AMFINEURIAN, amfineurieni, s. m. (La pl.) Clasa de moluste marine care au caractere arhaice (un inel nervos de la care pornesc patru cordoane nervoase in jurul esofagului) (Amphineura); (si la sg.) animal din aceasta clasa. [Pr.: -ne-u-ri-an] – Cf. fr. amphineures.

CEFALOPOD, cefalopode, s. n. (La pl.) Clasa de moluste marine cu structura superioara, avand in jurul gurii brate tentaculare, prevazute cu ventuze; (si la sg.) animal care face parte din aceasta clasa. [Var.: cefalopoda s. f.] – Din fr. cephalopode.

CEFALOPOD ~e n. 1) la pl. Clasa de moluste marine rapitoare, avand in jurul gurii tentacule prevazute cu ventuze (reprezentanti: sepia, calmarul, caracatita etc.). 2) molusca din aceasta clasa. /<fr. cephalopode

SIFON ~oane f. 1) Tub in forma de U, folosit pentru trecerea unui lichid de la un nivel superior la un nivel inferior. 2) Butelie in care se pastreaza sub presiune apa gazoasa. 3) Piesa montata pe o conducta de canalizare pentru a impiedica iesirea gazelor din canal in incapere. 4) Aparat pentru spalarea si dezinfectarea unor cavitati ale corpului (nas, gura etc.). 5) Organ de locomotie in forma de tub la unele moluste marine. /<fr. siphon, lat. sipho, ~onis, germ. Siphon

SPONDIL s.m. 1. Gen de moluste marine comestibile, inrudite cu stridia. 2. Gen de coleoptere cu coarne lungi. // s.n. Vertebra. [< fr. spondyle, cf. gr. spondylos – vertebra].

AMFINEURIENI s.m.pl. (Zool.) Clasa de moluste marine inferioare, avand corpul acoperit cu placi calcaroase care se suprapun ca niste tigle; (la sg.) animal din aceasta clasa. [Pron. -ne-u-ri-eni, sg. amfineurian. / cf. fr. amphineures].

CEFALOPODE s.n.pl. Clasa de moluste marine care au imprejurul gurii o serie de brate tentaculare cu ventuze; (la sg.) animal din aceasta clasa. [Sg. cefalopod. / < fr. cephalopodes, cf. gr. kephale – cap, pous, podos – picior].

TRITON¹ s.m. 1. Zeitate marina greaca inchipuita cu bust de om si cu coada de peste; (p. ext.) statuie reprezentand aceasta zeitate. 2. Batracian avand infatisarea unui mormoloc de broasca; salamandra de apa. ♦ Gen de moluste marine gasteropode. [< lat., fr. triton].

AMFINEURIENI s. m. pl. clasa de moluste marine, avand partea dorsala cu placi calcaroase. (dupa fr. amphineures)

CEFALOPODE s. n. pl. clasa de moluste marine cu capul bine delimitat de corp si gura inconjurata de mai multe brate tentaculare, cu ventuze. (< fr. cephalopodes)

PLACOFORE s. f. pl. moluste marine inferioare, ale caror cochilii sunt acoperite cu placi calcaroase. (< fr. placophores)

SCAFOPODE s. f. pl. clasa de moluste marine, din zona litorala, cu o cochilie cilindro-conica, ca un tub deschis la ambele capete. (< fr. scaphopodes)

SEPIE, sepii, s. f. 1. molusca marina cu corpul oval, prevazut cu zece brate acoperite cu numeroase ventuze si cu o cochilie calcaroasa interna si care, cand este atacata, elimina o secretie negricioasa dintr-o „glanda de cerneala”, tulburand apa din jur (Sepia officinalis). 2. (In forma sepia) Vopsea de culoare cafeniu-inchis provenita din viscerele sepiei sau fabricata pe cale artificiala, intrebuintata in pictura sau in grafica. 3. Desen colorat rosu-brun, realizat cu sepia (2). – Din fr. sepia, lat. sepia.

CALMAR ~i m. 1) molusca marina comestibila, cu corpul alungit, inzestrata cu inotatoare triunghiulare si tentacule scurte in jurul gurii. /<fr. calmar

CARACATITA ~e f. 1) molusca marina, de talie mare, avand corpul rotund si opt brate puternice, prevazute cu ventuze. 2) fig. Persoana lacoma si hrapareata. /<rus. karakatita

SEPIE ~i f. molusca marina rapitoare, comestibila, de talie mare, cu corpul oval, inzestrat cu tentacule si cu o glanda speciala, care, atunci cand este atacata, emana un lichid de culoare inchisa, tulburand apa. [G.-D. sepiei; Sil. -pi-e] /<fr. sepia, lat. sepia, it. seppia

STRIDIE ~i f. molusca marina comestibila. [G.-D. stridiei; Sil. -di-e] /<ngr. stridhi

CHITON s.m. (Zool.) molusca marina cu cochilia formata din placi articulate. [< fr. chiton].

DENTAL s.m. (Zool.) molusca marina cu capul acoperit de o cochilie deschisa la ambele capete in forma de corn. [Var. dentalium s.m. / < fr. dentale].

caracatita (caracatite), s. f. – molusca marina (Octopus vulgaris). Rus. karakatica (Cihac, II, 79), cf. sb. krakatnica.

CHITON² s. m. molusca marina cu cochilia din placi articulate. (< fr. chiton)

DENTAL¹ s. m. molusca marina cu cochilia in forma de cornet. (< fr. dentale)

sepie (-ii), s. f. – 1. molusca marina (Sepia officinalis). – 2. Vopsea, culoare cafeniu-inchis. – 3. Desen colorat cafeniu-inchis. Lat. sepia (sec. XIX).

SEPIE s.f. molusca cefalopoda marina, cu corpul oval si cu brate tentaculare, care, cand este in pericol de a fi prinsa, emana un lichid negricios care tulbura apa. [Pron. -pi-e, gen. -iei. / < fr. sepia, cf. gr., lat. sepia].

HALIOTIS s. m. molusca gasteropoda marina, avand cochilia plata, cu interiorul sidefiu. (< fr. haliotis)

SEPIE s. f. molusca cefalopoda marina, cu corpul oval si cu brate tentaculare, care, cand este atacata, emana un lichid negricios ce tulbura apa. (< fr. sepia, lat. sepia)

TRITON¹ s. m. 1. zeitate marina greaca cu bust de om si coada de peste. 2. batracian avand infatisarea unui mormoloc de broasca; salamandra de apa. 3. molusca gasteropoda marina, cu o cochilie conica, lunga. (< lat., fr. triton, germ. Triton)

CARACATITA, caracatite, s. f. Animal marin din increngatura molustelor, cu corpul rotund, in forma de sac si cu opt brate puternice, prevazute cu ventuze (Octopus vulgaris). ♦ Fig. Persoana lacoma, apucatoare, hrapareata. – Din rus. karakatita.

CARACATITA, caracatite, s. f. Animal marin din increngatura molustelor, cu corpul rotund si cu opt brate puternice, prevazute cu ventuze (Octopus vulgaris). ♦ Fig. Persoana lacoma, apucatoare, hrapareata. – Rus karakatica.

PTEROPOD, -A, pteropozi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are picioare proprii pentru inotat. 2. S. n. (La pl.) Ordin de moluste gasteropode care traiesc in planctonul marin; (si la sg.) molusca din acest ordin. – Din fr. pteropodes.

PTEROPOD, -A I. adj. (despre unele animale) cu picioare proprii pentru inotat. II. s. n. pl. ordin de moluste gasteropode, din planctonul marin, mai ales in zona tropicala. (< fr. pteropode/s/)

PTEROPODE s.n.pl. Ordin de moluste gasteropode care traiesc in planctonul marin, mai ales in zona tropicala. [Sg. pteropod. / < fr. pteropodes, cf. gr. pteron – aripa, pous – picior].

SCOICA ~ci f. 1) molusca cu corpul moale, inchis intr-o cochilie calcaroasa. ◊ ~-de-rau, ~-de-balta scoici dulcicole de talie mica, comestibile. ~-de-margaritar scoica marina exotica in care se formeaza perle. 2) Invelis protector calcaros al acestei moluste; cochilie. 3) fig. Obiect asemanator cu acest invelis. 4) Casa calcaroasa a melcului. 5) Acoperis mic sub forma de streasina construit deasupra intrarii intr-o cladire; marchiza. 6) Excrescenta cornoasa ce apare uneori pe chisita sau pe copita calului. /<sl. skolika

ASTIAN (‹ localit. Asti, Italia), subdiviziune a Pliocenului de facies marin din Europa de Vest, caracterizata prin formatiunile de nisipuri galbene de la Asti care contin o bogata fauna de moluste (Pecten, Fusus, Trochus, Ostrea).

PTEROPOD, -A (‹ fr.; {s} ptero- + gr. pous, podos „picior”) adj., s. n. 1. Adj. Care are picioare proprii pentru inotat. 2. S. n. Ordin de moluste gasteropode fosile, cu piciorul transformat in doi lobi simetrici, cu cochilie subtire, tubulara, in forma de corn, care traiau in planctonul marin.