ULUC, uluce, s. n. 1. Jgheab facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, din care se adapa vitele sau in care li se pune nutretul. 2. Canal de lemn sau tabla pus de-a lungul stresinii caselor, pentru a aduna si a conduce spre burlane apa de pe acoperisuri. ♦ Canal, teava pentru captarea si scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare o moara; laptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge (la moara) faina macinata. 4. Scobitura, sant facut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea imbina cu alta piesa. – Din tc. oluk.

MORAR² ~i m. Insecta cu aripile intunecate si lucioase, care traieste prin mori; gandac de faina. /moara + suf. ~ar

picla s.f. sg. (reg.) 1. sita la moara. 2. faina de grau de calitate superioara; mudmel, faina nulasa.

scoaie, s.f. (inv. si reg.) covata, albie, lada in care curge faina morii.

POSTAVA, postavi, s. f. (Pop.) 1. Albie (care serveste la framantatul aluatului, la spalatul rufelor etc.). 2. Lada in care curge faina la moara in timpul macinatului. – Din scr. postava.

COVATA, coveti, s. f. (Reg.) 1. Albie (1). 2. Lada de scanduri in care curge faina la moara in timpul macinatului. 3. Vas in care se incarca materialul dezagregat in unele mine metalifere. – Din tc. kovata, kuvata.

COPAIE, copai, s. f. (Reg.) 1. Albie (1). 2. Lada in care curge faina la moara. [Pr.: -pa-ie] – Din bg., scr. kopanja.

MOLDA, molde, s. f. (Reg.) Albie, covata. ♦ Vas in care se scurge mustul dupa ce au fost presati strugurii. ♦ Lada in care curge faina la moara. – Din germ. Molde.

POSPAI s. (reg.) ometita, (prin Ban.) stiup. (~ de faina, la moara.)

COPAIE ~ai f. reg. 1) Vas de lemn, de forma alungita, folosit la plamaditul painii, spalatul rufelor etc.; albie; covata. 2) Lada de lemn in care curge faina la moara. [Art. copaia; G.-D. copaii; Sil. -pa-ie] /<bulg., sb. kopanja

COVATA ~eti f. 1) reg. Vas lunguiet de lemn folosit la plamaditul painii, spalatul rufelor etc.; albie; copaie. ◊ A baga pe cineva sub ~ a-si demonstra superioritatea asupra cuiva; a intrece net pe cineva. 2) Lada de lemn in care curge faina la moara. /<turc. kovata, kuvata

A MACINA macin tranz. 1) (boabe de cereale) A preface in faina (la moara, rasnita etc.). 2) (boabe sau materiale) A preface in bucati mici sau in pulbere prin procedee mecanice sau prin actiunea unor agenti fizici. 3) fig. A prejudicia grav; a ruina; a distruge. ~ sanatatea. 4) fig. (despre ganduri, sentimente) A preocupa in mod sistematic si insistent; a nu slabi nici pentru un moment; a persecuta; a prigoni; a roade. 5) A face sa se macine. /<lat. machinari

ULUC ~ce n. 1) Vas facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, folosit pentru adapatul vitelor; adapatoare. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat sub acoperisul caselor; streasina. 3) Canal din scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare roata unei mori; laptoc; scoc. 4) Jgheab prin care curge faina la moara. 5) Sant mic facut pe muchia unei piese de lemn pentru a se imbina cu alta piesa. /<turc. oluk

brai, braie, s.n. (reg.) bat de lemn, rotund si gros pentru batut branza; drug de fier pentru indesit faina la moara.

hambaras, hambarase, s.n. (reg.) lada in care curge faina la moara.

masnic s.n. (reg.) lada in care cade faina la moara.

PISCOAIE, piscoi, s. f. (Reg.) 1. Deschizatura prin care curge faina la moara; vrana. 2. Fluier (de soc sau de salcie). ♦ Piscoi (2). – Din pisc + suf. -oaie.

MORAR, morari, s. m. 1. Proprietar sau conducator al unei mori; muncitor intr-o moara. ♦ Muncitor intr-o intreprindere in care se macina diferite materii. 2. Gandac cu aripile lucioase, brune sau negre, care traieste prin mori; gandac de faina (Tenebrio molitor). – moara + suf. -ar.

TROACA, troace, s. f. 1. Albie, copaie, covata (scurta si lata). 2. Lada mare in care cade faina macinata la moara. 3. Vas de lemn (in forma de jgheab, de lada lunga etc.) in care se pune apa sau mancarea pentru animale. 4. (Fam.; la pl.) Catrafuse, calabalac. [Var.: (reg.) troc s. n.] – Din germ. dial. Trok.

LADA s. 1. v. cufar. 2. (TEHN.) postava, (Transilv.) troaca. (In ~ curge faina macinata, la moara.) 3. v. cos.

PISCOAIE s. (TEHN.) vrana, (reg.) gurita, pospai, ulucas, (prin Transilv. si Ban.) scoret. (Prin ~ curge faina macinata, la moara.)

POSTAVA s. (TEHN.) lada, (Transilv.) troaca. (In ~ curge faina macinata, la moara.)

VRANA s. 1. (reg.) preduf, (prin Maram.) sada, (prin Dobr.) tapa. (~ la butoi.) 2. (TEHN.) piscoaie, (reg.) gurita, pospai, ulucas, (prin Transilv. si Ban.) scoret. (Prin ~ curge faina macinata, la moara.)

parparita, parparite, s.f. 1. (inv.) cilindru care sustine pietrele morii, pus in miscare de roata de masele; titirez, prasnel, crang. 2. (inv.) piatra alergatoare a morii. 3. mica piesa metalica fixata in piatra alergatoare a morii, in care intra fusul; ganjei. 4. (reg.) bucata de lemn tare fixata in gaura rotii de piatra a rasnitei taranesti. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apa tare pune roata in miscare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergatoare prin cad grauntele din teica, pentru a fi macinate; garlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge faina de sub piatra morii; vrana. 8. (reg.) teica (la moara), lada pentru faina. 9. (fig.; reg.) gura. 10. (reg.) om flecar, melita.

piscoi, piscoi, s.m. (reg.) 1. tub sonor care intra in componenta unor instrumente muzicale. 2. om mic de statura, sfrijit, pipernicit. 3. tub de lemn pe care curge faina in covata morii; vrana. 4. (inv.) oboi (instrument muzical). 5. jgheab de scurgere la teasc. 6. gaura de la piatra alergatoare a morii. 7. teica morii, covata, lada in care curge faina. 8. fluier mic din lemn de salcie sau de soc.

scoret, scorete, s.n. (reg.) 1. teica in care cad grauntele la moara. 2. jgheab pe care curge faina dintre pietrele morii; piscoaie. 3. orificiu din mijlocul pietrelor unei rasnite, prin care se scurge sarea macinata. 4. (in forma: scaret) coltul sau ladita vetrei unde se aduna cenusa.

covata (coveti), s. f. – 1. Albie, recipient unde se framinta aluatul. – 2. Lada unde curge faina macinata la moara. – 2. Glisiera, culisa la ferastraul mecanic. – Mr. cuvata, guvata. Tc. kuvata, kaveta (Cihac, II, 568; Seineanu, II, 146; Meyer 128; Lokotsch 1138; Philippide, II, 709; Pascu, I, 197), din ngr. γάβατα; cf. alb. govate. – Der. covati, vb. (a scobi, a goli; a rotunji, a da forma concava); covatos, adj. (concav); covatitura, s. f. (umflatura); covatar, s. m. (dulgher care face coveti).

VRANA, vrane, s. f. 1. Gaura rotunda sau dreptunghiulara facuta la butoaiele infundate, pentru a putea introduce sau scoate vinul, muraturile etc. 2. Parte a morii prin care curge faina. – Din bg. vrana.

COPAIE s. 1. v. albie. 2. covata, (pop.) postava. (~ a morii, in care curge faina macinata.)

PULBERE s. 1. pudra. (O pulbere de faina acoperea totul, la moara.) 2. v. praf. 3. praf de pusca, (pop.) iarba(-de-pusca), (inv. si reg.) silitra, (inv.) paler. (Pulbere folosita ca explozibil.)

jghebita s.f. (reg.) jgheabul de la moara, pe unde curge faina macinata.

faina, (2) fainuri, s. f. 1. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Pulbere obtinuta prin macinarea boabelor de cereale sau a altor seminte de plante si folosita in alimentatie. ◊ Expr. Alta faina se macina acum la moara = s-a schimbat situatia, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obtinuta prin macinarea anumitor materiale. ◊ faina animala = produs obtinut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sange etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a pasarilor ouatoare si a porcilor. faina de peste = produs sub forma de pulbere obtinut din pesti inferiori si necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de peste, folosit pentru hrana porcilor, a pasarilor etc. faina de oase = pulbere fina obtinuta prin macinarea oaselor si folosita ca supliment valoros in hrana animalelor si ca ingrasamant in agricultura. – Lat. farina.

UIUM ~uri n. Cantitate de cereale sau de faina retinuta la batoza sau la moara drept plata in natura pentru treierat sau macinat. /<bulg. ujem, sb. ujam

oiem (-muri), s. n. – Cantitate procentuala de faina sau de graunte retinute ca plata la moara, la treierat etc. – Var. oem, oim, ui(u)m. Megl. uiem. Sl. uimati „a retine”, cf. slov., ceh. ujem, sb., cr. ujam (Miklosich, Lexicon, 1044; Cihac, II, 723).

OBOD, oboduri, s. n. (Reg.) Vesca facuta din coaja de copac sau din lemn, asezata in jurul pietrelor morii taranesti, pentru a impiedica risipirea fainii. – Sb. obod.

MACINA, macin, vb. I. Tranz. 1. A preface boabele de cereale in faina cu ajutorul pietrelor sau al valturilor morii; a preface diverse boabe sau materiale in pulbere cu ajutorul morii, al rasnitei sau al altor unelte. 2. (Adesea fig.) A faramita, a zdrobi, a ruina, a roade, a manca. ◊ Refl. Zidurile se macina. ♦ Fig. A chinui, a consuma, a distruge. 3. Fig. A examina sau a medita indelung; a rumega, a depana. – Lat. machinari.

UIUM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuala de faina sau de graunte retinuta la batoza, la moara etc. drept plata in natura pentru macinat, treierat etc; vama (1). [Pr.: u-ium] – Din bg. ujem, scr. ujam.

POSADA, posade, s. f. 1. (Pop.) Curatura (in padure). ♦ Loc neted pe un deal sau pe un munte unde a existat o asezare omeneasca. ♦ Loc de odihna pentru calatori. 2. (Pop.) Trecatoare (ingusta) in munti. ♦ Obligatie a taranilor dependenti de a face de straja in preajma trecatorilor din munti. 3. (Inv.) Loc intarit in mod natural (care servea ca punct de vama). ♦ Denumire generala a unor dari de vama. 4. Parghie cu ajutorul careia se regleaza pozitia pietrelor morii in timpul macinatului, pentru a se obtine, dupa voie, o faina mai mare sau mai fina. ♦ P. gener. (Reg.) moara. – Din scr. posada.

pielm, pielmuri, s.n. 1. (pop.) faina de grau, de porumb etc. (de cea mai buna calitate); nulas, perva. 2. (reg.) pulbere fina de faina care se depune pe sita sau pe obiectele din moara; pospai. 3. (inv.) aluat, coca; plamadeala. 4. (reg.) amestec subtire din faina de grau si apa, cu care se ung unele aluaturi, inainte de a fi bagate in cuptor; muruiala. 5. (reg.) coaja de la turta de malai.

MORARIT s. n. 1. Meseria morarului; morarie. 2. Operatie de macinare a cerealelor (sau a altor materiale). ♦ Ramura industriala care se ocupa cu prelucrarea prin zdrobire si maruntire a boabelor de cereale, producand faina, crupe, gris, orez decorticat etc. 3. Impozit care se platea odinioana in tarile romanesti pe mori. – V. morari.

MERTIC, mertice, s. n. 1. Masura veche pentru cereale, egala cu circa 1-2 ocale. ♦ Cantitate de cereale sau de faina cuprinsa intr-un mertic (1). 2. (Inv.) Plata in natura (sau in bani) care se lua la mori pentru macinat; p. restr. ratie, portie de mancare. ◊ Expr. A(-si) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bataie. [Pl. si: merticuri] – Din magh. mertek.

POSPAI s. n. Pulbere fina de faina care se formeaza in timpul macinatului si care se depune pe pereti si pe toate obiectele din moara; p. gener. pulbere alba, strat subtire (mai ales de zapada) care acopera un obiect. ♦ Fig. Superficialitate, spoiala (dovedite in efectuarea unei munci). – Din ngr. paspali, scr. paspalj.

HAMBAR, hambare, s. n. 1. Magazie in care se pastreaza diferite produse agricole, in special cereale; granar, jitnita. ♦ Magazie mica (in podul morii) in care se toarna cerealele date ca plata pentru macinat. 2. (Reg.) Lada mare de lemn, in care se pastreaza faina, malaiul sau cerealele. 3. Loc pe un vapor unde se depoziteaza marfurile transportate; cala. [Var.: ambar s. n.] – Din magh. hambar, bg. hambar.

FIR ~e n. 1) Produs obtinut prin toarcerea fibrelor textile (naturale sau artificiale) folosit la fabricarea tesaturilor. ~ de lana. ◊ ~ de par fibra tare, de origine epiteliala, care creste pe pielea omului si a animalelor. ~ cu plumb fir prevazut la unul din capete cu o greutate metalica, folosit pentru determinarea directiei verticale. A se tine (sau a-i sta, a-i atarna) cuiva viata numai intr-un ~ de ata (sau de par) a) a se afla intr-o situatie foarte nesigura; b) a fi in pericol de moarte; c) a trage sa moara. 2) fig. Linie subtire, neintrerupta. ~ de fum. 3) Ata metalica (de aur, de argint etc.), folosita la impodobirea unor obiecte de imbracaminte. Haina cusuta cu ~. 4) Fibra provenita din secretia unor animale (paianjeni, omizi etc.). 5) Linie electrica prin care se transmite energia. 6) fig. Continuitate neintrerupta; desfasurare continua; curs; mers. ~ul gandurilor. 7) Fiecare dintre partile componente ale unei totalitati de elemente omogene. ~ de busuioc. 8) fig. Cantitate neinsemnata. ~ de faina. /<lat. filum