INSARCINAT ~ta (~ti, ~te) si substantival v. A INSARCINA. ◊ ~ cu afaceri diplomat de clasa inferioara care conduce misiunea diplomatica in lipsa sefului. /v. a insarcina

REPREZENTANTA s. f. 1. organ care reprezinta o colectivitate. ♦ ~ nationala = organ de stat constituit din totalitatea deputatilor; ~ diplomatica = organ permanent de stat pentru relatiile externe aflat pe teritoriul unui alt stat; misiunea diplomatica. 2. agentie a unei intreprinderi comerciale. 3. caracter reprezentativ. (< germ. Reprasentanz)

AGENTIE, agentii, s. f. 1. Reprezentanta, filiala sau sucursala a unei intreprinderi sau institutii situate in alt punct decat acela in care se afla sediul principal. 2. (In sintagma) Agentie telegrafica (sau de presa) = institutie care culege informatii din toate domeniile de activitate, furnizandu-le presei sau televiziunii. 3. Reprezentanta diplomatica; misiune condusa de un agent diplomatic. ◊ Agentie economica = reprezentanta a unei tari intr-o tara straina, care efectueaza operatii economice internationale. 4. (In sintagma) Agentie de bilete = birou unde se vand cu anticipatie bilete pentru spectacole, concerte etc. Agentie de voiaj = birou unde se vand cu anticipatie bilete de calatorie (pentru distante mai lungi). [Var.: (inv.) aghentie s. f.] – Din it. agenzia.

misiune, misiuni, s. f. 1. Insarcinare, imputernicire data cuiva, sarcina de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis intr-o tara straina cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegatie. ◊ misiune diplomatica = reprezentanta diplomatica a unui stat, condusa de un ambasador sau de un ministru plenipotentiar. 3. Actiune de propagare a crestinismului in tari cu alta religie dominanta; institutie religioasa dintr-o asemenea tara, prin care se propaga crestinismul. 4. Rol, rost, datorie, menire. [Pr.: -si-u-. – Var.: (1, inv.) misie s. f.] – Din fr. mission, lat. missio, -onis.

EXTERITORIALITATE s. f. Situatie juridica in care se considera ca se afla misiunile diplomatice (ambasadele, legatiile, persoanele etc.) ale unui stat strain, ca si cand ele ar continua sa fie situate pe teritoriul statului lor national. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. exterritorialite. Cf. germ. Exterritorialitat.

OFICIU s. n. 1. serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ♦ ~ diplomatic = misiune diplomatica pe langa o organizatie internationala; din ~ = fara a fi cerut, ca un serviciu obligatoriu; (in mod) oficial. 2. functie, indatorire, slujba. 3. (pl.) servicii, ajutoare, inlesniri. ♦ bune ĩi = interventie diplomatica a unui stat in vederea impacarii unor state in litigiu sau beligerante. 4. slujba religioasa. 5. mica incapere langa sufragerie, in care se depoziteaza cele necesare pentru servirea mesei. (< lat. officium, germ. Offizium, fr. office)

RECEPTIE s. f. I. 1. luare in primire a unui material, a unei lucrari pe baza unor verificari calitative; receptionare (1). 2. captare de unde sonore sau electromagnetice; receptioner (2). 3. proces neuropsihic constand in formarea unor imagini prin detectarea, captarea si codificarea la nivelul analizatorilor a informatiilor primite. II. 1. reuniune, banchet, primire cu caracter festiv. ♦ ~ diplomatica = reuniune organizata, in tara de resedinta, de o misiune diplomatica cu ocazia sarbatoririi zilei nationale. 2. faptul de a primi un membru intr-o societate (academica). ♦ discurs de ~ = discurs de admitere ca membru la Academie. 3. serviciu de primire si cazare a voiajorilor intr-un hotel. (< fr. reception, lat. receptio)

RELATIE s. f. 1. legatura, conexiune, raport. ◊ complement circumstantial de relatie = complement care arata obiectul la care se refera o actiune, o calitate; propozitie de relatie = propozitie circumstantiala care corespunde complementului circumstantial de relatie; functii de relatie = totalitatea functiilor organice care asigura legatura cu mediul exterior. 2. (log.) conexiune intre doi, trei sau mai multi termeni. ◊ judecata de relatie = judecata care reflecta raporturi intre obiecte diferite. 3. (mat.) conditie care leaga valorile a doua sau mai multe marimi. 4. (pl.) legatura intre oameni, popoare, state etc. ◊ relatii de productie = raporturi care se stabilesc intre oameni in procesul productiei bunurilor materiale, a repartitiei, schimbului si consumului; relatii diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate intre state, stabilite prin misiuni diplomatice; (fam.) a avea relatii = a cunoaste, a frecventa persoane influente; a da relatii = a informa. 5. legatura feroviara, rutiera sau aeriana regulata intre doua puncte; traseu. 6. informatie; expunere, relatare. ◊ a da relatii = a informa. (< fr. relation, lat. relatio, germ. Relation)

CORBEA, numele a doi carturari romani, originari din Scheii Brasovului. Au trait la curtea domnului Constantin Brincoveanu, unde au detinut importante dregatorii si pentru care au indeplinit diferite misiuni diplomatice. Fratii C. au militat pentru eliberarea Tarii Romanesti de sub dominatia otomana. 1. David C. (c. 1666-1707, n. Brasov), ceaus. Dupa 1704 a detinut un important rol in diplomatia tarului Petru I cel Mare in centrul Europei. 2. Teodor C. (1670-c. 1724, n. Brasov), logofat. Autor al unui dictionar latino-roman si al unei „Insemnari” despre o solie a fratelui sau David in Polonia. Traducerea a unei „Psaltiri” in versuri. Dupa 1711, s-a refugiat in Rusia.

NASTUREL (-HERESCU), familie de boieri romani din Tara Romaneasca. Mai important: Udriste N. (c. 1596-c. 1658, n. sat Heresti, jud. Giurgiu), boier carturar, cumnatul domnului Matei Basarab. Insemnat rol cultural si politic in timpul domniei acestuia, a indeplinit si unele misiuni diplomatice. A tradus din slavoneste in limba romana romanul popular „Vaarlam si Iosaf” si din latina in slavona, cartea lui Thomas a Kempis, „De imitatione Christi”. Posesorul unei valoroase biblioteci.

CONSUL ~i m. 1) ist. (in Roma antica, in Franta) Titlu dat magistratilor care detineau puterea executiva suprema. 2) Agent diplomatic cu misiunea de a apara interesele compatriotilor sai din strainatate si a statului pe care il reprezinta. /<lat., fr. consul

TRIMIS ~si m. 1) Persoana imputernicita cu o misiune speciala; delegat. 2) Reprezentant diplomatic, inferior ca rang ambasadorului. ◊ ~ extraordinar diplomat cu rang de ministru plenipotentiar. 3) fig. Adept si propagator al ideilor cuiva intr-un domeniu de activitate. /v. a trimite

TRIMIS², trimisi, s. m. Persoana careia i s-a incredintat o misiune oficiala; delegat, mesager. ♦ Reprezentant diplomatic al unei tari, inferior in rang ambasadorului. ♦ Fig. Apostol, misionar. – V. trimite.

AGENT ~ti m. 1) Reprezentant oficial al unui stat, al unei organizatii sau institutii care are anumite insarcinari. ◊ ~ diplomatic persoana trimisa de un stat cu misiunea de a-l reprezenta in relatiile politice cu alt stat. 2) Persoana care face spionaj; spion. 3) Factor activ care da nastere unei actiuni. ~ chimic. ~ fizic. 4) lingv.: Nume de ~ numele care indica autorul actiunii unui verb. /<fr. agent, lat. agens, ~ntis

AMBASADA s.f. Reprezentanta diplomatica a unei tari, condusa de un ambasador. ♦ misiunea sau functia de ambasador. ♦ Functionarii unei asemenea misiuni si cladirea in care lucreaza. [< fr. ambassade].

LEGATIE s. f. 1. reprezentanta diplomatica cu rang inferior ambasadei. ◊ localul, sediul acesteia. 2. misiune a unui legat¹ (2), in vechile state ale bisericii. 3. suprafata unei tari supusa unui legat¹ (2). (< fr. legation, lat. legatio)

AMBASADOR ~i m. 1) Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai inalt. 2) Persoana cu o misiune speciala pe langa un stat sau un for international. ~ al pacii. /<fr. ambassadeur

AMBASADA s. f. 1. reprezentanta diplomatica a unei tari, condusa de un ambasador. 2. ansamblul agentilor diplomatici; localul in care isi desfasoara activitatea. 3. (fig.) solie, misiune. (< fr. ambassade)

AMBASADOR, ambasadori, s. m. Reprezentant diplomatic plenipotentiar de rang superior. ♦ Persoana trimisa cu o misiune speciala pe langa un stat sau un for international. – Dupa fr. ambassadeur.

AMBASADOR, ambasadori, s. m. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai inalt. ♦ Persoana trimisa cu o misiune speciala pe langa un stat sau un for international. – Din fr. ambassadeur.

misiune s. f. 1. insarcinare, functie incredintata cuiva; rol, rost, menire. ♦ ~ diplomatica = oficiu sau reprezentanta diplomatica permanenta cu grad de ambasada sau legatie, condusa de un ambasador sau de un nuntiu. 2. delegatie trimisa de un stat in strainatate cu un scop determinat. 3. actiunea de propagare a crestinismului in tarile cu o alta religie. (< fr. mission, lat. missio)

AMBASADOR, -OARE, ambasadori, -oare, s. m. si f. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai inalt. ♦ Persoana trimisa cu o misiune speciala pe langa un stat sau un for international. – Din fr. ambassadeur.

misiune ~i f. 1) Sarcina acordata cuiva in vederea realizarii unei actiuni. 2) Reprezentanta diplomatica a unui stat in alt stat. 3) Grup de persoane (oficiale) trimis undeva cu un anumit scop; delegatie. 4) Organizatie de crestini care propaga religia crestina in statele cu alta credinta dominanta. [G.-D. misiunii; Sil. -si-u-] /<fr. mission, lat. missio, ~onis

AMBASADOR s.m. Reprezentant diplomatic de rang superior, insarcinat sa reprezinte un stat pe langa un alt stat. ♦ Persoana care are o misiune speciala pe langa un stat sau o organizatie internationala. [< fr. ambassadeur].

AMBASADA, ambasade, s. f. Reprezentanta diplomatica pe langa guvernul unei tari straine, condusa de un ambasador. ♦ Cladire in care e instalata aceasta reprezentanta. ♦ misiunea sau functia unui ambasador. – Fr. ambassade.

misiune s.f. 1. Insarcinare, rol, functie incredintata cuiva. 2. Delegatie trimisa de un stat in strainatate cu un scop determinat (in special diplomatic). ♦ Reprezentanta diplomatica permanenta condusa de un ministru plenipotentiar. 3. Actiunea de propagare a crestinismului in tarile cu o alta religie dominanta. [Pron. -si-u-, var. misie s.f. / cf. fr. mission, it. missione, lat. missio].

AGENT, -A I. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei institutii, intreprinderi etc. care indeplineste anumite insarcinari. ♦ ~ diplomatic = reprezentant al unui stat in alt stat in relatiile politice cu acesta; ~ economic = persoana fizica sau juridica care participa la viata economica a unei societati comerciale; ~ secret = cel care indeplineste o misiune secreta de informare; spion; ~ de circulatie = (sub)ofiter de politie cu indrumarea, supravegherea si controlul circulatiei pe drumurile publice. II. s. m. factor activ ce determina un anumit proces fizic, chimic etc. ♦ ~ patogen = microorganism care determina aparitia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indica autorul actiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al actiunii unui verb pasiv; propozitie completiva de ~ = propozitie care arata actiunea exprimata printr-un verb pasiv. (< fr. agent, lat. agens)