sbura (sbor, sburat), vb. – A se misca, a pluti in aer. – Mr. azboair, azburare. Lat. *exvǒlāre (Puscariu 1833; REW 3115; Pascu, I, 49), cf. v. it. svolare. – Der. sbor, s. n. (planare, miscare in aer); sburatic, adj. (usor); sburator, adj. (care zboara; s. m., duh rau); sburatoare, s. f. (pasare); sburataci (var. sburatai, sburatui, sburatori), vb. (a zbura scurt, a invata sa zboare; a se emancipa, a deveni independent; a alunga pasarile; a trage, a azvirli; a arunca cu pietre sau a lansa alte proiectile); sburatura, s. f. (zbor; aschie, tandara, bulgare; fragment de obiect care se poate folosi ca proiectil; parte anterioara a tunului).

ZBOR¹, zboruri, s. n. 1. Planare si miscare in aer a unei pasari, a unei insecte etc. cu ajutorul aripilor; p. ext. deplasare in atmosfera a unui corp care se mentine in aer (cu sau fara consum de energie). ◊ Platforma de zbor = platforma pe un aerodrom sau pe puntea unui vapor portavion, de pe care decoleaza avioanele. ◊ Loc. adv. Din (sau in, intr-un) zbor = a) in timpul zborului; b) in fuga, repede, iute; c) dintr-o data; d) in treacat. ◊ Expr. A-si lua zborul = a) a se inalta in aer; b) a incepe sa alerge repede; c) a pleca; a evada, a fugi; d) a se pierde, a disparea; e) fig. (rar) a se dezvolta, a-si lua avant. ♦ Trecere rapida prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vant. 2. Fig. Mers iute, vijelios; viteza, goana, fuga. ♦ Avant, elan. – Postverbal al lui zbura.

aerODINAMIC, -A, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramura a mecanicii fluidelor care se ocupa cu studiul miscarii aerului¹ si, in general, al gazelor, precum si cu studiul miscarii corpurilor intr-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamica (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit incat sa intampine in deplasare, o rezistenta minima din partea aerului¹. [Pr.: a-e-] – Din fr. aerodynamique.

ADVECTIE, advectii, s. f. (Livr.) miscare a aerului atmosferic in directie orizontala sau aproape orizontala. – Din fr. advection.

aerOMOBIL, aeromobile, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Care se misca in aer¹. 2. S. n. Corp solid care se poate mentine si misca in aer¹. [Pr.: a-e-] – Din fr. aeromobile.

ADVECTIE ~i f. miscare a aerului in plan orizontal. /<fr. advection, lat. advecto, ~onis

aerOMOBIL ~a (~i, ~e) (despre corpuri) Care se poate mentine si misca in aer. /<fr. aeromobile

CURENT¹ ~ti m. 1) miscare a apei in directia pantei. ◊ ~ marin deplasare de apa in mari si oceane, provocata de maree, de inclinarea nivelului marii, de vanturi etc. 2) miscare de aer cauzata de diferenta de temperatura. ◊ A-l trage pe cineva ~tul a raci fiind expus la un flux de aer in interiorul unei cladiri. 3) fiz. Sarcina electrica aflata in miscare. ~ continuu. ~ alternativ. /<fr. courant

A ZBURA zbor 1. intranz. 1) (despre pasari si despre insecte) A se porni in zbor; a-si lua zborul. 2) (despre aparate de zbor) A se ridica in aer; a decola. 3) (despre pasari si despre insecte) A se misca in aer cu ajutorul aripilor; a se afla in zbor. 4) (despre aparate de zbor) A se deplasa pe calea aerului sau prin spatiul interplanetar. 5) (despre obiecte) A fi purtat de vant prin aer. 6) (despre proiectile) A se misca prin aer cu mare viteza. 7) (despre persoane) A calatori cu un aparat de zbor. 8) fig. A se misca foarte repede; a goni. ~ ca gandul. 9) (despre timp) A trece repede si pe neobservate. 10) (despre zvonuri, vesti etc.) A se raspandi cu repeziciune. 11) (despre ganduri, idei etc.) A se succeda cu repeziciune. 2. tranz. 1) fig. fam. (persoane) A da afara dintr-o functie sau dintr-un post ca fiind necorespunzator; a scoate; a concedia; a destitui. 2) (obiecte sau fiinte) A culca la pamant; a pravali; a dobori. ◊ ~ cuiva capul a decapita pe cineva. A(-si) ~ creierii a (se sin)ucide cu o arma de foc. /<lat. exvolare

CONVECTIE s.f. 1. Orice miscare de aer cu directie verticala. 2. (Fiz.) miscare de ansamblu a particulelor unui fluid. ◊ Convectia caldurii = transmiterea caldurii printr-un corp lichid sau gazos cu ajutorul unor curenti ai fluidului respectiv. [Gen. -iei, var. convectiune, convexie, convexiune s.f. / < lat. convectio, fr. convection].

ADVECTIE s.f. miscare de aer cu directie orizontala. [Gen. -iei. / < fr. advection, cf. lat. advectio].

aerOMOBIL s.n. Corp solid care se poate mentine si misca in aer. [< fr. aeromobile, cf. lat. aer – aer, mobilis – miscator].

CICLON s. n. 1. regiune in care presiunea atmosferica scade de la periferie spre centru si masele de aer au miscare convergenta, producand vant puternic, cu vartejuri sau zapezi, in regiunile tropicale. ◊ vant foarte violent, uragan. 2. aparat pentru separarea particulelor materiale (seminte, pleava, praf) din aer cu ajutorul fortei centrifuge. 3. substanta toxica pe baza de acid cianuric, pentru combaterea daunatorilor in incaperi inchise. (< fr. cyclone)

PADOC s. n. 1. teren ingradit in apropierea grajdului, unde se tin animalele pentru a le permite miscarea in aer liber. 2. loc langa boxa unui cal de curse sau langa un hipodrom unde se tin caii inainte de alergari. (< fr., engl. paddock)

aerODINA, aerodine, s. f. Vehicul aerian, mai greu decat aerul, care se mentine in aer datorita miscarii lui de inaintare. Avionul, elicopterul, reactorul etc. sunt aerodine.

ADVECTIE, advectii, s. f. miscare a aerului dintr-o zona in directie orizontala sau aproape orizontala. – Din fr. advection.

aerOMOBIL, -A, aeromobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Care se misca in aer¹. 2. S. n. Corp solid care se poate mentine si misca in aer¹. – Din fr. aeromobile.

CICLON, cicloane, s. n. 1. Vant puternic cu deplasarea aerului in spirala, insotit de ploi torentiale si de descarcari electrice, specifice regiunilor tropicale; uragan, taifun. ♦ Regiune a sistemului baric in care presiunea scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o miscare convergenta. 2. Aparat pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz cu ajutorul fortei centrifuge. – Din fr. cyclone.

PLUTI, plutesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri) A se mentine la suprafata unui lichid prin cufundare partiala in volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafata unui lichid. ♦ (Despre mancaruri) A fi inecat in grasime sau sos. 2. (Despre pasari, insecte etc.) A se mentine sau a se misca lin in aer sau intr-un fluid fara interventia unei actiuni din exterior. ◊ Expr. A pluti in aer = a) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata sa se dezlantuie, a presimti aparitia; b) (despre o afirmatie, o situatie etc.) a nu se sprijini pe realitate. ♦ (Despre corpuri ceresti; adesea fig.) A se misca pe bolta cereasca. ♦ (Despre sunete si mirosuri) A strabate prin aer, a se imprastia, a se raspandi. 3. (Adesea fig.) A se mentine sau a se misca lin intr-un spatiu sau intr-un mediu real sau imaginar. ♦ Fig. A dainui, a starui, a predomina. – Din pluta¹.

PLIMBA, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla in voie dintr-un loc intr-altul pentru a se recrea, a face miscare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca voda prin loboda = a umbla in toate partile fara nici o piedica. (Fam.) Du-te de te plimba = vezi-ti de treaba, du-te si lasa-ma-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate si a insoti pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A misca un obiect incoace si incolo, a trece dintr-o parte in alta. [Var.: (reg.) preumbla, primbla vb. I] – Lat. perambulare.

CONVECTIE, convectii, s. f. 1. miscare ascendenta a aerului, de natura termica sau dinamica. 2. miscare de ansamblu a particulelor unui fluid. ◊ Convectia caldurii = transmiterea caldurii cu ajutorul curentilor de fluid naturali sau artificiali. Curenti de convectie = miscare pe verticala a partilor unui fluid, determinata de inegalitatea densitatilor acestor parti. Convectie electrica = deplasare macroscopica a unui mediu incarcat cu electricitate. – Din fr. convection.

ASCENSIUNE s. inaltare, ridicare, suire, urcare. (miscare de ~ a aerului.)

CICLON ~oane n. 1) Vant foarte puternic, caracteristic, mai ales, zonelor tropicale, cu miscare giratorie a aerului, insotit de ploi torentiale; taifun; uragan. 2) Aparat pentru separarea particulelor dispersate in aer sau intr-un gaz cu ajutorul fortei centrifuge. /<fr. cyclone

A SE INVOLBURA pers. 3 se ~eaza intranz. (despre ape, aer) A se misca in vartejuri; a face volburi; a se invarteji. [Si involbura] /in + volbura

PLUTITOR¹ ~oare (~ori, ~oare) 1) Care pluteste. ◊ Pod ~ v. POD. 2) (despre plante acvatice) Care, neavand radacini fixate, pluteste pe apa; natant. 3) Care se misca lin prin aer; care se mentine mult timp in aer. Nourasi ~ori. /a pluti + suf. ~tor

RESPIRARE ~ari f. 1) v. A RESPIRA. 2) fig. inv. miscare usoara de aer; suflu; adiere; boare. /v. a respira

BALISTIC, -A adj. Referitor la miscarea proiectilelor in aer, la balistica. ◊ Curba balistica = traiectoria unui proiectil; pendul balistic = pendul folosit pentru determinarea vitezei proiectilelor. [< fr. balistique].

aerOFOBIE s. f. teama patologica de miscarea maselor de aer. (< fr. aerophobie)

ANTICICLON s. n. regiune in care presiunea atmosferica creste de la periferie spre centru si masele de aer au o miscare divergenta, producand vreme senina. (< fr. anticyclone)

ADVECTIE s. f. miscare (orizontala) a aerului atmosferic.

CICLON (‹ fr. {i}; {s} gr. kyklos „cerc”) s. n. 1. (METEOR.) Forma negativa a reliefului cimpului baric, cu diametrul de citeva mii de km, in care presiunea scade de la periferie spre centru si masele de aer au o miscare convergenta pe orizontala si predominant ascendenta pe verticala. Structura sa este asimetrica cu un sector cald mai ingust, unul rece mai dezvoltat, un front cald in partea anterioara si unul rece in cea posterioara, ceea ce face ca sa predomine timpul inchis cu precipitatii si vinturi puternice; cimp de joasa presiune. Ex.: c. australian (in partea de N a Australiei in timpul verii australe) si c. tropical (in zona frontului tropical, 5-25 ºC lat. N si S). ♦ Furtuna puternica, cu deplasarea aerului in virtejuri, insotita de ploi si descarcari electrice puternice. V. taifun, uragan. 2. (TEHN.) Aparat pentru separarea particulelor materiale din aer sau din gaze prin efectul fortei centrifuge.

PADOC, padocuri, s. n. Loc ingradit intr-o pasune, rezervat pentru unele animale domestice; teren imprejmuit si amenajat in mod special, in apropierea grajdurilor, destinat intretinerii si miscarii animalelor domestice in aer liber. ♦ Spec. Loc ingradit langa boxa unui cal de curse sau langa un hipodrom, unde sunt lasati in libertate sau plimbati caii, inainte de alergari. – Din fr., engl. paddock.

CONVECTIE ~i f. 1) fiz. Transfer de caldura sau de curent electric care are loc intr-un mediu lichid sau gazos, prin deplasarea substantei respective. ~ fortata. ~ naturala. 2) miscare pe verticala a aerului. ~ in atmosfera. [Art. convectia; G.-D. con-vectiei; Sil. -ti-e] /<fr. convection, lat. convectio, ~onis

VaRTEJ ~uri n. 1) Loc pe cursul unei ape unde aceasta capata o miscare de rotatie, formand o adancitura si antrenand tot ce aduce curentul. 2) Masa de aer puternica care se misca repede, atragand si ridicand in cercuri praf, nisip, zapada etc. 3) (la oameni, mai ales in crestet sau pe corpul animalelor) Portiune unde parul creste in toate partile. 4) miscare de rotatie (ametitoare). In ~ul dansului. 5) Stare de buimaceala; zapa-ceala. 6) Unealta care func-tioneaza prin miscari circulare. 7) Crestatura rotunjita facuta ca semn la urechile vitelor. 8): ~ul pamantului a) planta legumicola cu tulpina taratoare si cu flori galbene dispuse in ciorchine; b) planta cu tulpina joasa, avand cate trei frunze la un nod si flori rosii in varful tulpinii, care creste printre stanci. /<sl. vrutezi

aerODINAMICA s.f. Ramura a mecanicii care studiaza miscarea corpurilor intr-un mediu gazos (mai ales miscarea corpurilor solide in aer). [< fr. aerodynamique, cf. gr. aer – aer, dynamis – forta].

ANAFRONT s. n. front atmosferic in care aerul cald are o miscare ascendenta. (< fr. anafront)

BUFEU, bufeuri, s. n. Rabufnire subita, puternica si trecatoare de febra, puls accelerat, palpitatii, enervare, stare de rau etc., provocate de diverse tulburari organice. ♦ aer care iese pe gura. ♦ miscare brusca si trecatoare, acces, rabufnire. – Din fr. bouffee.

STRANUTA, stranut, vb. I. Intranz. (Despre oameni si unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gura, aerul din plamani, printr-o miscare brusca si involuntara a muschilor expiratori. ◊ Praf de stranutat = substanta medicamentoasa iritanta care provoaca stranutul. – Lat. sternutare.

SUIER, suiere, s. n. 1. Zgomot caracteristic, ascutit si puternic, pe care il fac vantul, furtuna, vijelia; suieratura. 2. Zgomot ascutit produs de anumite corpuri care se deplaseaza, se misca, se invartesc sau spinteca aerul cu iuteala; suieratura. 3. Sunet ascutit, strident si prelung produs cu ajutorul unui instrument special (signal, sirena etc.) sau prin suflarea cu putere a aerului printre buze ori printre degete; suieratura. 4. Sunet sau tipat (ascutit) scos de unele animale si pasari; suieratura. [:Pr.: su-ier] – Din suiera (derivat regresiv).

SUIERA, suier, vb. Intranz. 1. (Despre vant, furtuna, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutit si puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt si intens, atunci cand se deplaseaza, se misca, se invarteste sau spinteca aerul cu viteza. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascutit, strident si prelung, sufland cu putere aerul printre buzele intredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ Tranz. (Rar) A-si exprima nemultumirea, dezaprobarea fata de cineva sau de ceva prin fluieraturi stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ Intranz. si tranz. A emite o succesiune melodica de sunete sufland printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierand. 4. (Despre unele animale, pasari, insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un tipat (ascutit) specific. [Pr.: su-ie] – Lat. sibilare.

BUFEU ~ri n. 1) Rabufnire temporara a febrei. 2) Enervare, palpitatii etc. provocate de tulburari organice. 3) aer care iese pe gura. 4) miscare brusca. /<fr. bouffee

CARENAJ ~e n. Invelis exterior din tabla, placaj sau mase plastice destinat sa reduca rezistenta pe care o opune unui corp fluidul (aerul, apa) in care se misca. /<fr. carenage

A CIRCULA circul intranz. 1) (despre pietoni, vehicule etc.) A se misca (continuu) intr-un anumit sens; a se deplasa incolo sau incoace (pe caile de comunicatie). 2) (despre gaze, aer, lichide etc.) A se misca (continuu) intr-un circuit; a se schimba in permanenta prin miscare. 3) (despre bani) A fi in uz; a trece din mana in mana. 4) (despre zvonuri, vorbe, informatii etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg de persoane. /<fr. circuler, lat. circulari

A DANSA ~ez 1. intranz. 1) A executa un dans. 2) A poseda bine tehnica dansului. 3) fig. poet. (despre fulgi, frunze si alte obiecte usoare) A face miscari ca de dans (prin aer); a pluti usor (in aer), saltand ca intr-un dans. 2. tranz. 1) (anumite feluri de dans) A executa dupa tehnica si regulile specifice. ~ un vals. 2) (persoane, mai ales de s*x feminin) A avea drept partener de dans. /<fr. danser

VANT ~uri n. 1) miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus

HIDROTACTISM s.n. miscare a organismelor vii datorita aerului umed. [< fr. hydrotactisme].

HOVERCRAFT s.n. Vehicul care se misca pe o perna de aer, generata de un motor special care arunca jeturi de aer orientate. [< engl., fr. hovercraft].

VOLANT, -A adj. (Rar) Care poate zbura; care se poate mentine in aer. ♦ (Spec.) Care se poate misca, deplasa dupa voie; mobil, desprins. ◊ Foaie volanta = foaie de hartie scrisa sau tiparita care se difuzeaza ca manifest; biblioteca volanta = fond de carti apartinand unei biblioteci publice si imprumutat temporar unei institutii, unei unitati etc. [< fr. volant < voler – a zbura].

PADOC s.n. Teren ingradit in apropierea grajdului, unde se tin animalele pentru a le permite miscarea la soare si la aer. ♦ Loc langa boxa unui cal de curse; loc unde se tin caii inainte de a intra pe pista de alergari. [< engl., fr. paddock].

CURENT, -A I. adj. 1. (despre vorbire) curgator, fluent. 2. (despre an, luna) in curs; prezent. ◊ (fig.) care circula; obisnuit, uzual. 3. apa ~a = apa care curge de la robinet. 4. (mat.) punct ~ = punct mobil care parcurge o curba. II. s. m. 1. deplasare a unei mase de apa sau de aer intr-o anumita directie. 2. miscare orientata a particulelor incarcate cu sarcini electrice. 3. parama ce trece printr-un sistem de scripeti cu care se ridica barcile. III. s. n. ansamblu de idei, de teorii politice, stiintifice, artistice etc., rezultanta generala a tendintelor unei anumite epoci. ♦ a se pune (sau a se tine) la ~ = a se informa. (< fr. courant)

VOLANT², -A adj. 1. care poate zbura; care se poate mentine in aer. ◊ (spec.) care se poate misca, deplasa dupa voie; mobil. ♦ biblioteca ~a = fond de carti apartinand unei biblioteci publice si imprumutat temporar unei institutii, unitati etc. 2. desprins; detasabil. ♦ foaie ~a = foaie de hartie scrisa sau tiparita care se difuzeaza ca manifest. (< fr. volant)

ANAXIMENE (ANAXIMENES) (c. 585-c. 525 i. Hr.), filozof grec presocratic. Originar din Milet. A numit principiul lucrurilor aer, asigurindu-i, prin dubla miscare de condensare si rarefiere, unitatea dinamica.

BUFEU s.n. Rabufnire subita si trecatoare de febra, de enervare, accelerare brusca a pulsului etc. ♦ aer care iese pe gura. ♦ (Rar) miscare subita si trecatoare, rabufnire. [Pl. -uri. / < fr. bouffee].

AVION, avioane, s. n. Vehicul aerian mai greu decat aerul, sustinut in aer de aripi si pus in miscare de motoare; aeroplan. ◊ Avion fara motor = avion care se misca folosind curentii aerieni. Avion cu reactie = avion fara elice, pus in miscare de un motor cu reactie. [Pr.: -vi-on] – Fr. avion.

PERNA, perne, s. f. 1. Obiect confectionat din doua bucati dreptunghiulare sau patrate de tesatura de bumbac, lana etc., cusute intre ele, avand in interior fulgi, lana, puf etc., si pe care, de obicei, cineva isi pune capul cand se culca. ◊ Perna electrica = obiect in forma de perna (1) plata, in care se gasesc rezistente electrice izolate si releuri de protectie, intrebuintat ca termofor. Perna de calcat = ustensila auxiliara asemanatoare cu perna (1), care se foloseste la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor, pieptilor, umerilor. 2. Obiect de tapiterie format dintr-un fel de sac umplut cu par, cu iarba-de-mare etc., adesea prevazut cu arcuri, care se asaza pe scaune, pe bancile unui automobil etc. 3. (In sintagma) Perna de aer = curent de aer antrenat intre doua suprafete aflate in miscare relativa si care serveste ca lubrifiant. [Var.: (pop.) perina s. f.] – Din scr. perina.

MORTAL, -A, mortali, -e, adj. L Care provoaca moartea, aducator de moarte; ucigator. ◊ Salt mortal = figura acrobatica foarte periculoasa, constand dintr-o miscare de rotire totala a corpului in aer. 2. Specific unui mort (II), ca de mort. 3. (Arg.) Extraordinar, nemaipomenit (de bun, de frumos etc.). – Din lat. mortalis, it. mortale.

SUBSIDENTA, subsidente, s. f. 1. miscare de coborare a unei mase de aer in atmosfera, insotita de incalzirea aerului. 2. (Geol.) Proces de coborare treptata a scoartei terestre, care are loc in bazinele de sedimentare. – Din fr. subsidence.

aerODINA s.f. Vehicul aerian mai greu decat aerul, care se mentine in atmosfera datorita miscarii lui de inaintare. [< fr. aerodyne].

SUBSIDENTA s.f. miscare de coborare a unor mase de aer atmosferic, insotita de incalzirea aerului. ♦ Coborare repetata, discontinua a fundului unei mari, unde se acumuleaza depozite sedimentare de grosime mare. [Cf. fr. subsidence, lat. subsidentia – sediment].

SUBSIDENTA s. f. 1. (met.) miscare de coborare a unor mase de aer atmosferic, insotita de incalzirea acestora. 2. scufundare lenta si progresiva a fundului unui bazin sau a unei depresiuni, odata cu sedimentarea acestora. ◊ proces de coborare lenta a suprafetei solului ca urmare a pierderii unor componente ale acestuia. (< fr. subsidence, lat. subsidentia)

AUTOMOBIL, -A, automobili, -e, s. n., adj. 1. S. n. Vehicul cu patru (rar, trei, sase) roti pneumatice, miscat de un motor cu explozie interna, cu aburi, cu electricitate sau aer comprimat; auto². 2. Adj. (Despre vehicule) care se misca cu ajutorul unui motor propriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. automobile.

A PLUTI ~esc intranz. 1) A se mentine miscandu-se (incet) pe suprafata unui lichid. 2) (despre mirosuri, sunete etc.) A se raspandi mentinandu-se un timp in aer, intr-un spatiu. ◊ ~este in aer e gata-gata sa se produca. 3) (despre pasari, insecte, obiecte usoare) A se mentine miscandu-se lin in aer. Frunzele ~esc. 4) fig. (despre astri) A se misca pe bolta cerului. 5) fig. (despre mancaruri) A fi bogat in grasime, sos etc. Sarmalele ~esc in grasime. /Din pluta

FLUTURA, flutur, vb. I. 1. Intranz. (Despre insecte, pasari etc.) A misca, a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. Intranz. (Despre steaguri, haine, plete etc.) A se misca, a se legana in vant; a falfai. 3. Intranz. (Reg.; cu determinarile „din cap” sau „din coarne”) A misca, a scutura, a da din cap sau (despre vite) din coarne. ◊ Compus: flutura- vant s. m. invar. = om neserios, nestatornic, derbedeu, vagabond. 4. Tranz. A misca un obiect incoace si incolo, a agita in aer, a face sa falfaie; a flustura. ♦ A invarti prin aer (amenintator) o sabie, un bat etc. – Din fluture.

aerODINAMICA f. Ramura a mecanicii care se ocupa cu studiul miscarii corpurilor solide intr-un mediu gazos (mai ales in aer). [G.-D. aerodinamicii] /<fr. aerodinamique

aerOMECANICA s.f. Ramura a mecanicii care studiaza miscarea si echilibrul gazelor; mecanica gazelor. [< fr. aeromecanique, cf. gr. aer – aer, mechanikos – mecanic].

ROND³ s.n. (Coregr.) miscare circulara a piciorului, executata liber pe sol sau in aer. [< fr. rond (de jambe)].

aerODINAMIC, -A I. adj. referitor la aerodinamica. ◊ (despre vehicule sau profilul lor) construit in asa fel, incat sa intampine la inaintare o rezistenta minima la frecarea cu aerul. II. s. f. ramura a mecanicii fluidelor care studiaza miscarea corpurilor intr-un mediu gazos. (< fr. aerodynamique)

ROND s. n. 1. strat de flori (circular) mai ridicat decat terenul din jur. 2. piateta circulara de la care pornesc mai multe bulevarde sau alei. 3. inspectie facuta in timpul noptii la diferite posturi de paza militare pentru a controla santinelele. ◊ ansamblul celor care fac aceasta inspectie. ♦ ofiter de ~ = ofiter insarcinat cu controlul santinelelor din garnizoana. 4. (coregr.) miscare circulara a piciorului, executata liber pe sol sau in aer. (< fr. rond)

A VaNTURA vantur tranz. 1) (cereale) A trece prin vanturatoare. 2) fig. A face sa se imprastie, sa se spulbere. A-i ~ pe navalitori. 3) (moarea) A scoate din vas si a turna la loc de cateva ori la rand; a pritoci. 4) A misca intr-o parte si in alta; a agita. ~ caciulile in aer. 5) fig. (vorbe, vesti, stiri) A interpreta in fel si chip; a comenta in mod subiectiv. ~ intrigi. 6) A umbla mult; a bate drumurile. ◊ ~ lumea a calatori mult. /<lat. ventulare

CONSTRICTIUNE s.f. Strangere, ingustare (printr-o presiune circulara). ♦ miscare de apropiere a peretilor canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic. [Var. constrictie s.f. / cf. fr. constriction, lat. constrictio].

CONSTRICTIE s. f. strangere, strangulare, ingustare (printr-o presiune circulata). ◊ miscare de apropiere a peretilor canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic. (< fr. constriction, lat. constrictio)

HIDRONASTIE s. f. miscare de curbare a organelor plantelor ca raspuns la variatiile umiditatii aerului sau solului. (< fr. hydronastie)

RESPIRATIE ~i f. 1) Proces fiziologic care consta in schimbul de gaze intre organism si mediul inconjurator (constand in absorbirea oxigenului si eliminarea bioxidului de carbon); rasuflare. ◊ ~ artificiala mijloc de reanimare care consta in efectuarea unor mis-cari pentru a provoca restabilirea respiratiei normale (in caz de intrerupere a ei). 2) aer expirat. ◊ De larga ~ de mare amploare. [G.-D. respiratiei; Sil. -ti-e] /<fr. respiration, lat. respiratio, ~onis

PNEUMOGRAFIE s.f. (Med.) Inregistrare a miscarilor respiratorii cu ajutorul pneumografului. ♦ Radiografie a unei regiuni anatomice dupa injectarea cu aer sau un alt gaz. [Gen. -iei. / < fr. pneumographie, cf. gr. pneuma – aer, graphein – a scrie].

CURENT s.m. 1. Deplasare a unei mase de aer cauzata de o diferenta de temperatura si de presiune. 2. Curs al apei, miscare a lichidelor in directia pantei lor. ◊ Curent marin = miscare care antreneaza mase mari de apa din masa oceanelor si a marilor. 3. (Fiz.) Sarcina electrica in miscare. 4. (Mar.) Parama ce trece printr-un sistem de scripeti cu care se ridica barcile. [< fr. courant].

A ARUNCA arunc 1. tranz. 1) A face sa ajunga, printr-o miscare brusca, la o oarecare departare; a azvarli. ~ o piatra. ~ flori pe scena. ◊ ~ (ceva) in aer a distruge ceva printr-o explozie. ~ vorbele (sau cuvintele) a vorbi fara chibzuiala. A-si ~ ochii (sau privirea) a) a privi in graba; b) a examina superficial. ~ (cuiva) manusa a chema pe cineva la duel; a provoca. 2) A indeparta, considerand inutil; a azvarli. 3) A face sa iasa din interiorul sau. Vulcanul arunca lava. 4) fig. (persoane) A face sa ajunga intr-o anumita situatie (de obicei defavorabila). ◊ ~ in (sau la) inchisoare a intemnita. 5) (obiecte de imbracaminte) A pune pe corp in graba. 6) fig. (mai ales bani) A folosi in mod nechibzuit; a cheltui; a irosi; a risipi; a pierde. 2. intranz. A da cu ceva (in cineva sau in ceva); a azvarli. ~ cu pietre in geam. ◊ ~ din copite a azvarli. /<lat. eruncare

RESPIRATIE s.f. Proces constand in schimburi de gaze intre tesuturile vii ale plantelor si animalelor si mediul inconjurator; rasuflare. ◊ Respiratie artificiala = miscare mecanica executata asupra unui inecat, a unui asfixiat etc. pentru a provoca reluarea miscarilor respiratorii normale; opera (sau lucrare) de larga respiratie = opera (sau lucrare) de mare amploare. ♦ aerul respirat; suflare. [Gen. -iei, var. respiratiune s.f. / cf. fr. respiration, lat. respiratio].

RESPIRATIE, respiratii, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizeaza schimbul de gaze (absorbirea oxigenului si eliminarea bioxidului de carbon) intre organismele vii si mediul inconjurator; actiune ritmica si mecanica prin care animalele superioare inspira aerul ambiant continand oxigenul necesar intretinerii vietii si expira bioxidul de carbon si vaporii de apa rezultati din arderi; rasuflare. ◊ Respiratie artificiala = mijloc de reanimare care consta in efectuarea unui ansamblu de miscari ce se executa asupra corpului unei persoane, pentru a provoca reluarea miscarilor respiratorii normale, intrerupte in caz de asfixiere, sincopa etc., in vederea introducerii si scoaterii alternative si ritmice a aerului din plamani. Opera (sau studiu, lucrare) de larga respiratie = opera (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexa. ♦ aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio.

aerodinamic, -a adj. (aer si dinamic). Fiz. Facut ca sa invinga rezistenta aerului, sa inainteze mai usor: automobil aerodinamic. S. f., pl. i. Studiu miscarii aerului sau gazurilor in general.

MACH MAH/ s. m. unitate de masura pentru viteza miscarii fluidelor, in aerodinamica si in tehnica rachetelor, egala cu 340 m/s. ♦ numarul lui M~ = numar, raportul intre viteza de deplasare in aer a unui corp si viteza de propagare a sunetului. (< engl., fr. mach)

A FLUTURA¹ flutur 1. intranz. 1) (despre panze, plete etc.) A se misca neregulat (sub actiunea vantului); a falfai. 2) (despre pasari, animale) A face miscari dintr-o parte in alta (cu aripile, cu coarnele etc.). 3) (despre fulgere) A aparea pentru o clipa. 2. tranz. (obiecte) A agita in aer. ~ batista. ~ sabia. ◊ Flutura-vant calificativ depreciativ, atribuit unei persoane nestatornice si neserioase. /Din fluture

OCLUZIUNE, ocluziuni, s. f. 1. Inchidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. in scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectiva. 2. Bula de gaz ramasa in interiorul unei piese metalice dupa turnarea acesteia. 3. (Med.; in sintagma) Ocluzie intestinala = boala care consta in oprirea sau intreruperea circulatiei materiilor f****e intr-un punct oarecare al intestinului; obstructie intestinala, incurcatura de mate. 4. (Fon.) miscare articulatorie care consta din inchiderea canalului fonator (prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc.) si care are ca rezultat intreruperea scurgerii curentului de aer. [Pr.: -zi-u-. – Var.: ocluzie s. f.] – Din fr. occlusion.

smiorcani, smiorcanesc, vb. IV (reg.) 1. a plange (a se preface ca plange) inabusit (alintat si prefacut) tragand aerul pe nas cu zgomot; a (se) smiorcai. 2. (despre copii) a bate (facand sa planga). 3. (despre pisici) a intarata. 4. a produce un zgomot asemanator clipocitului apei (prin miscare, izbire).

REMU s. n. variatie treptata a nivelului apei unui rau sau canal produsa in zonele in care miscarea uniforma a curentului este impiedicata. ◊ vartejuri de apa si valuri mici care se formeaza in imediata apropiere a pupei la o nava propulsata prin elice. ♦ ~ de aer = zona instabila unde se intalnesc curenti de aer ascendenti si descendenti. (< fr. remous)

REMUU s.n. Variatie treptata a inaltimii apei unui rau sau a unui canal produsa in zonele in care miscarea uniforma a curentului este impiedicata. ♦ Vartejuri de apa si valuri mici care se formeaza in imediata apropiere a pupei la o nava propulsata prin elice. ◊ Remuuri de aer = zone instabile unde se intalnesc curenti de aer ascendenti si descendenti. [Pron. -mu-u, var. remu s.n. / < fr. remous].

SERTAR, sertare, s. n. 1. Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) in forma de cutie, care se poate trage in afara. 2. Organ de masina care, prin deplasarile sale, permite intrarea si iesirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) in si din cilindrul unui motor. ♦ Element in forma de placa folosit la constructia unor robinete pe care le inchide si le deschide, deplasandu-se intr-o miscare de translatie in lungul axei lui; vana. [Var.: saltar s. n.] – Din ngr. sirtari.

ELICOPTER, elicoptere, s. n. Aparat de zburat cu motor, a carui sustinere si miscare sunt asigurate de una sau mai multe elice care se rotesc in jurul unor axe aproape verticale, si care poate ateriza pe un spatiu extrem de redus ori se poate mentine in aer intr-un punct fix. [Var.: helicopter s. n.] – Din fr. helicoptere.

PISTON s. n. 1. organ de masina, cilindru infundat la unul sau la ambele capete, care, printr-o miscare rectilinie, alternativa, contribuie la transformarea energiei fluidului motorului termic in energie mecanica sau invers, la pompe, compresoare etc. 2. ventil vertical la unele instrumente de suflat de alama, cu ajutorul caruia, marindu-se lungimea coloanei de aer, se coboara inaltimea sunetului emis. (< fr. piston)

BURDUF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.

BURDUF, burdufuri, s. n. 1. Sac facut din pielea netabacita (uneori din stomacul) unui animal (capra, oaie, bivol), in care se pastreaza sau se transporta branza, faina, apa etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte invatat. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strans, incat sa nu se poata misca. (Reg.) A da pe cineva in burduful d******i = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mancare) = a manca foarte mult. 2. Sac facut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, in care se inmagazineaza aerul la cimpoi, la armonica etc. 3. Acoperitoare de piele care, in timp de ploaie, apara picioarele celor din trasura. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netaiata, prinsa de restul incaltamintei. 4. Perete ondulat, de piele sau din panza (cauciucata), asezat pe laturile puntii de comunicatie intre doua vagoane de calatori. 5. Basica (1) uscata, care, pe vremuri, se intrebuinta in locul geamurilor. 6. (Reg.) Copca in gheata. [Var.: burduv, burduh, burdus s. n.].

ROTI, rotesc, vb. IV. 1. Refl. A se misca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotatie. ♦ Refl. (Pop.) A dansa miscandu-se in cerc. ◊ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vartejuri. 4. Refl. A se invarti imprejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu in preajma cuiva, cautand sa-i castige simpatia, bunavointa. 6. Tranz. A-si plimba ochii, privirea in toate partile, de jur imprejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A invarti in aer, deasupra capului o arma, un baston etc. 8. Refl. si tranz. (Despre pasari) A-si desface penele cozii si aripile (in perioada imperecherii); a (se) infoia. [Var.: (rar) rota vb. I] – Din roata.

A TRAGE trag 1. tranz. 1) A misca spre sine sau spre alt punct, apucand de un capat, de un maner sau de altceva. ~ dulapul. ◊ ~ pe sfoara a pacali; a insela. ~ la raspundere a cere ca cineva sa dea socoteala pentru faptele sale. ~ sapa a) a prasi; b) a munci din greu. 2) (persoane, animale de tractiune, masini etc.) A face sa se miste ducand dupa sine; a tari. Locomotiva trage vagoanele. ~ jugul a munci din greu. A(-si) ~ piciorul, ~ cu piciorul (pe la cineva sau pe undeva) a intra din cand in cand pe la cineva sau pe undeva. 3) (obiecte de imbracaminte sau de incaltaminte) A imbraca potrivind in graba pe corp. ~ pantalonii. 4) (linii, urme, brazde etc.) A imprima pe o suprafata plana. 2. intranz. 1) (despre drumeti, calatori etc.) A se opri pentru un timp; a face un popas. ~ la han. 2) (despre instalatii de ardere sau de ventilare) A asigura evacuarea normala a gazelor de ardere sau a aerului viciat. Soba trage bine. 3) A lansa un proiectil (cu ajutorul unei arme). ~ cu pusca. /<lat. trahere