FONTANELA, fontanele, s. f. Spatiu neosificat dintre oasele craniului noului nascut (1); moalele capului. – Din fr. fontanelle, lat. fontanella.

FONTANELA ~e f. Loc moale, inca neosificat, in partea superioara a craniului unui nou-nascut; moalele capului. /<fr. fontanelle, lat. fontanella

fantanea s.f. (reg.) 1. ulcer artificial. 2. moalele capului (la copiii mici).

FONTANELA s.f. Spatiu membranos situat in partea superioara a craniului unui nou-nascut, care n-a ajuns la completa osificare; (pop.) moalele capului. [< fr. fontanelle].

FONTANELA s. f. spatiu neosificat in partea superioara a craniului unui nou-nascut; moalele capului. (< fr. fontanelle, lat. fontanella)

FONTANELA s. (ANAT.) (pop.) moalele-capului.

moalele-capului s. v. fontanela, tampla.

TAMPLA s. (ANAT.) (reg.) moiste, moalele-capului, moalele-fruntii, moalele-obrazului, ochi-mort, ochi-orb.

BERETA s.f. 1. Acoperamant de cap, moale, rotund si plat, fara cozoroc, pe care il poarta mai ales marinarii. 2. Basca. [Var. beret s.n. / < fr. beret, it. berretta].

timpla (-le), s. f. – moalele capului, moiste. – Megl. timba. Lat. templa, prin confuzia tempus „timpla” cu templum (Puscariu 1730; REW 8635; Tiktin), cf. it. tempia, sicil. tempula, prov. templa, v. fr. temple. Pentru tempus „timpla”, cf. Benvenisti, Melanges Vendryes, Paris 1950, p. 56. Uz general. mai putin in V tarii (ALR, I, 13). In Trans. se foloseste uneori timpuri „pentru timpla”, der. normal de la tempus, tempǒra (Lacea, Dacor., II, 625).

tulubat, tulubeti, s.m. (reg.) 1. trunchi de copac (curatat de coaja); animal (mai ales oaie) jupuit. 2. om gras. 3. (adj.) rotund (capul). 4. partea moale a corpului albinei.

CHIHUAHUA [ciuaua] subst. Rasa de ciini cu origine controversata (mexicano-chineza, mediteraneana, chineza), avand cele mai mici exemplare ale genului (sub 1 kg), cu silueta robusta, zvelta; dimensiuni de c. 16-20 cm si 1,3-1,8 kg; au culori (sau amestecuri) foarte variate, mers specific, grabit si crestetul capului le ramine moale toata viata.

BASCA basti f. Acoperamant pentru cap, confectionat dintr-un material moale, de obicei din lana, avand forma rotunda si plata, cu marginile indoite inauntru; bereta. [G.-D. bastii] /<fr. basque

BERETA ~e f. Acoperamant pentru cap, confectionat dintr-un material moale, de obicei din lana, avand forma rotunda si plata, cu marginile indoite inauntru; basca. /<fr. beret

A TUFLI ~esc tranz. fam. 1) (mai ales caciuli, palarii) A indesa (pe cap) la repezeala, inestetic. 2) (materiale moi) A arunca iute si neglijent (astupand sau acoperind ceva). /Onomat.

AI s.m. (Zool.) Mamifer arboricol de talie mica, cu capul acoperit cu o blana moale cenusie, care traieste in America de Sud si in sudul Madagascarului. [Pron. a-i. / < fr. ai < cuv. tupi].

AI A-I/ s. m. mic mamifer arboricol, cu capul acoperit cu o blana moale, cenusie, din America de Sud si Madagascar. (< fr. ai)

TURACO s. m. pasare arboricola, de marimea unui fazan, avand pe cap o creasta de pene moi, in padurile Africii tropicale. (< fr., engl. touraco)

SCAMOSA, scamosez, vb. I. 1. Refl. (Despre produse textile; la pers. 3) A se face scame, a se face ca scama, a se destrama (in urma uzurii, a unui defect de fabricatie etc.). 2. Tranz. A face ca o tesatura sa capete un aspect pufos si sa devina mai moale (prelucrand-o cu ajutorul unei masini speciale). – Din scamos.

BLEG, BLEAGA, blegi, -e, adj. 1. (Despre fiinte) moale, molau; (despre oameni) prost, natarau. 2. (Despre urechile animalelor) Care atarna moale in jos; (despre urechile oamenilor) indepartat de cap si indoit. – Comp. sb. bleka „prost”.

CULBEC ~ci m. reg. Molusca cu corpul moale, vascos, avand pe spinare o scoica in spirala, iar pe cap patru tentacule sensibile; melc. /Orig. nec.

CODOBELC ~ci m. (in limbajul copiilor) Molusca cu corpul moale, vascos, avand pe spinare o cochilie in forma de spirala, iar pe cap patru tentacule sensibile; melc. /Orig. nec.

MELC ~ci m. 1) Molusca cu corpul moale, vascos, avand pe spinare o cochilie in forma de spirala, iar pe cap patru tentacule sensibile. ◊ A se misca ca ~cul (sau cu pasi de ~) a se misca foarte incet. A tacea ca ~cul a nu rosti nici o vorba. 2) anat. Parte a urechii interne in forma de spirala. 3) tehn. Element al unui angrenaj (elicoidal), care serveste pentru transmiterea unei miscari de rotatie intre doi arbori perpendiculari. /Orig. nec.

MELC, melci, s. m. I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din increngatura molustelor, care au corpul moale, de obicei aparat de o cochilie rasucita in spirala, si patru tentacule sensibile, la cap; bourel, culbec. ◊ Loc. adj. Ca melcul= a) rasucit, in spirala; b) foarte incet. ◊ Expr. A tacea ca melcul = a nu scoate nici un cuvant. II. P. a**l. 1. Partea osoasa a labirintului urechii interne. 2. Organ sau angrenaj al unor masini destinat sa transmita, sa transforme sau sa utilizeze in diferite feluri miscarea de rotatie. 3. Prajitura facuta din aluat incolacit in spirala, presarat cu nuca data prin masina. 4. (La pl.) Suvite de par rasucite in forma de ineluse. – Et. nec.

birsan, -a adj. Se zice de oile originare din Tara Birsei (Carpati), care-s o varietate din cele turcane si care au o lina lunga, creata, nu prea moale, si deasa, dar mai putin buna decit cea tigaie. S.f. Cu birsana’n cap, c’o caciula de oaie birsana’n cap. – Locuitoru din Birsa se numeste Barsean, pl. eni, f. -eanca, pl. ence.

PISCOT, piscoturi, s. n. Produs de patiserie obtinut prin coacerea unui aluat moale si pufos facut din faina, oua si zahar, avand de obicei o forma alungita, subtiata la mijloc si ingrosata la capete. – Din magh. piskota.