BINEVENIT, -A, bineveniti, -te, adj. Care soseste la momentul oportun; care face placere, bucurie venind. – Bine + venit (dupa fr. bienvenu). [idem DEX'84]

UTIL, -A, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. In timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce serveste, foloseste la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis.

BINEVENIT ~ta (~ti, ~te) 1) Care bucura prin venirea sa; venit la momentul oportun. 2) Care se produce la locul si la timpul potrivit; adecvat unei situatii; oportun. /bine + venit

INTREPRINZATOR ~oare (~ori, ~oare) si substantival Care stie sa intreprinda actiunile necesare (la momentul oportun); care vadeste initiativa. /a intreprinde + suf. ~ator

PONT² ~uri n. 1) fam. Aluzie rautacioasa; vorba intepatoare; impunsatura. ◊ A vorbi in ~uri a da de inteles. 2) Carte de joc considerata ca avand valoarea cea mai mare. ◊ A vinde cuiva ~ul a destainui cuiva un secret in schimbul unui castig. 3) inv. Punct care fixeaza o limita (in spatiu sau in timp). ◊ La ~ la momentul oportun; la tanc. /<ung. pont

smigci, smigcesc, vb. IV (reg.) a afla la momentul oportun; a intelege repede.

BINEVENIT, -A, bineveniti, -te, adj. Care vine la momentul oportun; a carui venire face placere, bucurie. – Din bine¹ + venit (dupa fr. bienvenu).

BRODI, brodesc, vb. IV. 1. Tranz. A o nimeri bine, a o scoate bine la capat. ◊ Expr. (Ir.) A brodit-o = a facut o gafa. ♦ A pune la cale, a aranja o treaba, un plan etc. 2. Refl. A se gasi din intamplare, a se nimeri. ♦ Tranz. (Rar) A da peste cineva tocmai la momentul oportun sau pe neasteptate, surprinzandu-l. – Slav (v. sl. broditi).

PRILEJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, imprejurare; moment oportun. ◊ Expr. (Inv. si reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilez.

OCAZIE ~i f. 1) Situatie favorabila; circumstanta avantajoasa; moment oportun; prilej. 2) Eveniment festiv; festivitate. 3) pop. Mijloc de transport gasit la intamplare. A venit cu o ~. [G.-D. ocaziei; Sil. -zi-e] /<fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, ~onis

PRILEJ ~uri n. 1) Situatie favorabila; circumstanta avantajoasa; moment oportun; ocazie. 2) Cauza aparenta invocata de o persoana pentru a ascunde adevaratul motiv al actiunilor sale; pretext; motiv. /<bulg. prilez

TIMP¹ ~uri n. 1) filoz. Categorie filozofica care desemneaza durata, succesiunea si simultaneitatea proceselor. 2) Interval dintre doua momente masurat in secunde, minute, ore, zile, saptamani, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade, ere. 3) Perioada cat dureaza ceva; durata; vreme. ◊ Catva ~ o perioada scurta. Tot ~ul mereu; intruna. Cu ~ul cu incetul; treptat. In acelasi ~ concomitent; simultan. 4) pop. Moment oportun; imprejurare potrivita pentru o actiune; prilej; ocazie. La ~. ◊ (Toate) la ~ul lor (toate) la momentul potrivit. 5) Perioada determinata istoric; epoca. ◊ Pe ~uri demult; candva. 6) Stare meteorologica intr-o perioada data (intr-o anumita regiune); vreme. ~ ploios. 7) lingv. Categorie gramaticala specifica verbului, prin care se exprima momentul in care are loc actiunea. /<lat. tempus, ~oris

chita, chite, s.f. (pop.) manunchi a) manunchi de flori, buchet, strut. b) manunchi, jurubita, manusa de fuioare. c) manunchi de grau. d) manunchi, manusa de frunze de tutun. e) manunchi sau ciucure de cirese. 2. stol de pasari. 3. numele unui joc de copii si al unui dans taranesc. 4. (reg., inv.) grija, dorinta imperioasa. 5. moment oportun, decisiv; noroc. 6. (reg., inv.) gand rau, pica, ciuda, necaz.

indelete adv. – 1. Alene, cu incetul, fara graba. – 2. La indemina, comod. – 3. (Inv.) Timp potrivit, moment oportun. Sl. leto „timp”, cf. leat, cu pref. inde- (Puscariu, Dacor., I, 232-4; DAR). Mai putin probabila este der. din alb. lete „usor” (Weigand, BA, III, 218). Este de asemenea posibil sa aiba in vedere o compunere a lui leto cu de-, si ca adaugarea tirzie a lui in-, caci circula inca der. deletnic, adj. (pregatit; iscusit), cu var. mai rara indeletnic; cf. (in)deletnici, vb. (a se ocupa, a-si trece vremea; a se dedica).

pont (-turi), s. n. – 1. (Inv.) Paragraf, articol, capitol. – 2. moment oportun, punct fix. – 3. Aluzie personala, insinuare. – 4. (Arg.) Loc de unde se poate fura ceva. Lat. punctum, prin intermediul mag. pont (sec. XVII). – Der. ponta, vb. (a miza la jocuri), din fr. ponter; pontator, s. m. (pontagiu, pontas); pontui, vb. refl. (Mold., a se ciorovai); pontoarca, s. f. (Arg., cheie), pare formatie glumeata din pont si intoarce „a se rasuci”; impontori, vb. (Bucov., a jigni).

prilegi, prilegesc, vb. IV 1. (refl.; inv. si reg.) a se intampla, a se petrece; a aparea, a se ivi. 2. (inv.) a pricinui, a prilejui. 3. (refl.; inv. si reg.; despre oameni) a se nimeri. 4. (refl.; inv.) a cauta sau a gasi un moment favorabil, oportun.

OCAZIE s. f. 1. situatie, moment favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, imprejurare. ♦ de ~ = a) de circumstanta, (ivit) intamplator; b) uzat, vandut cu pret redus. a da a = a ocaziona. 2. mijloc de locomotie, vehicul ivit din intamplare. (< fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio)

oportun, -A adj. la momentul potrivit; prielnic, favorabil. (< fr. opportun, lat. opportunus)

OCAZIE s.f. Fenomen sau moment (ivit intamplator) favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, imprejurare. ◊ De ocazie = a) de circumstanta, (ivit) intamplator; b) uzat, vandut cu pret redus; a da ocazia = a ocaziona. [Gen. -iei, var. ocaziune s.f. / cf. fr. occasion, lat. occasio].

oportun, -A adj. Intamplat, survenit la timp, la momentul potrivit; nimerit, favorabil. [< fr. opportun, it. opportuno, lat. opportunus].

oportun, -A, oportuni, -e, adj. Care se intampla, care se face la momentul potrivit; adecvat situatiei, imprejurarilor; potrivit, indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus.