DURO s. m. invar. Veche moneda de argint spaniola. – Din sp. duro.

GROS, grosi, s. m. Moneda straina de argint, care a circulat odinioara si in Moldova; moneda de argint emisa de unii domni ai Moldovei. – Din germ. Groschen, pol. grosz.

ZLOT, zloti, s. m. Unitate monetara a Poloniei. ♦ Moneda de aur care a circulat in Europa centrala si rasariteana. ♦ moneda de argint care, la inceputul sec. XIX, valora 30 de parale. ◊ Expr. A nu plati nici un zlot (rau) in ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva, a nu da nici o consideratie cuiva sau la ceva. ♦ Nume dat odinioara in Transilvania unei monede austriece; moneda de argint de doua coroane. – Din pol. złoty.

DRAHMA, drahme, s. f. 1. Unitate monetara in Grecia moderna; moneda de argint in Grecia antica. 2. Veche unitate de masura pentru greutati (cu valori variabile). – Din ngr. drahmi, fr. d*****e.

SCUD, scuzi, s. m. Veche moneda de argint sau de aur care a circulat in unele tari din Europa apuseana, valoarea ei variind dupa tari si epoci. – Din it. scudo.

SOROCOVAT, sorocoveti, s. m. Veche moneda de argint, a carei valoare a variat in decursul timpului. [Var.: sorcovat s. m.] – Din ucr. sorokovec'.

STALPAR, stalpari, s. m. Veche moneda de argint, pe care erau reprezentate doua coloane; direclie. – Stalp + suf. -ar.

CREITAR s. (reg.) crucer. (~ul era o moneda de argint sau de arama.)

DURO s.m. Veche moneda de argint spaniola. [Pl. -os. / < sp. duro, cf. fr. douro].

cosotel, cosotei, s.m. (reg.) veche moneda de argint in valoare de zece craitari.

sorocovat, sorocoveti, s.m. (inv.) 1. veche moneda de argint, a carei valoare a variat in decursul timpului; sfant, ban, pitac. 2. (art.; reg.) numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans.

spet, speti, s.m. (inv.) moneda de argint in valoare de 12 lei, care a circulat in Tara Romaneasca in sec. al-XIX-lea.

DURO² s. m. inv. veche moneda de argint spaniola. (< sp. duro)

SICLU s. m. 1. moneda de argint sau de aur, la evrei, de aproximativ 6 gr. 2. una din figurile tarotului (< fr. sicle, lat. ciclus)

TRIDRAHMA s. f. moneda de argint greco-macedoneana, de trei drahme. (< gr. tridrakhme)

potor (-ri), s. m. – Moneda veche de cupru. Sl. poluvutora „unu si jumatate” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 282; Tiktin), cf. pol. poltorak, slov. poltora. – Der. potoroanca, s. f. (Trans., moneda divizionara de cupru); potronic, s. m. (moneda de argint de 6 aspri; moneda de cupru, a douasprezecea parte dintr-un leu), probabil dintr-un sl. poltoroniku (Tiktin); potura, s. f. (Olt., moneda de cupru; Olt., oala). Cf. polturac.

ZLOT, zloti, s. m. Unitate monetara a Republicii Populare Polone. ♦ Moneda de aur de valoarea unui galben, care a circulat in Europa centrala si rasariteana intre secolele al XV-lea si al XVII-lea. ♦ moneda de argint de valoare inferioara talerului si care la inceputul secolului al XIX-lea valora 30 de parale. ◊ Expr. A nu plati nici un zlot (rau) in ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva. ♦ (Reg.) Nume dat in trecut florinului austriac; moneda de argint de doua coroane. – Pol. złoty.

ICHILIC, ichilici, s. m. 1. Veche unitate de masura de capacitate, egala cu 50 de dramuri. 2. moneda de argint turceasca, care a circulat in tarile romane, in prima jumatate a sec. XIX. – Din tc. ikilik.

RUPIE, rupii, s. f. moneda de argint care constituie unitatea sistemului monetar din India, Nepal etc. ♦ Veche moneda turceasca de aur. – Din fr. roupie.

ZLOT, zloti, s. m. ~ ♦ Moneda de aur de valoarea unui galben (3) care a circulat in Europa centrala si rasariteana intre sec. al XV-lea si al XVII-lea. ♦ moneda de argint de valoare inferioara talerului², care a circulat in trecut si la noi si care, la inceputul sec. al XIX-lea, valora 30 de parale [, aproximativ un leu in 1957]. ~ ♦ Nume dat odinioara in Transilvania florinului (1) austriac; ~. (din pol. złoty. < sl. zlatu = aur) [def. DLRLC]

TALER², taleri, s. m. moneda de argint (austriaca) care a circulat in trecut si in tarile romane. ◊ Expr. Taler cu doua fete = om prefacut, ipocrit, fals. [Pl. si: (n.) talere] – Din germ. Taller.

TETRADRAHMA, tetradrahme, s. f. moneda de argint in Grecia antica, cu o valoare de patru drahme. – Din fr. tetradrachme.

DIRECLIE, direclii, s. f. moneda de argint batuta in Spania, care a circulat in tara noastra in vremea lui Caragea. – Din tc. direkli „cu stalpi”.

STATER, stateri, s. m. moneda de argint sau de aur la vechii greci si macedoneni. – Din lat. stater, fr. statere.

DINAR ~i m. 1) moneda de argint in Roma antica. 2) Moneda de aur sau de argint de origine araba care, in evul mediu, a circulat si in unele tari din Europa, inclusiv si in Tara Moldovei. 3) Unitate a sistemului monetar curent in Iugoslavia, Irak, Algeria, Tunisia etc. /<ngr. dinarium, fr. dinar

DRAHMA ~e f. 1) moneda de argint in Grecia antica. 2) Unitate a sistemului monetar in Grecia de azi. /<ngr. drahmi, fr. d*****e

RUSCUTA, ruscute, s. f. ~ 4. moneda de argint. (din rus²)

TRIDRAHMA s.f. moneda de argint greco-macedoneana, valorand trei drahme. [< gr. tridrachmon].

AGIO s.n. Spor pe care il poate inregistra valoarea reala a unei monede sau a unei hartii de valoare peste valoarea nominala. ♦ Diferenta intre valoarea nominala a monedei de argint si valoarea ei reala, exprimata in moneda de aur. [Pron. a-gi-o, pl. agiouri. / cf. fr. agio, it. aggio].

FIORIN s.n. moneda de argint in vechiul Imperiu austro-ungar; nume dat diferitelor monede cu circulatie in unele tari; florin. [Pron. fio-. / < it. fiorino].

carboava (carboave), s. f. – 1. Rubla ruseasca de argint. – 2. (Inv.) moneda rom. de 5 lei, cu efigia regelui Carol I. Rus. karbovec (Cihac, II, 40; DAR). Sensul 2, care apare la Caragiale, pare ironic. Din rus. karbovanec, dubletul carboanta, s. f. cu acelasi sens.

PIASTRU s.m. moneda de argint de diferite valori, intrebuintata odinioara in unele tari (Turcia, Tarile Romane, Ungaria). ♦ Moneda divizionara in diverse tari din Orientul Apropiat (Siria, Sudan etc.), valorand a suta parte dintr-o lira. [Pron. pi-as-, pl. -stri. / < it. piastra, cf. fr. piastre].

SESTERT s.m. moneda de argint la romani, avand valoarea de aproximativ un sfert de dinar. [Var. sestertiu s.m. / cf. lat. sestertius, fr. sesterce].

dinar (dinari), s. m. – 1. moneda de argint araba. – 2. Unitate monetara curenta in Iugoslavia, Algeria etc. – Var. (inv.) denar, dinariu.Gr. δηνάριον, in parte prin intermediul sl. dinari.

SESTERT s. m. moneda (de argint) la romani, de aproximativ un sfert de dinar. (< lat. sestertius)

SPET, speti, s. m. (Inv.) moneda de argint care avea curs pe timpul lui Caragea-voda. – Germ. Spezies[taler].

OBOL (‹ fr., lat.; gr. obolos) s. m., s. n. 1. s. m. (In Grecia antica) Varga tetraedica din fier care a servit ca unitate baneasca pana la aparitia monedelor. ♦ Masura pentru greutate. ♦ moneda de argint, mai tarziu de arama, egala cu a sasea parte dintr-o drahma. ◊ Obolul lui Caron = potrivit legendei, este moneda platita de sufletul celui mort luntrasului Caron, la trecerea peste Aheron, in imparatia subpamanteana a lui Hades. ♦ (In Europa medievala) moneda de argint egala cu jumatate dintr-un dinar. 2. s. m. (In Evul Mediu, in Tarile Romane) moneda de argint sau de arama, cu diferite valori. 3. s. n. Contributie modesta in bani; fig. contributie de orice natura.

BANCUTA², bancute, s. f. moneda mica de argint din trecut, in valoare de 50 de bani; firfiric. ♦ (Inv. si reg.) moneda de mica valoare (10-20 de creitari). ♦ (La pl.) Bani, parale. – Din germ. Bankozettel.

CARBOAVA, carboave, s. f. Veche moneda ruseasca de argint sau bacnota de hartie, egala in valoare cu o rubla (odinioara cu circulatie si in tarile romanesti); carboanta. – Din rus. karbovet.

GROSITA (GROSITA), grosite, s. f. 1. moneda straina de argint, care a circulat si in tarile romane. 2. moneda poloneza de arama, care a circulat si in tarile romane. – Gros + suf. -ita.

HUSAS, husasi, s. m. (Reg.) Numele unei vechi monede unguresti de argint, care a circulat si la noi, mai ales in Transilvania, in veacul trecut. [Var.: (reg.) husos s. m.] – Din magh. huszas.

IRMILIC, irmilici, s. m. moneda turceasca de argint, mai rar de aur, care a circulat si la noi (mai ales in Moldova), in prima jumatate a sec. XIX; icosar. – Din tc. irmilik.

IUZLUC, iuzluci, s. m. Veche moneda turceasca de argint, valorand o suta de parale. – Din tc. yuzluk.

ZGRIPTOR, zgriptori, s. m. 1. Specie de acvila mare (Aquila heliaca). ♦ (Inv.) Stema care reprezinta un vultur cu doua capete. 2. Veche moneda austriaca de argint (care a circulat si in tarile romanesti in sec. XVII-XVIII), avand imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. 3. Animal fantastic, urias, inaripat, cu gheare de pasare. ♦ Motiv ornamental folosit in ceramica, reprezentand acest animal. 4. Fig. Om rau, avar, hraparet; zgripturoi. [Var.: zgripsor s. m.] – Cf. ngr. ghrips.

MARIAS, mariasi, s. m. moneda austriaca de argint, care a circulat si in tarile romanesti. [Pr.: -ri-as] – Din magh. marias.

PITAC, pitaci, s.m. 1. moneda austriaca de arama care a circulat in trecut si la noi; (p. ext.) ban, gologan, para. 2. moneda ruseasca de argint sau de arama.

PARA³, parale, s. f. 1. moneda divizionara egala cu a suta parte dintr-un leu vechi; mica moneda turceasca de argint care a circulat si in tarile romanesti; (astazi) ban de valoare mica. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioara) = a nu avea (nici) un ban. Pana intr-o para sau pana la (o) para = pana la ultimul ban; exact (din punct de vedere banesc). Nu face nici o para (chioara sau nici doua parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de doua parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteala pentru ceea ce a facut. ♦ P. gener. moneda (metalica). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani multi (Fam.) A face parale = a fi valoros, de pret. A sti cate parale face cineva = a fi bine lamurit in privinta caracterului, a meritelor sau a capacitatii cuiva. – Din tc. para.

ASPRU¹, aspri, s. m. moneda turceasca de argint, cu circulatie in tarile romane incepand din sec. XV. – Din ngr. aspron.

PIASTRU, piastri, s. m. moneda (turceasca) de argint, a carei valoare a variat in decursul timpului si care a circulat si in tarile romane. [Pr.: pi-as-] – Din germ. Piaster, fr. piastre.

PITAC², pitaci, s. m. 1. moneda austriaca de argint, care a circulat in sec. XVIII si in tarile romanesti; moneda ruseasca de argint sau de arama; (sens curent) ban de valoare mica; patasca. 2. P. gener. Ban, moneda. [Var.: pataca s. f.] – Din rus. piatak, scr. petak.

POLTINIC, poltinici, s. m. Veche moneda ruseasca de argint, echivalenta cu o jumatate de rubla, care a circulat si in tarile romane in sec. XVIII-XIX. – Din rus. poltinnik.

POTRONIC, potronici, s. m. moneda poloneza de argint, care a circulat si in tarile romanesti (in sec. XVII-XVIII) mai ales in Moldova. – Cf. pol. poltoraczny.

PUISOR², puisori, s. m. (Reg.) Veche moneda austriaca de argint, care a circulat si in tarile romane; pui². [Pr.: pu-i-] – Pui² + suf. -isor.

SFANT, sfanti, s. m. Veche moneda austriaca de argint avand valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat si in tarile romanesti la inceputul sec. XIX; sorcovat; p. gener. moneda marunta, ban, para. ♦ ◊ Expr. A nu avea nici un sfant = a nu avea bani. [Var.: (inv.) sfantih s. m.] – Din germ. Zwanzig[er].

SUSTAC, sustaci, s. m. moneda poloneza (de argint) care a circulat in trecut si in tarile romane. – Din pol. szostak.

FIRFIRIC, firfirici, s. m. moneda mica de argint, a carei valoare a variat in timp si in spatiu; bancuta. [Var.: firfirig s. m., firfirica s. f.] – Et. nec.

GROSITA, grosite, s. f. (Inv.) moneda austriaca de argint. – Din Gros + suf. -ita.

GROS, grosi, s. m. moneda straina de argint care a circulat odinioara si in Moldova. – Germ. Groschen.

DUTCA, dutce, s. f. moneda ruseasca sau poloneza de mica valoare, care a circulat si in tarile romanesti; veche moneda romaneasca de argint. [Var.: dupca s. f.] – Din ucr. dudok.

CREITAR, creitari, s. m. moneda mica de argint, mai tarziu de arama, care a circulat in sudul Germaniei, in Austro-Ungaria, in Transilvania si in Bucovina pana la sfarsitul sec. XIX, valorand a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neinsemnata). [Var.: craitar, critar s. m.] – Din magh. krajczar.

REAL¹, reali, s. m. moneda spaniola de argint. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. real.

RUBLA, ruble, s. f. 1. Unitatea principala a sistemului monetar din Rusia; moneda care reprezinta aceasta unitate. 2. Nume dat in trecut monedelor straine de argint. – Din rus. rubl'.

SESTERT, sesterti, s. m. moneda romana de argint, mai tarziu de bronz, subdiviziune a dinarului. [Var.: (inv.) sestertiu s. n.] – Din lat. sestertius.

GROS ~i m. inv. 1) moneda marunta de argint care a circulat, in evul mediu, in unele tari europene (Italia, Franta, Polonia etc.). 2) moneda ruseasca (egala la inceput cu doua copeici, mai tarziu egala cu o jumatate de copeica). 3) moneda divizionara care a circulat in Polonia si Austria. /<germ. Groschen, pol. grosz

PARA ~le f. 1) inv. moneda marunta egala cu a suta parte dintr-un leu. 2) inv. moneda turceasca de argint care a circulat si in Tara Moldovei. 3) moneda divizionara iugoslava egala cu a suta parte dintr-un dinar. 4) Ban de valoare neinsemnata. ◊ Nu face nici o ~ (chioara) sau nu face nici doua ~le (sau nici doi bani) nu are nici o valoare; nu costa nimic. A nu avea nici o ~ (sau letcaie) chioara a nu avea nici un ban. A face pe cineva de doua ~le a batjocori tare pe cineva; a face de nimic. 5) la pl. Bani in numar nedeterminat. ◊ Pana intr-o ~ pana la ultimul ban. A lua pe cineva la trei ~le a-i cere cuiva socoteala; a lua din scurt pe cineva. Face ~le e de pret; nu e lipsit de valoare. [Art. paraua; G.-D. paralei] /<turc. para

PIASTRU ~stri m. moneda turceasca de argint cu valoare variabila, care a circulat si in tarile romane. [Sil. pi-as-] /<germ. Piaster, fr. piastre

PITAC² ~ci m. 1) inv. moneda ruseasca de argint sau de arama care a circulat si in tarile romane. 2) moneda de mica valoare; ban; gologan. /<rus. pjatak, sb. petac

REAL² ~i m. moneda spaniola de argint, egala cu 25 de centime. /<fr. real, sp. real

TALER² ~i m. moneda austriaca de argint cu circulatie si in tarile romane. ◊ ~ cu doua fete om fatarnic; ipocrit; prefacut. /<germ. Taler

ZGRIPTOR ~i m. 1) Pasare sedentara rapitoare asemanatoare cu vulturul, dar de talie mai mare. 2) inv. Simbol reprezentand o astfel de pasare, care era imprimat pe o stema. 3) inv. moneda austriaca de argint, avand imprimata pe o parte a ei imaginea unei astfel de pasari cu doua capete. 4) (in basme) Fiinta inchipuita ca o pasare uriasa cu doua capete. /cf. ngr. ghrips

DRAHMA s.f. 1. (Ant.) moneda greceasca de argint. ♦ Unitate monetara din Grecia moderna. 2. Veche unitate de masura pentru greutati egala cu 4,38 g. [< gr. d*****e].

aspru (aspri), s. m. – Veche moneda turceasca de argint, care a circulat in tarile romane, incepind cu sec. XV; valora a douasprezecea parte dintr-un florin, in sec. XVII, si 1/80 dintr-un leu (adica o letcaie sau o jumatate de para), la inceputul sec. XIX. – Mr. aspru, megl. aspra. Ngr. ἄσπρον, din lat. asper, cf. bg. aspru. Cuvintul sp. figureaza deja la Covarrubias. Cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45.

libra, libre, s.f. (inv.) 1. masura de greutate, litra. 2. moneda mica, de argint. 3. nume de oaie. 4. femeie rea, obraznica.

marias, mariasi, s.m. (inv.) 1. moneda austriaca de argint, care a circulat si in Tarile Romane. 2. joc de carti. 3. dans popular la nunta.

barbuta (barbute), s. f. – Veche moneda turceasca de argint, care valora 2 bani si jumatate la inceputul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemanator cu risca). Origine necunoscuta, dar aproape sigur orientala. moneda si numele ei au disparut din circulatie, dar nu si jocul, inca foarte obisnuit la oras.

piastru, piastri, s.m. (inv.) 1. moneda turceasca de argint, care a circulat si in Tarile Romane. 2. leu vechi.

REAL s.m. Mica moneda spaniola de argint. [Pron. re-al. / < sp., port. real].

SCUD s.m. (Ist.) moneda veche de argint sau de aur, care avea circulatie in apusul Europei. [Pl. -uzi. / < it. scudo].

costanda (costande), s. f. – moneda veche de argint, care valora in prima parte a sec. XVII a cincea parte dintr-un ducat. Ngr. ϰωνσταντινάτο (DAR). Este dublet de la constantinat sau co(n)standinat, s. m. (moneda veche de aur, cu efigia lui Constantin cel Mare, care se gasea destul de frecvent in tezaurele din bazinul Dunarii; sau, in general, moneda bizantina de aur). Cf. cosinzeana.

crontaler (-ri), s. m. – moneda austriaca de argint, ce valora 8 taleri (sec. XVIII). Germ. Kronthaler.

direc (-ci), s. m. – Stilp, coloana, montant. Tc. direk (Pascu, Arch. Rom., VI, 231; Candrea), cf. sb., alb. direk „birna”. – Der. diricliu (var. direcliu, dereclie), s. m. (moneda turceasca de argint, folosita la inceputul sec. XIX, in valoare de 13 taleri si 60 de parale; insa valoarea ei a scazut progresiv), din tc. direkli „cu coloane”, se pare dintr-o moneda sp. care reprezenta coloanele lui Hercule, batuta la 1764. Cf. dric.

dodecar (dodecari), s. m. – moneda turceasca de argint, la inceputul sec. XIX. Valora 12 taleri. Ngr. δωδεϰόρι, de la δώδεϰα „doisprezece” (Tiktin; Scriban; Galdi 174).

DENAR s. m. 1. moneda romana (de argint), de circa 4 g. 2. unitate monetara in unele tari europene in evul mediu. (< lat. denarius, it. demaro)

DRAHMA s. f. 1. (ant.) moneda greceasca de argint. ◊ unitatea monetara a Greciei. 2. veche unitate de masura pentru greutati, de 4,3⁸ g. (< ngr. drahmi, fr. d*****e)

DUCAT I. s. n. tinut, stat condus de un duce sau de o ducesa. II. s. m. moneda italiana de argint sau de aur, in evul mediu si in alte tari din Europa. (< it. ducato)

PENTADRAHMA s. f. moneda greaca de argint, de cinci drahme. (< fr. pentadrachme)

REAL¹ s. m. 1. mica moneda spaniola de argint, 1/4 dintr-o peseta. 2. unitatea monetara a Braziliei, (fost) cruzeiro. (< sp., port. real, fr. real)

SCUD s. m. veche moneda italiana de argint sau de aur, in apusul Europei. (< it. scudo)

TETRADRAHMA s. f. veche moneda greceasca de argint, de patru drahme. (< fr. tetradrachme)

gros (grosi), s. m. – Veche moneda care valora la inceput 1/48 dintr-o marca de argint. A fost batuta in Mold. la sfirsitul sec. XIV. Lat. grossus, intrat in rom. prin intermediul pol. grosz, germ. med. grosse, germ. Grosch(en), cf. ngr. γρόσσο, bg., sb. gros, tc. gurus (Ronzvalle 122). – Der. grosita, s. f. (moneda divizionara de argint, de valoare variabila), cf. pol. groszyk, sb., slov. grosic. Din tc. deriva dubletul inv. grus, s. m. (moneda turceasca de 40 de aspri).

irmilic (irmilici), s. m. – Inv., moneda turceasca de argint, care valora la inceput 20 de piastri. – Megl. irmiloc. Tc. irmilik (Seineanu, II, 228; Lokotsch 958), din tc. irmi „douazeci”, cf. bg. irmilik. Este cuvint identic cu icosar. Sec. XIX, inv.

iuzluc (iuzluci), s. m. – moneda turceasca de argint, care valora initial o suta de parale. Tc. yuzluk (Seineanu, II, 231). Sec. XIX, inv.

marias (mariasi), s. m. – (Inv.) moneda austriaca de argint, de 17 creitari. Mag. marias, de la Maria (Tereza). In Trans., sec. XVIII, inv. (Galdi, Dict., 144).

nisfia (nisfiele), s. f. – moneda turceasca de argint, valoreaza patru taleri la inceputul sec. XIX. – Var. nesfia, nesfea. Tc. nisfye, din arab. nisf „jumatate” (Roesler 600; Seineanu, II, 273), sec. XIX, inv.

BANCUTA¹, bancute, s. f. (Inv. si reg.) moneda mica de argint in valoare de 50 de bani; firfirica. ♦ (La pl.) Bani, parale. – Din banca² + suf. -uta.

CARBOAVA, carboave, s. f. Veche moneda ruseasca de argint sau bancnota de hartie, egala in valoare cu o rubla (odinioara cu circulatie si in tarile romanesti). – Rus karbovec.

ZGRIPTOR, zgriptori, s. m. 1. Specie de acvila mare (Aquila heliaca). ♦ (Inv.) Stema care reprezinta un vultur cu doua capete. ♦ (Inv.) Veche moneda austriaca de argint (care a circulat in trecut si in tara noastra), avand imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. 2. (In basme) Pasare foarte mare, cu doua capete. 3. Fig. Epitet dat unui om rau, avar, hraparet. [Var.: zgripsor s. m.] – Comp. ngr. gryps.

CINDESTI 1. Com. in jud. Dimbovita; 3.476 loc. (1991). Centru pomicol. Resed. com. este satul Cindesti-Vale. 2. Com. in jud. Neamt; 4.575 loc. (1991). Asezare carpatica cu tezaur de monede romane de argint (sec. 1-4). 3. Sat in com. Vernesti, jud. Buzau. Aici s-au descoperit urmele unei culturi materiale, numita C., care atesta continuitatea populatiei autohtone in sec. 5-6.

LEFT, (1) lefti, s. m., (2) lefturi, s. n. (Inv.) 1. S. m. moneda de aur sau argint (in valoare de cinci ducati), din care se faceau salbe. 2. S. n. Obiect de podoaba femeiasca in forma de colier sau de medalion. – Din ngr. lefto(n) „moneda mica”.

TALANT ~ti m. (in Grecia antica) 1) Unitate de masura a greutatii (egala cu aproximativ 26 kg). 2) moneda (de aur sau argint) de diferite valori. /<sl. talantu, gr. talanton

fiorin (fiorini), s. m. – Nume dat unor monede de aur si argint. – Mr. flurie. It. fiorino, cf. ngr. φιορίνι. Au circulat si var. inv. florin, s. m. (din lat. florenus, sl. florinu) si florint, s. m. (prin incrucisare cu mag. forint, cf. sb. forint).

STATER s. m. (in Grecia antica) moneda de aur sau argint valorand intre doua si patru drahme. (< fr. statere, lat., gr. stater)

CONVERTIBILITATE (‹ fr., lat.) s. f. Caracteristica a unei monede de a putea fi schimbata de persoane particulare, companii, institutii financiare cu alte monede, devize-aur, devize-argint, fara restrictii sau control guvernamental. C. da dreptul detinatorului unei bancnote de a pretinde si obliga banca de emisiune de a accepta, la cerere si la paritatea oficiala, schimbarea bancnotei respective. C. presupune existenta unei economii dezvoltate sau a depozitelor de valori internationale (aur, dolari S.U.A. etc.).

GULDEN, guldeni, s. m. 1. moneda de aur sau de argint, care a circulat in mai multe tari din Europa. 2. Principala unitate monetara din Olanda; florin. – Din fr. gulden.

TULT, tulti, s. m. Veche moneda turceasca si austriaca de argint care a circulat si in tarile romanesti. – Din. tc. tult.

DEVALORIZARE, devalorizari, s. f. (Adesea fig.) Actiunea de a (se) devaloriza si rezultatul ei; scadere a valorii; (in special) reducere de catre stat a valorii monedei in raport cu aurul, argintul sau cu valutele straine. – V. devaloriza.

FIORIN, fiorini, s. m. Nume dat mai multor monede de aur si de argint, batute in diverse tari, care au circulat si la noi pana in secolul trecut; florin. [Pr.: fi-o-. – Var.: (inv.) fiorint s. m.] – Din it. fiorino.

FLORIN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur si de argint care au circulat si in tarile romanesti pana in sec. XIX; fiorin. 2. Unitate baneasca in Olanda; gulden. – Din germ. Florin, fr. florin.

DUCAT, (1) ducate, s. n., (2) ducati, s. m. 1. S. n. Provincie, teritoriu, stat de sub stapanirea unui duce² sau unei ducese. 2. S. m. moneda de aur sau de argint (la origine italiana) care a circulat in mai multe tari din Europa, printre care si in tarile romanesti. – Din it. ducato.

TALANT, talanti, s. m. 1. Unitate de masura pentru greutati, de marime variabila, folosita in Grecia antica. 2. moneda de aur sau de argint, cu valoare variabila, folosita in Grecia antica. – Din sl. talanutu.

DENAR, denari, s. m. moneda romana, de obicei de argint, in greutate de circa patru grame. ♦ Unitate monetara in unele tari europene, in evul mediu. [Var.: dinar s. m.] – Din lat. denarius, it. denaro.

DINAR, dinari, s. m. 1. moneda de aur sau de argint de origine araba, care a circulat in trecut si in Europa. 2. Unitate monetara curenta in Iugoslavia, Algeria, Iordania etc. – Din ngr. dinarion, fr. dinar.

STERLINA, sterline, adj. (In sintagma) Lira sterlina = moneda de aur sau de argint, constituind principala unitate monetara din Marea Britanie. – Din fr., engl. sterling.

DUCAT¹ ~ti m. inv. moneda de aur sau de argint cu circulatie in unele tari vest-europene. /<it. ducato

FLORIN ~i m. inv. (in trecut in unele tari europene) moneda de aur sau de argint. /<germ. Florin, fr. florin

GULDEN ~i m. 1) inv. moneda de aur sau de argint cu circulatie in unele tari din centrul Europei. 2) Unitate a sistemului monetar in Olanda. /<fr. gulden

DENAR s.m. moneda romana, de obicei de argint, in greutate de circa 4 g. ♦ Unitate monetara in unele tari europene in evul mediu. [Var. dinar s.m. / < lat. denarius, cf. it. denaro].

FLORIN s.m. 1. Veche moneda de aur si de argint; fiorin. 2. Gulden. [< germ. Florin, fr. florin].

parta, perti, si parti, s.f. (reg.) 1. panglica impodobita cu monede de aur sau de argint sau cu margele (legata in par, pe frunte sau la palarie); salba de bani sau de margele. 2. cingatoare cu margele; betelie. 3. fiecare dintre dungile colorate ale unei tesaturi sau paturi.

FLORIN s. m. 1. veche moneda de aur si de argint; fiorin. 2. gulden. 3. (in Anglia) moneda de 2 silingi. (< germ. Florin, fr. florin)

MINA³, mine, s. f. Veche moneda greceasca de aur sau de argint, a carei valoare era egala cu o suta de drahme. – Din fr. mine, lat. mina.

NISFIA, nisfiele, s. f. moneda turceasca de aur sau de argint, care a circulat si in tarile romane. [Pr.: -fi-a. – Var.: nisfea, nesfie s. f.] – Din tc. nısfiye.

DUCAT s.n. Tinut care se gaseste sub stapanirea unui duce. // s.m. Veche moneda italiana de aur sau de argint, raspandita si in alte tari din Europa. [Pl. (s.m.) -ati. / < it. ducato, lat.t. ducatus].

nisfea, nisf(i)ele, s.f. (inv.) 1. moneda turceasca de aur sau de argint cu circulatie in Tarile Romane. 2. (reg.) numele monedei de 50 de bani de pe la inceputul sec. al XX-lea.

TETRADRAHMA s.f. moneda greceasca de aur sau de argint in valoare de patru drahme. [< gr. tetradrachmon].

MINA³ s. f. veche moneda greceasca de aur sau de argint, valorand o suta de drahme. (< fr. mine, lat. mina)

ZLOT ~ti m. 1) Unitate a sistemului monetar in Polonia. 2) inv. moneda de aur (egala cu un galben) sau de argint cu circulatie in unele tari din Europa. /<pol. zloty

BAN¹, bani, s. m. 1. Unitate monetara si moneda egala cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. moneda marunta, divizionara a leului. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plati) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insusi o marfa); moneda de metal sau hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata; argint (2). ◊ Expr. A trai (pe langa cineva) ca banul cel bun = a fi foarte pretuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede ca un lucru este adevarat. ♦ (La pl.) Avere in numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (stransi) la ciorap sau a strange bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strange o suma de bani; a fi zgarcit. Fecior (sau baiat) de bani gata = fiu de oameni avuti care face extravagante cu banii primiti sau mosteniti de la parinti. – Et. nec.

STATER s.m. moneda greaca de aur in greutate de circa 9 g, echivaland cu 20 de drahme de argint. [< fr. statere, cf. lat., gr. stater].

BAN s. 1. franc, gologan, para, (inv. si pop.) sorocovat, (pop. si fam.) pitac, sfant, (reg. si fam.) pitula, (astazi fam.) arginti (pl.), (fam.) capital, centima, (arg.) lovele (pl.), mangari (pl.), mardei (pl.), material. (A ramas fara nici un ~.) 2. v. moneda.

moneda ~ e f. 1) Semn banesc de metal (mai rar de hartie) admis si utilizat intr-o tara. 2) Ban marunt de metal; maruntis. ~ de argint. ◊ A bate ~e a emite bani de metal. A plati cu aceeasi ~ a raspunde cu o comportare similara. [G.-D. monedei] /<ngr. monedha, it. moneta

argint n. Metal pretios de culoare alba stralucitoare, meleabil si ductil, cu mare conductibilitate electrica si calorica, avand diferite intrebuintari (la baterea monedelor, in giuvaiergie, in fotografie etc.). Bani de ~. ◊ Nunta de ~ aniversare a douazeci si cinci de ani de la casatorie. ~ viu a) mercur; b) om iute, plin de energie. /<lat. argentum

FERECA, ferec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau partial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistenta si durabilitate; a intari un obiect (de lemn) prin legaturi metalice. ♦ A imbraca un obiect cu placi din metal pretios, a impodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanturi, in obezi etc. un om arestat sau condamnat; a incatusa. 3. A incuia, a zavori o usa, o incapere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se inchide sau a se izola in casa, fara sa (mai) vada pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moara spre a le face crestaturi, santuri, zimti. ♦ A face zimti pe muchia unei monede; a zimtui. – Lat. fabricare (apropiat de fier).