CENTRIFUG, -A, centrifugi, -ge, adj., s. f. 1. Adj. Care tinde sa se departeze de centru; centrifugal. ◊ Forta centrifuga = forta care actioneaza asupra unui corp aflat in miscare de rotatie, tinzand sa-l departeze de axa de rotatie. Miscare centrifuga = miscare a unui corp care se departeaza de centrul lui de rotatie. Pompa centrifuga = aparat bazat pe efectul fortei centrifuge si folosit la pomparea apei. 2. S. f. Aparat pentru separarea componentilor cu densitati diferite dintr-un amestec lichid eterogen cu ajutorul fortei centrifuge. – Din fr. centrifuge.

AX, axe, s. n. 1. Organ cilindric (din otel) care sustine elementele cu miscare de rotatie, ale unei masini; osie. 2. (In sintagma) Ax cerebrospinal = ansamblu anatomic si functional format din creier si maduva spinarii. [Var.: axa s. f.] – Din fr. axe, lat. axis.

BIELA, biele, s. f. Organ de masina in forma de bara articulata, care transforma miscarea rectilinie in miscare de rotatie si invers. [Pr.: bi-e-] – Din fr. bielle.

GHINT, ghinturi, s. n. 1. Sant in forma de spirala, facut pe suprafata interioara a tevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o miscare de rotatie necesara mentinerii stabilitatii acestuia pe o traiectorie data. 2. Cui sau piron cu capatul lat si proeminent. – Din pol. gwint, ucr. gvint.

GIROSCOP, giroscoape, s. n. 1. Aparat care, antrenat de o miscare de rotatie in jurul uneia dintre axe, se poate astfel deplasa incat sa nu modifice directia axei sale de rotatie. 2. Dispozitiv care asigura stabilitatea si orientarea in spatiu a unui avion, a unui submarin etc. – Din fr. gyroscope.

HONUI, honuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi suprafata interioara cilindrica a unei piese cu ajutorul unei masini speciale. ◊ Masina de honuit = masina-unealta dotata cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o miscare de rotatie si una rectilinie, netezeste suprafata interioara cilindrica a unor piese metalice. – Hon + suf. -ui.

FREZA¹, freze, s. f. 1. Unealta aschietoare cu unul sau cu mai multe taisuri, dispuse simetric in jurul unui ax si avand o miscare de rotatie, folosita la prelucrarea metalelor, a lemnului si a altor materiale dure; frezor¹. ◊ Freza-modul = freza profilata, utilizata la prelucrarea rotilor dintate. 2. Masina de frezat. 3. Masina agricola avand organul activ format dintr-un ax rotitor prevazut cu gheare si cutite, care rupe bucati din pamant, le sfarama si le amesteca. 4. (Urmat de determinarea „rutiera”) Masina de lucru rutiera folosita pentru ruperea, maruntirea si amestecarea cu lianti a stratului superficial de pamant, la executarea drumurilor. – Din fr. fraise.

RINDELUI, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a fatui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊ Masina de rindeluit = masina care efectueaza in mod mecanic operatii cu rindeaua, la care cutitele au o miscare de rotatie, prelucrarea asemanandu-se cu frezarea. – Rindea + suf. -alui.

ROTATIV, -A, rotativi, e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre miscari) Circular. 2. Adj. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora) Care poate efectua o miscare de rotatie partiala; care are parti rotitoare. 3. S. f. Masina pentru tiparirea ziarelor si a publicatiilor de mare tiraj, care are forma de imprimare si suprafata de presiune cilindrice. – Din fr. rotatif.

SINODIC, -A, sinodici, -ce, adj. 1. Referitor la intervalul de timp dupa care se repeta aceeasi pozitie relativa a Pamantului, a Soarelui, a Lunii sau a unei planete. ◊ Perioada sinodica = interval in care se face rotirea completa a unui corp ceresc in jurul altul corp ceresc in miscare. Luna sinodica = interval in care Luna, aflata in una dintre fazele ei, face o miscare de rotatie completa in jurul Pamantului si revine in faza de la care a plecat. 2. Care apartine sinodului, privitor la sinod, care emana de la sinod; care face parte dintr-un sinod; sinodal, sinodicesc. – Din fr. synodique.

ANGRENA, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dintii unei roti) A intra intre dintii altei roti (spre a transmite o miscare de rotatie). 2. Tranz. si refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat intr-o actiune. – Din fr. engrener.

PIVOTA, pivotez, vb. I. Intranz. 1. (Tehn.; despre doua corpuri in contact; la pers. 3) A se roti in jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor doua corpuri in punctul de contact. ♦ Fig. (Despre actiuni, procese etc.) A se baza pe anumite elemente specifice, a se desfasura in jurul a ceva. 2. Spec. (Mil.) A executa o miscare de rotatie in jurul unui militar, al unei formatii etc. ♦ A-si rasuci (brusc) corpul; (Sport) a se rasuci pe un singur picior (pentru a manevra mingea). – Din fr. pivoter.

VILBROCHEN, vilbrochenuri, s. n. (Tehn.) Arbore al unui motor, cu unul sau cu mai multe coturi, antrenat prin una sau mai multe biele intr-o miscare de rotatie pe care o transmite unui mecanism (cu pistoane); arbore cotit. [Pl. si vilbrochene] – Dupa fr. vilebrequin.

POLIZOR¹, polizoare, s. n. Masina-unealta folosita la prelucrarea prin aschiere a suprafetelor cu ajutorul unei pietre abrazive in forma de disc, de cilindru, de trunchi de con etc., care are o miscare de rotatie. – Din fr. polissoir.

TONOU, tonouri, s. n. Evolutie a unui avion aliat in zbor orizontal, in care acesta executa o miscare de rotatie in jurul axei sale longitudinale fara a-si schimba directia sau inaltimea de zbor. – Din fr. tonneau.

DEMULTIPLICA, demultiplic, vb. I. Tranz. A transforma cu ajutorul unui angrenaj o miscare de rotatie in alta miscare de rotatie mai inceata. – Din fr. demultiplier (prin apropiere de multiplica).

CREMALIERA, cremaliere, s. f. Organ de masina avand forma unei bare dintate pe care se angreneaza o roata cilindrica dintata, pentru a transforma o miscare de rotatie intr-o miscare de translatie si invers. [Pr.: -li-e-] – Din fr. cremaillere.

BATANT ~ta (~ti, ~te) (despre usi, ferestre etc.) Care se inchide si se deschide printr-o miscare de rotatie in jurul unei axe verticale fixate la una dintre margini; cu proprietate de a se inchide si a se deschide singur. /<fr. battant

COARBA ~e f. Unealta manuala cu ajutorul careia se pune in miscare de rotatie un sfredel. [Sil. coar-ba] /<ucr. korba

A DEMULTIPLICA demultiplic tranz. (miscari de rotatie) A transforma in alta miscare de rotatie mai inceata cu ajutorul unui angrenaj. /<fr. demultiplier

DORNA ~e f. pop. Loc pe cursul unei ape, unde curentul de apa capata o miscare de rotatie, formand o adancitura si antrenand tot ce intalneste acolo; bulboana; vartej; sorb. /Orig. nec.

FERASTRAU ~aie n. 1) Unealta prevazuta cu o lama (cu dinti ascutiti), actionata manual si folosita la taiat (lemne). ◊ ~ cu rama ferastrau cu lama montata intr-un cadru. ~ electric portativ masina-unealta avand un lant prevazut cu dinti taietori, actionata de un motor electric. ~ circular masina-unealta prevazuta cu un disc dintat, care, in timpul functionarii, executa o miscare de rotatie. 2) Instrument muzical constand dintr-o lama dintata care produce sunete cu ajutorul unui arcus. /<ung. fureszto

A FULA pers. 3 ~eaza intranz. (despre roti) A se roti neregulat, avand, pe langa o miscare de rotatie si o miscare pendulara. /<fr. fouler

GHINT ~uri n. 1) Santulet elicoidal pe partea interioara a tevii unei arme de foc, menit sa-i dea proiectilului o miscare de rotatie. 2) Cui de metal cu gamalie mare si bombata. /<pol. gwint, ucr. gvint

A SE INVALATUCI ma ~esc intranz. 1) A se fixa prin miscare de rotatie (in jurul unui obiect); a se infasura; a se incolataci. 2) A se face valatuc. /in + valatuc

A SE INVARTI ma ~esc intranz. 1) A face o miscare de rotatie (in jurul axei sale sau al altui obiect); a realiza miscari circulare; a se roti. Pamantul se ~este. ◊ ~ casa (sau locul, pamantul) cu cineva a fi apucat de ameteli. 2) A umbla incolo si incoace (fara rost). ◊ ~ ca o curca chioara a umbla de ici pana colo (incurcand lumea). 3) A folosi in mod constient mijloace dubioase pentru a obtine ceva. /in + sl. vruteti

PALIER ~e n. 1) tehn. Organ al unei masini pe care se fixeaza un ax sau un arbore si care permite acestora o miscare de rotatie sau de oscilatie; lagar. 2) Platforma la fiecare cotitura a unei scari din interiorul unui bloc; odihna. 3) Ansamblu al planseelor unei constructii situate la acelasi nivel. 4) Portiune orizontala a unei cai ferate sau a unui drum. [Sil. -li-er] /<fr. palier

RASUCITURA ~i f. 1) Invartire in jurul lui insusi sau in jurul unui obiect. ~ de fus. 2) Parte rasucita de ceva. 3) Mod de a rasuci firele. 4) Fiecare dintre intorsaturile unui corp care descrie o miscare de rotatie. /a se rasuci + suf. ~tura

VaRTEJ ~uri n. 1) Loc pe cursul unei ape unde aceasta capata o miscare de rotatie, formand o adancitura si antrenand tot ce aduce curentul. 2) Masa de aer puternica care se misca repede, atragand si ridicand in cercuri praf, nisip, zapada etc. 3) (la oameni, mai ales in crestet sau pe corpul animalelor) Portiune unde parul creste in toate partile. 4) miscare de rotatie (ametitoare). In ~ul dansului. 5) Stare de buimaceala; zapa-ceala. 6) Unealta care func-tioneaza prin miscari circulare. 7) Crestatura rotunjita facuta ca semn la urechile vitelor. 8): ~ul pamantului a) planta legumicola cu tulpina taratoare si cu flori galbene dispuse in ciorchine; b) planta cu tulpina joasa, avand cate trei frunze la un nod si flori rosii in varful tulpinii, care creste printre stanci. /<sl. vrutezi

GIROSTAT s.n. Corp solid care are o miscare de rotatie in jurul axei sale. [< fr. gyrostat, cf. gr. gyros – cerc, statikos – care se tine].

MULINE s.n. (La scrima) miscare de rotatie rapida, (spec.) facuta cu spada, cu floreta. ◊ A face mulineuri = a da unui baston, unei sabii o miscare de rotatie rapida. [Var. mulineta s.f., mulineu s.n. / < fr. moulinet].

ROLGANG s.n. (Tehn.) Transportor la care materialul e purtat de rulouri care nu se deplaseaza, ci primesc o miscare de rotatie in jurul axei, fiind antrenate de lanturi fara sfarsit; transportor cu rulouri. [< germ. Rolgang].

ROTARY s.n. 1. Sistem de foraj petrolier mecanic, cu circulatie continua si cu rotirea garniturii de foraj. 2. Sistem de telefonie automata, in care unele organe sunt actionate de o miscare de rotatie continua. [< engl., fr. rotary].

STATOREACTOR s.n. Propulsor cu reactie pentru aerovehicule cu viteza supersonica, constituit dintr-un tub, fara nici un organ in miscare de rotatie. [Pron. -re-ac-, pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. statoreacteur].

VILBROCHEN s.n. (Tehn.) Ax cotit care primeste miscarea rectilinie a pistoanelor unui motor si o transforma in miscare de rotatie; arbore cotit. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. vilebrequin].

ARBORE s.m. 1. Planta lemnoasa de talie mare; copac, pom. ◊ Arborele vietii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidala si frunze verzi, solzoase; tuia; b) (fig.) schema reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale; arbore genealogic = desen in forma unui arbore din care se vad ramificatiile unei familii si gradele de rudenie dintre membrii ei. 2. Catarg. ◊ Arbore gabier = catarg care sustine gabia. 3. Axa care transmite o miscare de rotatie diferitelor organe ale unei masini. [< lat. arbor].

BATANT, -A adj. (Despre usi, capace etc.) Care se inchide singur printr-o miscare de rotatie in jurul unei axe situate la o margine. // s.n. Panou mobil la o poarta sau la o usa, servind la deschiderea sau inchiderea acestora. [< fr. battant].

DEMULTIPLICA vb. I. tr. A incetini printr-un angrenaj etc. o miscare de rotatie. [P.i. demultiplic. / < de- + multiplica, cf. fr. demultiplier].

MULINA vb. I. tr. A face o miscare de rotatie rapida; a invarti, a infasura; (spec.) a rasuci doua sau mai multe fire de matase pentru a obtine un singur fir. [< fr. mouliner, cf. it. mulinare].

ROTATIV, -A adj. 1. (Despre miscari) Circular. 2. (Despre sisteme tehnice) Care poate face o miscare de rotatie; rotant. ♦ Motor rotativ = motor cu cilindrii rotativi, patentat de unele fabrici de automobile. ♦ Presa rotativa (si s.f. ) = presa de imprimat la care suportul cliseului si organul de presiune sunt cilindrice. [Cf. fr. rotatif, engl. rotative, it. rotativo].

AUTOROTATIE s. f. miscare de rotatie a unei suprafete portante sau a unui avion, care se intretine de la sine. (< fr. autorotation)

BASCULA vb. intr. a executa o miscare de rotatie limitata in jurul unei axe orizontale. (< fr. basculer)

BATANT, -A I. adj. (despre usi, ferestre) care poate executa o miscare de rotatie limitata in jurul unei axe verticale. II. s. n. panou mobil la o poarta sau usa. (< fr. battant)

CIRCUMDUCTIE s. f. 1. (fiz.) miscare de rotatie in jurul unei axe sau al unui punct central. 2. miscare circulara a membrelor sau a globilor oculari. (< fr. circumduction)

DEMULTIPLICA vb. tr. a incetini printr-un angrenaj o miscare de rotatie. (dupa fr. demultiplier)

GIRATIE s. f. miscare de rotatie. (< fr. giration)

GIROSTAT s. n. corp solid care are o miscare de rotatie in jurul axei sale. (< fr. gyrostat)

MULINA vb. tr. 1. a face o miscare de rotatie rapida; a invarti, a infasura. 2. a rasuci doua sau mai multe fire de matase pentru a obtine un singur fir. (< fr. mouliner)

MULINE s. n. (scrima) miscare de rotatie rapida (cu spada, cu floreta). ♦ a face uri = a da unui baston, unei sabii o miscare de rotatie rapida. (< fr. moulinet)

REVOLUTIE s. f. I. 1. (fil.) etapa a dezvoltarii in care au loc transformari calitative profunde, schimbari radicale, esentiale, orientate de la inferior la superior, de la vechi la nou, asigurand realizarea progresului intr-un ritm rapid. ♦ ~ sociala = actiune sociala de transformare radicala calitativa a societatii, prin care se realizeaza trecerea de la o formatiune inferioara la alta superioara; ~ culturala = proces de transformare radicala in domeniul ideologiei si culturii, care insoteste o revolutie sociala. 2. ~ industriala = proces complex de transformare calitativa a bazei tehnice a productiei; ~ tehnico-stiintifica = proces contemporan care determina schimbari radicale in domeniul fortelor de productie, prin dezvoltarea accelerata a stiintei si tehnicii, prin perfectionarea proceselor tehnologice. 3. (fig.) schimbare profunda, radicala, intr-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. II. 1. miscare de rotatie a unui corp ceresc in jurul altuia. 2. (mat.) miscare de rotatie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (fiz.) miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ◊ miscare de rotatie completa a unei roti in jurul osiei sale. (< fr. revolution, lat. revolutio, germ. Revolution)

ROTARY s. n. 1. sistem de foraj petrolier mecanic, cu circulatie continua si cu rotirea garniturii de foraj. 2. sistem de telefonie automata in care unele organe sunt actionate de o miscare de rotatie continua. (< engl. rotary)

ROTATIV, -A adj. 1. (despre miscari) circular. 2. (despre sisteme tehnice) care poate face o miscare de rotatie. ♦ motor ~ = motor cu cilindri rotativi, patentat de unele fabrici de automobile. ◊ (s. f.) presa de imprimat la care suportul cliseului si organul de presiune sunt cilindrice. (< fr. rotatif)

STATOREACTOR s. n. propulsor cu reactie pentru aerovehicule cu viteza supersonica, dintr-un tub, fara nici un organ in miscare de rotatie. (< fr. statoreacteur)

VILBROCHEN s. n. ax cotit care primeste miscarea rectilinie a pistoanelor unui motor si o transforma in miscare de rotatie; arbore cotit. (dupa fr. vilebrequin)

ANGRENA, angrenez, vb. I. Tranz. 1. A face ca dintii unei roti sa intre intre dintii alteia (spre a-si transmite o miscare de rotatie). ◊ Refl. Cele doua roti dintate se angreneaza perfect. 2. Fig. A antrena intr-o actiune etc. – Fr. engrener.

BATANT, -A, batanti, -te, adj. (Despre usi, ferestre, capace etc.) Care se inchide singur, printr-o miscare de rotatie in jurul unei axe situate la o extremitate. – Fr. battant.

BIELA, biele, s. f. Organ de masina in forma de bara, facand parte dintr-un mecanism de transformare a unei miscari rectilinii in miscare de rotatie si invers. [Pr.: bi-e-] – Fr. bielle.

CENTRIFUGA, centrifuge, adj. f. (In expr.) Forta centrifuga = forta datorita careia un corp aflat in miscare de rotatie tinde sa se departeze de centrul liniei sale de miscare. Miscare centrifuga = miscare a unui corp care se departeaza de centrul sau de rotatie. Pompa centrifuga = aparat bazat pe efectul fortei centrifuge si folosit la pomparea apei. Masina centrifuga (si substantivat, f.) = aparat pentru separarea mecanica a componentilor cu greutate specifica diferita dintr-un amestec lichid, cu ajutorul fortei centrifuge. – Dupa fr. centrifuge.

CENTRIPETA, centripete, adj. f. (In expr.) Forta centripeta = forta datorita careia un corp aflat in miscare de rotatie este atras spre centrul cercului descris in miscarea sa. – Fr. centripete.

ROTATIV, -A (< fr.) adj. 1. (Despre miscari) Circular. 2. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora) Care poate efectua o miscare de rotatie partiala; care are parti rotitoare. ♦ (Substantivat, f.) Masina de inalta productivitate pentru tiparirea publicatiilor de tiraj mare, la care forma de imprimare si suprafata de presare (printre care trece hartia) sunt cilindrice; exista r. pentru hartie in coli si r. pentru hartie in bobine.

GIRATIE s.f. miscare de rotatie, miscare circulara. [Gen. -iei, var. giratiune s.f. / < fr. giration].

AXA¹, axe, s. f. Dreapta care se considera orientata intr-un anumit sens. ♦ Dreapta (sau obiect in forma de dreapta) care ocupa o anumita pozitie intr-un sistem tehnic. ♦ Dreapta inchipuita in jurul careia se face miscarea de rotatie a unui corp in jurul lui insusi. ♦ Axa lumii = prelungire a dreptei care uneste polii pamantului pana la intersectia cu sfera cereasca. – Din fr. axe.

GIRATORIU, -IE, giratorii, adj. (Despre o miscare) De rotatie, circular. ◊ Sens giratoriu = sens de circulatie la o intersectie, intr-o piata etc., potrivit caruia un vehicul este obligat sa faca o rotatie de la dreapta la stanga. – Din fr. giratoire.

INCLICHETAJ, inclichetaje, s. n. (Tehn.) Dispozitiv care nu permite miscarea de rotatie a unei roti decat intr-un singur sens. – Din fr. encliquetage.

MANIVELA, manivele, s. f. Parghie (cotita sau curba) care serveste la actionarea unui mecanism, la transformarea unei miscari de rotatie intr-o miscare rectilinie (si invers) etc. – Din fr. manivelle.

FULA, fulez, vb. I. Intranz. (Despre roti) A se roti neregulat, avand, pe langa miscarea de rotatie, si o miscare pendulara. – Din fr. fouler.

SURUB, suruburi, s. n. 1. Tija cilindrica de lemn sau de otel, filetata, care serveste la asamblarea a doua ori a mai multor piese sau care transmite, transforma sau utilizeaza in diverse feluri miscarea de rotatie intr-un mecanism. ◊ Loc. adv. In surub = in forma de cerc sau de spirala. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un surub prin cap = a-i apuca (cuiva) suvite de par din cap, rasucindu-le si tragand de ele. A strange surubul = a intrebuinta mijloace de constrangere fata de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componenta un surub sau care se manevreaza prin rasucire. ♦ Fig. Vartej de apa. [Var.: surup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.

VOLTA, volte, s. f. 1. miscare in forma de cerc sau de arc de cerc. ♦ Fig. Schimbare (brusca) in atitudine, trecere subita de la o conceptie la alta. ♦ (Scrima) miscare (de rotatie) facuta pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevra de rotatie facuta de o ambarcatie sau de o nava cu panze pentru schimbarea bordului din care primeste vantul. ◊ Volta in vant = manevra pentru schimbarea directiei impotriva vantului. Volta sub vant = manevra pentru schimbarea directiei in sensul vantului. 3. Semn care indica repetarea unui fragment muzical, de fiecare data cu un alt sfarsit. – Din fr. volte.

PRONATIE, pronatii, s. f. 1. miscare de rotatie pe care mana si antebratul le executa din afara catre interior. 2. (Med.) Pozitie aplecata. – Din fr. pronation.

MELC, melci, s. m. I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din increngatura molustelor, care au corpul moale, de obicei aparat de o cochilie rasucita in spirala, si patru tentacule sensibile, la cap; bourel, culbec. ◊ Loc. adj. Ca melcul= a) rasucit, in spirala; b) foarte incet. ◊ Expr. A tacea ca melcul = a nu scoate nici un cuvant. II. P. a**l. 1. Partea osoasa a labirintului urechii interne. 2. Organ sau angrenaj al unor masini destinat sa transmita, sa transforme sau sa utilizeze in diferite feluri miscarea de rotatie. 3. Prajitura facuta din aluat incolacit in spirala, presarat cu nuca data prin masina. 4. (La pl.) Suvite de par rasucite in forma de ineluse. – Et. nec.

MINUTERIE, minuterii, s. f. Parte a unui ceasornic care imprima minutarelor miscarea de rotatie, – Din fr. minuterie.

DIURN, -A, diurni, -e, adj. De zi, din timpul zilei; care are loc in timpul zilei; care dureaza o zi. ◊ miscare (sau rotatie) diurna = miscare aparenta de rotatie a sferei ceresti (impreuna cu astrii care par fixati pe ea) in jurul axei polilor, care dureaza o zi siderala. [Pr.: di-urn] – Din fr. diurne, lat. diurnus.

ROTIRE, rotiri, s. f. Actiunea de a (se) roti; invartire, miscare in cerc sau in spirala. ♦ miscare de rotatie. – V. roti.

SUPINATIE, supinatii, s. f. miscare de rotatie a antebratului care apropie mana de axul median al corpului. ♦ Pozitie a antebratului si a mainii rezultand din miscarea descrisa mai sus. – Din fr. supination.

CRABOT, craboti, s. m. (Tehn.) Fiecare dintre proeminentele frontale ale unui manson sau ale unui disc, prin intermediul carora se poate realiza antrenarea in miscarea de rotatie a doi arbori. – Din fr. crabot.

CUREA, curele, s. f. 1. Fasie lunga din piele, canepa, material plastic etc.; spec. o astfel de fasie folosita ca cingatoare. ◊ Expr. A-l tine (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi in stare (sa...). 2. (In sintagma) Curea de transmisie = a) banda de piele sau de panza continua, flexibila si rezistenta, cu ajutorul careia se poate transmite miscarea de rotatie si puterea corespunzatoare de la un scripete (sau un arbore) de masina la altul; b) fig. ceea ce serveste ca intermediar pentru a transmite ceva. 3. (Inv. si pop.) Masura de lungime egala cu circa 16 picioare; p. ext. fasie lunga si ingusta de pamant. – Lat. corrigia.

CRAUL n. Stil rapid de inot, cu fata in apa, miscarea de rotatie a bratelor fiind insotita de o miscare forfecata a picioarelor. /<engl., fr. crawle

CUREA ~ele f. 1) Fasie lunga de piele sau din alte materiale avand diferite intrebuintari. 2) Fasie din piele sau din alt material, care serveste la incins sau la ajustat imbracamintea; cingatoare; brau; cordon; centura. ◊ A (nu)-l tine ~eaua a (nu) se simti in stare sa... 3): ~ de transmisie banda continua de piele sau de panza rezistenta, care serveste pentru transmiterea miscarii de rotatie de la un ax la altul. [Art. cureaua; G.-D. curelei; Sil. cu-rea] /<lat. corrigia

DEMULTIPLICATOR ~oare n. Sistem de transmisie care asigura realizarea demultiplicarii miscarilor de rotatie. /<fr. demultiplicateur

FUS² ~uri n. 1) Parte a unei masini care asigura primirea sau transmiterea unei miscari de rotatie. ~ul morii. 2) Trunchiul fara crengi al unui arbore. 3) Partea de mijloc a unei coloane (cuprinsa intre baza si capitel). 4) Corpul drept al ancorei. /<lat. fusus

GIRATIE ~i f. miscare circulara; rotatie. /<fr. giration

GONITA ~e f. Insecta coleoptera cu aripile negre si abdomen galben, care inoata iute pe suprafata apei, facand miscari de rotatie. /a goni + suf. ~ita

A SE INCOLACI ma ~esc intranz. 1) A se fixa prin miscari de rotatie (in jurul unui obiect); a se infasura; a se invalatuci. ~ in jurul... 2) A se strange in forma de colac; a se face colac; a se incovriga. 3) (despre rauri, drumuri etc.) A-si schimba mereu directia (formand o linie serpuita); a serpui. /in + colac

A SE INFASURA ma infasor intranz. A se fixa prin miscari de rotatie (in jurul unui obiect); a se invalatuci; a se incolaci. /<lat. infasciolare

LAGAR ~e n. 1) Popas intr-o localitate a unei trupe militare in mars; cantonament; campament; tabara; bivuac. 2) Loc unde sunt inchisi prizonierii de razboi sau detinutii politici. 3) Comunitate de oameni sau de tari care urmaresc acelasi scop social-politic. 4) Organ de masina care sprijina si ghideaza un ax sub un arbore, permitandu-i miscarea (de rotatie). /<germ. Lager

MANIVELA ~e f. Parghie curbata care serveste la imprimarea unei miscari de rotatie a unui mecanism. /<fr. manivelle

MELC ~ci m. 1) Molusca cu corpul moale, vascos, avand pe spinare o cochilie in forma de spirala, iar pe cap patru tentacule sensibile. ◊ A se misca ca ~cul (sau cu pasi de ~) a se misca foarte incet. A tacea ca ~cul a nu rosti nici o vorba. 2) anat. Parte a urechii interne in forma de spirala. 3) tehn. Element al unui angrenaj (elicoidal), care serveste pentru transmiterea unei miscari de rotatie intre doi arbori perpendiculari. /Orig. nec.

PRASNEL¹ ~e n. 1) Jucarie mica in forma de con cu varf ascutit, care, fiind rasucita bine si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie, pastrandu-si astfel echilibrul; titirez; sfarleaza. ◊ Iute ca ~ul sprinten. 2) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors (care inlesneste rotirea acestuia); sfarleaza; titirez. 3) Partea inferioara a fusului morii, fixata in una din pietre. /<sl. pristeni

REVOLUTIE² ~i f. 1) astr. Miscare completa de rotatie a unui corp ceresc in jurul altui corp ceresc. ◊ Perioada de ~ timp nece-sar unui corp ceresc pentru a parcurge in-treaga sa orbita. 2) geom. miscare de rotatie a unui corp care parcurge o curba inchisa. 3) tehn. Miscare completa a unui corp in jurul axei sale. [G.-D. revolutiei; Sil. -ti-e] /<fr. revolution, lat. revolutio, ~onis, germ. Revolution

ROTATIV ~a (~i, ~e) 1) (despre piese, sisteme tehnice etc.) Care are proprietatea de a se roti; care face miscari de rotatie. Ciur ~. 2) (despre miscari) Care descrie un cerc; circular. /<fr. rotatif

SFARLEAZA ~eze f. 1) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors (care inlesneste rotirea acestuia); prasnel; titirez. 2) Jucarie in forma de con cu varf ascutit care, fiind rasucita si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie, pastrandu-si astfel echilibrul; titirez; prasnel. ◊ Iute ca o ~ a) foarte iute si harnic; b) care nu are nici un pic de astampar. 3) Instrument meteorologic primitiv care indica directia vantului; morisca de vant; girueta. 4) fig. Persoana vioaie si sprintena. /sfarla + suf. ~eaza

STRUNG ~uri n. tehn. Masina-unealta pentru prelucrarea prin aschiere a unor piese (de metal, de lemn etc.) in procesul unei miscari de rotatie. ~ automat. A da la ~. /<sl. strungu

A SUCI ~esc tranz. 1) (ate, franghii, sarme etc.) A invarti in jurul propriei axe. 2) A supune unei miscari de rotatie. 3) (obiecte de rezistenta redusa, materiale textile etc.) A infasura in forma de sul; a rula. ◊ ~ o tigara a infasura o foita cu tutun pentru a face o tigara. 4) (obiecte) A intoarce pe toate partile (cercetand cu privirea); a invarti. ◊ ~ si a rasuci (pe cineva) a) a necaji (pe cineva) cu intrebari pentru a afla ceva; a descoase; b) a examina pe toate fetele. 5) fam. (maini, picioare, degete) A scoate din incheietura; a scranti; a luxa. ◊ A-i ~ cuiva capul (sau mintile) a face pe cineva sa-si piarda dreapta judecata. 6) A face sa se suceasca. /<sl. sucon, sukati

TITIREZ¹ ~i m. 1) Jucarie in forma de con cu varf ascutit care, fiind rasucita bine si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie pastrandu-si echilibrul; prasnel; sfarleaza. 2) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors; prasnel; sfarleaza. 3) fig. Persoana vioaie si sprintena. /cf. alb. tir

VILBROCHEN ~e n. tehn. Arbore articulat de una sau mai multe biele, care permite transformarea miscarii de rotatie in miscare rectilinie a unor pistoane si invers; arbore cotit. [Sil. vil-bro-; Pl. si: vilbrochenuri] /<fr. vilebrequin

VOLTA ~e f. 1) miscare de rotatie in jurul axei proprii. 2) Tur complet, executat de un calaret in manej. 3) sport Miscare de aparare a scrimerului. 4) mar. Schimbare de directie a unei nave, astfel ca vantul sa loveasca in celalalt bord. /<fr. volte, it. volta

VRIE ~i f. Coborare a unui avion (in pierdere de viteza), prin miscari de rotatie in jurul axei verticale. [Art. vria. G.-D. vriei] /<lat. vrille

AUTOROTATIE s.f. miscare de rotatie a unei suprafete portante sau a unui avion cand aceasta miscare se intretine de la sine. [Cf. fr. autorotation].

CRAPODINA s.f. Accesoriu care se pune la gura unei tevi pentru a nu se astupa. ♦ Lagar al unui arbore vertical, servind drept ghid pentru miscarea de rotatie si ca sprijin pentru eforturile verticale. [< fr. crapaudine].

AXA s.f. 1. Linie dreapta, reala sau inchipuita, care trece prin centrul unui corp si imprejurul careia acel corp se roteste sau se poate roti. ♦ Dreapta imaginara in jurul careia se executa miscarea de rotatie a unui corp ceresc. 2. Linie dreapta care delimiteaza parti simetrice pe un corp, pe o suprafata etc. 3. Ax. [< fr. axe, germ. Achse, cf. lat. axis – osie].

CIRCUMDUCTIE s.f. (Fiz.) miscare de rotatie in jurul unei axe sau al unui punct central. ♦ (Fiziol.) Miscare circulara a membrelor sau a globilor oculari. [Gen. -iei. / < fr. circumduction].

CRABOT s.n. (Tehn.) Fiecare dintre dintii unui manson sau al unui disc prin intermediul carora se imprima miscarea de rotatie a doi arbori. [< fr. crabot].

FLUX s.n. 1. Crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (Fig.) Revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (Fiz.) Curent. ◊ Flux luminos = cantitate de energie luminoasa emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; flux electric = produsul dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; flux magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. Flux tehnologic = circulatie continua a materiei prime, a produselor semifabricate sau fabricate intr-un proces tehnologic. [Cf. fr. flux, lat. fluxus].

FULA vb. I. intr. (Despre roti) A se roti neregulat, avand pe langa miscarea de rotatie si o miscare pendulara. [< fr. fouler].

MANIVELA s.f. Maner de lemn sau de fier (incovoiat astfel incat sa formeze de doua ori cate un unghi drept) care serveste la manuirea unui mecanism, la transformarea unei miscari de rotatie intr-o miscare rectilinie etc. [< fr. manivelle].

PRONATIE s.f. 1. miscare de rotatie a antebratului si a mainii, astfel incat degetul mare se apropie de corp. 2. Pozitie aplecata. [Gen. -iei. / < fr. pronation, cf. lat. pronatio < pronare – a se inchina la zeii pamantului].

REVOLUTIE s.f. I. 1. Schimbare brusca, prin salt, a unui fenomen, care trece de la o stare calitativa veche la o stare calitativa noua, superioara. 2. Transformare radicala in raporturile social-economice si politice ale unei societati si care consta in trecerea puterii politice din mainile vechii clase dominante, in mainile unei clase noi, precum si in sfaramarea vechilor relatii de productie si instaurarea unor relatii de productie noi, corespunzatoare nivelului de dezvoltare a fortelor de productie. 3. (Fig.) Schimbare profunda, radicala, intr-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. ♦ (In ideologia marxista) Revolutie culturala = parte componenta a revolutiei socialiste, cuprinzand schimbarile pe care aceasta le aduce in planul moral-spiritual. II. 1. Miscare periodica a unui corp ceresc; timpul in care un corp ceresc parcurge intreaga sa orbita. 2. (Geom.) miscare de rotatie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. Schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (Fiz.) Miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ♦ miscare de rotatie completa a unei roti in jurul osiei sale. [Gen. -iei. / cf. fr. revolution, lat. revolutio].

AXA s. f. 1. dreapta care se considera a fi orientata intr-un anumit sens. 2. (tehn.) linie dreapta care ocupa o anumita pozitie intr-un sistem tehnic. ♦ ~ de rotatie = dreapta imaginara in jurul careia se executa miscarea de rotatie a unui corp; ~ optica = linie care trece prin centrul corneei si prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafete fata de care acestea prezinta anumite proprietati de simetrie. 3. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneste polii Pamantului pana la intersectia cu sfera cereasca. 4. grup constituit in timpul celui de-al doilea razboi mondial de Germania, Italia si aliatii lor. (< fr. axe, germ. Achse)

AXOIDA s. f. curba, loc geometric al axei instantanee de rotatie in miscarea unui corp rigid. (dupa engl. axoid)

CREMALIERA s. f. 1. bara dintata dreapta care se angreneaza cu o roata dintata cilindrica folosita la cricuri, la unele masini-unelte etc. pentru transformarea miscarii de rotatie in miscare de translatie si invers. 2. traseu de transee si santuri de comunicatie, avand forma unor trepte foarte largi. (< fr. cremaillere)

EXCENTRIC, -A I. adj. 1. (mat.; despre un punct) situat in afara centrului; (despre figuri geometrice) fara un centru comun. 2. neobisnuit, foarte original; extravagant, bizar. II. s. n. organ de masina format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ, si a carui axa nu este in centru, servind la transformarea miscarii de rotatie in miscare rectilinie alternativa si invers. (< fr. excentrique)

FLUX s. n. 1. crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (fig.) mare cantitate, revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (fiz.) curent, miscare de particule. ♦ ~ luminos = energie radianta emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. ~ tehnologic = succesiunea operatiilor intr-un proces tehnologic. 5. ~ de informatie = ansamblu de date, informatii si decizii necesare desfasurarii unei anumite operatii sau activitati; raportul dintre cantitatea de informatie si timpul in care ea este transmisa. ◊ ~ de capital = transformarea, circulatia unor fonduri banesti dintr-o tara in alta, ca urmare a efectuarii de operatii de decontare, imprumuturi sau transformari de depozite bancare. 6. circulatie continua si uniforma a unui lichid (sange, seva). 7. pulbere folosita in sudura automata. (< fr. flux, lat. fluxus)

MANIVELA s. f. parghie indoita in unghi drept, care serveste la manuirea unui mecanism, la transformarea unei miscari de rotatie intr-o miscare rectilinie etc. (< fr. manivelle)

MINUTERIE s. f. parte a unui ceasornic care imprima minutarelor miscarea de rotatie. (< fr. minuterie)

SINCROTRON s. n. accelerator ciclic de particule de mare putere, in care miscarea de rotatie a acestora si variatia tensiunii acceleratoare sunt sincronice (1). (< fr. synchrotron)

manivela (manivele), s. f. – Un fel de miner cu care se face miscarea de rotatie. Fr. manivelle, poate partial prin intermediul tc. manivela, cf. it. manovella, de unde ngr. μανοβέλα.

BAER, Legea lui ~, teorie care atribuie abaterea apelor curgatoare (spre malul drept in emisfera nordica si spre malul sting in cea sudica) miscarii de rotatie a Pamintului (forta Coriolis).

ARBORE, arbori, s. m. 1. Planta lemnoasa cu trunchi solid si ramuri cu frunze care formeaza o coroana; copac; p. ext. pom. ◊ Compuse: arbore-de-paine = specie de arbore al carui fruct se mananca copt in cuptor, ca painea (Artocarpus incisa); arborele-vietii = a) arbore decorativ cu tulpina piramidala si cu frunze verzi, solzoase (Thuja occidentalis); b) fig. figura reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale. ♦ Arbore genealogic = figura care (sub forma unui arbore cu ramuri pornite dintr-un trunchi comun) reprezinta filiatia membrilor unei familii si indica gradele de inrudire dintre ei. 2. Organ de masina care primeste si transmite o miscare prin rotatia in jurul axei sale. 3. Catarg. [Var.: arbor, (inv.) arbure s. m.] – Lat. arbor, -is.

AXA², axe, s. f. Dreapta existenta sau imaginata care ocupa o pozitie particulara in raport cu un corp sau cu o figura. ◊ Axa de rotatie = dreapta in jurul careia se roteste un corp sau o figura. Axa de simetrie = dreapta in raport cu care punctele unui corp sau ale unei figuri sunt simetrice. ♦ Dreapta inchipuita in jurul careia se face miscarea de rotatie a unui corp ceresc in jurul lui insusi. – Fr. axe (lat. lit. axis).

GIRATIE, giratii, s. f. (Tehn.) miscare circulara, de rotatie. – Din fr. giration.

rotatie ~ i f. 1) miscare a unui corp in jurul unui punct fix sau al unei axe; giratie. ◊ Prin ~ pe rand (in cerc inchis). 2) Alternare a culturilor agricole in cadrul unui asolament. 3) (in procesul unei activitati) Schimb alterna-tiv de persoane sau de echipe. [G.-D. rotatiei; Sil. -ti-e] /<fr. rotation, germ. Rotation

DERIVATIE s.f. 1. Ramificatie, brat al unei ape, al unei canalizari, al unui circuit telefonic, electric etc. 2. Deviere a unui proiectil din planul de tragere, provocata de miscarea sa de rotatie. 3. Derivare (3) [in DN]. 4. Abatere a sangelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului in alta. ♦ Modificare a tulburarilor organice prin producerea unei reactii dintr-o alta zona. [Gen. -iei, var. derivatiune s.f. / cf. fr. derivation, it. derivazione, lat. derivatio].

rotatie s.f. 1. miscare a unui corp in jurul unui punct fix sau al unei axe. ♦ miscarea corpurilor ceresti in jurul axei proprii. 2. Fenomenul pe care il prezinta unele procese din natura si din societate de a se repeta; revenirea periodica a unui fapt reiesit din desfasurarea unui astfel de proces. ◊ Rotatia capitalului = procesul de repetare periodica a circuitului capitalului, a miscarii sale in sfera productiei si a circulatiei. ♦ Alternarea metodica pe acelasi teren a plantelor care se cultiva intr-un asolament. 3. Schimb de persoane sau de echipe efectuat in cursul unei activitati. [Gen -iei, var. rotatiune s.f. / cf. fr. rotation, lat. rotatio].

CICLOTRON s.n. Aparat care serveste la accelerarea particulelor elementare folosite in reactii nucleare, in care aceste particule descriu traiectorii eliptice intr-un camp magnetic si un camp electric alternativ. ♦ accelerator de particule atomice grele, prin imprimarea unei miscari rapide de rotatie. [Pl. -oane. / < fr. cyclotron].

GIRATORIU, -IE adj. (Despre o miscare etc.) De rotatie, circular. ◊ Sens giratoriu = v. sens (3) [in DN]. [Pron. -riu. / cf. fr. giratoire].

GIRATORIU, -IE adj. (despre o miscare etc.) de rotatie, circular. ♦ sens ~ = sens obligatoriu pentru autovehicule in jurul unui rond la o intersectie, intr-o piata etc. (< fr. giratoire)

rotatie s. f. 1. miscare a unui corp in jurul unui punct fix sau al unei axe. 2. (mat.) transformare biunivoca a planului sau a spatiului in el insusi determinata de un punct fix (centru) sau de o dreapta (axa), printr-o rotatie (1) pastrand unghiurile si distantele; rotor (2). 3. miscare a corpurilor ceresti in jurul axei proprii. 4. schimbare alternativa. ♦ a capitalului = circuitul fondurilor de productie in sfera productiei si a circulatiei. ◊ alternare metodica pe acelasi teren a plantelor care se cultiva intr-un asolament. ◊ schimb alternativ de persoane sau de echipe in cursul unei activitati. (< fr. rotation, lat. rotatio, germ. Rotation)

rotatie s. 1. (TEHN., FIZ.) giratie. (miscare de ~.) 2. v. turatie. 3. intoarcere, invarteala, invar-tire, invartit, invartitura, rasucire, rotire, rotit, (pop.) rotitura, rotocol. (O ~ completa de 360 de grade.) 4. v. alternare.

NUTATIE ~i f. 1) miscare oscilatorie a axei de rotatie a unui corp solid, care are loc concomitent cu precesia. 2) astr. Oscilatie a axei Pamantului, cauzata de atractia Soarelui si a Lunii. 3) miscare latenta si in spirala a varfului unor plante in jurul axei lor. /<fr. nutation, it. nutazione

EXCENTRIC² ~ce n. Piesa tehnica in forma de disc (cu axul de rotatie deplasat de centru) care transforma miscarea circulara in miscare rectilinie si invers. [Sil. ex-cen-tric] /<fr. excentrique

CENTRIFUG adj. Care tinde sa se indeparteze de centru; centrifugal. ◊ (Op. centripet) Forta centrifuga = forta care tinde sa departeze un corp in miscare circulara de centrul lui de rotatie. [< fr. centrifuge].

TURATIE s.f. 1. (Tehn.) miscare circulara a unei piese in jurul unui ax. 2. (Fiz.) Portiune din miscarea circulara continua a unui corp; rotatie unica, completa; tur (1). [Gen. -iei. / < tur].

CENTRIFUG, -A I. adj. care tinde sa se indeparteze de centru; centrifugal. ♦ forta ~a = forta care tinde sa departeze un corp in miscare circulara de centrul lui de rotatie. II s. f. 1. aparat, masina cu ajutorul careia se efectueaza operatia de centrifugare. 2. instalatie destinata antrenamentului astronautilor, care simuleaza actiunea acceleratiilor de lunga durata. (< fr. centrifuge)

TURATIE s. f. 1. numar de rotatii efectuate de un corp in miscare circulara uniforma intr-o unitate de timp. 2. rotatie. (< tur + -atie)

CORIOLIS, Gaspard de (1792-1843), fizician francez. Contributii in mecanica solidului. A constatat (1835) aparitia unei forte de inertie exercitata asupra unui corp care se misca radial intr-un sistem de rotatie (forta C.: ex. devierea vinturilor, curentilor si riurilor spre dreapta in emisfera nordica). A introdus notiunile de lucru mecanic si de energie cinetica.

SERVOMOTOR, servomotoare, s. n. Motor (electric, hidraulic sau pneumatic) al unui sistem de comanda automata sau de reglare automata folosit pentru actionarea unui element de executie al unui sistem tehnic, transformand un semnal aplicat la intrare intr-o miscare de cele mai multe ori de rotatie si folosind o sursa auxiliara de energie. – Din fr. servomoteur.

ROTI, rotesc, vb. IV. 1. Refl. A se misca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotatie. ♦ Refl. (Pop.) A dansa miscandu-se in cerc. ◊ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vartejuri. 4. Refl. A se invarti imprejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu in preajma cuiva, cautand sa-i castige simpatia, bunavointa. 6. Tranz. A-si plimba ochii, privirea in toate partile, de jur imprejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A invarti in aer, deasupra capului o arma, un baston etc. 8. Refl. si tranz. (Despre pasari) A-si desface penele cozii si aripile (in perioada imperecherii); a (se) infoia. [Var.: (rar) rota vb. I] – Din roata.

BUTON s.n. 1. Piesa care, prin apasare, transmite comanda pentru o actiune mecanica sau electrica. ♦ Fus incastrat cu un capat in corpul unei piese in miscare circulara, excentric fata de axa de rotatie a acesteia, care serveste ca legatura de articulatie intr-un mecanism. 2. Mica papula, bubulita pe piele. // s.m. Nasture mobil cu care se incheie gulerul, mansetele etc. ♦ Capsa (1). [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. bouton].

ROTOTRANSLATIE s.f. (Fiz.) miscare complexa a unui corp, constand din rotatia sa in jurul unei axe si din translatia in jurul acelei axe. [< fr. rototranslation].

BUTON I. s. n. 1. piesa care, prin apasare, transmite o comanda mecanica sau electrica. 2. fus incastrat cu un capat in corpul unei piese in miscare circulara, excentric fata de axa de rotatie a acesteia, ca legatura de articulatie intr-un mecanism. 3. mica papula, bubulita de piele. II. s. m. 1. nasture mobil. ◊ capsa (1). 2. motiv decorativ, in relief, de forma unei proeminente rotunjite. (< fr. bouton)

ROTOTRANSLATIE s. f. miscare complexa a unui corp, constand din rotatia sa in jurul unei axe si din translatia in jurul acelei axe. (< fr. rototranslation)

BUTON, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesa mica, in forma de disc, care, prin apasare sau invartire, asigura un contact electric sau o actiune mecanica. ♦ Fus legat cu un capat de corpul unei piese care efectueaza o miscare circulara, situat excentric fata de axa de rotatie a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se incheie gulerele, mansetele etc. ♦ Capsa (1). – Din fr. bouton.

BAIONETA, baionete, s. f. Lama de otel ascutita la varf, avand un maner care se poate fixa de teava pustii. ◊ Atac (sau asalt) cu baioneta (sau la baioneta) = lupta corp la corp, in care se foloseste pusca cu baioneta pusa. ♦ Imbinare in baioneta = imbinare demontabila intre doua piese cilindrice sau plate, care se realizeaza printr-o miscare relativa de translatie urmata de una de rotatie. – Fr. baionnette.

BUTON, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. Piesa care, prin apasare sau invartire, transmite comanda pentru o actiune mecanica sau electrica. ♦ Fus legat cu un capat de corpul unei piese care efectueaza o miscare circulara, situat excentric fata de axa de rotatie a acesteia. 2. Un fel de nasture mobil cu care se incheie gulerele, mansetele etc. ♦ Capsa (1). – Fr. bouton.

TURATIE, turatii, s. f. miscare circulara a unei piese in jurul unui ax; rotatie. ♦ Numar de rotatii efectuate de un corp rotitor intr-o unitate de timp. – Tur¹ + suf. -atie (dupa rotatie).

ROTOTRANSLATIE, rototranslatii, s. f. miscare completa a unui corp, obtinuta prin suprapunerea unei rotatii si a unei translatii. – Din fr. rototranslation.

CENTRIFUG ~ga (~gi, ~ge) Care are tendinta de a se indeparta de centru. miscare ~ga. ◊ Forta ~ga forta datorita careia un corp, aflat in miscare circulara, tinde sa se departeze de centrul de rotatie. Pompa ~ga masina rotativa bazata pe efectul fortei centrifuge, folosita la pomparea unor lichide. /<fr. centrifuge

PRECESIUNE s.f. miscare a unui corp in timpul careia axa de rotatie a corpului descrie un con in jurul unei axe fixe. ◊ (Astr.) Precesiunea echinoctiilor = miscare foarte lenta de la rasarit spre apus a punctelor de echinoctiu ale Pamantului, care face ca anotimpurile sa revina inaintea indeplinirii revolutiei aparente a Soarelui. [Pron. -si-u-, var. precesie s.f. / cf. fr. precession, lat. praecessio].

CENTRIPET ~ta (~ti, ~te) Care are tendinta de a se apropia de centru. ◊ Forta ~ta forta datorita careia un corp, aflat in miscare circulara, tinde sa se apropie de centrul lui de rotatie. /<fr. centripete

FULARE, fulari, s. f. Actiunea de a fula; miscare pendulara fata de un plan perpendicular pe axa de rotatie a unui corp rotitor; bataie frontala. – V. fula.

PRECESIE ~i f. 1) fiz. miscare a unui corp solid (giroscop, titirez) in timpul careia axa lui de rotatie descrie un con cu varful intr-un punct fix. 2) astr. miscare lenta a punctelor de echinoctiu ale Pamantului in sens retrograd pe ecliptica. /<fr. precession

GIROSCOP s.n. Aparat constituit dintr-o roata care se poate misca rapid in jurul axei sale, astfel incat planul ei de rotatie ramane fix in spatiu. [Pl. -scoape. / < fr. gyroscope, cf. gr. gyros – cerc, skopein – a privi].

NUTATIE, nutatii, s. f. 1. miscare oscilatorie periodica a axei polilor Pamantului, determinata de atractia variabila pe care o exercita Soarele si Luna asupra ecuatorului. 2. (Fiz.) Una dintre cele trei componente ale miscarii unui corp rigid care are un punct fix si face sa oscileze axa de rotatie proprie a corpului, apropiind-o si departand-o de axa fixa. 3. miscare a unor organe ale plantelor, constand in oscilatii laterale si in rotiri ale varfului organului respectiv in jurul axei sale. – Din fr. nutation, it. nutazione.

NUTATIE s.f.. 1. (Astr.) Oscilatia axei unui astru in cursul miscarii de precesiune; (spec.) oscilatia axei Pamantului intr-o perioada de 18 ani si 2/3. 2. Una dintre cele trei componente ale miscarii unui corp rigid care are un punct fix si care face sa oscileze axa de rotatie proprie a corpului, apropiind-o si departand-o de axa fixa. 3. miscare de oscilatie descrisa de plante in timpul cresterii. [Gen. -iei, var. nutatiune s.f. / cf. fr. nutation, lat. nutatio – balansare].

NUTATIE s. f. 1. oscilatia axei unui astru in cursul miscarii de precesie; (spec.) oscilatia axei Pamantului intr-o perioada de 1⁸ ani si 8 luni. 2. una dintre cele trei componente ale miscarii unui corp rigid care are un punct fix si care face sa oscileze axa de rotatie proprie corpului. 3. (med.) basculare inainte a bazei sacrului si inapoi a coccisului, produsa spontan in cursul nasterii. ◊ oscilatie a capului. 4. miscare de oscilatie descrisa de plante in timpul cresterii. (< fr. nutation, lat. nutatio)

RASUCIRE s. 1. invartire, invartit, rasuceala, rasu-cit, rasucitura, suceala, sucire, sucit, sucitura. (~ unui fir textil.) 2. torsiune, (rar) torsionare. (miscari de ~ a corpului.) 3. v. incolacire. 4. in-toarcere, intors, invartire, rotire, sucire. (~ unui buton, a unui contact.) 5. v. rotatie.

CARUSEL s. f. 1. instalatie din mai multi caluti de lemn, pe care incaleca copiii si care se invartesc pe o pista circulara; calusei. 2. dispozitiv circular pentru manutentiune (1). un ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat in vederea masurarii fortelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotatie verticala, la prelucrarea pieselor grele de inaltime mica. 3. reprezentatie a unui grup de calareti care executa o serie de miscari de dresaj. 4. circulatie intensa de vehicule in diverse sensuri. 5. (fig.) succesiune rapida de oameni, de lucruri. (< fr. carrousel)

FOUETTE FUETE/ s. n. (coregr.) rotatie rapida si continua a corpului efectuata de un dansator sau o dansatoare pe poante, cu ajutorul elanului imprimat prin miscarea bratelor ori a unui picior. (< fr. fouette)

CENTROID I. s. n. punct din spatiu care se misca cu o viteza egala cu viteza medie a obiectelor ceresti din vecinatatea lui. II. s. f. curba, loc geometric al centrului instantaneu de rotatie in raport cu sistemul de referinta mobil sau fix, respectiv rostogolirea si baza. (< engl. centroid)

GIRATORIU ~e (~i) (despre o miscare) Care este in forma de cerc; rotativ; circular. ◊ Sens ~ sens de circulatie (intr-o piata, la o intersectie etc.) unde vehiculele trebuie sa faca o rotatie de la stanga la dreapta. /<fr. giratoire