AFISA, afisez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afis. 2. Fig. A manifesta in mod ostentativ o anumita atitudine, a face parada de... ♦ Refl. (Fam.) A aparea (in societate) in tovarasia cuiva (in mod ostentativ). – Din fr. afficher.

INTOARCE, intorc, vb. III. I. 1. Refl. si tranz. A se inapoia² sau a face sa se inapoieze de unde a fost plecat; a reveni² sau a face sa revina. ♦ Tranz. (Despre o stare afectiva sau maladiva) A-l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). ♦ Refl. A se indrepta spre un punct, schimband radical directia initiala. 2. (Pop.) A-si schimba sau a face pe cineva sa-si schimbe parerea, a se razgandi sau a face pe cineva sa se razgandeasca. ♦ Tranz. A retrage o vorba, o promisiune etc., a reveni asupra... 3. (Pop.) A (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface. S-a intors ploaia in ninsoare. ◊ Expr. (Refl.) A i se intoarce (cuiva) mania = a-i trece supararea. A i se intoarce cuiva inima = a i se schimba dispozitia, a se imblanzi. ♦ Tranz. (Inv.) A traduce un text dintr-o limba in alta; p. ext. a interpreta. II. 1. Tranz. A invarti, a suci, a rasuci (de pe o parte pe alta). ◊ Expr. Tranz. si refl. A (se) intoarce pe dos = a) a (se) nemultumi profund; a (se) supara foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-si) strica buna dispozitie, a (se) bosumfla. ♦ Spec. A invarti, a rasuci resortul unui mecanism. A intoarce ceasul. ♦ Tranz. (Pop.) A jugani (un animal). 2. Tranz. si refl. A(-si) misca, a(-si) orienta corpul sau o parte a corpului, p. ext. privirea in alta directie decat cea initiala. ◊ Expr. (Tranz.) A intoarce cuiva spatele = a pleca in mod ostentativ de langa cineva; a parasi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva. (Refl.; fam.) A i se intoarce (cuiva) matele sau stomacul pe dos = a i se face scarba, greata; fig. a fi dezgustat, scarbit. III. Tranz. 1. A schimba pozitia unui obiect, asezandu-l invers fata de pozitia anterioara sau fata de pozitia fireasca ◊ Expr. A intoarce casa pe dos = a rascoli totul in casa. A (o) intoarce si pe o parte (sau fata) si pe alta = a examina amanuntit, a discuta in detaliu. ♦ A da filele unei carti, ale unui caiet etc. inainte sau inapoi; a rasfoi. ◊ Expr. A intoarce foaia = a-si schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever. ♦ A pune, a imbraca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transformandu-i dosul in fata. ◊ Expr. A(-si) intoarce cojocul (pe partea cealalta sau pe dos) = a-si schimba comportarea, atitudinea in rau fata de cineva. ♦ A invarti paiele, lanul etc. astfel incat partea umeda de la pamant sa ajunga deasupra. ♦ A ara din nou un ogor. 2. A da indarat, a restitui. ◊ Expr. A intoarce vizita = a raspunde printr-o vizita la o vizita primita anterior. ♦ Fig. A rasplati pe cineva pentru o fapta buna sau rea. ♦ (Determinat prin „cuvant”, „vorba” etc.) A raspunde, a replica (cu ostentatie, cu impertinenta). – Lat. intorquere.

EXHIBITIE, exhibitii, s. f. Faptul de a arata ceva in public (in mod ostentativ), etalare, expunere ostentativa. ♦ (La pl.) Jonglerii, scamatorii (la circ). [Var.: exhibitiune s. f.] – Din fr. exhibition, lat. exhibitio, -onis.

PARADA, parade, s. f. 1. Festivitate militara la care defileaza trupele; defilare a trupelor cu prilejul acestei festivitati; p. ext. alai, ceremonie; solemnitate, pompa. ◊ Loc. adj. De parada = de sarbatoare, festiv; pentru ocazii deosebite. ♦ Fig. Atitudine, comportare etc. ostentative, prin care cineva incearca sa faca impresie, sa atraga atentia asupra sa. ◊ Loc. adj. si adv. De parada = (care se face) de forma, de ochii lumii. ◊ Loc. adv. Cu parada = cu ostentatie, cu importanta exagerata, ostentativ. ◊ Expr. A face parada de (sau cu) ceva = a face ceva in mod ostentativ, pentru a produce efect, a se fali cu ceva, a face caz. 2. Miscare sau ansamblu de miscari prin care un sportiv (scrimer, boxer etc.) pareaza o lovitura a adversarului si incearca sa dea o riposta. [Var.: (inv. si reg.): paradie s. f.] – Din germ. Parade, fr. parade.

DEMONSTRATIV, -A, demonstrativi, -e, adj. 1. Care demonstreaza sau serveste la o demonstratie; ilustrativ. 2. (Despre gesturi, manifestari etc.) Care exprima, in mod ostentativ, un sentiment, o parere etc. 3. (In sintagmele) Pronume demonstrativ = pronume care arata locul in timp sau in spatiu al unui obiect fata de vorbitor. Adjectiv demonstrativ = adjectiv care arata departarea sau apropierea unui obiect. – Din fr. demonstratif, lat. demonstrativus.

EXHIBA, exhibez, vb. I. Tranz. (Rar) A arata ceva in public (in mod ostentativ), a etala, a se fali cu ceva. – Din fr. exhiber, lat. exhibere.

A ARBORA ~ez tranz. 1) (steaguri, drapele, pavilioane) A instala la o anumita inaltime; a inalta. 2) (catarge) A monta pe bordul unei nave. 3) fig. (atitudini, gesturi etc.) A afisa in mod ostentativ. /<fr. arborer

PARADA vb. I. intr. (Rar) A se arata (in mod ostentativ); a se afisa. [< fr. parader].

PARADA vb. intr. 1. (ir.) a se arata (in mod ostentativ); a se afisa. 2. (despre trupe) a manevra, a evolua. (< fr. parader)

AFISA, afisez, vb. I. Tranz. 1. A expune undeva un afis, pentru a fi vazut de toti. 2. Fig. A manifesta in mod ostentativ o anumita atitudine. ♦ Refl. A aparea in tovarasia cuiva cu intentia de a produce efect. – Fr. afficher.

AD OSTENTATIONEM (lat.) cu fala; cu mandrie; in mod ostentativ – A face un lucru ad ostentationem.

OSTENTATIE, ostentatii, s. f. Punere in valoare in mod provocator a unei insusiri; prezentare demonstrativa, etalare pretentioasa a ceva. ◊ Loc. adv. Cu ostentatie = in mod demonstrativ, ostentativ. [Var.: ostentatiune s. f.] – Din fr. ostentation, lat. ostentatio, -onis.

A AFISA ~ez tranz. 1) A face cunoscut printr-un afis. 2) (atitudini, pozitii etc.) A manifesta ostentativ, in mod public. 3) (afise) A aseza la vedere. /<fr. afficher

OSTENTATIE s. f. atitudine de parada, de infumurare, de nesocotire provocatoare a celorlalti; prezentare demonstrativa a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva; etalare pretentioasa. ♦ cu ~ = in mod demonstrativ, ostentativ. (< fr. ostentation, lat. ostentatio)

PLANTA, plantez, vb. I. Tranz. 1. A infige in pamant puieti, rasaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieti, rasaduri etc.; a sadi. 2. A fixa in pamant un stalp, un par etc. ◊ Expr. (Refl.) A se planta in fata cuiva = a se opri in mod inoportun sau ostentativ in fata cuiva. 3. A ingropa mine pe o portiune de teren; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare.