, Artemisa a construit (mijlocul sec. 4 i. Hr.) in memoria sotului ei Mausol, satrapul Cariei, un monument funerar (Mausoleul din H.), considerat una dintre cele „sapte minuni” ale lumii. Azi Bodrum, Turcia.

bust n., pl. uri (fr. buste, d. it. busto, care vine d. lat. bustum, loc de ars mortii, monument funerar). Parte de sus a corpului omenesc (capu si peptu). Pictura, fotografie ori sculptura care reprezinta aceasta parte.

CENOTAF, cenotafe, s. n. (Livr.) monument funerar ridicat in amintirea unei persoane decedate ale carei oseminte se gasesc in alt loc sau au disparut. – Din fr. cenotaphe, lat. cenotaphium.

MEGALIT, megaliti, s. m. Nume dat unor monumente funerare sau religioase construite, in epoca neolitica si la inceputul epocii bronzului, din blocuri de piatra bruta sau cioplite sumar. – Din fr. megalithe.

MAUSOLEU, mausolee, s. n. monument funerar de proportii mari, ridicat in memoria unui om ilustru, a unor eroi etc. – Din lat. mausoleum, germ. Mausoleum, fr. mausolee.

OSUAR, osuare, s. n. 1. Loc sau constructie in care sunt depuse osemintele rezultate din deshumari. 2. monument funerar comemorativ, intr-un cimitir sau intr-un loc istoric, in care se pastreaza osemintele ostasilor cazuti intr-o batalie. [Pr.: -su-ar. – Var.: osuariu s. n.] – Din fr. ossuaire, lat. ossuarium.

MORMANT, morminte, s. n. Groapa sapata in pamant pentru inhumarea celor decedati; loc special amenajat unde este inmormantat cineva. ◊ Expr. A duce (pe cineva) in mormant sau a baga (pe cineva) in mormant = a pricinui moartea cuiva; p. ext. a necaji, a chinui foarte mult (pe cineva). A intra in mormant = a muri. ♦ monument funerar; cavou. [Pl. si: mormanturi] – Lat. monumentum.

DOLMEN, dolmene, s. n. monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatra asezata orizontal pe altele dispuse vertical. – Din fr. dolmen.

SARCOFAG, sarcofage, s. n. Sicriu antic facut din piatra, bronz etc. (artistic ornamentat). ♦ monument funerar in forma de sicriu. [Var.: (rar) sarcofagiu s. n.] – Din fr. sarcophage, lat. sarcophagus.

CENOTAF ~e n. monument funerar inaltat in memoria unei persoane disparute sau decedate in alta parte; mormant gol. /<fr. cenotaphe, lat. cenotaphium

MAUSOLEU ~e n. monument funerar somptuos, de proportii foarte mari, ridicat in memoria unei personalitati marcante sau a unor eroi. /<lat. mausoleum, germ. Mausoleum, fr. mausolee

NECROPOLA ~e f. 1) (in antichitate) Complex de morminte sub forma de bolti subterane sau constructii la suprafata solului. 2) Ansamblu de monumente funerare. /<fr. necropole

OSUAR ~e n. monument funerar comemorativ in care sunt depuse osemintele ostasilor cazuti intr-o batalie. [Sil. -su-ar] /<fr. ossua-re, lat. ossuarium

COLUMBAR s.n. (Arheol.) monument funerar cu nise in care se pastreaza cenusa mortilor. [Var. columbariu s.n. / < lat., fr. columbarium].

PIRAMIDA s.f. 1. monument funerar antic construit din blocuri mari de piatra, care avea patru fete triunghiulare si in care erau inmormantati faraonii Egiptului. 2. Poliedru care are ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 3. Figura de gimnastica in care mai multe persoane se asaza in randuri suprapuse in forma unei piramide (2). 4. Forma de coroana de pom cu ax principal. 5. Sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, alcatuit dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. Formatie anatomica asemanatoare unei piramide (2). ♦ Proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ◊ Piramide Malpighi = elemente conice care formeaza substanta medulara a rinichiului. [Pl. -ide, -izi. / < fr. pyramide, it. piramide, cf. lat., gr. pyramis].

CENOTAF s.n. monument funerar construit in memoria unui personaj al carui corp a disparut sau se gaseste in alta parte. [Pl. -fe. / < fr. cenotaphe, cf. gr. kenos – gol, taphos – mormant].

DOLMEN s.n. monument funerar megalitic, alcatuit dintr-o piatra plata asezata orizontal pe doua pietre verticale. [< fr. dolmen, cf. celt. tolmen – masa de piatra].

MAUSOLEU s.n. monument funerar ridicat in memoria unei persoane ilustre. [Pron. ma-u-so-leu, pl. -lee. / < fr. mausolee, cf. lat. mausoleum, gr. mausoleion < Mausol – rege din Caria].

MEGALIT s.m. Nume generic dat unor blocuri mari de piatra necioplita din epoca preistorica, care constituiau, probabil, monumente funerare sau de cult. [< fr. megalithe, cf. gr. megas – mare, lithos – piatra].

MENHIR s.n. monument (funerar) megalitic, format dintr-un bloc de piatra neprelucrata inaltat vertical. [< fr. menhir, cf. celt. men – piatra, hir – lung].

SARCOFAG s.n. 1. Sicriu facut din piatra. 2. monument funerar in forma de cosciug. [Pl. -ge, var. sarcofagiu s.n. / cf. lat. sarcophagum, gr. sarkophagos < sarx – carne, phagein – a manca].

STUPA s.f. monument funerar hindus in care se pastreaza cenusa sau relicvele unei capetenii budiste. [< fr. stoupa, sanscr. stupa].

EPIGRAMA s. f. 1. (ant.) inscriptie pe pietre funerare, monumente, vase etc. 2. poema scurta pe orice tema, de felul celor cultivate in epoca elenistica la Alexandria. 3. specie de poezie scurta, cu caracter satirizant, care se sfarseste printr-o poanta ironica, muscatoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc. (< fr. epigramme, lat. epigramma)

MEGALIT s. m. nume generic dat unor blocuri mari de piatra necioplita din epoca preistorica, monumente funerare sau de cult. (< fr. megalithe)

MENHIR s. n. monument (funerar) megalitic, din blocuri de piatra neprelucrata dispuse vertical, in aliniamente, sau izolate. (< fr. menhir)

PINA s. f. element de coronament la monumentele funerare, in forma de con de pin, sculptat in piatra. (< lat. pina)

piramida (piramide), s. f. – monument funerar pentru faraoni. Mgr. πυραμίς (sec. XVIII, cf. Galdi 227) si apoi din fr. pyramide. – Der. piramidal, adj., din fr.

BOLINTIN-VALE, com. in jud. Giurgiu, pe stg. Argesului, la 25 km V de Bucuresti; 12.082 loc. (1991). Ateliere de conf. metalice, tricotaje, reparatii auto, tabacarie. Complex de valorificare si industrializare a legumelor si fructelor. Prima atestare documentara dateaza din perioada 1426-1450. Biserica (1832, cu refaceri ulterioare), conacul Balaceanu, monumentul funerar al lui D. Bolintineanu, realizat de C. Storck. Declarat oras in 1989.

CANOVA, Antonio (1757-1822), sculptor italian. Reprezentant al neoclasicismului („Cele trei gratii”, „Amor si Psyche”, „Paolina Borghese”, monumentul funerar al papei Clement XIV).

CENOTAF, cenotafe, s. n. (Livresc) monument funerar ridicat in amintirea unei persoane care a decedat si ale carei oseminte se gasesc in alt loc sau au disparut. – Fr. cenotaphe (lat. lit. cenotaphium).

ROUBILLAC [rubiak], Louis Francois (1695/1705-1762), sculptor francez. Dupa 1732 a lucrat la Londra. Reprezentant al barocului. A excelat in realizarea unor monumente funerare (ducele de Argyll si lady Elisabeth Nightingale) in Westminster Abbey. Busturi (William Hogarth, Alexander Pope).

MENHIR, menhire, s. n. monument megalitic (funerar sau de cult, intalnit mai ales in provincia Bretagne si in sudul Angliei) de la sfarsitul epocii neolitice, construit dintr-un bloc inalt de piatra necioplita, asezat vertical, izolat sau in grup. – Din fr. menhir.

MEGALIT ~ti m. monument preistoric funerar sau religios, alcatuit dintr-un bloc de piatra bruta. /<fr. megalithe

MENHIR ~e n. monument megalitic funerar sau de cult, construit dintr-un bloc inalt de piatra necioplita. /<fr. menhir

CRIPTA s.f. 1. Constructie subterana in templele antice, unde se pastrau obiectele de cult, tezaurul etc. ♦ Cavou subteran, locas de inmormantare construit sub o biserica, sub un monument; capela funerara subterana. 2. Formatie anatomica asemanatoare unui sac mic deschis la gura; cavitate glandulara. [< it. cripta, fr. crypte, cf. gr. kryptos – ascuns].

CRIPTA s. f. 1. constructie subterana in templele antice unde se pastrau obiectele de cult, tezaurul etc. 2. cavou subteran, sub un monument; capela funerara subterana. 3. formatie anatomica asemanatoare unui sac mic deschis la gura; cavitate glandulara. (< fr. crypte, lat. crypta)

mormint (-minte), s. n. – Groapa, cavou. – Mr. murminte, marmintu, megl. murmint. Lat. mŏnumentum sau mŏnimentum (Densusianu, Hlr., 193; Puscariu 1109; Cnadrea-Dens., 1153; REW 5672; Bonfanti, Cah. S. Puscariu, II, 125); r, prin disimilare, sau si prin incrucisare cu mor, cf. sard. morimentu (Atzori 237), prov. morimen. Este cuvint de uz general (ALR, I, 299), dublet al lui monument, s. n., din fr. monument. Der. mormintal, adj. (funerar), format dupa monumental, adj.; inmorminta (var. rara morminta), vb. (a ingropa); inmormintare, s. f. (ingropaciune; Arg., plictiseala).

funerar, -A adj. referitor la funeralii. ♦ urna ~a = urna in care se pastreaza cenusa unui mort incinerat; piatra ~a (sau monument) ~ = lespede sau monument pe mormantul cuiva. (< fr. funeraire, lat. funerarius)