ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvarcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage sa moara. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni, a palpita. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. (Reg.) A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere).

TONTOROI s. n. (In expr.) A juca (sau a sari) tontoroiul = a juca sau a dansa cu miscari bruste si cu sarituri, fara ritm; a topai. (Fam.; in expr.) A juca (pe cineva) tontoroiul = a obliga (pe cineva) sa se supuna dorintelor, capriciilor cuiva. [Var.: tontoroi s. n.] – Din magh. tantorogni.

ZVACNI, zvacnesc, vb. IV. Intranz. 1. ♦ (Despre fiinte) A misca repede o parte a corpului. A zvacni din picioare. 3. A face miscari bruste pentru a-si elibera corpul dintr-o stransoare; a se zbate.

A SE SMUCI ma ~esc intranz. (despre fiinte) A produce miscari bruste si convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scapa dintr-o stransoare); a se zbate. /<sl. smutati, smykati

A SE ZBATE ma zbat intranz. 1) (despre fiinte) A face miscari bruste si convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scapa dintr-o stransoare); a se smuci; a se zvarcoli. 2) A fi fara astampar; a se misca incolo si incoace; a nu sta locului; a nu-si gasi locul; a se zvarcoli; a se agita; a se framanta. ◊ ~ ca pestele pe uscat a depune eforturi mari pentru a scapa dintr-o situatie critica. ~ de moarte a fi in ghearele mortii; a fi in primejdie de moarte. 3) (despre inima) A bate mai repede si mai puternic ca de obicei sau a bate neregulat (din cauza unei emotii, a unui efort sau a unei boli); a zvacni; a bate; a palpita. 4) A depune eforturi deosebite. ~ pentru a deveni student. /<lat. exbattere

A SE ZVARCOLI ma ~esc intranz. 1) A face miscari bruste si convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scapa dintr-o stransoare); a se zbate; a se smuci. 2) A se rasuci in asternut de neliniste. 3) A se misca incolo si incoace (de neastampar); a nu sta locului; a se framanta; a se agita. 4) fig. A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violenta; a se nelinisti; a se zbuciuma; a se ingrijora; a se framanta. /<bulg. vargaljan

bruxism s.n. Automatism masticator prin miscari bruste, repetate, in cursul somnului; bricomanie. (dupa fr. bruxomanie)

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zbate foarte tare; a se lupta cu moartea, a fi pe moarte. ♦ A se chinui, a se zbuciuma. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. exbattere (= battuere).

BUFEU, bufeuri, s. n. Rabufnire subita, puternica si trecatoare de febra, puls accelerat, palpitatii, enervare, stare de rau etc., provocate de diverse tulburari organice. ♦ Aer care iese pe gura. ♦ miscare brusca si trecatoare, acces, rabufnire. – Din fr. bouffee.

HAT interj. Cuvant care indica o miscare brusca si neasteptata, facuta pentru a prinde sau a apuca pe cineva sau ceva. – Onomatopee.

HAT interj. Cuvant care imita zgomotul produs de o miscare brusca si rapida, cand cineva apuca, smuceste sau trage ceva. ◊ Expr. Hat in sus, hat in jos sau hat in dreapta, hat in stanga, arata sfortarile, incercarile numeroase si diverse pe care le face cineva pentru a aduce la indeplinire o actiune sau pentru a scapa dintr-o situatie neplacuta. [Var.: hat interj.] – Onomatopee.

IMPULS, impulsuri, s. n. 1. Indemn, stimulent, avant (in realizarea unei actiuni); (Fiziol.) miscare brusca si momentana, determinata de actiunea stimulentilor nervosi si orientata spre executarea unui anumit act. 2. Marime fizica egala cu produsul dintre masa si viteza unui corp in miscare. 3. Variatie brusca, intensa si de scurta durata a unei marimi variabile; impulsie. Impulsul curentului electric. – Din lat. impulsus.

TICUI, pers. 3 ticuieste, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre undita) A face o miscare brusca atunci cand pestele musca din momeala; a zvacni. – Et. nec.

TOP interj. 1. Exclamatie care insoteste o saritura, o miscare brusca sau (rar) care sugereaza o cadere. 2. Exclamatie care se rosteste la sosirea cuiva sau la interventia neasteptata a cuiva. ♦ Cuvant care exprima o schimbare subita de atitudine, de situatie. [Var.: tup, tupa interj.] – Onomatopee.

TUSTI interj. Cuvant care sugereaza miscarea brusca si precipitata a unei fiinte care sare, care tasneste (de) undeva. [Var.: tasti, tast interj.] – Onomatopee.

ZVAC interj. Cuvant care sugereaza o miscare brusca, precipitata, o saritura; tasti. – Onomatopee.

ZVACNIRE, zvacniri, s. f. Faptul de a zvacni; palpitare. ♦ miscare brusca si involuntara a corpului sau a unei parti a corpului. – V. zvacni.

ZVARLI, zvarl, vb. IV. (In concurenta cu azvarli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o miscare brusca). ♦ A da la o parte, a lepada un lucru (ne folositor sau vatamator). ♦ A proiecta in afara (ca urmare a unei impulsii launtrice). Vulcanul zvarle lava. 2. A risipi, a imprastia. ♦ Fig. A cheltui bani fara socoteala. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi naravas; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avant. ♦ A se arunca, a sari. Se zvarle pe cal. – Cf. scr. vrljiti, bg. hvarljam.

STRANUTA, stranut, vb. I. Intranz. (Despre oameni si unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gura, aerul din plamani, printr-o miscare brusca si involuntara a muschilor expiratori. ◊ Praf de stranutat = substanta medicamentoasa iritanta care provoaca stranutul. – Lat. sternutare.

ZVAC ♦ (substantivat, s.n.) miscare brusca, saritura precipitata, tasnire. (Calul sari un zvac inapoi.)

SMULGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se afla. ◊ Expr. A-si smulge parul (din cap) sau a-si smulge barba = a-si manifesta puternic durerea sau desperarea; a fi foarte suparat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasare de pene. ♦ Tranz. si refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se afla. 2. Tranz. Fig. A obtine ceva cu mari eforturi; a lua cu forta. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele mortii = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. si refl. A (se) da la o parte, a (se) indeparta, a (se) retrage cu o miscare brusca. 4. Tranz. si refl. A (se) desparti, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulsei, part. smuls si (inv. si reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

TRESARI, tresar, vb. IV. Intranz. 1. A face o miscare brusca, involuntara si spontana, in urma unei emotii puternice. ♦ (Despre inima) A-si accelera si intensifica bataile, din pricina unei emotii; a zvacni. ♦ A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de apatie, de neatentie etc. 2. Fig. (Despre sunete, tipete) A rasuna brusc, pe neasteptate. – Din fr. tressaillir (dupa sari).

SALT, salturi, s. n. 1. miscare brusca prin care corpul se desprinde de la pamant, sarind pe loc sau deplasandu-se; miscare de deplasare brusca in zbor. 2. Trecere brusca de la o situatie ori stare la alta. – Din lat. saltus, it. salto.

SCUTURATURA, scuturaturi, s. f. Faptul de a (se) scutura. 1. miscare brusca si repetata; clatinare, zgaltaire, zdruncinare. 2. Dereticare, curatenie. 3. Scuturatul pomilor (ca sa cada fructele). – Scutura + suf. -atura.

SMUCIT¹ s. n. Faptul de a (se) smuci; miscare brusca si scurta; smuceala, smucire, smucitura. – V. smuci.

A ARUNCA arunc 1. tranz. 1) A face sa ajunga, printr-o miscare brusca, la o oarecare departare; a azvarli. ~ o piatra. ~ flori pe scena. ◊ ~ (ceva) in aer a distruge ceva printr-o explozie. ~ vorbele (sau cuvintele) a vorbi fara chibzuiala. A-si ~ ochii (sau privirea) a) a privi in graba; b) a examina superficial. ~ (cuiva) manusa a chema pe cineva la duel; a provoca. 2) A indeparta, considerand inutil; a azvarli. 3) A face sa iasa din interiorul sau. Vulcanul arunca lava. 4) fig. (persoane) A face sa ajunga intr-o anumita situatie (de obicei defavorabila). ◊ ~ in (sau la) inchisoare a intemnita. 5) (obiecte de imbracaminte) A pune pe corp in graba. 6) fig. (mai ales bani) A folosi in mod nechibzuit; a cheltui; a irosi; a risipi; a pierde. 2. intranz. A da cu ceva (in cineva sau in ceva); a azvarli. ~ cu pietre in geam. ◊ ~ din copite a azvarli. /<lat. eruncare

A AZVARLI azvarl 1. tranz. 1) A face sa ajunga printr-o miscare brusca la o oarecare departare; a arunca. ~ mingea. 2) A indeparta considerand inutil; a arunca. Paharul s-a stricat si l-am azvarlit 2. intranz. 1) A da cu ceva (in cineva sau in ceva); a arunca. ~ cu bolovani in gard. 2) (mai ales despre cai) A lovi cu picioarele (din urma); a da cu copita. /v. a zvarli

BUFEU ~ri n. 1) Rabufnire temporara a febrei. 2) Enervare, palpitatii etc. provocate de tulburari organice. 3) Aer care iese pe gura. 4) miscare brusca. /<fr. bouffee

CUTREMUR ~e n. 1) miscare brusca si puternica a scoartei pamantului, cauzata de dislocari tectonice, eruptii vulcanice etc.; seism. 2) fig. Zguduire nervoasa; infiorare. /v. a cutremura

DANG interj. (se foloseste pentru a reda sunetul produs de clopot la o miscare brus-ca). /Onomat.

DANGAT ~e n. Sunet (repetat) produs de un clopot la o miscare brusca; danganit. /dang + suf. ~at

DANGANIT n. Sunet produs de clopot la miscare brusca; dangat; bataie. /v. a dangani

FAT interj. pop. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda o miscare brusca sau miscari continue alternative). ◊ ~ incolo, ~ incoace ba incolo, ba incoace; cand incolo, cand incoace. /Onomat.

HAIT interj. (se foloseste pentru a exprima o porunca, o surpriza neplacuta, pentru a sugera o miscare brusca etc.) [Monosilabic; Var. haiti] /Onomat.

HAT interj. (se foloseste pentru a reda o miscare brusca sau pentru a apuca, a inhata pe cineva sau ceva pe neasteptate). /Onomat.

HAT interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul facut de o miscare brusca, o smuncitura) /Onomat.

A SE SMULGE ma smulg intranz. 1) A se rupe brusc din locul de aflare. 2) A se da la o parte printr-o miscare brusca. 3) A inceta de a mai fi impreuna; a se desparti. /<lat. exmulgere

TOANA¹ ~e f. 1) mai ales la pl. Dispozitie de moment, stranie si inexplicabila; moft; capriciu; maraz; naz; marafet. ◊ Cu ~e capricios. A fi (sau a se afla) in ~e bune (rele) a avea dispozitie buna (sau rea). 2) Izbucnire momentana. ~ de plans. ◊ A-i veni cuiva o ~ (sau ~ele) a apuca pe cineva furia; a deveni nervos. 3) fig. rar miscare brusca si violenta. ~a vantului. 4) Rastimp scurt. /v. a tuna

TASTI interj. 1) (se foloseste pentru a sugera miscarea brusca si precipitata a unei fiinte sau pentru a reda zgomotul produs de o asemenea miscare). 2) (se foloseste pentru a reda izbucnirea brusca a unui lichid). /Onomat.

TUSTI interj. (se foloseste pentru a reda o miscare brusca si neasteptata a unei fiinte care tasneste de undeva). Iepurele ~ din tufis. ◊ A face ~ a se deplasa iute dintr-o singura miscare. /Onomat.

ZVAC interj. ( se foloseste pentru a reda zgomotul produs de o miscare brusca). /Onomat.

ZVARCOLEALA ~eli f. 1) v. A SE ZVARCOLI. 2) miscare brusca si convulsiva. /a se zvarcoli + suf. ~eala

SACADA s.f. (Rar) miscare brusca, neregulata, sacadata. [< fr. saccade, cf. v.fr. saquer – a trage].

IMPULS s.n. 1. Indemn, imbold, avant (la o actiune etc.). ◊ Impuls primar = impuls initial atribuit mistic divinitatii, caruia i s-ar datora miscarea materiei. 2. miscare brusca si momentana, determinata de actiunea stimulentilor nervosi si orientata spre executarea unui act determinat. ♦ Tendinta morbida a unor bolnavi mintali de a executa actiuni periculoase. 3. (Fiz.) Marime egala cu produsul dintre valoarea unei forte si timpul in care ea actioneaza. [< lat. impulsus, cf. it. impulso, fr. impulsion].

smac! interj., s.n. 1. (interj. cu val. verbala; pop.) cuvant care sugereaza o miscare brusca si precipitata a unei fiinte care sare sau care tasneste de undeva; husti!, tasti!, tusti!, zvac!. 2. (reg.; in forma: smac!) cuvant care sugereaza un gest rapid facut de cineva pentru a apuca, a rasuci ceva. 3. (s.n.; reg.) lat de prins pasari, caini etc.; cursa. 4. (s.n.; reg.) jucarie pentru copii in forma de arc, cu care arunca betisoare in parul sau barba cuiva. 5. (s.n.; reg.) calti. 6. (s.n.; reg.) prasnel, titirez. 7. (s.n.; reg.) manivela (la fantana). 8. (s.n.; reg.) putinei.

IMPULS s. n. 1. forta, imbold, stimul capabil sa determine o actiune, o miscare. ♦ (fil.) ~ primar = impuls initial imprimat de divinitate, caruia i s-ar datora miscarea materiei. 2. (electron.) grup de oscilatii de foarte inalta frecventa care se succed periodic intr-un anumit timp. 3. (psih.) miscare brusca si momentana, determinata de actiunea stimulilor nervosi si orientata spre executarea unui act determinant. ◊ tendinta morbida a unor bolnavi mintali de a executa actiuni periculoase. 4. marime fizica egala cu produsul dintre masa si viteza unui corp in miscare. 5. unitate de masura la baza taxarii convorbirilor telefonice. (< engl. impulse, lat. impulsus)

PRECIPITANDO adv. (muz.) grabind (brusc) miscarea. (< fr. precipitant)

SACADA s. f. miscare brusca, neregulata, sacadata. (< fr. saccade)

SALT s. n. 1. miscare brusca, cu detenta musculara, prin care cineva se desprinde de la pamant, sarind pe loc sau deplasandu-se. 2. saritura, cadere in vid (cu parasuta). 3. trecere brusca, fara grade intermediare. ♦ ~ calitativ = moment, stadiu necesar al dezvoltarii in natura, in societate si gandire, constand in schimbarea calitatii unui obiect sau proces, pregatita si determinata de schimbarile cantitative. 4. (inform.) ruptura de frecventa care intervine intr-un program ca urmare a unei instructiuni de inlantuire. (< lat. saltus, it. salto)

SECUSA s. f. miscare brusca ce agita un corp; zguduitura; oscilatie. ◊ ~ musculara = contractie musculara provocata de aplicarea unui stimul electric. (< fr. secousse)

tresari (-ar, -it), vb. – A tresalta, a face o miscare brusca si spontana. – Mr. antrisar, antrisarire. Dupa fr. tressailir, adaptat la conjug. lui a sari. Der. din lat. *tra(n)s-salire (Puscariu 1761) ar fi posibila numai pentru mr.

TOP¹ interj. 1. Exclamatie care insoteste o saritura, o miscare brusca sau (rar) sugereaza o cadere. 2. Exclamatie care se rosteste la sosirea cuiva sau la interventia neasteptata a cuiva. ♦ Exprima o schimbare subita de atitudine, de situatie. [Var.: tup, tupa interj.] – Onomatopee.

ZVARLI, zvarl, vb. IV. (In concurenta cu azvarli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o miscare brusca). ♦ A da la o parte, a lepada (un lucru nefolositor sau vatamator). Zvarle pistolul acela ca mi-e frica de el (NEGRUZZI). ♦ A proiecta in afara (ca urmare a unei impulsiuni launtrice). Vulcanul zvarle lava. 2. A risipi, a imprastia. ♦ Fig. A cheltui bani nebuneste, fara socoteala. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l face sa plece etc.) 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi naravas. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avant. ♦ A se arunca intr-un loc (mai ridicat), sarind cu indemanare. Se zvarle pe cal. – Comp. bg. hvarlja, sb. vrljiti.

ZVACNIRE, zvacniri, s. f. Faptul de a zvacni; palpitare. ♦ miscare brusca si involuntara a corpului sau a unei parti a corpului.

ZVAC interj. Cuvant care sugereaza o miscare brusca, precipitata, o saritura; tasti. – Onomatopee.

TIC², ticuri, s. n. miscare convulsiva, brusca, spasmodica si repetata, rezultata din contractarea involuntara a unuia sau mai multor muschi. ♦ Deprindere (neplacuta, ridicula etc.) pe care o capata cineva in mod inconstient. – Din fr. tic.

SMUCITURA, smucituri, s. f. Faptul de a (se) smuci; miscare repezita, brusca; smuceala, smucit¹. [Var.: (pop.) smuncitura s. f.] – Smuci + suf. -tura.

ciusti! interj. (reg.) cuvant care imita o miscare rapida, brusca; tusti!

ENTORSA, entorse, s. f. Leziune traumatica a unei articulatii provocata de executarea brusca a unei miscari dincolo de limitele fiziologice, fara a fi urmata de o deplasare permanenta a oaselor sau a ligamentelor. – Din fr. entorse.

CUTREMUR, cutremure, s. n. 1. miscare puternica si brusca, verticala, orizontala sau de torsiune a scoartei pamantului, provocata de dislocari subterane, de eruptii vulcanice etc.; seism. 2. Fig. Infiorare, cutremurare, fior; p. ext. teama, frica, groaza; panica. – Din cutremura (derivat regresiv).

SALT ~uri n. 1) miscare de desprindere brusca a unui corp de pe pozitia initiala si de deplasare intr-o anumita directie; saritura. 2) Trecere brusca de la o situatie la alta. /<lat. saltus, it. salto

sfac¹, -a, interj., s.m. si f. 1. (interj.) cuvant care sugereaza vioiciunea, rapiditatea, caracterul brusc al unei miscari. 2. (s.m. si f.) persoana de statura mica, vioaie, neastamparata, sprintena.,

SPONTAN ~a (~i, ~e) si adverbial 1) Care se face sau se produce de la sine. miscare ~a. 2) Care apare brusc, pe neasteptate. 3) rar (despre plante) Care creste de la sine; necultivat; salbatic. /<fr. spontane, lat. spontaneus

REVOLUTIE s. f. I. 1. (fil.) etapa a dezvoltarii in care au loc transformari calitative profunde, schimbari radicale, esentiale, orientate de la inferior la superior, de la vechi la nou, asigurand realizarea progresului intr-un ritm rapid. ♦ ~ sociala = actiune sociala de transformare radicala calitativa a societatii, prin care se realizeaza trecerea de la o formatiune inferioara la alta superioara; ~ culturala = proces de transformare radicala in domeniul ideologiei si culturii, care insoteste o revolutie sociala. 2. ~ industriala = proces complex de transformare calitativa a bazei tehnice a productiei; ~ tehnico-stiintifica = proces contemporan care determina schimbari radicale in domeniul fortelor de productie, prin dezvoltarea accelerata a stiintei si tehnicii, prin perfectionarea proceselor tehnologice. 3. (fig.) schimbare profunda, radicala, intr-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. II. 1. miscare de rotatie a unui corp ceresc in jurul altuia. 2. (mat.) miscare de rotatie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (fiz.) miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ◊ miscare de rotatie completa a unei roti in jurul osiei sale. (< fr. revolution, lat. revolutio, germ. Revolution)

VOLTA s. f. 1. miscare in cerc facuta de un calaret cu calul intr-un manej. 2. (fig.) schimbare (brusca) de atitudine. ◊ (scrima) miscare pentru a para o lovitura a adversarului. 3. schimbare de directie a unei nave. 4. bucla de fixare a capatului unei parame. 5. (muz.) volta. ◊ diviziune a cantonei. (< fr. volte)

PAC¹ interj. 1. (Adesea repetat) Cuvant care imita zgomotul produs de o lovitura, de caderea unui obiect, de detunatura unei arme etc. 2. Cuvant care sugereaza rapiditatea, caracterul brusc si neasteptat al unei miscari, al unei actiuni etc. – Onomatopee.

SPERIA, sperii, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) umple de frica, de spaima; a (se) inspaimanta, a (se) infricosa. ◊ Expr. (Refl.) Se sperie si de umbra lui, se spune despre o fiinta foarte fricoasa. 2. Tranz. A face ca o fiinta sau un grup de fiinte sa se infricoseze (de o miscare ori de o aparitie brusca si neasteptata) si sa fuga; p. restr. a starni un animal din culcus. ◊ Expr. A-si speria (sau a-i speria cuiva) somnul = a ramane (sau a face sa ramana) treaz, a nu mai putea (sau a face sa nu mai poata) adormi. 3. Tranz. (Fam.) A uimi (prin splendoare, frumusete, calitati). ◊ Loc. adj. si adv. De speriat = iesit din comun, uimitor; extraordinar. [Pr.: -ri-a] – Lat. *expavorere (< pavor).

FOTOCHINEZA s. f. (biol.) provocare a miscarii unui organ(ism) prin schimbarea brusca a intensitatii luminii. (< fr. photokinese)

CATAPLEXIE, cataplexii, s. f. (Med.) incetare brusca si de scurta durata a oricarei miscari (fara pierderea constiintei). – Din fr. cataplexie.

APOPLEXIE, apoplexii, s.f. Pierdere brusca a cunostintei si a posibilitatii de miscare, datorata in special unei hemoragii cerebrale.

FULGERATOR adj., adv. 1. adj. v. rapid. (Cu o miscare ~oare ...) 2. adj. v. vertiginos. 3. adj. v. brusc. 4. adv. v. deodata. 5. adj. v. subit.

COLIZIUNE ~i f. 1) Ciocnire brusca si violenta intre doua corpuri in miscare; soc. 2) livr. Disputa contradictorie; lipsa de acord. [Art. coliziunea; G.-D. coliziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. collision, lat. collisio, ~onis

SOC¹ ~uri n. 1) Ciocnire brusca si violenta intre doua corpuri in miscare; coliziune. ◊ De ~ se spune despre grupuri de oameni, carora le revin misiuni grele. 2) Tulburare puternica a functiilor organismului cauzata de actiunea unor factori externi; ictus. ~ nervos. /<fr. choc

VIRAJ ~e n. 1) miscare a unui vehicul care isi schimba (brusc) directia. 2) Loc unde se face o schimbare de directie; cotitura; cot. 3) chim. Schimbare a culorii unui indicator ca semn al sfarsitului unei reactii. 4) Transformare chimica pe care o sufera imaginea fotografica. /<fr. viraje

CATAPLEXIE s.f. Incetare brusca si de durata scurta a oricarei miscari datorita fricii; incremenire de frica, stupoare. [Gen. -iei. / < fr. cataplexie, cf. gr. kataplexis – stupoare].

CATAPLEXIE s. f. incetare brusca si de scurta durata a oricarei miscari datorita unei emotii puternice; stupoare. (< fr. cataplexie)

SACADAT, -A, sacadati, -te, adj. (Despre miscari, sunete, vorbe etc.; adesea adverbial) Cu intreruperi scurte, bruste si dese (la intervale egale); intermitent. – Din fr. saccade.

A ZVACNI ~esc intranz. 1) (despre inima, tample, puls) A bate mai repede si mai puternic decat de obicei sau a bate neregulat (din cauza unei emotii, a unui efort sau a unei boli); a palpita. 2) (despre fiinte) A face o miscare rapida si pe neasteptate; a tasni. 3) A se ridica brusc in picioare. /zvac + suf. ~ni

PIRUETA s.f. Invartire facuta pe loc in varful unui picior; (la calarie) miscare de intoarcere a calului pe picioarele dinapoi. ♦ (Fig.) Schimbare brusca de atitudine, de parere. [< fr. pirouette].

BUFEU s.n. Rabufnire subita si trecatoare de febra, de enervare, accelerare brusca a pulsului etc. ♦ Aer care iese pe gura. ♦ (Rar) miscare subita si trecatoare, rabufnire. [Pl. -uri. / < fr. bouffee].

A SE RASUCI ma ~esc intranz. 1) A se intoarce brusc intr-o parte cu tot corpul. 2) rar A-si schimba miscarea in directie opusa. /ras- + a suci

PIRUETA s. f. 1. invartire pe loc in varful unui picior; miscare de intoarcere a calului pe picioarele de dinapoi. 2. (fig.) schimbare brusca de atitudine, de parere. (< fr. pirouette)

ATAC, atacuri, s. n. 1. Ofensiva a unor forte armate care urmareste nimicirea sau prinderea inamicului si distrugerea unor obiective ale acestuia; (in special) moment culminant al acestei ofensive. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompeta care anunta inceperea atacului (1). 2. Agresiune impotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Initiativa intr-un joc sportiv. ♦ Linia de inaintasi a unei echipe de fotbal, hambal etc. 4. Actiune violenta si sustinuta (prin manifestatii, prin scris etc.) impotriva unei situatii, unei teorii etc. sau impotriva celor care le sustin. ♦ Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotarari judecatoresti care nu satisface una dintre parti. 5. Aparitie brusca si puternica a unei boli. ♦ (Pop.) Apoplexie. ♦ (Pop.) Tuberculoza pulmonara. 6. (Fon.) miscare articulatorie a coardelor vocale, care marcheaza inceputul pronuntarii unei vocale. – Din fr. attaque.

VOLTA, volte, s. f. 1. miscare in forma de cerc sau de arc de cerc. ♦ Fig. Schimbare (brusca) in atitudine, trecere subita de la o conceptie la alta. ♦ (Scrima) miscare (de rotatie) facuta pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevra de rotatie facuta de o ambarcatie sau de o nava cu panze pentru schimbarea bordului din care primeste vantul. ◊ Volta in vant = manevra pentru schimbarea directiei impotriva vantului. Volta sub vant = manevra pentru schimbarea directiei in sensul vantului. 3. Semn care indica repetarea unui fragment muzical, de fiecare data cu un alt sfarsit. – Din fr. volte.

PIVOTA, pivotez, vb. I. Intranz. 1. (Tehn.; despre doua corpuri in contact; la pers. 3) A se roti in jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor doua corpuri in punctul de contact. ♦ Fig. (Despre actiuni, procese etc.) A se baza pe anumite elemente specifice, a se desfasura in jurul a ceva. 2. Spec. (Mil.) A executa o miscare de rotatie in jurul unui militar, al unei formatii etc. ♦ A-si rasuci (brusc) corpul; (Sport) a se rasuci pe un singur picior (pentru a manevra mingea). – Din fr. pivoter.

CUTREMUR (‹ cutremura) s. m. 1. Zguduire brusca si puternica, de scurta durata, a scoartei Pamintului, cauzata fie de factori interni (miscari tectonice, eruptii vulcanice), fie de factori externi (fortele mareice, caderi mari de presiune atmosferica, ciocnirea unor meteoriti cu Pamintul). Ii sunt caracteristice: hipocentrul (locul din interiorul litosferei unde se declanseaza energia care provoaca c.) si epicentrul (proiectia hipocentrului la suprafata scoartei Pamintului). Intensitatea c. se masoara pe scara Mercalli, iar magnitudinea pe scara Richter. Cele mai dustrugatoare au fost c. din: 24 ian. 1556 – in provincia Shanxi-China, 830 mii victime; 1 sept. 1923 – in provincia Kanto-Japonia, peste 576 mii case; 31 mai 1970 – Peru, 70 mii morti. In Romania s-au inregistrat pierderi de vieti omenesti si mari pagube materiale materiale in c. din 10 nov. 1940 si 4 mart. 1977. 2. Fig. Infiorare; p. ext. teama, frica, groaza; panica.

REFLEX, -A, reflecsi, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau miscari ale organismului) Produs in mod spontan, independent de vointa. ◊ Act reflex (si substantivat, n.) = reactie brusca si automata a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; raspuns secretor sau motor al organismului la actiunea unei astfel de modificari. Reflex conditionat = reflex dobandit in cursul vietii, in urma asocierii repetate a unui e******t oarecare cu un e******t care provoaca un reflex innascut. Reflex neconditionat = reflex innascut. ♦ P. gener. Care reprezinta o reactie imediata, spontana. II. S. n. 1. Raza reflectata; sclipire, stralucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stari de lucruri sau a unei stari sufletesti. – Din fr. reflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.

SEISA s. f. miscare oscilatorie verticala a apei unui lac sau a unei mari aproape de tarm, datorita schimbarilor bruste ale presiunii atmosferice, vantului sau unei ploi puternice. (< fr. seiche)

STOP interj., (2, 3) stopuri s. n. 1. Interj. Stai! Opreste! ♦ (In telegrame, ca termen conventional pentru a marca sfarsitul unei fraze) Punct! 2. S. n. Oprire brusca a mingii, a pucului la unele jocuri sportive. 3. S. n. Semafor care regleaza circulatia la intretaierea strazilor; lampa din spate a unui autovehicul, care se aprinde cand autovehiculul franeaza. 4. S. n. (Cin.; in compusele) Stop-cadru = efect folosit in cinematografie si televiziune, constand in oprirea miscarii si mentinerea unei imagini stationare, dupa care se reia miscarea, din faza la care a fost oprita. Stop-camera = procedeu de filmare combinata care consta in oprirea brusca a aparatului de filmare si a personajelor din cadru, in efectuarea unor modificari scenice si reluarea filmarii. – Din fr., engl. stop.

STOP interj. Stai, opreste! // s.n. 1. Semafor pentru reglarea circulatiei, folosit la intretaierile strazilor. ♦ Panou care impune in mod obligatoriu oprirea la intersectie. ♦ Lampa de semnalizare montata la partea din spate a unui autovehicul si care se aprinde cand se actioneaza franele acestuia. 2. Oprirea mingii (cu piciorul la fotbal) si a pucului (la hochei). 3. Termen folosit in telegrafie pentru separarea frazelor in locul punctului. 4. (Med.) Stop c*****c = oprirea temporara a inimii ca urmare a lipsei oxigenului necesar; stop respirator = oprirea temporara a respiratiei datorita intoxicarii cu gaze, cu medicamente, electrocutarii etc. 5. (Cinem.) Stop-cadru = efect constand in oprirea momentana a miscarii, persistenta imaginii statice si reluarea miscarii la faza la care a fost oprita; stop-camera = procedeu de filmare combinata, care consta in oprirea brusca a aparatului de filmare si a personajelor din cadru, efectuarea unor modificari scenice si reluarea filmarii. [< fr., engl. stop].

cius interj. – Se foloseste pentru a indemna magarii. Origine probabil expresiva; coincide cu bg. si ngr. (DAR). Cf. cius, s. n. (inv., Munt., spate, spinare), din bg. na cus. – Der. ciusti (var. tusti), interj. (exprima o miscare rapida, ca saritura unui iepure, zgomotul unei palme etc.), cf. bisti; ciusti, vb. (a tisni, a sari brusc un iepure); ciusdi (var. ciujdi), vb. (a se ghemui; a ciuli urechile; a taia crengile; a fura), ale carui prime doua sensuri il imita pe a ciuli, iar ultimul pe a ciupi (DAR considera sensul de la a fura drept primar si deriva cuvintul de la bg. cuzd „ciudat”).

SARITURA ~i f. 1) Desprindere brusca a unui corp din pozitia initiala si deplasare intr-o anumita directie; salt. ~ inainte. ~ in sus. 2) Distanta acoperita de cineva in urma unei asemenea miscari. 3) mai ales la pl. Proba sportiva bazata pe aceasta miscare. ~i in lungime. ~ cu parasuta. 4) Trecere peste ceva, incalcand succesiunea fireasca a lucrurilor. /a sari + suf. ~tura

REVOLUTIE s.f. I. 1. Schimbare brusca, prin salt, a unui fenomen, care trece de la o stare calitativa veche la o stare calitativa noua, superioara. 2. Transformare radicala in raporturile social-economice si politice ale unei societati si care consta in trecerea puterii politice din mainile vechii clase dominante, in mainile unei clase noi, precum si in sfaramarea vechilor relatii de productie si instaurarea unor relatii de productie noi, corespunzatoare nivelului de dezvoltare a fortelor de productie. 3. (Fig.) Schimbare profunda, radicala, intr-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. ♦ (In ideologia marxista) Revolutie culturala = parte componenta a revolutiei socialiste, cuprinzand schimbarile pe care aceasta le aduce in planul moral-spiritual. II. 1. miscare periodica a unui corp ceresc; timpul in care un corp ceresc parcurge intreaga sa orbita. 2. (Geom.) miscare de rotatie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. Schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (Fiz.) miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ♦ miscare de rotatie completa a unei roti in jurul osiei sale. [Gen. -iei. / cf. fr. revolution, lat. revolutio].

SUGRUMA, sugrum, vb. I. 1. Tranz. A strange pe cineva de gat (pentru a-l omori prin sufocare); a gatui, a strangula. ♦ Fig. (Despre haine) strange prea tare corpul, impiedicand miscarile, respiratia. 2. Tranz. Fig. A inabusi, a sufoca. 3. Tranz. Fig. A inabusi cu violenta o actiune, o manifestare; a reprima, a lichida. 4. Refl. (Despre ape, drumuri etc.) A se ingusta (brusc), a se gatui. – Su(b) + gruma(z). Cf. sugusa.

RASPAR s. n. 1. (In loc. si expr.) in raspar = a) impotriva directiei firesti in care creste parul pe capul si pe corpul fiintelor; b) impotriva directiei unui curs de apa sau a unui agent fizic in miscare; c) potrivnic, ostil; echivoc. In rasparul... = in ciuda..., in pofida... A lua (pe cineva sau ceva) in raspar = a) a-si bate joc (de cineva sau ceva), a lua in ras; b) a dojeni aspru, a brusca. (Rar) A-i merge in raspar = a-i merge cuiva rau, a intampina greutati. 2. (Rar) Rafuiala. – Ras- + par¹.

SMUCI, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc si cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se afla. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi inapoi la descarcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face miscari repezi incolo si incoace spre a scapa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smaci, smanci, smunci vb. IV) – Din sl. smucati.

ATAC, atacuri, s. n. 1. miscare ofensiva a unor forte armate, indreptata impotriva unui obiectiv inamic. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompeta etc. care cheama ostasii la lupta. ♦ Agresiune impotriva cuiva. ♦ Initiativa intr-un joc sportiv. 2. Fig. Actiune violenta si sustinuta impotriva unei situatii, unei teorii, unor drepturi etc. sau impotriva celor care le sustin. 3. Aparitie brusca si puternica a unei boli. ♦ Congestie cerebrala, apoplexie. 4. Tratarea cu un reactiv a suprafetei de examinat a unui metal, pentru a-i pune in evidenta structura. 5. Mod de legare, prin acuplaje, angrenaje etc., intre o masina si o alta masina sau un mecanism. – Fr. attaque.