LUNISOLAR, -A adj. referitor la Luna si la Soare. ♦ an ~ = an calculat in functie de miscarea de revolutie a Lunii si a Soarelui (1² luni lunare, 35⁴ zile); perioada ~a = perioada de 53² de ani, determinata de ciclul lunar si de cel solar. (< fr. luni-solaire)

REVOLUTIONAR¹ ~a (~i, ~e) 1) Care tine de revolutie; propriu revolutiei. Situatie ~a. 2) Care este orientat spre infaptuirea unei revolutii. miscare ~a. 3) Care este stabilit de revolutie; menit sa consolideze biruinta revo-lutiei. Grup ~. 4) fig. Care revolutioneaza un domeniu de activitate. Transformari ~e in productie. [Sil. -ti-o-] /<fr. revolutionnaire

COPERNIC, Nicolaus Copernicus (numele latinizat al lui Kopernik Mikolaj) (1473-1543), astronom polonez. A elaborat si, pe baza propriilor sale observatii astronomice, a fundamentat stiintific conceptia heliocentrica, potrivit careia Soarele se afla in centrul Universului, iar Pamintul impreuna cu celelalte planete se rotesc in jurul propriilor axe. Noua conceptie, care o infirma pe aceea geocentrica a lui Ptolemeu, a fost adoptata unanim de oamenii de stiinta abia in sec. 17. Op. pr.: „Despre miscarile de revolutie ale corpurilor ceresti”.

FAZA ~e f. 1) Spatiu temporal in evolutia unui fenomen natural sau social; etapa; stadiu. 2) Aspect sub care se prezinta succesiv Luna sau alte planete unui observator terestru in timpul miscarii lor de revolutie. 3) Circuit care face parte dintr-un sistem de circuite electrice. [G.-D. fazei] /<fr. phase, germ. Phase

EVOLUTIE s.f. 1. Evoluare, dezvoltare, schimbare, transformare. 2. (spec.) Proces cu caracter istoric constand mai ales intr-o forma a dezvoltarii, care presupune acumulari cantitative treptate, obiective si subiective, in viata sociala si care pot duce la schimbari radicale, calitative, la revolutie. 3. Desfasurare, curs. 4. miscare larga (mai ales circulara); miscare de ansamblu executata de o trupa, de o nava, de un avion etc. [Var. evolutiune s.f. / cf. fr. evolution, it. evoluzione, lat. evolutio].

SATELIT s.m. 1. Nume dat in antichitate mercenarului care isi insotea stapanul. ♦ (Fig.) Cel care urmeaza si executa orbeste ordinele cuiva; acolit. 2. Corp ceresc obscur care graviteaza in jurul unei planete, insotind-o in miscarea ei de revolutie. 3. Satelit artificial = corp metalic de forme diverse, prevazut cu aparataj stiintific, lansat de savanti in spatiul interplanetar cu ajutorul unei rachete si care se roteste in jurul Pamantului. 4. (Tehn.) Roata dintata care se roteste liber in jurul unui ax. 5. Localitate de importanta secundara in apropierea unui oras, dependenta de acesta. [< fr. satellite, cf. lat. satelles].

SATELIT I. s. m. 1. (ant.) mercenar care isi insotea stapanul. ◊ (fig.) cel care urmeaza si executa orbeste ordinele cuiva; acolit. 2. corp ceresc obscur care graviteaza in jurul unei planete, insotind-o in miscarea ei de revolutie. 3. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj stiintific, lansat de savanti in spatiul interplanetar cu ajutorul unei rachete si care se roteste in jurul Pamantului. 4. (mec.) roata dintata a unui mecanism planetar care se roteste liber in jurul unui ax. 5. mica masa cromatica atasata unui cromozom printr-un filament subtire. 6. localitate de importanta secundara in apropierea unui oras, dependenta de acesta. II. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic. (< fr. satellite)

SANCULOT, sanculoti, s. m. Revolutionar din cadrul miscarii populare in timpul revolutiei Franceze din 1789-1794. [Pr.: -cu-. – Var.: sanchilot s. m.] – Din fr. sans-culotte.

revolutie² ~i f. 1) astr. miscare completa de rotatie a unui corp ceresc in jurul altui corp ceresc. ◊ Perioada de ~ timp nece-sar unui corp ceresc pentru a parcurge in-treaga sa orbita. 2) geom. miscare de rotatie a unui corp care parcurge o curba inchisa. 3) tehn. miscare completa a unui corp in jurul axei sale. [G.-D. revolutiei; Sil. -ti-e] /<fr. revolution, lat. revolutio, ~onis, germ. Revolution

SANCULOT s.m. Revolutionar francez din cadrul miscarii populare din timpul revolutiei de la sfarsitul sec. XVIII. [Scris si sans-culottes s.m.pl. / < fr. sans-culottes].

CONTRArevolutie s.f. Lupta impotriva unei miscari revolutionare, a unei revolutii. [Dupa fr. contre-revolution, rus. kontrrevoliutiia].

SANCULOT [-CU-] s. m. nume dat, sub Conventie, de aristocrati revolutionarilor francezi din cadrul miscarii populare din timpul revolutiei de la sfarsitul sec. XVIII. (< fr. sans-culotte)

REFORMISM s. n. 1. curent politic in miscarea muncitoreasca, ce neaga necesitatea revolutiei si a dictaturii proletariatului, preconizand inlocuirea luptei revolutionare cu reforme marunte, care nu ating bazele oranduirii capitaliste. 2. atitudine politica bazata pe introducerea reformelor. (< fr. reformisme)

RADEK, Karl Bernhardovici (pe numele adevarat Karl Sobelsohn), (1885-1939), om politic rus de origine poloneza. Initial social-democrat, dupa revolutia rusa din 1917 adept al miscarii comuniste. In fruntea Kominternului (1920-1924). Trotkist, l-a sprijinit ulterior pe Stalin. A detinut functii importante in Partidul Comunist. Victima a epurarilor staliniste.

BLANQUI [blãki] 1. Jerome Adolphe B. (1798-1854), economist si publicist francez. Adept al liberalismului. Influentat de saint-simonism, a obtinut, ca deputat, pentru prima data in Europa, o legiferare a regimului de munca a copiilor. 2. Louis Auguste B. (1805-1881), revolutionar francez. Frate cu B. (1). Socialist utopist. A participat la revolutiile din 1830 si 1848 si la un mare numar de miscari complotiste; a stat in inchisori c. 40 de ani.

ILUMINISM s. n. 1. miscare ideologica si culturala, antifeudala, desfasurata in perioada pregatirii si infaptuirii revolutiilor din sec. XVII-XIX in tarile Europei, ale Americii de Nord si ale Americii de Sud si avand drept scop crearea unei societati „rationale”, prin raspandirea culturii, a „luminilor” in mase; luminism². 2. Conceptie religioasa care sustine existenta inspiratiilor directe de la divinitate. – Din fr. illuminisme.

ABRUD 1. Depr. de eroziune, intramontana, in M-tii Apuseni, la 600 m alt. Supr.: 36 km². Relief colinar, format din culmi prelungi, impadurite, ce coboara spre partea centrala a depr. 2. Oras in jud. Alba, in depr. omonima din SE M-tilor Apuseni; 6.854 loc. (1991). Zacaminte de min. aurifere. Produse alim. si textile; filatura de bumbac; mat. de constr., expl. si prelucr. lemnului (cherestea). Turism. Din timpul stapinirii romane dateaza o asezare rurala si o mica fortificatie cu rol strategic. In ev. mediu atestat documentar din 1271. In 1491 i s-a acordat statutul de oras liber. Populatia de aici a participat la miscarea lui Sofronie (1759-1761), la rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan (1784-1785) si la Revolutia din 1848-1849.

revolutie s.f. I. 1. Schimbare brusca, prin salt, a unui fenomen, care trece de la o stare calitativa veche la o stare calitativa noua, superioara. 2. Transformare radicala in raporturile social-economice si politice ale unei societati si care consta in trecerea puterii politice din mainile vechii clase dominante, in mainile unei clase noi, precum si in sfaramarea vechilor relatii de productie si instaurarea unor relatii de productie noi, corespunzatoare nivelului de dezvoltare a fortelor de productie. 3. (Fig.) Schimbare profunda, radicala, intr-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. ♦ (In ideologia marxista) revolutie culturala = parte componenta a revolutiei socialiste, cuprinzand schimbarile pe care aceasta le aduce in planul moral-spiritual. II. 1. miscare periodica a unui corp ceresc; timpul in care un corp ceresc parcurge intreaga sa orbita. 2. (Geom.) miscare de rotatie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. Schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (Fiz.) miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ♦ miscare de rotatie completa a unei roti in jurul osiei sale. [Gen. -iei. / cf. fr. revolution, lat. revolutio].

HALLEY [hæli], Edmond (1656-1742), astronom si geofizician englez. Prof. univ. la Oxford. Director al Observatorului Greenwich. Cercetari asupra magnetismului terestru si asupra cometelor. A observat (1682) cometa care-i poarta numele si a aratat, prin calcule matematice, ca aceasta se apropie de Pamant la fiecare 76 de ani. A intocmit catalogul stelelor din emisfera australa (1679) si a descoperit miscarile proprii ale stelelor (1718). A determinat paralaxa Soarelui. – Cometa H., cometa cu perioada de revolutie circumsolara de 76 de ani. S-au inregistrat pana in prezent 30 de aparitii. A fost observata prima oara in 239 i. Hr. si ultima oara in 1986, cand a fost studiata, sonda spatiala „Giotto” executand fotografii ale nucleului sau. Aparitia ei, in 1066, in timpul cuceririi Angliei de catre normanzi, a fost imortalizata pe tapiseria de la Bayeux.

REVOLUTIA DIN 1905-1907 DIN RUSIA, ansamblu de actiuni ca urmare a crizei economice din 1900-1903, agravata de pierderile suferite in Razboiul Ruso-Japonez (1904-1905). A inceput prin manifestatia pasnica din 9/22 ian. 1905, de la Sankt-Petersburg, reprimata violent („Duminica sangeroasa”), careia i-a urmat in primavara si vara anului 1905, mari greve politice, in principalele centre industriale si puternice rascoale taranesti in regiunea Volgai. Au avut loc framantari in randurile armatei, culminand cu rascoala din iun. 1905 a marinarilor de pe cuirasatul „Potemkin” din flota Marii Negre. Revolutia isi propunea rasturnarea tarismului, confiscarea pamanturilor mosieresti, ziua de munca de opt ore. In toamna lui 1905 miscarea revolutionara s-a extins in toata tara, creandu-se detasamente de muncitori inarmati. In oct., in urma unei puternice geve generale, tarul Nicolae II a dat la 17/30 oct. un manifest in care fagaduia satisfacerea unor revendicari general-democratice si convocarea Dumei de Stat. Miscarile au continuat, culminand cu insurectia armata din dec. 1905. Dupa infrangerea ei la Moscova, revolutia a intrat in declin, fiind, pana in 1907, inabusita.

CONTRArevolutie s. f. miscare organizata, reactionara, a claselor inlaturate de la putere impotriva noii oranduiri sociale instaurate prin revolutie, in scopul restaurarii vechii puteri de stat. (< fr. contre-revolution)

AXENTE SEVER, Ioan (1821-1906, n. Frina, azi com. Axente Sever, jud. Sibiu), om politic roman. Prof. la Blaj si Bucuresti, participant la revolutia de la 1848-1849 din Tara Romaneasca si din Transilvania, prefect in oastea lui Avram Iancu. Unul dintre conducatorii miscarii de eliberare nationala a romanilor transilvaneni.

CROMWELL [crɔmuəl], Oliver (1599-1658, n. Huntington), om politic englez. Comandant de osti, conducatorul revolutiei Burgheze din sec. 17. A reorganizat armata Parlamentului si a infrint armata regala la Marston Moor (1644) Naseby (1645); a inabusit miscarile levellerilor (1649) si diggerilor (1651) si miscarea de eliberare nationala din Irlanda (1649-1652). In 1653 a instaurat in Anglia un regim dictatorial, C. devenind lord-protector. A obligat Olanda sa recunoasca Actul de navigatie, punind bazele suprematiei maritime a Angliei.

PRECESIUNE s.f. miscare a unui corp in timpul careia axa de rotatie a corpului descrie un con in jurul unei axe fixe. ◊ (Astr.) Precesiunea echinoctiilor = miscare foarte lenta de la rasarit spre apus a punctelor de echinoctiu ale Pamantului, care face ca anotimpurile sa revina inaintea indeplinirii revolutiei aparente a Soarelui. [Pron. -si-u-, var. precesie s.f. / cf. fr. precession, lat. praecessio].

EVOLUTIE s. f. 1. forma de dezvoltare care presupune acumulari cantitative treptate, obiective si subiective, in viata sociala si care pot duce la schimbari radicale, calitative, la revolutie. ♦ teoria ~ i emergente = teorie idealista si metafizica cu privire la procesul dezvoltarii, potrivit careia aparitia noilor calitati este absolut spontana si imprevizibila. 2. dezvoltare in timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei fiinte etc. 3. desfasurare, curs. 4. miscare larga (circulara); miscare de ansamblu executata de o trupa, de o nava, un avion etc. (< fr. evolution, lat. evolutio)

revolutie s. f. I. 1. (fil.) etapa a dezvoltarii in care au loc transformari calitative profunde, schimbari radicale, esentiale, orientate de la inferior la superior, de la vechi la nou, asigurand realizarea progresului intr-un ritm rapid. ♦ ~ sociala = actiune sociala de transformare radicala calitativa a societatii, prin care se realizeaza trecerea de la o formatiune inferioara la alta superioara; ~ culturala = proces de transformare radicala in domeniul ideologiei si culturii, care insoteste o revolutie sociala. 2. ~ industriala = proces complex de transformare calitativa a bazei tehnice a productiei; ~ tehnico-stiintifica = proces contemporan care determina schimbari radicale in domeniul fortelor de productie, prin dezvoltarea accelerata a stiintei si tehnicii, prin perfectionarea proceselor tehnologice. 3. (fig.) schimbare profunda, radicala, intr-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. II. 1. miscare de rotatie a unui corp ceresc in jurul altuia. 2. (mat.) miscare de rotatie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (fiz.) miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ◊ miscare de rotatie completa a unei roti in jurul osiei sale. (< fr. revolution, lat. revolutio, germ. Revolution)