LEFT, (1) lefti, s. m., (2) lefturi, s. n. (Inv.) 1. S. m. Moneda de aur sau argint (in valoare de cinci ducati), din care se faceau salbe. 2. S. n. Obiect de podoaba femeiasca in forma de colier sau de medalion. – Din ngr. lefto(n) „moneda mica”.

codrant, codranti, s.m. (inv.) moneda mica de doi fileri (doua parale).

libra, libre, s.f. (inv.) 1. masura de greutate, litra. 2. moneda mica, de argint. 3. nume de oaie. 4. femeie rea, obraznica.

BANCUTA², bancute, s. f. moneda mica de argint din trecut, in valoare de 50 de bani; firfiric. ♦ (Inv. si reg.) Moneda de mica valoare (10-20 de creitari). ♦ (La pl.) Bani, parale. – Din germ. Bankozettel.

PARA³, parale, s. f. 1. moneda divizionara egala cu a suta parte dintr-un leu vechi; mica moneda turceasca de argint care a circulat si in tarile romanesti; (astazi) ban de valoare mica. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioara) = a nu avea (nici) un ban. Pana intr-o para sau pana la (o) para = pana la ultimul ban; exact (din punct de vedere banesc). Nu face nici o para (chioara sau nici doua parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de doua parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteala pentru ceea ce a facut. ♦ P. gener. moneda (metalica). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani multi (Fam.) A face parale = a fi valoros, de pret. A sti cate parale face cineva = a fi bine lamurit in privinta caracterului, a meritelor sau a capacitatii cuiva. – Din tc. para.

FIRFIRIC, firfirici, s. m. moneda mica de argint, a carei valoare a variat in timp si in spatiu; bancuta. [Var.: firfirig s. m., firfirica s. f.] – Et. nec.

CREITAR, creitari, s. m. moneda mica de argint, mai tarziu de arama, care a circulat in sudul Germaniei, in Austro-Ungaria, in Transilvania si in Bucovina pana la sfarsitul sec. XIX, valorand a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neinsemnata). [Var.: craitar, critar s. m.] – Din magh. krajczar.

bancuta (banca mica, moneda) s. f., g.-d. art. bancutei; pl. bancute

pui (fiinta, obiect mic, moneda, actiune bancara) s. m., pl. pui, art. puii

puisor (pui mic, moneda) s. m., pl. puisori

LEPTON s.m. 1. (In Grecia antica) Unitate monetara foarte mica. 2. moneda divizionara in Grecia, egala cu a suta parte dintr-o drahma. 3. (Fiz.) Denumire generica pentru particulele elementare (electron, pozitron, neutrino, mezon etc.) [< germ. Lepton, fr. lepton].

mangar, mangari, s.m. (inv.) cea mai mica moneda turceasca; (pl.) bani, parale.

OBOL s.m. mica moneda care a circulat la vechii greci si care constituia a sasea parte dintr-o drahma. ♦ Bani marunti. ♦ (Fig.) Suma mica; (p. ext.) contributie modesta (in bani); contributie. [< fr. obole, cf. gr. obolos].

REAL s.m. mica moneda spaniola de argint. [Pron. re-al. / < sp., port. real].

OBOL s. m. 1. mica moneda care a circulat la vechii greci, a sasea parte dintr-o drahma. 2. bani marunti. ◊ (fig.) suma mica; (p. ext.; s. n.) contributie modesta (in bani). (< fr. obole, lat. obolus, gr. obolos)

REAL¹ s. m. 1. mica moneda spaniola de argint, 1/4 dintr-o peseta. 2. unitatea monetara a Braziliei, (fost) cruzeiro. (< sp., port. real, fr. real)

ARAMIOARA, aramioare, s. f. (Inv.) moneda mica de arama. – Din arama + suf. -ioara.

BANCUTA¹, bancute, s. f. (Inv. si reg.) moneda mica de argint in valoare de 50 de bani; firfirica. ♦ (La pl.) Bani, parale. – Din banca² + suf. -uta.

GOLOGAN, gologani, s. m. (In trecut) moneda de arama (in valoare de 10 bani); p. gener. (sens curent) moneda de mica valoare; ban. – Et. nec.

SOLDIU, soldii, s. m. moneda italieneasca veche, de valoare redusa, care a circulat in trecut si in tarile romane; p. gener. moneda de mica valoare. – Din it. soldo.

PIESA ~e f. 1) Element constitutiv (al unui ansamblu); parte componenta (a unui tot). ~ de muzeu. ~ vestimentara. 2) Obiect cu semnificatie speciala; figura. ~ de sah. 3) Ban de metal de mica valoare; moneda. 4) Act scris cuprins intr-un dosar sau intr-o colectie. 5) Element component (al unui sistem tehnic). 6) Creatie literara destinata reprezentarii pe scena. 7) Opera muzicala de proportii reduse (de obicei instrumentala); bucata; compozitie. [G.-D. piesei] /<fr. piece

PITAC² ~ci m. 1) inv. moneda ruseasca de argint sau de arama care a circulat si in tarile romane. 2) moneda de mica valoare; ban; gologan. /<rus. pjatak, sb. petac

PITULA, pitule, s. f. moneda austro-ungara de zece creitari care a circulat (pana in 1918) si in Transilvania si Bucovina; (astazi fam.) moneda de valoare mica; gologan, para. – Din magh. picula.

ORT¹, orti, s. m. (Inv. si pop.) moneda de valoare mica, reprezentand a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). ◊ Ortul starostesc (sau vatasesc) = taxa speciala in Moldova (sau, respectiv, in Tara Romaneasca) platita unui staroste pentru vinul adus la vanzare in targuri. ◊ Expr. (Fam.) A(-si) da ortul popii = a muri. Tot doi bani (sau lei) si un ort = totuna, la fel de neinsemnat. – Din pol. ort, germ. Ort.

LEITA, leite, s. f. moneda de valoare mica (egala cu 20 de parale), care a circulat in trecut. – Leu² + suf. -ita.

DIVIZIONAR, -A, divizionari, -e, adj. 1. (In sintagma) moneda divizionara = moneda marunta de metal, reprezentand o fractiune a unitatii banesti legale; p. gener. moneda de valoare mica; bani marunti, maruntis. 2. Care tine de o divizie (1), privitor la o divizie. 3. Care are loc in cadrul unei divizii (2), care apartine unei divizii. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. divisionnaire.

LASCAIE, lascai, s. f. moneda de arama valorand o jumatate de para, care a circulat in tarile romane in a doua jumatate a sec. XVIII; p. gener. moneda de valoare foarte mica. ◊ Expr. A nu avea (nici o) lascaie (franta sau chioara) = a nu avea absolut nici un ban. [Pr.: -ca-ie. – Var.: lescaie, letcaie, litcaie s. f.] – Din ucr. ljackyj.

MARUNT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este de proportii foarte reduse; mic de tot. Pietre ~te. Pasi ~ti. ◊ Bani ~ti bani in monede divizionare de valoare mica. 2) (despre scris) Care este cu litere foarte mici. 3) (despre persoane) Care este mic de statura; scund. 4) fig. Care este de mica importanta. ◊ Multe si ~te lucruri de tot felul, dar lipsite de importanta. 5) fig. (despre oameni) Care dovedeste lipsa de noblete sufleteasca; lipsit de generozitate; meschin. /<lat. minutus

MARUNTIS, maruntisuri, s. n. 1. Lucru marunt, fara valoare; (la pl.) obiecte si materiale accesorii (ace, ata, nasturi etc.); maruntus. ♦ Vanat format din animale mici. 2. Fig. (La pl.) Fapte lipsite de importanta; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mica. 4. (Inv.; in loc. adv.) Cu maruntisul = in cantitate mica, cu bucata, in detaliu, cu amanuntul. – Marunt + suf. -is.

PITAC², pitaci, s. m. 1. moneda austriaca de argint, care a circulat in sec. XVIII si in tarile romanesti; moneda ruseasca de argint sau de arama; (sens curent) ban de valoare mica; patasca. 2. P. gener. Ban, moneda. [Var.: pataca s. f.] – Din rus. piatak, scr. petak.

DUTCA, dutce, s. f. moneda ruseasca sau poloneza de mica valoare, care a circulat si in tarile romanesti; veche moneda romaneasca de argint. [Var.: dupca s. f.] – Din ucr. dudok.

mangar (-ri), s. m. – 1. (Inv.) moneda turca de cupru, de mica valoare. – 2. (Arg.) Bani. – Var. mangir. Mr. mangare. Tc. mangir (Seineanu, II, 246), cf. ngr. μαγϰούρι, bg., sb. mangura.

BANUT, banuti, s. m. 1. Diminutiv al lui ban¹; moneda de valoare sau de dimensiune mica. ♦ (La pl.) Bani multi. 2. Germenul oului (fecundat). 3. Planta erbacee cu flori mici si rotunde, frumos colorate, dispuse in capitule; paraluta, banutel (Bellis perennis). – Ban¹ + suf. -ut.

GROP s. n. colet (mic) continand valuta straina, cecuri in moneda straina, valori mobiliare, efecte publice etc. (< it. groppo)

BANUT, banuti, s. m. 1. Diminutiv al lui ban¹; moneda de valoare sau de dimensiune mica. ♦ (La pl.) Bani multi, de valoare. 2. Germenul oului (fecundat). 3. Planta erbacee cu flori mici si rotunde, frumos colorate (Bellis perennis).

OBOL, (1) oboluri, s. n., (2) oboli, s. m. 1. S. n. Suma modesta cu care cineva contribuie la o actiune; p. gener. contributie de orice natura. ◊ Expr. A-si da obolul = a contribui cu un mic ajutor in scop de binefacere. 2. S. m. Veche moneda greceasca, egala cu a sasea parte dintr-o drahma. – Din fr. obole, lat. obolus.

moneda, monede, s. f. Ban de metal (rar de hartie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mica); maruntis. ◊ Expr. A bate (sau a taia, a face) moneda = a emite bani de metal. A bate moneda (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plati (cuiva) cu aceeasi moneda = a raspunde (cuiva) printr-o comportare similara. (Fam.) Asta e moneda platita, se spune despre o intamplare neplacuta survenita in viata cuiva ca o pedeapsa pentru fapta sau faptele rele facute; fapta si rasplata. [Pl. si: monezi. – Var.: moneta s. f.] – Din ngr. monedha.

SOLZ, solzi, s. m. 1. Fiecare dintre placile mici, dure si lucioase, de natura tegumentara, care, suprapunandu-se partial, acopera corpul celor mai multi pesti, al celor mai multe reptile, picioarele pasarilor si anumite parti ale corpului unor mamifere. ♦ Fiecare dintre micile placi de metal din care sunt facute armurile sau anumite obiecte de podoaba. 2. Fiecare dintre frunzulitele care acopera si apara bulbii, mugurii si alte organe ale plantelor. 3. Stratul exterior pe care-l prezinta o sectiune transversala facuta intr-o fibra de lana. 4. Fig. (Pop.) Murdarie, jeg care se depune pe piele, in forma de mici cruste. – Refacut din *soldzi (pl. lui *soldu < lat. solidus „moneda de aur”).

CRAWLING PEG [CRAU-] s. n. (fin.) operatie oficiala de reducere succesiva, de mica amploare si la intervale de timp relativ scurte, a valorii paritare a unei monede, in functie de scaderea puterii de cumparare a acesteia. (< engl. crawling peg)

FISA s.f. Piesa de metal de formatul unei monede, care se introduce in mecanismul unui telefon public automat pentru a putea vorbi. ♦ Placa mica (de metal, de os etc.), rotunda sau patrata etc., intrebuintata ca marca de plata la jocul de carti in localurile de consumatie etc. [Cf. fr. fiche].

pintoc, pintoci, adj. si s.m. (reg.) 1. (adj. si s.m.) (om) de nimic, netrebnic, ticalos. 2. (s.m.) veche moneda divizionara valorand un gros, o jumatate de para, un pitac etc. 3. (s.m.) om mic de statura, scund.

FISA, fise, s. f. mica placa de metal, de os, de material plastic etc., care, in baza unei conventii, poate inlocui monede sau poate servi ca marca de plata in localurile de consumatie, la jocurile de carti etc., jeton. ♦ (Piesa metalica in forma de) moneda care, introdusa in mecanismul unui automat, declanseaza functionarea acestuia. Fisa de telefon. ◊ (Fam.; in expr.) A-i pica (sau cadea) cuiva fisa a intelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. fisa.

potor, potori, s.m. (inv. si reg.) 1. moneda de arama de valoare de pana la 10 bani, care a circulat in Transilvania. 2. fiecare dintre bucatile mici de piele adaugate ca podoabe pe sumane. 3. alunita de piele.

RONDELA ~e f. 1) Disc mic, subtire, cu gaura la mijloc, care se imbraca pe surub, intre piesa fixata si piulita, pentru a asigura o imbinare mai buna; saiba. 2) Bucata mica, rotunda, de carton, care acopera alicele dintr-un cartus de vanatoare. 3) Fiecare dintre bucatile rotunde de metal pregatite special pentru baterea monedelor si medaliilor. 4) Mostra transversala din trunchiul unui copac, folosita pentru analiza structurii microscopice sau pentru determinarea varstei arborilor. [G.-D. rondelei] /<fr. rondelle

ANTILELE OLANDEZE, grup de cinci insule din Antilele mici (Curacao, Bonaire, Sint Maarten, Sint Eustatius si Saba) in bazinul sudic si estic al M. Caraibilor; 800 km²; 183 mii loc. (1989). Limba oficiala: olandeza; alte limbi: engleza si dialectul papiamento. Centrul ad-tiv: Willemstad (in ins. Curacao). Relief muntos; clima subecuatoriala umeda: vegetatie luxurianta. Expl. de fosforite. mici culturi tropicale. Se cresc caprine, ovine, bovine. Mari rafinarii de petrol (capacitatea de prelucr. c. 40 mil. t). Nu au c. f. moneda: 1 florin = 100 cents. Export (valoric, 1987); produse petroliere (95 la suta), produse chimice, alim., fosfati. Import (valoric, 1987); petrol (din Venezuela, 70 la suta), produse alim., bunuri de larg consum. Turism. Colonie olandeza din 1634. Din 1954 are statut de terit. nemetropolitan al Olandei.

FISA s. f. 1. piesa de metal de formatul unei monede, care poate declansa mecanismul unui automat; jeton. ♦ (fam.) a-i pica (sau cadea) cuiva a = a intelege repede despre ce este vorba. 2. placa mica de metal, de os etc., rotunda sau patrata, intrebuintata ca marca de plata la jocul de carti, in localurile de consumatie etc. (< ngr. fisa)

SALBA, salbe, s. f. 1. Podoaba de purtat la gat, alcatuita dintr-unul sau mai multe siraguri de monede, medalii, pietre pretioase sau margele. ◊ Expr. Salba d******i = persoana suparatoare, de care nu poti scapa; om rau, necinstit, ticalos. 2. (Zool.) Fanon. 3. Compuse: salba-moale = arbust cu frunze opuse, lanceolate sau eliptice, cu florile verzi-galbui si cu fructele capsule rosii (Evonymus latifolius); salba-raioasa = arbust inalt de 1-3 m, cu flori mici, brune, care contine gutaperca in scoarta radacinilor (Evonymus verrucosa). – Lat. subalba.

PAJURA, pajuri, s. f. 1. Pasare rapitoare mai mica decat vulturul, dar mult mai puternica si mai iute in miscari decat acesta, cu cioc puternic si taios, cu gheare lungi si ascutite, care traieste in regiunile de munte; acvila (1), acera (Aquila chrysaetos). ♦ (In mitologia populara) Pasare uriasa, cu infatisari variate, de obicei fioroase, inzestrata cu puteri miraculoase. 2. Figura simbolica reprezentand o pajura (1) sau vultur (cu unul sau doua capete, de obicei cu aripile intinse), care serveste ca semn conventional distinctiv pe stemele, steagurile, pecetile sau monedele unor tari; p. ext. stema, emblema avand o asemenea figura. [Var.: (inv.) pajera, pajora s. f.] – Din ucr. pazera „fiinta lacoma, nesatioasa”.