IUZLUC, iuzluci, s. m. Veche moneda turceasca de argint, valorand o suta de parale. – Din tc. yuzluk.

TULT, tulti, s. m. Veche moneda turceasca si austriaca de argint care a circulat si in tarile romanesti. – Din. tc. tult.

RUPIE, rupii, s. f. Moneda de argint care constituie unitatea sistemului monetar din India, Nepal etc. ♦ Veche moneda turceasca de aur. – Din fr. roupie.

PARA³, parale, s. f. 1. Moneda divizionara egala cu a suta parte dintr-un leu vechi; mica moneda turceasca de argint care a circulat si in tarile romanesti; (astazi) ban de valoare mica. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioara) = a nu avea (nici) un ban. Pana intr-o para sau pana la (o) para = pana la ultimul ban; exact (din punct de vedere banesc). Nu face nici o para (chioara sau nici doua parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de doua parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteala pentru ceea ce a facut. ♦ P. gener. Moneda (metalica). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani multi (Fam.) A face parale = a fi valoros, de pret. A sti cate parale face cineva = a fi bine lamurit in privinta caracterului, a meritelor sau a capacitatii cuiva. – Din tc. para.

DODECAR, dodecari, s. m. Veche moneda turceasca de aur, care a circulat si in tarile romanesti. – Din ngr. dodekaria „duzina”.

SULTANIN, -A, sultanini, -e, adj., subst. 1. Adj. (Despre fructe, legume) De cea mai buna calitate, de soi. 2. S. f. Soi de vita de vie cultivat pentru producerea stafidelor. 3. S. m. Veche moneda turceasca de aur. – Din tc. sultani, fr. sultanine.

BESLIC s. (inv. si reg.) pendar. (~ul era o moneda turceasca.)

FUNDUC s. (inv.) funducliu. (~ul era o moneda turceasca de aur.)

ICOSAR s. irmilic. (~ul era o moneda turceasca.)

IRMILIC s. icosar. (~ul era o moneda turceasca.)

MISIR s. (inv.) misirliu. (Vechea moneda turceasca numita ~.)

caragros, caragrosi, s.m. (inv.) moneda turceasca cu diferite valori in diferite timpuri.

dodecar, dodecri, s.m. (inv.) veche moneda turceasca de aur, care a circulat si in Tarile Romane, in timpul lui Caragea (valora 12 lei vechi).

aspru (aspri), s. m. – Veche moneda turceasca de argint, care a circulat in tarile romane, incepind cu sec. XV; valora a douasprezecea parte dintr-un florin, in sec. XVII, si 1/80 dintr-un leu (adica o letcaie sau o jumatate de para), la inceputul sec. XIX. – Mr. aspru, megl. aspra. Ngr. ἄσπρον, din lat. asper, cf. bg. aspru. Cuvintul sp. figureaza deja la Covarrubias. Cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45.

mangar, mangari, s.m. (inv.) cea mai mica moneda turceasca; (pl.) bani, parale.

nisfea, nisf(i)ele, s.f. (inv.) 1. moneda turceasca de aur sau de argint cu circulatie in Tarile Romane. 2. (reg.) numele monedei de 50 de bani de pe la inceputul sec. al XX-lea.

barbuta (barbute), s. f. – Veche moneda turceasca de argint, care valora 2 bani si jumatate la inceputul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemanator cu risca). Origine necunoscuta, dar aproape sigur orientala. Moneda si numele ei au disparut din circulatie, dar nu si jocul, inca foarte obisnuit la oras.

piastru, piastri, s.m. (inv.) 1. moneda turceasca de argint, care a circulat si in Tarile Romane. 2. leu vechi.

scaranda, scarande, s.f. (reg.) 1. moneda turceasca de aur purtata ca podoaba la urechi sau in salbe. 2. brosa metalica fara valoare.

caragros (-si), s. m. – Veche moneda turceasca, ce a circulat in sec. XVIII si XIX. Valora 3 piastri si 13 parale in 1800. Tc. kara gurus (Seineanu, II, 89), cf. ngr. ϰαραγρόσι, mag. karagros.

timin s.n. (inv.) veche moneda turceasca, folosita pentru salbe asezate pe frunte.

direc (-ci), s. m. – Stilp, coloana, montant. Tc. direk (Pascu, Arch. Rom., VI, 231; Candrea), cf. sb., alb. direk „birna”. – Der. diricliu (var. direcliu, dereclie), s. m. (moneda turceasca de argint, folosita la inceputul sec. XIX, in valoare de 13 taleri si 60 de parale; insa valoarea ei a scazut progresiv), din tc. direkli „cu coloane”, se pare dintr-o moneda sp. care reprezenta coloanele lui Hercule, batuta la 1764. Cf. dric.

funduc (funduci), s. m. – (Inv.) moneda turceasca de aur, ce valora 12 taleri in 1821, si 4 rubiele sau 8,8 franci de aur in 1848. Tc. findik (Seineanu, III, 53; Lokotsch 617; Ronzevalle 125). – Der. funducliu, s. m. (moneda turceasca de aur, a carei valoare nominala era de 7 piastri, de fapt 4 piastri si 35 parale), din tc. fundukli. Sec. XVIII.

gros (grosi), s. m. – Veche moneda care valora la inceput 1/48 dintr-o marca de argint. A fost batuta in Mold. la sfirsitul sec. XIV. Lat. grossus, intrat in rom. prin intermediul pol. grosz, germ. med. grosse, germ. Grosch(en), cf. ngr. γρόσσο, bg., sb. gros, tc. gurus (Ronzvalle 122). – Der. grosita, s. f. (moneda divizionara de argint, de valoare variabila), cf. pol. groszyk, sb., slov. grosic. Din tc. deriva dubletul inv. grus, s. m. (moneda turceasca de 40 de aspri).

irmilic (irmilici), s. m. – Inv., moneda turceasca de argint, care valora la inceput 20 de piastri. – Megl. irmiloc. Tc. irmilik (Seineanu, II, 228; Lokotsch 958), din tc. irmi „douazeci”, cf. bg. irmilik. Este cuvint identic cu icosar. Sec. XIX, inv.

Stambul s. m. – Constantinopol. – Var. Mold. Istambul. Tc. Istambol ‹ mgr. είς τήν πόλιν. – Der. stambul (var. stambol), s. m. (moneda turceasca de aur, cintarind 10,5 gr. de aur pur, cu valoare nominala de 5 piastri); stamboala, s. f. (masura de capacitate pentru solide, banita), in loc de stambol – chila, din tc. istambol kila (Seineanu, II, 327).

tult (-ti), s. m. – Veche moneda turceasca, valora 20 parale. Tc. tult, din arab. thulth „al treilea” (Seineanu, II, 367).

BESLIC, beslici, s. m. moneda turceasca de cinci parale, care a circulat si in Tara Romaneasca. – Din tc. beslik.

IRMILIC, irmilici, s. m. moneda turceasca de argint, mai rar de aur, care a circulat si la noi (mai ales in Moldova), in prima jumatate a sec. XIX; icosar. – Din tc. irmilik.

MAHMUDEA, mahmudele, s. f. moneda turceasca de aur, care a circulat in trecut si in tarile romanesti si a carei valoare a variat dupa epoci. – Din tc. mahmudiye.

ZERMACUP, zermacupi, s. m. moneda turceasca de aur, care a circulat si in tarile romane in sec. XVIII-XIX. – Din tc. zermahbup.

ASPRU¹, aspri, s. m. moneda turceasca de argint, cu circulatie in tarile romane incepand din sec. XV. – Din ngr. aspron.

PIASTRU, piastri, s. m. moneda (turceasca) de argint, a carei valoare a variat in decursul timpului si care a circulat si in tarile romane. [Pr.: pi-as-] – Din germ. Piaster, fr. piastre.

ZENGHERLIU, zengherlii, s. m. (Mold.; Inv.) moneda turceasca de aur. (din tc. zengerlu)

MISIR, misiri, s. m. 1. (Pop.) Cal de rasa (din Egipt). 2. moneda turceasca de aur (batuta la Cairo), care a circulat si in tarile romanesti; misirliu (1). – Din n. pr. Misir, numele (turcesc al) Egiptului.

NISFIA, nisfiele, s. f. moneda turceasca de aur sau de argint, care a circulat si in tarile romane. [Pr.: -fi-a. – Var.: nisfea, nesfie s. f.] – Din tc. nısfiye.

RUBIA, rubiele, s. f. Numele unei monede turcesti de aur, emisa spre sfarsitul evului mediu, care a circulat in tarile romane in prima jumatate a sec. XIX. – Din tc. rubya.

ASPRU² ~i m. moneda turceasca care a circulat si in tarile romane in sec. XV-XIX. [Sil. as-pru] /<ngr. aspron

FUNDUC ~ci m. inv. moneda turceasca de aur (cu circulatie si in Moldova). /<turc. findik

PARA ~le f. 1) inv. Moneda marunta egala cu a suta parte dintr-un leu. 2) inv. moneda turceasca de argint care a circulat si in Tara Moldovei. 3) Moneda divizionara iugoslava egala cu a suta parte dintr-un dinar. 4) Ban de valoare neinsemnata. ◊ Nu face nici o ~ (chioara) sau nu face nici doua ~le (sau nici doi bani) nu are nici o valoare; nu costa nimic. A nu avea nici o ~ (sau letcaie) chioara a nu avea nici un ban. A face pe cineva de doua ~le a batjocori tare pe cineva; a face de nimic. 5) la pl. Bani in numar nedeterminat. ◊ Pana intr-o ~ pana la ultimul ban. A lua pe cineva la trei ~le a-i cere cuiva socoteala; a lua din scurt pe cineva. Face ~le e de pret; nu e lipsit de valoare. [Art. paraua; G.-D. paralei] /<turc. para

PIASTRU ~stri m. moneda turceasca de argint cu valoare variabila, care a circulat si in tarile romane. [Sil. pi-as-] /<germ. Piaster, fr. piastre

RUBIA ~ele f. inv. moneda turceasca de aur cu circulatie si in tarile romane. /<turc. rubiyye

dodecar (dodecari), s. m. – moneda turceasca de argint, la inceputul sec. XIX. Valora 12 taleri. Ngr. δωδεϰόρι, de la δώδεϰα „doisprezece” (Tiktin; Scriban; Galdi 174).

exindar (-ri), s. m. – (Inv.) moneda turceasca valorind un taler si 90 de parale. Ngr. ἐξιντάρια „saizeci”.

ichilic (ichilici), s. m. – moneda turceasca de doi piastri. – Var. ichilic, echilic. Tc. ikilik (Seineanu, III, 67).

icosar (icosari), s. m. – moneda turceasca de 20 piastri. – Var. icusar. Mr. icusar. Ngr. εἰϰοσάρι „de douzeci”, calc dupa tc. irmilik, V. irmilic (Tiktin; DAR; Galdi 197).

iuzluc (iuzluci), s. m. – moneda turceasca de argint, care valora initial o suta de parale. Tc. yuzluk (Seineanu, II, 231). Sec. XIX, inv.

mahmudea (mahmudele), s. f. – moneda turceasca de aur, batuta de sultanul Mahomed II (1785-1839), de unde i se trage si numele; valora 40 de taleri (mahmudea tare) sau 35 (mahmudea moale), dar s-a depreciat rapid (in 1848 valora 16,24 si respectiv 6,67 franci). – Mr. mahmude, megl. mamudie. Tc. mahmudiye (Roesler 599; Seineanu, II, 242), cf. ngr. μαχμουτιές, sb. mahmudija.

nisfia (nisfiele), s. f. – moneda turceasca de argint, valoreaza patru taleri la inceputul sec. XIX. – Var. nesfia, nesfea. Tc. nisfye, din arab. nisf „jumatate” (Roesler 600; Seineanu, II, 273), sec. XIX, inv.

piastru (piastri), s. m. – moneda turceasca. Valoarea lui initiala de 6 drahme a fost redusa la 5 si jumatate de Mahomed al II-lea, la 5 de Mustafa, la 4 si jumatate de Abdul Hamid si la 4 de Selim al III-lea; valoreaza 40 de parale sau 120 de aspri. Ngr. πιάστρα.

tura (-ale), s. f. – 1. Monograma a sultanului. – 2. Semnatura, parafa. – 3. Fata monedei turcesti, corespunzatoare monogramei sultanului. – 4. Joc de noroc in care se ghiceste pe ce parte va cadea moneda, risca. – Mr. dura. Tc. tura (Seineanu, II, 368; Lokotsch 2100; Ronzevalle 117), cf. ngr. τουρᾶς, bg. tura. – Der. turaliu, adj. (prevazut cu monograma imperiala), din tc. turali.

ASPRU¹, aspri, s. m. moneda turceasca cu circulatie in Principatele Romane incepand din secolul al XV-lea. – Ngr. aspron.

BESLIC, beslici, s. m. (Inv.) moneda turceasca de 5 parale, care circula in Muntenia. – Tc. beslik.

ZINGIRLIU (‹ tc.) s. m. moneda turceasca care a circulat si in Tarile Romane, in sec. 18-19.

FUNDUC, funduci, s. m. moneda veche turceasca de aur, care a circulat si in tarile romane in sec. XVIII; funducliu. – Din tc. findic.

ICHILIC, ichilici, s. m. 1. Veche unitate de masura de capacitate, egala cu 50 de dramuri. 2. moneda de argint turceasca, care a circulat in tarile romane, in prima jumatate a sec. XIX. – Din tc. ikilik.

STAMBOL, stamboli, s. m. moneda de aur turceasca, care a circulat si in tarile romanesti in sec. XVIII. – Din tc. Istambol „Constantinopol”.

MAHMUDEA ~ele f. inv. moneda de aur turceasca cu circulatie si in tarile romanesti. /<turc. mahmudiye

NESFIE (‹ tc.) s. f. moneda de aur turceasca; a circulat in Tara Romaneasca si in Moldova in sec. 17-19.

IOAN VODA CEL VITEAZ, domn al Moldovei (1572-1574). A dus o politica de intarire a autoritatii domnesti, lovind in interesele marii boierimi (care l-a numit „Cel Cumplit”) si de eliberare a tarii de sub dominatia otomana. Refuzand sa plateasca Portii un bir sporit, in apr. 1574 a inceput razboiul antiotoman, infrangand, la Jiliste (apr. 1574) o armata turco-munteana. A patruns apoi in Tara Romaneasca, inscaunandu-l pe Vintila-Voda, dar, tradat de o parte a boierimii, a fost infrant la Iezeru Cahulului si la Roscani (iun. 1574), fiind ucis de turci in chinuri groaznice. A dezvoltat comertul, a batut moneda proprie, a intarit armata.