ANALIZA (‹ fr., lat. m.) s. f. 1. Descompunere reala sau mintala a unui obiect, fenomen sau a relatiilor dintre obiecte, fenomene etc., in partile lor componente, in scopul cunoasterii; examinare amanuntita, parte cu parte, a unei probleme, a unui obiect de studiu. V. sinteza. ♦ A. psihologica = modalitate de investigare prin diverse procedee (descriere, introspectie, monolog interior etc.) a constiintei, a trairilor sufletesti, a raporturilor omului cu mediul. (SOCIOL.) A. functionala = metoda de cercetare punind accentul pe evidentierea articulatiilor reciproce ale elementelor si pe descrierea traiectoriei ce caracterizeaza dinamica de ansamblu a obiectului considerat. A. sistemica = metoda dezvoltata in cadrul teoriei generale a sistemelor. A. de continut = ansamblu de tehnici aplicate comunicarilor orale sau scrise ale indivizilor, in vederea interpretarii lor stiintifice. A. critica = procedeu de studiu al lucrarilor literare, prin punerea in lumina a elementelor constitutive; analiza de text. A. chimica = procedeu pentru stabilirea compozitiei chimice (calitative sau cantitative) a substantelor cu ajutorul unor reactii chimice specifice sau pe baza proprietatilor fizico-chimice specifice. A. conformationala = domeniu al stereochimiei care studiaza proprietatile fizice si chimice ale conformerilor, stabilind conformatia privilegiata. A. biochimica = procedeu de cercetare care pune in evidenta o substanta chimica aflata intr-un lichid organic; este folosita curent in clinica pentru decelarea unor tulburari ale metabolismului. A. biologica = operatie prin care se determina actiunea fungicida sau insecticida a produselor chimice destinate combaterii bolilor sau daunatorilor. A. economica = cercetare obiectiva (cantitativa sau calitativa) bazata pe descompunerea in elementele componente ale proceselor si fenomenelor economice, a factorilor de influenta in scopul cunoasterii stiintifice a intregii activitati economice. A. contabila = stabilirea pe baza de documente, in mod distinct pentru fiecare operatiune economica, a conturilor corespondente si a partilor acestora (debit sau credit) in care urmeaza sa se inregistreze concomitent aceleasi sume; stabilirea corelatiei dintre pozitiile (posturile) de bilant. A. marginala = cercetare bazata pe folosirea multiplicatorilor, a metodelor calculului diferential si integral in studierea fenomenelor economice. 2. A. statistica = stabilirea si explicarea legaturilor si legitatilor in dezvoltarea fenomenelor de masa, pe baza de date obtinute prin observare si prelucrare statistica. 3. (TELEC.) Analiza imaginii = descompunerea unei imagini in elemente simple, susceptibile de a fi transformate in semnale electrice transmisibile individual; este utilizata in televiziune, telefotografie etc. 4. A. matematica = ramura a matematicii care studiaza functiile, limitele si aplicatiile lor (ex. derivatele, diferentialele, integralele etc.), precum si relatiile in care intervin acestea. Bazele a.m. au fost puse de Newton si Leibniz prin introducerea calculului diferential si integral. Dezvoltari ulterioare se datoreaza Euler, Cauchy, Riemann, Cantor etc. A. numerica = ramura a matematicii care studiaza rezolvarea numerica a problemelor si evaluarea erorilor ce pot sa apara in solutiile bazate pe metode de calcul aproximativ. A. functionala = ramura a matematicii care se ocupa cu studiul spatiilor vectoriale, topologice si al functiilor definite pe aceste spatii. Contributii in a.f. au adus V. Voltera, D. Hilbert si St. Banach. A. combinatorie (combinatoriala) = capitol al algebrei care studiaza aranjamentele, combinarile si problemele in care este necesara numararea diverselor posibilitati de ordonare a unor elemente, dupa reguli date. A. factoriala v. factorial. 5. (FIZ.) Determinare a gradului si a planului de polarizare a luminii. ♦ A. armonica = descompunere a unei marimi periodice nesinusoidale intr-o suma de armonice. A. spectrala v. spectral. 6. (INFORM.) A. informatiei = atribuirea de indicatori pentru fiecare element memorat care sa reflecte informatia stocata. 7. A. granulometrica v. granulometrie.

MONOLOG, monoloage, s. n. 1. Scena dintr-o lucrare dramatica in care un personaj, fiind singur pe scena, isi exprima cu glas tare gandurile. ♦ monolog interior = procedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiza psihologica, prin care personajul supune introspectiei propriile sentimente. ♦ Lucrare dramatica de proportii reduse, destinata sa fie interpretata de catre un singur actor. 2. Vorbire neintrerupta a cuiva, fara a da altuia timp pentru replica; vorbire cu sine insusi. [Pl. si: monologuri] – Din fr. monologue.

monologIC, -A, monologici, -ce, adj. (Rar) Care se bazeaza pe monolog (interior), de monolog. – Din fr. monologique.

PIRANDELLISM s.n. (Lit.) Caracteristica a teatrului lui Luigi Pirandello, a carui problematica si mod de rezolvare sparge tiparele clasice, introducand inovatii moderne si indraznete si experiente ale tehnicii dramatice (monologul interior, dedublarea actorului etc.). [< it. pirandellismo, cf. Pirandello – scriitor italian].

MONOLOG s.n. 1. Scena dintr-o piesa de teatru in care vorbeste un singur personaj. ♦ Mica piesa comica recitata de un singur personaj. ◊ monolog interior = modalitate specifica prozei de analiza psihologica, in care un personaj introspecteaza propriile stari sufletesti. 2. Vorbire cu sine insusi a cuiva. [Pl. -oage, -oguri. / cf. fr. monologue, gr. monologos < monos – singur, logos – vorbire].

monologIC, -A adj. (Rar) Care se bazeaza pe monolog (interior). [< monolog + -ic, cf. germ. monologisch, fr. monologique].

monologIC, -A adj. care se bazeaza pe monolog (interior). (< fr. monologique)

LARBAUD [larbo], Valery-Nicolas (1881-1957), scriitor francez. Eseuri si critica literara („Lectura – acest viciu nepedepsit”). Poeme si romane autobiografice de subtila analiza psihologica („Fermina Marquez”, „A.O. Barnabooth, poezii si jurnal intim”). Nuvele folosind tehnica monologului interior, inspirata de Joyce („Indragostiti, fericiti indragostiti”). Traduceri, note de calatorie („Galben, albastru, alb”).

monolog s. n. 1. scena dintr-o lucrare dramatica in care vorbeste un singur personaj. ◊ mica piesa comica recitata de un singur personaj. ◊ ~ interior = modalitate specifica prozei de analiza psihologica, in care un personaj introspecteaza propriile stari sufletesti. 2. vorbire neintrerupta a cuiva, fara a da timp altora pentru replici; soliloc. (< fr. monologue)