TECHIN, techini, s. m. Veche moneda de aur, araba si italiana. – Din it. zecchino.

PISTOL², pistoli, s. m. Veche moneda de aur (spaniola, italiana, engleza etc.), a carei valoare a variat dupa epoci. – Din fr. pistole.

SOLZ, solzi, s. m. 1. Fiecare dintre placile mici, dure si lucioase, de natura tegumentara, care, suprapunandu-se partial, acopera corpul celor mai multi pesti, al celor mai multe reptile, picioarele pasarilor si anumite parti ale corpului unor mamifere. ♦ Fiecare dintre micile placi de metal din care sunt facute armurile sau anumite obiecte de podoaba. 2. Fiecare dintre frunzulitele care acopera si apara bulbii, mugurii si alte organe ale plantelor. 3. Stratul exterior pe care-l prezinta o sectiune transversala facuta intr-o fibra de lana. 4. Fig. (Pop.) Murdarie, jeg care se depune pe piele, in forma de mici cruste. – Refacut din *soldzi (pl. lui *soldu < lat. solidus „moneda de aur”).

COCOSEL, cocosei, s. m. 1. Diminutiv al lui cocos (I). ◊ Compus: cocosel-de-camp = planta erbacee cu flori rosii-caramizii; ruscuta (Adonis aestivalis). 2. (Fam.) Moneda franceza de aur (in valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocos (I); p. gener. moneda de aur. 3. (Reg.; la pl.) Floricele (de mancat). – Cocos + suf. -el.

STERLINA, sterline, adj. (In sintagma) Lira sterlina = moneda de aur sau de argint, constituind principala unitate monetara din Marea Britanie. – Din fr., engl. sterling.

GALBEN adj., s. 1. adj. v. blond. 2. v. sarg. 3. adj. v. ofilit. 4. adj. v. palid. 5. s. (inv.) zimt. (I-a numarat o mie de ~.) 6. s. (inv.) ughi. (~ul era o moneda de aur.)

ZLOT s. fiorin. (Vechea moneda de aur numita ~.)

GUINEE s.f. Veche moneda de aur engleza; (azi) moneda de calcul valorand 21 de silingi; lira sterlina. [Pron. gu-i-ne-e, pl. invar.. / < engl. guinea, cf. fr. guinee].

AGIO s.n. Spor pe care il poate inregistra valoarea reala a unei monede sau a unei hartii de valoare peste valoarea nominala. ♦ Diferenta intre valoarea nominala a monedei de argint si valoarea ei reala, exprimata in moneda de aur. [Pron. a-gi-o, pl. agiouri. / cf. fr. agio, it. aggio].

florinte¹, florinti, s.m. (inv.) moneda de aur.

FLORIN s.m. 1. Veche moneda de aur si de argint; fiorin. 2. Gulden. [< germ. Florin, fr. florin].

sechin, sechini, s.m. (inv.) veche moneda de aur din Italia, de valoarea galbenului.

TECHIN s.m. Veche moneda de aur, de valori variabile, araba si italiana. [< it. zecchino].

FLORIN s. m. 1. veche moneda de aur si de argint; fiorin. 2. gulden. 3. (in Anglia) moneda de 2 silingi. (< germ. Florin, fr. florin)

GUINEE s. f. veche moneda de aur engleza, care valora 2¹ de silingi. (< engl. guinea, fr. guinee)

PISTOL² s. m. veche moneda de aur franceza, spaniola, italiana si engleza. (< fr. pistole)

STATER s. m. (in Grecia antica) moneda de aur sau argint valorand intre doua si patru drahme. (< fr. statere, lat., gr. stater)

TECHIN s. m. veche moneda de aur araba si italiana, cu valori variabile. (< it. zecchino)

sechin (-ni), s. m. – Veche moneda de aur. – Var. techin. Fr. sequin, var. din it. zecchino.

GULDEN, guldeni, s. m. 1. moneda de aur sau de argint, care a circulat in mai multe tari din Europa. 2. Principala unitate monetara din Olanda; florin. – Din fr. gulden.

LEFT, (1) lefti, s. m., (2) lefturi, s. n. (Inv.) 1. S. m. moneda de aur sau argint (in valoare de cinci ducati), din care se faceau salbe. 2. S. n. Obiect de podoaba femeiasca in forma de colier sau de medalion. – Din ngr. lefto(n) „moneda mica”.

ZLOT, zloti, s. m. Unitate monetara a Poloniei. ♦ moneda de aur care a circulat in Europa centrala si rasariteana. ♦ Moneda de argint care, la inceputul sec. XIX, valora 30 de parale. ◊ Expr. A nu plati nici un zlot (rau) in ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva, a nu da nici o consideratie cuiva sau la ceva. ♦ Nume dat odinioara in Transilvania unei monede austriece; moneda de argint de doua coroane. – Din pol. złoty.

OLAN¹, olani, s. m. moneda de aur olandeza care a circulat pana in sec. XIX si in tarile romanesti. – Et. nec. Cf. Olan[da].

FRIDERIC, friderici, s. m. moneda de aur prusiana, care a circulat si in tarile romanesti in prima jumatate a sec. XIX. – Din germ. Friedrichs[dor].

FIORIN, fiorini, s. m. Nume dat mai multor monede de aur si de argint, batute in diverse tari, care au circulat si la noi pana in secolul trecut; florin. [Pr.: fi-o-. – Var.: (inv.) fiorint s. m.] – Din it. fiorino.

FLORIN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur si de argint care au circulat si in tarile romanesti pana in sec. XIX; fiorin. 2. Unitate baneasca in Olanda; gulden. – Din germ. Florin, fr. florin.

ZLOT, zloti, s. m. ~ ♦ moneda de aur de valoarea unui galben (3) care a circulat in Europa centrala si rasariteana intre sec. al XV-lea si al XVII-lea. ♦ Moneda de argint de valoare inferioara talerului², care a circulat in trecut si la noi si care, la inceputul sec. al XIX-lea, valora 30 de parale [, aproximativ un leu in 1957]. ~ ♦ Nume dat odinioara in Transilvania florinului (1) austriac; ~. (din pol. złoty. < sl. zlatu = aur) [def. DLRLC]

DUCAT, (1) ducate, s. n., (2) ducati, s. m. 1. S. n. Provincie, teritoriu, stat de sub stapanirea unui duce² sau unei ducese. 2. S. m. moneda de aur sau de argint (la origine italiana) care a circulat in mai multe tari din Europa, printre care si in tarile romanesti. – Din it. ducato.

SOLID¹, solizi, s. m. moneda de aur care a circulat in Imperiul roman si in cel bizantin. – Din lat. solidus.

TALANT, talanti, s. m. 1. Unitate de masura pentru greutati, de marime variabila, folosita in Grecia antica. 2. moneda de aur sau de argint, cu valoare variabila, folosita in Grecia antica. – Din sl. talanutu.

DINAR, dinari, s. m. 1. moneda de aur sau de argint de origine araba, care a circulat in trecut si in Europa. 2. Unitate monetara curenta in Iugoslavia, Algeria, Iordania etc. – Din ngr. dinarion, fr. dinar.

STAMBOL, stamboli, s. m. moneda de aur turceasca, care a circulat si in tarile romanesti in sec. XVIII. – Din tc. Istambol „Constantinopol”.

DINAR ~i m. 1) Moneda de argint in Roma antica. 2) moneda de aur sau de argint de origine araba care, in evul mediu, a circulat si in unele tari din Europa, inclusiv si in Tara Moldovei. 3) Unitate a sistemului monetar curent in Iugoslavia, Irak, Algeria, Tunisia etc. /<ngr. dinarium, fr. dinar

DUCAT¹ ~ti m. inv. moneda de aur sau de argint cu circulatie in unele tari vest-europene. /<it. ducato

FLORIN ~i m. inv. (in trecut in unele tari europene) moneda de aur sau de argint. /<germ. Florin, fr. florin

GALBEN³ ~i m. inv. moneda de aur straina cu circulatie si in Moldova in sec. XIX. /<lat. galbinus

GULDEN ~i m. 1) inv. moneda de aur sau de argint cu circulatie in unele tari din centrul Europei. 2) Unitate a sistemului monetar in Olanda. /<fr. gulden

MAHMUDEA ~ele f. inv. moneda de aur turceasca cu circulatie si in tarile romanesti. /<turc. mahmudiye

PERPER ~i m. moneda de aur bizantina care a circulat (cu stema proprie) in sec. XIV-XV si in tarile romane. /<ngr. iperpyron

PISTOL² ~i m. inv. moneda de aur cu circulatie in unele tari europene (Spania, Franta, Anglia, Italia etc.). /<fr. pistole

TALANT ~ti m. (in Grecia antica) 1) Unitate de masura a greutatii (egala cu aproximativ 26 kg). 2) moneda (de aur sau argint) de diferite valori. /<sl. talantu, gr. talanton

TECHIN ~i m. inv. pop. (in India si in alte tari orientale) moneda de aur. /<it. zecchino

VENETIC² ~ci m. inv. moneda de aur venetiana, cu circulatie si in alte regiuni. /<ngr. venetikos

ZLOT ~ti m. 1) Unitate a sistemului monetar in Polonia. 2) inv. moneda de aur (egala cu un galben) sau de argint cu circulatie in unele tari din Europa. /<pol. zloty

parta, perti, si parti, s.f. (reg.) 1. panglica impodobita cu monede de aur sau de argint sau cu margele (legata in par, pe frunte sau la palarie); salba de bani sau de margele. 2. cingatoare cu margele; betelie. 3. fiecare dintre dungile colorate ale unei tesaturi sau paturi.

caita (caite), s. f. – 1. Scufie sau boneta cu forma tipica, purtata de femeile din Banat si Trans. – 2. (Trans.) Palarie barbateasca. – 3. Placenta. – 4. Breloc. Sb., cr. kaica „scufie tipica, impodobita cu monede de aur” (Cihac, III, 38), cf. bg. kaica (Conev 85).

fiorin (fiorini), s. m. – Nume dat unor monede de aur si argint. – Mr. flurie. It. fiorino, cf. ngr. φιορίνι. Au circulat si var. inv. florin, s. m. (din lat. florenus, sl. florinu) si florint, s. m. (prin incrucisare cu mag. forint, cf. sb. forint).

STANDARD s. n. 1. tip, model de proba. ◊ norma sau ansamblu de norme oficiale intr-un document care reglementeaza conditiile dimensionale de functionare ale unor materiale, piese, utilaje etc. ♦ ~ de stat (abr. STAS) = standard cu aplicare obligatorie, aprobat de guvern. ◊ ~ de viata = nivel de trai. ◊ (fig.; adj.) lipsit de originalitate; facut dupa sablon. ◊ limba ~ = limba insusita de intreaga colectivitate, indiferent de apartenenta dialectala a vorbitorilor; limba comuna, curenta. 2. (fin.) ~ -aur = sistem al circulatiei banesti in baterea si libera circulatie a monedelor de aur cu valoare intrinseca. 3. melodie de mare popularitate, care a rezistat modificarilor gustului de-a lungul anilor, ramanand in repertoriul permanent al jazului. (< fr., engl. standard)

left (lefti), s. m. – 1. moneda de aur de cinci ducati. – 2. Medalie, medalion. – 3. Colier, salba. Ngr. λεφτόν, forma populara a lui λεπτόν „centima” (Cihac, II, 668; DAR; Galdi 205). Nu este posibila der. din bg. levce „moneda” (Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Sensul 3 se explica prin uzul comun al medaliilor de aur cu margele in sirag.

povara (poveri), s. f. – 1. Incarcatura, greutate. – 2. Obligatie, datorie suparatoare. – 3. (Inv.) Cantitate de zece mii de monede de aur. Sl. tovaru „incarcatura” (Cihac, II, 283; Tiktin; Conev 70), probabil contaminat cu sl. poduvora „targa” (Candrea; Scriban), cf. sb., cr. tovar „povara”, rus. tovari „marfa” si tovaras. – Der. povaras, adj. (de povara); impovara, vb. (a incarca; a ingreuna); impovarator, adj. (coplesitor).

zimt (-ti), s. m. – 1. Dinte mare, colt, virf. – 2. Crenel. – 3. Crestatura pe marginea monedei. – 4. moneda de aur, ducat, galben. – 5. Tindeche la razboiul de tesut. – Var. zimte. Sl. ząbu „dinte”, prin intermediul unui dim. *ząbici (Tiktin; Conev 66; Candrea), cf. bg. zabec, sb. zubac. Der. din germ. Sims (Lacea, Dacor., III, 746; Scriban) pare mai putin probabila. – Der. zimta (var. zimt(u)i), vb. (a face zimti, a cresta, a stria). – Cf. zimba, zabala.

ZLOT, zloti, s. m. Unitate monetara a Republicii Populare Polone. ♦ moneda de aur de valoarea unui galben, care a circulat in Europa centrala si rasariteana intre secolele al XV-lea si al XVII-lea. ♦ Moneda de argint de valoare inferioara talerului si care la inceputul secolului al XIX-lea valora 30 de parale. ◊ Expr. A nu plati nici un zlot (rau) in ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva. ♦ (Reg.) Nume dat in trecut florinului austriac; moneda de argint de doua coroane. – Pol. złoty.

ZIMT, zimti, s. m. 1. Fiecare dintre crestaturile de pe muchia monedelor. ♦ moneda de aur; galben. ♦ Fiecare dintre dintii unei rotite (de ceasornic, de pinten etc.) sau ai unei panze de ferastrau, de secera etc. 2. (Inv.) Crestatura in partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. 3. (Reg., la pl.) Tindeche. – Comp. bg. zabec, sb. zubac.

CONVERTIBILITATE (‹ fr., lat.) s. f. Caracteristica a unei monede de a putea fi schimbata de persoane particulare, companii, institutii financiare cu alte monede, devize-aur, devize-argint, fara restrictii sau control guvernamental. C. da dreptul detinatorului unei bancnote de a pretinde si obliga banca de emisiune de a accepta, la cerere si la paritatea oficiala, schimbarea bancnotei respective. C. presupune existenta unei economii dezvoltate sau a depozitelor de valori internationale (aur, dolari S.U.A. etc.).

NESFIE (‹ tc.) s. f. moneda de aur turceasca; a circulat in Tara Romaneasca si in Moldova in sec. 17-19.

GUINEE, guinee, s. f. Veche moneda engleza (de aur), a carei valoare a variat in timp. [Pr.: gu-i-] – Din engl. guinea, fr. guinee.

MAHMUDEA, mahmudele, s. f. moneda turceasca de aur, care a circulat in trecut si in tarile romanesti si a carei valoare a variat dupa epoci. – Din tc. mahmudiye.

UGHI, ughi, s. m. Veche moneda maghiara de aur; galben unguresc. – Din pol. ug (= zlatu ugrusku).

ZERMACUP, zermacupi, s. m. moneda turceasca de aur, care a circulat si in tarile romane in sec. XVIII-XIX. – Din tc. zermahbup.

RUPIE, rupii, s. f. moneda de argint care constituie unitatea sistemului monetar din India, Nepal etc. ♦ Veche moneda turceasca de aur. – Din fr. roupie.

VENETIC, -A, venetici, -ce, subst. I. S. m. si f. (Adesea peior.) Persoana venita undeva din alte locuri si considerata straina in locul unde s-a stabilit. II. S. m. Veche moneda venetiana din aur, care a circulat in trecut si in tarile romanesti. ◊ (Adjectival) Galben venetic. – Din ngr. venetikos, (II) si tc. venedik.

MINA³, mine, s. f. Veche moneda greceasca de aur sau de argint, a carei valoare era egala cu o suta de drahme. – Din fr. mine, lat. mina.

PERPER, perperi, s. m. moneda bizantina de aur, care a circulat (batuta cu stema proprie) si in tarile romane, in sec. XIV-XV. – Din ngr. iperpiron.

ZENGHERLIU, zengherlii, s. m. (Mold.; Inv.) moneda turceasca de aur. (din tc. zengerlu)

MISIR, misiri, s. m. 1. (Pop.) Cal de rasa (din Egipt). 2. moneda turceasca de aur (batuta la Cairo), care a circulat si in tarile romanesti; misirliu (1). – Din n. pr. Misir, numele (turcesc al) Egiptului.

NAPOLEON, napoleoni, s. m. 1. Veche moneda franceza de aur in valoare de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I si, mai tarziu, cu cea a lui Napoleon al III-lea, care a circulat si la noi. 2. Varietate de mere de marime mijlocie, cu pielita subtire si neteda, de culoare alba-galbuie, cu pulpa alba, moale, fina, dulce si parfumata. ♦ Varietate de pere de marime mijlocie, cu pielita subtire, neteda, de culoare verzuie sau galbena cu puncte cafenii, cu pulpa alba, dulce si foarte mustoasa. ♦ Varietate de struguri cu boabe mari, ovale, galbui, cu pielita groasa si miezul nu prea carnos. [Pr.: -le-on] – Din fr. napoleon.

NISFIA, nisfiele, s. f. moneda turceasca de aur sau de argint, care a circulat si in tarile romane. [Pr.: -fi-a. – Var.: nisfea, nesfie s. f.] – Din tc. nısfiye.

DODECAR, dodecari, s. m. Veche moneda turceasca de aur, care a circulat si in tarile romanesti. – Din ngr. dodekaria „duzina”.

DUBLON, dubloni, s. m. Veche moneda spaniola de aur. – Din fr. doublon.

REAL², -A, reali, -e, adj. 1. Care are o existenta obiectiva, independenta de constiinta sau de vointa, care exista in realitate; obiectiv, adevarat. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce exista, ceea ce este real; realitate. 2. De netagaduit; efectiv, indiscutabil, veritabil. 3. (In sintagmele) (Ec. pol.) Valoare reala = valoarea intrinseca in aur a unei monede. (Jur.) Drept real = drept pe care o persoana il exercita asupra unui lucru in mod direct si imediat. Sectie reala sau invatamant real = sectie a unui liceu ori invatamant in care se studiaza cu precadere disciplinele exacte. Imagine reala = imagine a unui obiect obtinuta cu un instrument optic (si care poate fi prinsa pe un ecran, pe o pelicula). Numar real = numar care poate fi exprimat ca limita a unui sir convergent de numere rationale. [Pr.: re-al] – Din lat. realis, it. reale, germ. real, fr. reel.

RUBIA, rubiele, s. f. Numele unei monede turcesti de aur, emisa spre sfarsitul evului mediu, care a circulat in tarile romane in prima jumatate a sec. XIX. – Din tc. rubya.

SULTANIN, -A, sultanini, -e, adj., subst. 1. Adj. (Despre fructe, legume) De cea mai buna calitate, de soi. 2. S. f. Soi de vita de vie cultivat pentru producerea stafidelor. 3. S. m. Veche moneda turceasca de aur. – Din tc. sultani, fr. sultanine.

FUNDUC s. (inv.) funducliu. (~ul era o moneda turceasca de aur.)

CERVONET ~i m. 1) inv. moneda ruseasca de aur (egala cu 3 ruble). 2) pop. Bancnota ruseasca de 10 ruble (cu circulatie intre anii 1922-1947). /<rus. tervonti

COCOSEL ~i m. (diminutiv de la cocos) 1) mai ales la pl. Graunte de porumb coapte in sare sau in nisip infierbantat si desfacute in forma de floricele; cocos. 2) inv. moneda franceza (de aur) in valoare de 20 de franci, pe care este gravat un cocos. /cocos + suf. ~el

FUNDUC ~ci m. inv. moneda turceasca de aur (cu circulatie si in Moldova). /<turc. findik

OLAN² ~i m. inv. moneda olandeza de aur (cu circulatie si in Tara Moldovei). /Orig. nec.

POL² ~i m. inv. 1) moneda franceza de aur in valoare de 20 de franci, cu circulatie si in alte tari europene. 2) moneda ruseasca egala cu jumatate de sorocovat. 3) fam. moneda sau bancnota de douazeci de lei. /cf. rus. pol

RUBIA ~ele f. inv. moneda turceasca de aur cu circulatie si in tarile romane. /<turc. rubiyye

aurEUS s.m. moneda romana de aur. [Pron. a-u-. / < lat. aureus].

DUBLON s.m. Veche moneda spaniola de aur. [< fr. doublon, cf. sp. doblon].

FORTAT, -A adj. 1. Facut, impus prin forta. ◊ Curs fortat (al unei valori) = curs impus, ducand la obligatia legala de a primi ca plata hartie-moneda neconvertibila in aur; mars fortat = mars in care trupele executa in 24 de ore o deplasare mai mare decat in mersul normal. 2. Silit, nefiresc, nenatural. 3. Facut prin violenta, printr-un efort deosebit. 4. (Despre inchizatori, usi) Deschis, spart cu forta. [< forta, cf. it. forzato].

STATER s.m. moneda greaca de aur in greutate de circa 9 g, echivaland cu 20 de drahme de argint. [< fr. statere, cf. lat., gr. stater].

dodecar, dodecri, s.m. (inv.) veche moneda turceasca de aur, care a circulat si in Tarile Romane, in timpul lui Caragea (valora 12 lei vechi).

DUCAT s.n. Tinut care se gaseste sub stapanirea unui duce. // s.m. Veche moneda italiana de aur sau de argint, raspandita si in alte tari din Europa. [Pl. (s.m.) -ati. / < it. ducato, lat.t. ducatus].

nisfea, nisf(i)ele, s.f. (inv.) 1. moneda turceasca de aur sau de argint cu circulatie in Tarile Romane. 2. (reg.) numele monedei de 50 de bani de pe la inceputul sec. al XX-lea.

perper, perperi, s.m. (inv.) 1. banut, moneda bizantina de aur, care a circulat si-n tarile romane. 2. numele unui impozit pe vii si pe vin care se platea in perperi; perperit.

NAPOLEON s.m. Veche moneda franceza de aur, care avea imprimat chipul imparatului Napoleon al III-lea. [Pron. -le-on. / < fr. napoleon, cf. Napoleon – imparat al Frantei intre 1852 si 1870].

scaranda, scarande, s.f. (reg.) 1. moneda turceasca de aur purtata ca podoaba la urechi sau in salbe. 2. brosa metalica fara valoare.

PISTOL s.m. Veche moneda franceza de aur. [Pl. -i. / < fr. pistole].

costanda (costande), s. f. – moneda veche de argint, care valora in prima parte a sec. XVII a cincea parte dintr-un ducat. Ngr. ϰωνσταντινάτο (DAR). Este dublet de la constantinat sau co(n)standinat, s. m. (moneda veche de aur, cu efigia lui Constantin cel Mare, care se gasea destul de frecvent in tezaurele din bazinul Dunarii; sau, in general, moneda bizantina de aur). Cf. cosinzeana.

TETRADRAHMA s.f. moneda greceasca de aur sau de argint in valoare de patru drahme. [< gr. tetradrachmon].

ASIGNAT s. n. hartie-moneda convertibila in aur, garantata in ipoteca asupra domeniilor statului. (< fr. assignat)

aurEUS s. m. moneda romana de aur. (< lat. aureus)

DUBLON¹ s. m. veche moneda spaniola de aur. (< fr. doublon)

FORTAT, -A adj. 1. facut, impus cu forta, silit, nefiresc. ♦ curs ~ (al unei valori) = curs impus, ducand la obligatia legala de a primi ca hartie-moneda neconvertibila in aur; mars ~ = mars in care trupele executa in 2⁴ de ore o deplasare mai mare decat in mersul normal; aterizare ~a = aterizare impusa de imprejurari nefavorabile. 2. facut prin violenta, printr-un efort deosebit. 3. (despre inchizatori, usi) deschis, spart cu forta. 4. (despre ras, gesturi etc.) silit, nenatural. (< forta)

MINA³ s. f. veche moneda greceasca de aur sau de argint, valorand o suta de drahme. (< fr. mine, lat. mina)

NAPOLEON s. m. 1. veche moneda franceza de aur, de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I sau al III-lea. 2. varietate de mere sau de pere, de marime mijlocie, cu pielita subtire si neteda. ◊ varietate de struguri cu boabe mari, ovale, albe-galbui. (< fr. napoleon)

funduc (funduci), s. m. – (Inv.) moneda turceasca de aur, ce valora 12 taleri in 1821, si 4 rubiele sau 8,8 franci de aur in 1848. Tc. findik (Seineanu, III, 53; Lokotsch 617; Ronzevalle 125). – Der. funducliu, s. m. (moneda turceasca de aur, a carei valoare nominala era de 7 piastri, de fapt 4 piastri si 35 parale), din tc. fundukli. Sec. XVIII.

mahmudea (mahmudele), s. f. – moneda turceasca de aur, batuta de sultanul Mahomed II (1785-1839), de unde i se trage si numele; valora 40 de taleri (mahmudea tare) sau 35 (mahmudea moale), dar s-a depreciat rapid (in 1848 valora 16,24 si respectiv 6,67 franci). – Mr. mahmude, megl. mamudie. Tc. mahmudiye (Roesler 599; Seineanu, II, 242), cf. ngr. μαχμουτιές, sb. mahmudija.

Stambul s. m. – Constantinopol. – Var. Mold. Istambul. Tc. Istambol ‹ mgr. είς τήν πόλιν. – Der. stambul (var. stambol), s. m. (moneda turceasca de aur, cintarind 10,5 gr. de aur pur, cu valoare nominala de 5 piastri); stamboala, s. f. (masura de capacitate pentru solide, banita), in loc de stambol – chila, din tc. istambol kila (Seineanu, II, 327).

ug (-ghi), s. m. – Veche moneda ungureasca de aur, valora 200 bani sau aspri in 1660. – Var. ughi. Sl. ugrusku „ungar” (Tiktin), abreviat ug in documente. Nu pare sa fi avut circulatie reala. Pl. a stat la baza var. (Byck-Graur 25).

DEVALORIZARE, devalorizari, s. f. (Adesea fig.) Actiunea de a (se) devaloriza si rezultatul ei; scadere a valorii; (in special) reducere de catre stat a valorii monedei in raport cu aurul, argintul sau cu valutele straine. – V. devaloriza.

FUNDUC, funduci, s. m. moneda veche turceasca de aur, care a circulat si in tarile romane in sec. XVIII; funducliu. – Din tc. findic.

FLOTA vb. I. tr. 1. a indeparta prin decantare substantele care plutesc la suprafata unui lichid. 2. (fig.) a sovai, a ezita. II. intr. (despre o moneda) a avea o valoare variabila in raport cu aurul sau cu alta moneda. (< fr. flotter)

PERIAL s. m. moneda veche ruseasca de aur, in valoare de zece ruble. [Pr.: -ri-al] – Din rus. imperial.

POL², poli, s. m. moneda de metal sau de hartie valorand douazeci de lei, care a circulat in tara noastra; douazeci de lei. ♦ Nume dat mai multor monede rusesti si frantuzesti (de aur) care au circulat in tarile romane in sec. XIX; napoleon. – Din rus. pol.

SCUD, scuzi, s. m. Veche moneda de argint sau de aur care a circulat in unele tari din Europa apuseana, valoarea ei variind dupa tari si epoci. – Din it. scudo.

STATER, stateri, s. m. moneda de argint sau de aur la vechii greci si macedoneni. – Din lat. stater, fr. statere.

DEVALORIZARE s. f. actiunea de a (se) devaloriza. ◊ reducere oficiala a valorii monedei nationale in raport cu aurul sau cu valutele straine; scadere a continutului in aur al unitatii monetare. (< devaloriza)

SICLU s. m. 1. moneda de argint sau de aur, la evrei, de aproximativ 6 gr. 2. una din figurile tarotului (< fr. sicle, lat. ciclus)

SCUD s.m. (Ist.) moneda veche de argint sau de aur, care avea circulatie in apusul Europei. [Pl. -uzi. / < it. scudo].

DUCAT I. s. n. tinut, stat condus de un duce sau de o ducesa. II. s. m. moneda italiana de argint sau de aur, in evul mediu si in alte tari din Europa. (< it. ducato)

SCUD s. m. veche moneda italiana de argint sau de aur, in apusul Europei. (< it. scudo)

TAKING TECHING/ s. n. operatiuni de revanzare sau de rascumparare a unor monede ori a unor cantitati de aur care au fost cumparate sau vandute numai cu scopul obtinerii unui profit imediat. (< engl. taking)

IRMILIC, irmilici, s. m. moneda turceasca de argint, mai rar de aur, care a circulat si la noi (mai ales in Moldova), in prima jumatate a sec. XIX; icosar. – Din tc. irmilik.

DEVALORIZA, devalorizez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A reduce, a face sa scada valoarea monedei sau a altor valori (in raport cu aurul); a deprecia. ◊ Refl. Banii se devalorizeaza. – Din fr. devaloriser.

DEVALORIZA vb. I. tr., refl. (Despre monezi, valori etc.) A(-si) micsora continutul (acoperirea) in aur; (si fig.) a (se) deprecia. [< fr. devaloriser].

REVALORIZARE s.f. Actiunea de a revaloriza si rezultatul ei. ♦ (Fin.) Ridicarea cursului oficial al banilor in raport cu aurul sau cu valutele straine, ceea ce duce la „scumpirea” monedei respective. [< revaloriza].

VALUTA s. f. 1. unitate monetara care sta la baza sistemului monetar al unui stat. 2. totalitatea mijloacelor de plata (monede, bancnote, cambii, cecuri etc.) folosite in schimbul international. ♦ ~ forte = valuta cu acoperire in aur care este acceptata de mai multe state. (< it. valuta)

INFLATIE s.f. Fenomen constand in cresterea cantitatii de hartie-moneda mult peste necesitatile reale ale circulatiei marfurilor, crestere care nu are suficienta acoperire in aur si marfuri, ducand astfel la scaderea puterii de cumparare a banilor. [Gen. -iei, var. inflatiune s.f. / cf. fr. inflation < lat. inflatio].

VALUTA s.f. 1. Unitate monetara care sta la baza sistemului monetar al unei tari. 2. Totalitatea monedelor care servesc drept mijloc de plata in decontarile internationale. ◊ Valuta forte = valuta cu acoperire in aur care este acceptata de mai multe state. [< it. valuta].

VALUTA, valute, s. f. Unitate monetara a unui stat, cu precizarea metalului in care este definita. ♦ Totalitatea mijloacelor de plata exprimate in moneda altui stat, care pot fi folosite in decontarile internationale. ◊ Valuta forte = valuta care are acoperire in aur si care este acceptata ca mijloc de plata de mai multe tari. – Din it. valuta.

MEDALIE ~i f. Piesa de metal in forma de moneda, gravata cu figuri si inscriptii, emisa ca distinctie sau pentru a marca anumite evenimente importante. ~ de aur. ~ de bronz. ◊ ~ comemorativa medalie in amintirea unui eveniment remarcabil sau in memoria unei personalitati ilustre. /<it. medaglia

aurar /eyrir/ s.m. moneda divizionara din Islanda, a suta parte dintr-o coroana. [Pr.: eĩ-rir] (din isl. eyrir < v. norv. = bani < (prob.) lat. aurum = aur) [si AHDEL]

FERECA, ferec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau partial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistenta si durabilitate; a intari un obiect (de lemn) prin legaturi metalice. ♦ A imbraca un obiect cu placi din metal pretios, a impodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanturi, in obezi etc. un om arestat sau condamnat; a incatusa. 3. A incuia, a zavori o usa, o incapere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se inchide sau a se izola in casa, fara sa (mai) vada pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moara spre a le face crestaturi, santuri, zimti. ♦ A face zimti pe muchia unei monede; a zimtui. – Lat. fabricare (apropiat de fier).