WALKIRIE, walkirii, s. f. (In mitologia scandinava) Zeita care hotara soarta razboaielor si a celor care trebuia sa moara in ele. – Din fr. Walkyrie.

WALKIRIE ~i f. (in mitologia scandinava) Zeita care hotara soarta bataliilor si moartea unora dintre combatanti. [G.-D. walkiriei; Sil. -ri-e] /< germ. Walkyrie, fr. walkyrie

WALKIRIE s.f. (In mitologia scandinava) Nume dat fiicelor lui Wotan, fecioare razboinice si foarte frumoase, care hotarau soarta bataliilor, cauzand moartea unora sau a altora dintre combatanti, potrivit vointei zeilor. [Gen. -iei / scris si valkirie, var. valchira s.f. / < germ. Walkyrie].

ELF s.m. (In mitologia scandinava) Geniu sau divinitate a vantului, a apei si a focului. [Cf. fr. elfe, germ. Elf].

ONDINA s.f. (In mitologia scandinava si germanica) Zana, geniu al apelor. [Var. undina s.f. / < fr. ondine].

TROL s.m. (In mitologia scandinava) Gnom zburdalnic, care traieste in munti sau in paduri, intruchipand fortele rele ale naturii. [< fr. troll].

BALDER (BALDUR) (in mitologia scandinava), fiul zeului suprem Odin si al zeitei dragostei conjugale, Frigg. Cel mai bun si mai frumos dintre zei, ucis la instigarea demonului Loki, cu o ramura de visc.

YMER (YMIR) (in mitologia scandinava), primul gigant, format din picaturi de apa, gheata topita si insufletita de vantul din Sud. Hranit de vaca primordiala Audhumla. Este stramosul gigantilor, al oamenilor. Omorat de zeii Odin, Vili si Ve. Corpul sau a servit ca materie primordiala la crearea lumii. Din piele a aparut Pamantul, din oase stancile, din sange marea, din par norii si din craniu Cerul.

ODIN (in mitologia scandinava), zeu suprem, similar lui Zeus, „Stapanul cerului si al pamantului”, zeu al razboiului si al mortii, dar si al magiei si al inspiratiei poetice. Sotul Freyei si tatal lui Thor (Donar). Impreuna cu fratii sai, a construit Universul din cadavrul uriasului primordial Ymir. Locuia in Asgard, impreuna cu ceilalti zei, carora le era conducator. La germani era identificat cu Wodan sau Wotan.

WALHALLA s. f. (In mitologia germanica si scandinava) Locasul zeilor si al eroilor. – Din germ. Walhalla.

WALHALLA f. (in mitologia germanica si scandinava) Locas al zeilor si al eroilor. /< germ. Walhalla

WALHALLA s.f. (In mitologia germanica si scandinava) Locasul zeilor si al eroilor. [< germ. Walhalla].