PROTAP, protapuri, s. n. 1. Prajina groasa de lemn, bifurcata la un capat, care se fixeaza la dricul carului si de care se prinde jugul; ruda. 2. Prajina cu varful despicat, in care se infigea in trecut o reclamatie prezentata domnitorului, pe deasupra capetelor multimii. ◊ Expr. A umbla cu jalba in protap = a protesta, a reclama; a cere cu insistenta ceva. 3. Prajina despicata la un capat, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele doua bete, despicate in forma de furca si infipte in pamant, langa jar, intre care se fixeaza pestele intreg pentru a se frige. 4. Parghie la moara de vant sau la fantana. – Din sl. procepu, bg. procep.

CAL s. 1. (ZOOL.) cabalina, (pop. si depr.) martana. 2. (IHT.) cal-de-mare (Hippocampus hippocampus) v. calut-de-mare. 3. (TEHN.) calusel, razboi. (~ la moara de vant.) 4. (TEHN.) scaun. (~ la scaunoaie.)

CALUSEL s. (TEHN.) cal, razboi. (~ la moara de vant.)

CERDAC s. 1. pridvor, tinda, veranda, (prin Ban.) pornana. 2. pridvor, tinda. (~ la moara de vant.) 3. chiosc, foisor, pavilion, (Transilv.) filigorie. (Un ~ situat in gradina.)

PARGHIE s. (TEHN.) 1. (inv. si reg.) paranga, (reg.) mataranga, parmaclac, (Mold.) tabarca, (inv.) mangeal. (~ de ridicat greutati.) 2. v. brat. (~ a unei balante.) 3. carma, drug, oiste, protap. (~ la moara de vant.) 4. (reg.) pocanea, terteleci. (~ la joagarul de busteni.) 5. v. protap. (~ la fantana.) 6. (pop.) sageata. (~ la leagan.)

PRIDVOR s. (CONSTR.) 1. v. cerdac. 2. v. tinda. 3. cerdac, tinda. (~ la moara de vant.)

RAZBOI s. 1. (pop.) stative (pl.), (reg.) argea, teara. (A tese ceva la ~.) 2. cal, calusel. (~ la moara de vant.)

SAGEATA s. 1. (reg.) rapezitor, (inv.) sahaidac. (O~ pornita din arc.) 2. (reg.) sulita. (~ pe mormantul unui tanar.) 3. (CONSTR.) (reg.) sulita. (~ pe coama caselor taranesti.) 4. v. aripa. 5. (TEHN.) (reg.) colur. (~ la aripa morii de vant.) 6. (TEHN.) fofeaza, (Mold.) col. (~ la moara de vant.) 7. (GEOGR.) sageata litorala v. cordon litoral. 8. (BOT.) sageata-apei (Sagittaria sagittifolia) = (reg.) iarba-sagetii.

TINDA s. 1. cerdac. 2. v. pridvor. 3. v. pronaos. 4. cerdac, pridvor. (~ la moara de vant.)

OISTE ~i f. 1) Bara in partea din fata a unei carute, de partile careia se inhama caii si care serveste pentru carmuire. ◊ A nimeri (sau a da) (ca Irimia) cu ~ea in gard a spune sau a face ceva nepotrivit intr-o situatie data. 2) Dispozitiv cu ajutorul caruia o moara de vant e intoarsa cu aripile in bataia vantului. [Sil. o-is-] /<bulg. oiste

col, coluri, s.n. (reg.) 1. aripa (de moara de vant). 2. rand. (in expresia: a fi de col = a fi la rand, a-i veni randul).

PROTAP, protapuri, s. n. 1. Prajina groasa de lemn, bifurcata la un capat, care se fixeaza la dricul carului si de care se prinde jugul; (reg.) ruda. ◊ Expr. A umbla cu (sau a avea) doua protapuri la car = a fi pregatit pentru orice eventualitate. 2. Prajina cu varful despicat, in care se infigea in trecut o reclamatie si care se prezenta domnitorului, pe deasupra capetelor multimii. 3. Prajina despicata la un capat, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele doua bete, despicate in forma de furca si infipte in pamant, langa jar, intre care se fixeaza pestele intreg pentru a se frige. ♦ Parghie la moara de vant sau la fantana. 4. Calus. [Pl. si: (rar) protape] – Bg., sb. procep.

BABALAC, babalaci, s. m. 1. (Fam. si depr.) Om batran si neputincios; om imbatranit inainte de vreme. 2. Stalp gros de lemn care strabate ca o axa verticala centrul morii de vant pentru ca moara sa poata fi invartita in bataia vantului. – Din tc. babalic.

FOFEAZA, fofeze, s. f. Nume dat mai multor obiecte in forma de aripa sau de brat: a) aripa unei ferestre, a unei usi sau a unei porti; b) fiecare dintre bratele care poarta scaunele unui scranciob; c) fiecare dintre aripile unei mori de vant; d) fiecare dintre talpile razboiului de tesut; e) fiecare dintre lopatelele pe care se intinde tortul cand se pune pe vartelnita; f) fiecare dintre aripile unei grape articulate. ◊ Expr. A umbla ca o fofeaza = a umbla repede. [Pl. si: fofezi] – Et. nec.

MORISCA, moristi, s. f. 1. Masina mica de vanturat grane. 2. Rasnita cu care se macina pesmet, cafea, piper etc. 3. moara mica pusa in miscare de vant, de apa sau cu mana. 4. Jucarie care infatiseaza aripile sau roata unei mori de vant; jucarie care se invarteste in mana si produce un sunet caracteristic (folosita si pentru a speria pasarile din semanaturi). ◊ Morisca de vant = obiect de ornament, imitand aripile unei mori de vant, pus pe acoperisul caselor, care, la bataia vantului, se roteste in directia acestuia. 5. (In sintagma) Morisca hidrometrica (sau hidraulica) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se roteste sub actiunea curentului de apa si serveste la masurarea vitezei unui curs de apa. – moara + suf. -isca.

OISTE, oisti, s. f. 1. Bara lunga de lemn fixata in crucea carului, a carutei, a trasurii etc., de care se inhama caii (sau se injuga boii). ◊ Expr. A (o) nimeri (sau a da) (ca Irimia) cu oistea-n gard = a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie. ♦ Parte a constelatiei Carul-Mare, alcatuita din trei stele asezate in prelungirea careului care seamana cu un car. 2. Parte componenta a morii de vant, cu ajutorul careia aceasta se intoarce in bataia vantului. [Pr.: o-is-] – Din bg. oiste.

DREAVA, dreve, s. f. 1. Fiecare dintre vergelele care trec prin mosoarele alergatoarei pentru urzeala. 2. Instrument in forma de arc cu care plapumarul bate lana. 3. Chinga de sipci dispuse transversal, care intareste aripa unei mori de vant. – Din sl. drevo.

SPETEAZA, speteze, s. f. 1. Parte mai inalta a unui scaun, fotoliu etc., de care isi reazama spatele cel care sade; spatar¹, rezematoare. 2. Bucata de scandura ingusta care serveste ca element de sprijin sau de legatura intre diverse parti ale unei constructii sau ale unui obiect: a) fiecare dintre aripile morii de vant; b) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apa; c) fiecare dintre piesele de lemn care leaga carambii loitrelor de la car; d) bucata de lemn care uneste cele doua coarne ale plugului; e) scandura cu care se ridica firele de urzeala cand se tese cu alesaturi; f) fiecare dintre cele doua brate ale vatalelor la razboiul de tesut; g) fiecare dintre scandurelele care alcatuiesc scheletul zmeului cu care se joaca copiii si care se fixeaza pe o coala de hartie; h) fiecare dintre stinghiile care alcatuiesc scheletul stelei cu care colinda copiii si pe care se fixeaza hartia si ornamentele. – Spata + suf. -eaza.

ARIPA s. 1. v. inotatoare. 2. v. flanc. 3. v. extrema. 4. cruce, speteaza, (reg.) crucisa, cumpana, fofelnita, rascruce. (~ la vartelnita.) 5. sageata, speteaza. (~ la roata morii de vant.) 6. fofeaza. (~ la moara.) 7. (la pl.) crucise (pl.), cumpene (pl.), fofelnite (pl.), rascruci (pl.), speteze (pl.). (~ la razboiul de tesut.) 8. (pop.) fofeaza. (~ la ferestre, usi, porti.) 9. (la pl.) sfarcuri (pl.). (~ la fundul butoiului.)

ARIPA ~i f. 1) Organ al pasarilor, al unor insecte si al unor mamifere care serveste la zbor. A bate din ~i. ◊ A capata (sau a prinde) ~i a deveni ferm, increzut in fortele sale; a prinde curaj. A taia cuiva ~ile a face pe cineva sa-si piarda curajul. 2) fig. Luare sub protectie; ocrotire; aparare. ◊ A lua pe cineva sub ~a sa a ocroti pe cineva. 3) iht. Organ de inot; inotatoare. 4) Fiecare dintre planurile de sustinere ale unui avion. 5) Parte a unei constructii care se prezinta ca o prelungire laterala. 6) mil. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale unor trupe asezate in pozitie de lupta; flanc. ~a dreapta. ~a stanga. 7) Parte a caroseriei unui vehicul asezata deasupra fiecareia dintre roti. 8) Fi-ecare dintre lopetile unei mori de vant. 9) fig. Grupare extrema (de dreapta sau de stanga) in cadrul unei organizatii sau partid. [G.-D. aripii; Acc. si aripa] /<lat. alapa

moara mori f. 1) Constructie prevazuta cu instalatii speciale pentru macinarea cerealelor. ~ de vant. ~ de apa. ~ cu aburi. ◊ A turna apa la ~a cuiva (sau a-i da cuiva apa la ~) a-i crea cuiva o situatie favorabila (pentru a infaptui ceva negativ). A-i veni cuiva apa la ~ a) a-i aparea cuiva posibilitatea de a face ceva; b) a se schimba situatia in folosul cuiva. A se bate cu morile de vant a) a intreprinde actiuni inutile; b) a lupta cu dusmani inchipuiti. A ajunge de la ~ la rasnita a saraci. ~ stricata (sau hodorogita, sparta, neferecata) palavragiu; flecar. A lua cuiva apa de la ~ a) a impiedica pe cineva sa faca ceva; a paraliza cuiva miscarile; b) a lipsi pe cineva de un avantaj. A trai ca gaina la ~ a trai in belsug. 2) Masina pentru maruntirea unor materiale tari (minereuri, pietris etc.) /<lat. mola

MORISCA ~ti f. 1) moara mica de vant sau apa. ◊ A ajunge de la moara la ~ a saraci. 2) Masina mica de vanturat cereale. 3) Rasnita pentru macinat (piper, cafea etc.). 4) Obiect imitand aripile unei mori de vant, care se asaza pe acoperisul caselor (ca ornament) sau se foloseste ca sperietoare pentru pasarile ce ataca semanaturile. 5) Jucarie care se invarteste cu mana, producand un sunet caracteristic. [G.-D. moristii] /moara + suf. ~isca

SPETEAZA ~eze f. 1) Parte mai inalta a unui scaun, a unui fotoliu sau a unei mobile pentru sezut, de care se reazema cu spatele cel care sade; spatar; razematoare. 2) Fiecare dintre aripile unei mori de vant. 3) Stinghie de lemn avand diferite intrebuintari. ~eaza carului. /spata + suf. ~eaza

cascaci, cascaciuri, s.n. (inv.) lemnul care opreste mersul morii de vant.

ceatal, ceatale, s.n. (reg., inv.) parte a morii de vant.

coc s.n. 1. (reg.) parte a morii de vant. 2. plevusca (pesti mici). 3. corb-de-noapte.

colur, colure, s.n. (inv.) sageata morii de vant.

crisnita, crisnite, s.f. (reg.) parte a morii de vant.

facau, facaie, s.n. (reg.) 1. arborele, fusul unei pietre de moara. 2. fusul si roata morii. 3. aripa morii de vant. 4. rasnita.

BABALAC, babalaci, s. m. 1. (Fam. si depr.) Om batran si neputincios; mosneag. ♦ (Ir.) Om imbatranit inainte de vreme. 2. Stalp de lemn foarte gros care trece prin talpa morii de vant si in jurul caruia moara poate fi invartita dupa cum bate vantul. – Tc. babalık „tata vitreg, mosneag”.

SUFLARE, suflari, s. f. 1. Actiunea de a sufla si rezultatul ei. ♦ Aerul respirat; Fig. faptul de a trai, de a exista. ◊ Loc. adv. Intr – o suflare = intr-o clipa, foarte repede. ◊ Expr. Fara (de) suflare = a) cu respiratia oprita (ca urmare a unei stari psihice sau fizice neobisnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fara viata, mort. A-si da suflarea (de pe urma) = a muri. 2. Fiinta, vietuitoare; p. ext. oameni, lume, popor. 3. Adiere de vant. – V. sufla.

CALM s.n. 1. Stare de lipsa a oricarei miscari; liniste deplina. ♦ Incetare a vantului. ♦ (La pl.) Zone oceanice in care predomina o vreme complet linistita sau in care vanturile sunt foarte slabe si au directii variate. 2. Stapanire de sine, liniste; tact in actiuni etc.; sange rece. // adj. 1. In stare de liniste deplina, lipsit de agitatie. 2. Stapanit, cumpanit, linistit; potolit, asezat. [Pl. -muri. / < fr. calme, it. calmo].

VARTEJ s. 1. v. bulboana. 2. tromba, (rar) sul. (Un ~ de vant.) 3. (FIZ.) turbion. 4. coloana, sul, tramba, (pop.) volbura. (Un ~ de praf.) 5. tromba, (pop.) vantoasa. (S-a ridicat un ~ imens de zapada.) 6. v. ameteala. 7. (TEHN.) val. (~ de care se atarna galeata la fantana.) 8. (TEHN.) capatai, (reg.) felehert. (~ la perinocul carutei.) 9. (TEHN.) (Transilv. si Mold.) surub. (~ la piatra morii.) 10. (TEHN.) (reg.) surub, (Ban. si Transilv.) saitau. (~ de strans doagele.) 11. (BOT.) vartejul-pamantului (Pedicularis verticillata) = (reg.) paducher, paduchernita.

A CRAPA crap 1. tranz. 1) (obiecte) A desface printr-o taietura adanca si lunga; a spinteca. 2) (usi, ferestre, ochii etc.) A deschide putin. 2. intranz. 1) (despre invelisuri, textile, haine) A se rupe partial prin intindere; a pocni; a plesni. 2) (despre obiecte de piele, buze etc.) A capata crapaturi (din cauza gerului, vantului, caldurii etc.); a plesni. ◊ Crapa lemnele (sau pietrele) de ger e ger mare. A-i crapa (sau plesni) cuiva obrazul de rusine a fi cuprins de o rusine mare; a-i fi foarte rusine. 3) (despre muguri, boboci) A incepe sa se desfaca; a se despica. 4) depr. A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a muri; a raposa; a deceda. 5) pop. A manca repede si cu lacomie; a infuleca. /<lat. crepare