A CAUTA caut 1. tranz. 1) A incerca sa gaseasca. ~ o carte. ~ prietenul. ~ izvorul. ◊ ~ cu ochii (pe cineva sau ceva) a incerca sa descopere pe cineva sau ceva (intr-o multime). ~ pe d****l a) a fi imprevizibil; b) a-si provoca neplaceri. N-ai ce cauta (undeva sau la cineva) nu exista motiv pentru a pleca undeva sau la cineva. 2) A incerca cu insistenta sa obtina. ~ bani. ~ slava. ~ ajutor. ◊ ~ pricina a cauta motiv de cearta. 3) (urmat, de obicei, de un verb la modul conjunctiv) A depune eforturi; a face tot posibilul. Cauta sa te intorci mai repede. 4) A privi cu atentie; a examina; a cerceta. 5) A avea in grija; a ingriji. ~ un bolnav. 6) (mai ales in constructii negative) A lua in considerare. Nu cauta ca-s tanar. 2. intranz. 1) A-si indrepta ochii (pentru a vedea); a se uita; a privi. ◊ ~ (cuiva) in coarne a rasfata; a intra in voie. 2) A manifesta interes; a se interesa. ~ de sanatate. 3) A avea grija; a ingriji. ~ de un bolnav. 4) pop. (in superstitii) A prezice viitorul (dand in carti, in bobi etc.); a ghici. 5) (mai ales la pasiv sau reflexiv pasiv) A solicita cu insistenta; a intreba. Marfa aceasta este cautata. 6) (mai ales in constructii negative) A tine cont; a avea in vedere; a se uita. /<lat. cautare

CONJUNCTIV, -A, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leaga, care uneste. ◊ Tesut conjunctiv = tesut de sustinere al corpului omului si al animalelor, care leaga celelalte tesuturi intre ele si care este format din fibre si din substanta intercelulara. 2. (Gram.; in sintagma) modul conjunctiv {si substantivat, n.) = mod personal care exprima o actiune posibila sau realizabila. 3. (Inv.) Conjunct. – Din fr. conjonctif, lat. conjunctivus.

conjunctiv, -A adj. 1. Care uneste, care leaga. ◊ Tesut conjunctiv = tesut protector care uneste intre ele organele sau tesuturile. 2. mod conjunctiv (si s.n.) = mod personal al verbului care exprima o actiune realizabila. [< lat. coniunctivus, cf. fr. conjonctif].

A ORDONA ordon tranz. 1) (urmat, de obicei, de o propozitie completiva cu conjunctivul) A cere in mod autoritar si oficial printr-un ordin; a impune; a comanda; a dispune; a porunci. 2) A pune intr-o anumita ordine; a aranja; a orandui; a clasa; a dispune; a aseza; a randui. /<fr. ordonner

conjunctiv adj., s. (GRAM.) subjonctiv, (inv.) plecator, supuitor. (modul ~; verb la ~.)

A INGADUI ingadui 1. tranz. 1) (actiuni) A da voie (sa se efectueze ori sa aiba loc); a incuviinta; a permite. 2) (construit cu dativul subiectului si urmat, de regula, de un conjunctiv sau de un infinitiv) A-si da voie in mod constient; a-si asuma dreptul; a-si permite. Isi ingaduie sa vorbeasca neintrebat. 3) A lasa pe alta data. 4) A admite in mod constient si tacit; a rabda; a suferi; a suporta; a tolera. 2. intranz. A-si retine dorinta (de a face ceva); a rabda. /<ung. engedni

A PERMITE permit tranz. 1) (actiuni) A da voie (sa se efectueze ori sa aiba loc); a ingadui; a incuviinta. ~ organizarea mitingului. 2) (construit cu dativul subiectului si urmat, de regula, de un conjunctiv sau de un infinitiv) A-si da voie in mod constient; a-si asuma dreptul; a-si ingadui. Imi permit sa plec. ◊ A-si ~ prea multe a fi obraznic cu cineva; a trece de limita bunei-cuviinte. /< lat. permittere, fr. permettre

SUBJONCTIV ~e n. gram. mod per-sonal al verbului care exprima o actiune dorita, posibila, realizabila; conjunctiv. [Sil. -jonc-tiv] /<lat. subjunctivus, fr. subjonctif

A PROMITE promit tranz. 1) A consimti sa dea in mod verbal; a fagadui. ~ o carte. ~ un salariu mare. 2) (urmat, de regula, de un conjunctiv) A accepta benevol ca angajament; a fagadui. A promis sa intre. 3) fig. A arata cu anticipare. Toamna promite sa fie bogata. /<lat. promittere, fr. promettre

conjunctiv ~a (~i, ~e) Care leaga; care uneste ceva. ◊ Tesut ~ tesut care leaga intre ele celelalte tesuturi si organe. mod ~ mod personal al verbului care exprima o actiune posibila, realizabila. /<fr. conjonctif, lat. conjunctivus

conjunctiv, -A adj. 1. care uneste, leaga. ♦ tesut ~ = tesut de sustinere si de protectie care leaga intre ele celelalte tesuturi. 2. mod ~ (si s. n.) = mod personal al verbului, care exprima o actiune realizabila: subjonctiv. (dupa fr. conjonctif, lat. coniuctivus)

conjunctiv, -a adj. (lat. conjunctivus, d. conjungere, a uni. V. ajung). Gram. Conjunctional. conjunctival. S. n., pl. e. Un mod al propozitiunii dependente care arata lucrarea ca ceva nesigur, indoios, posibil, ca: se poate sa vie, doresc sa vie (numit si subjunctiv). Anat. Care acopere [!] globu ochiului in fata si-l lipeste de pleoape: tesatura (sau membrana) conjunctiva (sau numai conjunctiva).

A PORNI ~esc 1. intranz. 1) (despre mijloace de locomotie, obiecte care se pot deplasa, fiinte) A se pune in miscare; a incepe sa se miste, parasind locul initial; a pleca din locul in care se afla. Coloana ~it. 2) (despre masini, motoare etc.) A incepe sa functioneze. Trenul ~it. Ceasul ~it. 3) (despre actiuni, manifestari, fenomene ale naturii) A-si lua inceputul (de la ceva); a incepe; a pleca. 2. tranz. 1) A face sa se puna in miscare. ~ masina de spalat. 2) (actiuni) A realiza in partea initiala; a incepe. ~ mitingul. 3) (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) A fi pe cale (de); a incepe; a prinde. ~ sa citeasca. 4) (fiinte) A aduce (in mod intentionat) intr-o stare de iritare, indemnand la actiuni dusmanoase; a atata; a provoca; a starni; a intarata; a incita; a instiga. 5) (persoane) A face sa manifeste o atitudine dusmanoasa (fata de cineva). /<sl. porinonti

A POFTI poftesc 1. tranz. 1) A dori tare; a jindui; a ravni. ◊ Cat poftesti cat doresti; cat vrei; oricat. 2) (persoane) A chema in mod politicos (sa vina undeva sau sa participe la ceva); a solicita printr-o invitatie; a invita. 3) pop. (sanatate, fericire, succes etc.) A dori cu deosebita afectiune; a ura. 4) (urmat de o propozitie completiva cu conjunctivul) A porunci pe un ton aparent politicos. L-a poftit sa inchida usa. 5) inv. A solicita intr-o forma categorica. A pofti bani. 2. intranz. A binevoi sa vina (pe undeva sau pe la cineva). Poftiti in ospetie la noi. ◊ Sa pofteasca a) sa intre; sa vina; b) numai sa incerce (daca vrea s-o pateasca). /<sl. pohoteti