TIARA s. f. 1. acoperamant de cap purtat de regii vechilor persi, ai partilor si ai altor popoare orientale. 2. mitra papala, din trei coroane suprapuse. (< fr. tiare, lat. tiara)

TIARA, tiare, s. f. 1. Coroana purtata de catre regii vechilor persi si de catre conducatorii altor popoare orientale. 2. mitra papala formata din trei coroane suprapuse, decorate cu flori de crin stilizate. [Pr.: ti-a-] – Din fr. tiare, lat. tiara.

TIARA ~e f. 1) (la vechii persi si la alte popoare orientale) Coroana regala. 2) mitra papala, constand din trei coroane suprapuse. [Sil. ti-a-] /<ngr. tiara, lat. tiara, fr. tiare

TIARA s.f. (Ist.) Acoperamant de cap purtat de regii vechilor persi, ai partilor si ai altor popoare din Asia. ♦ mitra papala formata din trei coroane suprapuse. [Pron. ti-a-. / < it., lat., gr. tiara].