INCUSA, incuse, adj., s. f. (Medalie, moneda veche) care are o fata in relief, iar cealalta scobita. – Din fr. incuse.

denar/dinar (moneda veche) s. m., pl. denari/dinari

dinar (moneda veche) s. m. v. denar

salau (peste; moneda veche) s. m., art. salaul; pl. salai, art. salaii

cerceliu s.m. (reg., inv.) moneda veche (de trei piastri).

INCUSA adj., s.f. (Medalie, moneda veche) care are o fata in relief, iar cealalta scobita. [< fr. incuse].

numaratura, numaraturi, s.f. (inv. si pop.) 1. numarare, numaratoare. 2. manunchi de fire de tort de pe raschitor (trei) din care se fac jirebii si papusi. 3. moneda veche de un florint. 4. (reg.) suma mare de bani; banet. 5. (reg.; in sintagma) numaratura mare = descantec rostit la patul unui muribund.

potorita, potorite, s.f. (reg.) 1. nume de moneda veche cu valoare de 10-20 de bani. 2. unitate de masura pentru volume egala cu o jumatate de metru cub. 3. (inv.) veche masura de capacitate.

potoroanca, potoroance, s.f. (reg.) 1. moneda veche de arama, cu valoare de patru creitari. 2. nasture mare de metal.

costanda (costande), s. f. – moneda veche de argint, care valora in prima parte a sec. XVII a cincea parte dintr-un ducat. Ngr. ϰωνσταντινάτο (DAR). Este dublet de la constantinat sau co(n)standinat, s. m. (moneda veche de aur, cu efigia lui Constantin cel Mare, care se gasea destul de frecvent in tezaurele din bazinul Dunarii; sau, in general, moneda bizantina de aur). Cf. cosinzeana.

INCUSA adj., s. f. (medalie, moneda veche) care are o fata in relief, iar cealalta scobita. (< fr. incuse, lat. incusa)

CARBOAVA, carboave, s. f. veche moneda ruseasca de argint sau bacnota de hartie, egala in valoare cu o rubla (odinioara cu circulatie si in tarile romanesti); carboanta. – Din rus. karbovet.

DURO s. m. invar. veche moneda de argint spaniola. – Din sp. duro.

GUINEE, guinee, s. f. veche moneda engleza (de aur), a carei valoare a variat in timp. [Pr.: gu-i-] – Din engl. guinea, fr. guinee.

HUSAS, husasi, s. m. (Reg.) Numele unei vechi monede unguresti de argint, care a circulat si la noi, mai ales in Transilvania, in veacul trecut. [Var.: (reg.) husos s. m.] – Din magh. huszas.

IUZLUC, iuzluci, s. m. veche moneda turceasca de argint, valorand o suta de parale. – Din tc. yuzluk.

QURUCH s. n. veche moneda divizionara in Arabia Saudita. – Din fr. quruch.

TULT, tulti, s. m. veche moneda turceasca si austriaca de argint care a circulat si in tarile romanesti. – Din. tc. tult.

TECHIN, techini, s. m. veche moneda de aur, araba si italiana. – Din it. zecchino.

UGHI, ughi, s. m. veche moneda maghiara de aur; galben unguresc. – Din pol. ug (= zlatu ugrusku).

ZGRIPTOR, zgriptori, s. m. 1. Specie de acvila mare (Aquila heliaca). ♦ (Inv.) Stema care reprezinta un vultur cu doua capete. 2. veche moneda austriaca de argint (care a circulat si in tarile romanesti in sec. XVII-XVIII), avand imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. 3. Animal fantastic, urias, inaripat, cu gheare de pasare. ♦ Motiv ornamental folosit in ceramica, reprezentand acest animal. 4. Fig. Om rau, avar, hraparet; zgripturoi. [Var.: zgripsor s. m.] – Cf. ngr. ghrips.

ZGRIPTORAS, zgriptorasi, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zgriptor. ♦ veche moneda austriaca valorand 10 creitari, care avea imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. [Var.: zgripsoras s. m.] – Zgriptor + suf. -as.

LIVRA, livre, s. f. 1. Unitate de masura pentru greutati, de aproximativ 0,500 kg, folosita in special in tarile anglo-saxone. 2. veche moneda franceza. – Din fr. livre.

RUPIE, rupii, s. f. moneda de argint care constituie unitatea sistemului monetar din India, Nepal etc. ♦ veche moneda turceasca de aur. – Din fr. roupie.

VENETIC, -A, venetici, -ce, subst. I. S. m. si f. (Adesea peior.) Persoana venita undeva din alte locuri si considerata straina in locul unde s-a stabilit. II. S. m. veche moneda venetiana din aur, care a circulat in trecut si in tarile romanesti. ◊ (Adjectival) Galben venetic. – Din ngr. venetikos, (II) si tc. venedik.

MINA³, mine, s. f. veche moneda greceasca de aur sau de argint, a carei valoare era egala cu o suta de drahme. – Din fr. mine, lat. mina.

PISTOL², pistoli, s. m. veche moneda de aur (spaniola, italiana, engleza etc.), a carei valoare a variat dupa epoci. – Din fr. pistole.

POLTINIC, poltinici, s. m. veche moneda ruseasca de argint, echivalenta cu o jumatate de rubla, care a circulat si in tarile romane in sec. XVIII-XIX. – Din rus. poltinnik.

POLTURAC, polturaci, s. m. veche moneda poloneza sau austriaca, care a circulat si in tarile romane in sec. XVII-XVIII. – Din pol. polturak.

POLUSCA, poluste, s. f. veche moneda ruseasca divizionara de arama, care a circulat si in tarile romane in prima jumatate a sec. XIX. – Din rus. poluska.

PUISOR², puisori, s. m. (Reg.) veche moneda austriaca de argint, care a circulat si in tarile romane; pui². [Pr.: pu-i-] – Pui² + suf. -isor.

SALAU², salai, s. m. veche moneda de arama care a circulat in Moldova, avand o valoare egala cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. szalawa.

OBOL, (1) oboluri, s. n., (2) oboli, s. m. 1. S. n. Suma modesta cu care cineva contribuie la o actiune; p. gener. contributie de orice natura. ◊ Expr. A-si da obolul = a contribui cu un mic ajutor in scop de binefacere. 2. S. m. veche moneda greceasca, egala cu a sasea parte dintr-o drahma. – Din fr. obole, lat. obolus.

SFANT, sfanti, s. m. veche moneda austriaca de argint avand valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat si in tarile romanesti la inceputul sec. XIX; sorcovat; p. gener. moneda marunta, ban, para. ♦ ◊ Expr. A nu avea nici un sfant = a nu avea bani. [Var.: (inv.) sfantih s. m.] – Din germ. Zwanzig[er].

FUNDUC, funduci, s. m. moneda veche turceasca de aur, care a circulat si in tarile romane in sec. XVIII; funducliu. – Din tc. findic.

NAPOLEON, napoleoni, s. m. 1. veche moneda franceza de aur in valoare de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I si, mai tarziu, cu cea a lui Napoleon al III-lea, care a circulat si la noi. 2. Varietate de mere de marime mijlocie, cu pielita subtire si neteda, de culoare alba-galbuie, cu pulpa alba, moale, fina, dulce si parfumata. ♦ Varietate de pere de marime mijlocie, cu pielita subtire, neteda, de culoare verzuie sau galbena cu puncte cafenii, cu pulpa alba, dulce si foarte mustoasa. ♦ Varietate de struguri cu boabe mari, ovale, galbui, cu pielita groasa si miezul nu prea carnos. [Pr.: -le-on] – Din fr. napoleon.

DUTCA, dutce, s. f. moneda ruseasca sau poloneza de mica valoare, care a circulat si in tarile romanesti; veche moneda romaneasca de argint. [Var.: dupca s. f.] – Din ucr. dudok.

DODECAR, dodecari, s. m. veche moneda turceasca de aur, care a circulat si in tarile romanesti. – Din ngr. dodekaria „duzina”.

DUBLON, dubloni, s. m. veche moneda spaniola de aur. – Din fr. doublon.

TIMF, timfi, s. m. veche moneda poloneza sau ruseasca care a circulat si in Moldova. – Din pol. tynf.

SCUD, scuzi, s. m. veche moneda de argint sau de aur care a circulat in unele tari din Europa apuseana, valoarea ei variind dupa tari si epoci. – Din it. scudo.

SOROCOVAT, sorocoveti, s. m. veche moneda de argint, a carei valoare a variat in decursul timpului. [Var.: sorcovat s. m.] – Din ucr. sorokovec'.

STALPAR, stalpari, s. m. veche moneda de argint, pe care erau reprezentate doua coloane; direclie. – Stalp + suf. -ar.

SULTANIN, -A, sultanini, -e, adj., subst. 1. Adj. (Despre fructe, legume) De cea mai buna calitate, de soi. 2. S. f. Soi de vita de vie cultivat pentru producerea stafidelor. 3. S. m. veche moneda turceasca de aur. – Din tc. sultani, fr. sultanine.

MISIR s. (inv.) misirliu. (vechea moneda turceasca numita ~.)

OBOL s. 1. (inv.) filer. (vechea moneda greceasca numita ~.) 2. contributie, (grecism inv.) sinisfora. (Si-a dat ~ul.)

POTRONIC s. (inv.) costanda, potron. (vechea moneda polona numita ~.)

SFANT s. 1. v. pitac. 2. (inv. si reg.) husas. (vechea moneda maghiara numita ~.)

ZLOT s. fiorin. (vechea moneda de aur numita ~.)

OBOL¹ ~i m. moneda veche greceasca, egala cu a sasea parte dintr-o drahma, cu circulatie si in Moldova medievala /<fr. obole, lat. obolus

DUBLON s.m. veche moneda spaniola de aur. [< fr. doublon, cf. sp. doblon].

DURO s.m. veche moneda de argint spaniola. [Pl. -os. / < sp. duro, cf. fr. douro].

GUINEE s.f. veche moneda de aur engleza; (azi) moneda de calcul valorand 21 de silingi; lira sterlina. [Pron. gu-i-ne-e, pl. invar.. / < engl. guinea, cf. fr. guinee].

XU s.m. moneda divizionara in Vietnam, a suta parte dintr-un dong. ♦ moneda divizionara din fostul Vietnam de Sud, echivalenta cu un cent. (din vietnam. xu < fr. sou = veche moneda fr. egala cu 12 denari sau moneda fr. de 5 centime < v. fr. sol < lat. tarzie solidus = solid¹; cf. engl., fr. xu) [si MW]

SOU s.n. veche moneda franceza. [Pron. su. / < fr. sou].

accea (-ele), s. f. – moneda veche de arama, batuta in Moldova, in 1573, de domnul Ioan Voda cel Cumplit. < Tc. akca (DAR).

cosotel, cosotei, s.m. (reg.) veche moneda de argint in valoare de zece craitari.

dodecar, dodecri, s.m. (inv.) veche moneda turceasca de aur, care a circulat si in Tarile Romane, in timpul lui Caragea (valora 12 lei vechi).

DUCAT s.n. Tinut care se gaseste sub stapanirea unui duce. // s.m. veche moneda italiana de aur sau de argint, raspandita si in alte tari din Europa. [Pl. (s.m.) -ati. / < it. ducato, lat.t. ducatus].

FLORIN s.m. 1. veche moneda de aur si de argint; fiorin. 2. Gulden. [< germ. Florin, fr. florin].

aspru (aspri), s. m. – veche moneda turceasca de argint, care a circulat in tarile romane, incepind cu sec. XV; valora a douasprezecea parte dintr-un florin, in sec. XVII, si 1/80 dintr-un leu (adica o letcaie sau o jumatate de para), la inceputul sec. XIX. – Mr. aspru, megl. aspra. Ngr. ἄσπρον, din lat. asper, cf. bg. aspru. Cuvintul sp. figureaza deja la Covarrubias. Cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45.

barbuta (barbute), s. f. – veche moneda turceasca de argint, care valora 2 bani si jumatate la inceputul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemanator cu risca). Origine necunoscuta, dar aproape sigur orientala. moneda si numele ei au disparut din circulatie, dar nu si jocul, inca foarte obisnuit la oras.

palacica s.f. (inv. si reg.) numele unei monede vechi.

pintoc, pintoci, adj. si s.m. (reg.) 1. (adj. si s.m.) (om) de nimic, netrebnic, ticalos. 2. (s.m.) veche moneda divizionara valorand un gros, o jumatate de para, un pitac etc. 3. (s.m.) om mic de statura, scund.

LIVRA s.f. 1. veche unitate de masura pentru greutati, egala cu 0,453 kg, folosita in special in tarile anglo-saxone. 2. veche moneda franceza. [< fr. livre].

NAPOLEON s.m. veche moneda franceza de aur, care avea imprimat chipul imparatului Napoleon al III-lea. [Pron. -le-on. / < fr. napoleon, cf. Napoleon – imparat al Frantei intre 1852 si 1870].

sechin, sechini, s.m. (inv.) veche moneda de aur din Italia, de valoarea galbenului.

silbargrosan, silbargrosani, s.m. (inv.) veche moneda germana.

soldie s.f. (inv.) veche moneda italiana care a circulat si la noi.

caragros (-si), s. m. – veche moneda turceasca, ce a circulat in sec. XVIII si XIX. Valora 3 piastri si 13 parale in 1800. Tc. kara gurus (Seineanu, II, 89), cf. ngr. ϰαραγρόσι, mag. karagros.

sorocovat, sorocoveti, s.m. (inv.) 1. veche moneda de argint, a carei valoare a variat in decursul timpului; sfant, ban, pitac. 2. (art.; reg.) numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans.

PISTOL s.m. veche moneda franceza de aur. [Pl. -i. / < fr. pistole].

QURUCH s.m. veche moneda divizionara in Arabia Saudita, valorand a douazecea parte dintr-un rial. [< fr. quruch].

timin s.n. (inv.) veche moneda turceasca, folosita pentru salbe asezate pe frunte.

SCUD s.m. (Ist.) moneda veche de argint sau de aur, care avea circulatie in apusul Europei. [Pl. -uzi. / < it. scudo].

TECHIN s.m. veche moneda de aur, de valori variabile, araba si italiana. [< it. zecchino].

DUBLON¹ s. m. veche moneda spaniola de aur. (< fr. doublon)

DURO² s. m. inv. veche moneda de argint spaniola. (< sp. duro)

FLORIN s. m. 1. veche moneda de aur si de argint; fiorin. 2. gulden. 3. (in Anglia) moneda de 2 silingi. (< germ. Florin, fr. florin)

GUINEE s. f. veche moneda de aur engleza, care valora 2¹ de silingi. (< engl. guinea, fr. guinee)

LIVRA s. f. 1. veche unitate de masura pentru greutati, de 0,5 kg, in tarile anglo-saxone. 2. veche moneda franceza. (< fr. livre)

MARAVEDI s. m. veche moneda marunta spaniola, pana in sec. XVIII. (< sp. maravedi)

MINA³ s. f. veche moneda greceasca de aur sau de argint, valorand o suta de drahme. (< fr. mine, lat. mina)

NAPOLEON s. m. 1. veche moneda franceza de aur, de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I sau al III-lea. 2. varietate de mere sau de pere, de marime mijlocie, cu pielita subtire si neteda. ◊ varietate de struguri cu boabe mari, ovale, albe-galbui. (< fr. napoleon)

PISTOL² s. m. veche moneda de aur franceza, spaniola, italiana si engleza. (< fr. pistole)

SCUD s. m. veche moneda italiana de argint sau de aur, in apusul Europei. (< it. scudo)

TETRADRAHMA s. f. veche moneda greceasca de argint, de patru drahme. (< fr. tetradrachme)

TECHIN s. m. veche moneda de aur araba si italiana, cu valori variabile. (< it. zecchino)

gros (grosi), s. m. – veche moneda care valora la inceput 1/48 dintr-o marca de argint. A fost batuta in Mold. la sfirsitul sec. XIV. Lat. grossus, intrat in rom. prin intermediul pol. grosz, germ. med. grosse, germ. Grosch(en), cf. ngr. γρόσσο, bg., sb. gros, tc. gurus (Ronzvalle 122). – Der. grosita, s. f. (moneda divizionara de argint, de valoare variabila), cf. pol. groszyk, sb., slov. grosic. Din tc. deriva dubletul inv. grus, s. m. (moneda turceasca de 40 de aspri).

ort (orti), s. m. – Ban, mai ales cu privire la monede vechi. Germ. Ort (Tiktin; Borcea 200), cf. mag., pol. ort (Galdi, Dict., 180).

para (parale), s. f. – 1. veche moneda divizionara turca, cu valoare de 2 aspri, 3 bani sau 1/40 dintr-un piastru. – 2. moneda divizionara rom., valorind 1/40 dintr-un leu vechi. – 3. Centima. – 4. (Pl.) Bani. – Mr., megl. para. Tc. para (Roesler 601; Seineanu, II, 283; Loebel 74; Lokotsch 1626), din per. para, cf. ngr. παρᾶ, alb., bg., sb. para. – Der. paraleste, adv. (in numerar); paralet, s. n. (banet); paraleala, s. f. (extorcare, paguba); parali, vb. (a jecmani); paralic, s. n. (banet; maruntis); paraluta, s. f. (centima, ban; banus, Bellis perennis).

PERIAL s. m. moneda veche ruseasca de aur, in valoare de zece ruble. [Pr.: -ri-al] – Din rus. imperial.

pening (peningi), s. m. – veche moneda divizionara de cupru, gros. – Var. pfeni(n)g. Sl. penegu, din germ. Pfenning (Tiktin), cf. sp. penique. Sec. XVII.

pitac (pitaci), s. m. – moneda veche de 5 bani. Bg., sb., slov. petak „de cinci” (Cihac, II, 258; Tiktin; Conev 78). Circula si var. petac, patac, pataca; fonetismul ultimelor forme nu este clar si ar putea avea o legatura, greu de stabilit, cu sp. pataca.

potor (-ri), s. m. – moneda veche de cupru. Sl. poluvutora „unu si jumatate” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 282; Tiktin), cf. pol. poltorak, slov. poltora. – Der. potoroanca, s. f. (Trans., moneda divizionara de cupru); potronic, s. m. (moneda de argint de 6 aspri; moneda de cupru, a douasprezecea parte dintr-un leu), probabil dintr-un sl. poltoroniku (Tiktin); potura, s. f. (Olt., moneda de cupru; Olt., oala). Cf. polturac.

salau (-ai), s. m. – moneda veche de cupru (Mold., sec. XVII). Pol. szalawa (Bogrea, Anuarul Inst. Istorie nationala, III, 517; Candrea).

sechin (-ni), s. m. – veche moneda de aur. – Var. techin. Fr. sequin, var. din it. zecchino.

talant (-ti), s. m. – moneda veche. Mgr. τάλαντος, cf. sl. talanutu (Cihac, II, 705; Murnu 54; Vasmer, Gr., 139). Sec. XVI. Este dubletul lui talent, s. n., din fr. talent, der. talentat, adj. (cu talent).

taler (-ri), s. m. – veche moneda germana. – Mr. taler. Germ. Thaler (Borcea 214). Sec. XVI.

techin (-ni), s. m. – moneda veche. It. zecchino.

tult (-ti), s. m. – veche moneda turceasca, valora 20 parale. Tc. tult, din arab. thulth „al treilea” (Seineanu, II, 367).

ug (-ghi), s. m. – veche moneda ungureasca de aur, valora 200 bani sau aspri in 1660. – Var. ughi. Sl. ugrusku „ungar” (Tiktin), abreviat ug in documente. Nu pare sa fi avut circulatie reala. Pl. a stat la baza var. (Byck-Graur 25).

BARBUTA, barbute, s. f. (Inv.) moneda veche de la inceputul secolului trecut.

CARBOAVA, carboave, s. f. veche moneda ruseasca de argint sau bancnota de hartie, egala in valoare cu o rubla (odinioara cu circulatie si in tarile romanesti). – Rus karbovec.

ZGRIPTOR, zgriptori, s. m. 1. Specie de acvila mare (Aquila heliaca). ♦ (Inv.) Stema care reprezinta un vultur cu doua capete. ♦ (Inv.) veche moneda austriaca de argint (care a circulat in trecut si in tara noastra), avand imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. 2. (In basme) Pasare foarte mare, cu doua capete. 3. Fig. Epitet dat unui om rau, avar, hraparet. [Var.: zgripsor s. m.] – Comp. ngr. gryps.

PARA³, parale, s. f. 1. moneda divizionara egala cu a suta parte dintr-un leu vechi; mica moneda turceasca de argint care a circulat si in tarile romanesti; (astazi) ban de valoare mica. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioara) = a nu avea (nici) un ban. Pana intr-o para sau pana la (o) para = pana la ultimul ban; exact (din punct de vedere banesc). Nu face nici o para (chioara sau nici doua parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de doua parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteala pentru ceea ce a facut. ♦ P. gener. moneda (metalica). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani multi (Fam.) A face parale = a fi valoros, de pret. A sti cate parale face cineva = a fi bine lamurit in privinta caracterului, a meritelor sau a capacitatii cuiva. – Din tc. para.

SOLDIU, soldii, s. m. moneda italieneasca veche, de valoare redusa, care a circulat in trecut si in tarile romane; p. gener. moneda de mica valoare. – Din it. soldo.

DIOBOL s.m. moneda din vechea Atena. [Pron. di-o-. / < fr. diobole, gr. diobolos].

MINA³ s.f. (La vechii greci) moneda valorand o suta de drahme. [< fr. mine, lat. mina].

DIOBOL s. m. moneda din vechea Atena. (< fr. diobole, gr. diobolos)

scud (-uzi), s. m. – moneda pretioasa veche. It. scudo.

stater (-ri), s. m. – moneda la vechii greci si macedoneni. – Var. inv. statir. Fr. statere, si mai inainte (sec. XVII) din gr. στατήρ.

NUMISMAT, -A, numismati, -te, s. m. si f. Persoana care colectioneaza (si studiaza) monede si medalii vechi; specialist in numismatica. – Din fr. numismate.

NUMISMATIC, -A, numismatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplina auxiliara a istoriei, care se ocupa cu istoricul monedelor, al medaliilor vechi etc., studiind evolutia acestora din punctul de vedere al formei, al gravurii, al baterii, al circulatiei etc., precum si documentele continand date referitoare la monede. 2. Adj. Care apartine numismaticii (1), privitor la numismatica. – Din fr. numismatique.

NUMISMATICA f. 1) Ramura a istoriei care se ocupa cu studiul monedelor si al medaliilor vechi. 2) Colectionare de monede si medalii vechi. /<fr. numismatique

NUMISMATICA s.f. Disciplina auxiliara a istoriei, care studiaza monedele si medaliile (vechi). [< fr. numismatique, cf. gr. numisma – medalie].

NUMISMATIC, -A I. adj. referitor la numismatica. II. s. f. disciplina auxiliara a istoriei care studiaza monedele si medaliile (vechi). (< fr. numismatique)

AS s.m. 1. (Ant.) moneda de bronz din vechea Roma. 2. Carte de joc pe care este insemnat un singur punct, socotita de obicei ca avand valoarea cea mai mare. 3. (Fig.) Persoana care stapaneste foarte bine cunostintele dintr-un domeniu oarecare sau care se distinge in mod special intr-o meserie. [< fr. as, it. asso, lat. as – moneda].

FIORIN s.n. moneda de argint in vechiul Imperiu austro-ungar; nume dat diferitelor monede cu circulatie in unele tari; florin. [Pron. fio-. / < it. fiorino].

OBOL s.m. Mica moneda care a circulat la vechii greci si care constituia a sasea parte dintr-o drahma. ♦ Bani marunti. ♦ (Fig.) Suma mica; (p. ext.) contributie modesta (in bani); contributie. [< fr. obole, cf. gr. obolos].

OBOL s. m. 1. mica moneda care a circulat la vechii greci, a sasea parte dintr-o drahma. 2. bani marunti. ◊ (fig.) suma mica; (p. ext.; s. n.) contributie modesta (in bani). (< fr. obole, lat. obolus, gr. obolos)

DRAHMA, drahme, s. f. 1. Unitate monetara in Grecia moderna; moneda de argint in Grecia antica. 2. veche unitate de masura pentru greutati (cu valori variabile). – Din ngr. drahmi, fr. d*****e.

siclu, sicli, s.m. (inv.) 1. unitate de masura veche, cu o valoare de 6 grame. 2. moneda cu greutate de un siclu (6 grame).

STATER, stateri, s. m. moneda de argint sau de aur la vechii greci si macedoneni. – Din lat. stater, fr. statere.

ORT orti m. inv. moneda marunta egala cu un sfert de leu vechi cu circulatie si in Tara Moldovei. ◊ ~ul stramosesc (sau vatasesc) taxa speciala stabilita de staroste pentru vanzarea vinului. Tot doi bani si un ~ la fel de neinsemnat. A(-si) da ~ul popii a muri; a deceda. /<pol. ort, germ. Ort

DRAHMA s. f. 1. (ant.) moneda greceasca de argint. ◊ unitatea monetara a Greciei. 2. veche unitate de masura pentru greutati, de 4,3⁸ g. (< ngr. drahmi, fr. d*****e)

DRAHMA s.f. 1. (Ant.) moneda greceasca de argint. ♦ Unitate monetara din Grecia moderna. 2. veche unitate de masura pentru greutati egala cu 4,38 g. [< gr. d*****e].

FEN² s. m. 1. veche unitate de masura chineza pentru suprafete, de 61,44 m². 2. moneda divizionara in China, a suta parte dintr-un yuan (= 10 jiao). (< fr. fen)

BARBUTA, barbute, s. f. (Inv.) moneda de la inceputul secolului trecut, cu valoare de 2 lei (vechi) si 10 parale. – Et. nec.

ICHILIC, ichilici, s. m. 1. veche unitate de masura de capacitate, egala cu 50 de dramuri. 2. moneda de argint turceasca, care a circulat in tarile romane, in prima jumatate a sec. XIX. – Din tc. ikilik.

ORT¹, orti, s. m. (Inv. si pop.) moneda de valoare mica, reprezentand a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). ◊ Ortul starostesc (sau vatasesc) = taxa speciala in Moldova (sau, respectiv, in Tara Romaneasca) platita unui staroste pentru vinul adus la vanzare in targuri. ◊ Expr. (Fam.) A(-si) da ortul popii = a muri. Tot doi bani (sau lei) si un ort = totuna, la fel de neinsemnat. – Din pol. ort, germ. Ort.

piastru, piastri, s.m. (inv.) 1. moneda turceasca de argint, care a circulat si in Tarile Romane. 2. leu vechi.

duce (duci), s. m. – Titlu nobiliar. – Var. (inv.) duca. It. duca (sec. XVII), in parte prin intermediul ngr. δοῦϰας, sl. duka. Forma actuala a fost readaptata lat. dux, -cem. – Der. ducal, adj. (care apartine ducelui); ducat, s. m. (ducat, moneda); ducat, s. n. (ducat, provincie, teritoriu in stapinirea unui duce); ducesa, s. f. (sotia unui duce); archiduce, s. m. (titlu dat printilor din casa imperiala a Austriei). Este dublet de la doge, s. m. (titlu purtat de conducatorii politici ai unor vechi republici italiene), din ven. doge.