DUHNI, duhnesc, vb. IV. Intranz. 1. A raspandi un miros urat si greu; a mirosi urat, a puti, a duhori. 2. (Rar; despre vant) A sufla (cu putere), a rabufni, a bufni. ♦ Fig. A sopti, a sufla cuiva la ureche in mod neplacut. – Din sl. duhnonti.

PUTI, put, vb. IV. Intranz. A raspandi un miros greu, neplacut; a mirosi urat. ◊ Expr. A puti locul sub cineva sau a-i puti cuiva urma, se spune despre cineva foarte lenes. A puti a pustiu = a fi gol. Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rau; e asa si-asa. Parca ii tot pute ceva, se spune despre cel care este mereu nemultumit. A-i puti a... = a simti miros de... ♦ Fig. (Fam.; urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A avea ceva in cantitate mare, a fi plin de... Pute piata de mere. – Lat. *putire (= putere).

A PUTI put intranz. 1) A emana un miros urat; a mirosi urat. 2) pop. A fi semne ca are sau va avea loc. Pute a bataie. ◊ Pute a pustiu se spune despre ceea ce este gol (camere, buzunare, pungi etc.). 3) fig. fam. A fi plin peste masura; a fi supraincarcat. Pute piata de legume. /<lat. putere

BAHLIT, -A, bahliti, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apa) Statut, care miroase urat. – V. bahli.

IMPESTA, impestez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A molipsi de ciuma sau de alta boala contagioasa. 2. A raspandi un miros urat. 3. Fig. A corupe. – Din it. impestare, fr. empester.

INFECTIE, infectii, s. f. 1. Proces rezultat din patrunderea si dezvoltarea in organism a unor agenti patogeni (paraziti, microbi sau virusi) si din reactia tesuturilor la acest atac, manifestata prin inflamatii, supuratii, cangrene etc. 2. Miros urat, duhoare, putoare, miasma. ♦ Fig. Contagiune morala. [Var.: infectiune s. f.] – Din fr. infection.

IMPUTIT, -A, imputiti, -te, adj. 1. Care a intrat in putrefactie, care miroase urat din cauza alterarii. 2. Murdar, neingrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Lenes, trandav. – V. imputi.

PADUCHERNITA, paduchernite, s. f. 1. (Depr.) Locuinta in care misuna paduchii (1); p. ext. locuinta murdara, saracacioasa. 2. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu miros urat, cu flori fara petale, intrebuintata la tara pentru starpirea plosnitelor (Lepidium ruderale). [Pl. si: paducherniti] – Paduche + suf. -ernita.

PUCIOS, -OASA, puciosi, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Inv. si pop.) Care miroase urat (a sulf); puturos. ◊ Apa pucioasa = apa (minerala) sulfuroasa. 2. S. f. (Pop.) Sulf. ◊ Apa de pucioasa = apa (minerala) sulfuroasa. – Lat. *puteosus.

PUTOARE, putori, s. f. Miros urat, greu, neplacut; duhoare. ♦ Epitet injurios dat unui om lenes, murdar sau imoral; p. ext. epitet dat unei femei de moravuri usoare. – Lat. putor, -is.

PUTRED, -A, putrezi, -de, adj. 1. Care a putrezit; intrat in putrefactie; putregaios, putrid. ◊ Expr. Putred de copt = foarte copt, rascopt, aproape stricat. Putred de bogat (sau bogat putred) = foarte bogat. (Pop.) Ploaie putreda = ploaie deasa si marunta, de lunga durata. ♦ (Despre rani, tesuturi etc.) Cangrenat, purulent. ♦ (Despre balti, mlastini) Care miroase urat; statut. 2. Fig. Decazut moraliceste, daunator societatii, corupt. ◊ Expr. E ceva putred la mijloc (sau in Danemarca), se spune cand lucrurile nu se desfasoara normal, cand exista ceva suspect. – Lat. putridus.

PUTUROS, -OASA, puturosi, -oase, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care miroase urat, care raspandeste un miros neplacut; p. ext. murdar, neingrijit. 2. Adj., s. m. si f. (Om) lenes, trandav. 3. S. f. (Bot.) Planta erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescenta deasa; (reg.) cerentel, ridichioara (Diplotaxis tenuifolia). – Putoare + suf. -os.

PUTUROSENIE, puturosenii, s. f. 1. Ceea ce miroase urat, ceea ce raspandeste un miros greu; miros greu, urat, raspandit de ceva sau de cineva. 2. Trandavie, lenevie. ♦ Epitet dat unui om lenes, murdar. – Puturos + suf. -enie.

SVAB¹, svabi, s. m. Numele a doua insecte din ordinul ortopterelor, care traiesc in locuri intunecoase si se hranesc cu resturi alimentare: a) insecta lata, moale, de culoare neagra-cafenie, care miroase urat; libarca, gandac-de-bucatarie, gandac-negru (Blatta orientalis); b) insecta mica, de culoare galbena-roscata (Phyllodromia germanica). – Din ucr. svab, germ. Schwabe.

CLOCI, clocesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. (Despre pasari) A sedea pe oua incalzindu-le, pentru a scoate din ele pui. ◊ Expr. (Tranz.) A cloci o boala = a fi pe cale de a cadea bolnav. 2. Tranz. Fig. A pune la cale; a planui, a urzi. ♦ A se gandi in tacere si insistent la ceva. 3. Intranz. Fig. A sta inactiv.; a lenevi, a trandavi. 4. Refl. (Despre lichide, alimente) A prinde miros urat; a se strica, a se altera. ♦ (Despre oameni) A se molesi de trandavie. Fata ei se clocise de sedere (ISPIRESCU). – Bg. kloci.

MEFITIC, -A, mefitici, -ce, adj. (Livr.) Cu miros urat; puturos, fetid, pestilential. – Din germ. mefitisch, lat. mephiticus, fr. mephitique.

CLOCI, clocesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. (Despre pasari) A sedea pe oua pentru a scoate din ele pui. ◊ Expr. (Tranz.) A cloci o boala = a fi pe cale de a se imbolnavi. 2. Tranz. Fig. A pune ceva la cale; a planui, a urzi (de obicei ceva reprobabil). ♦ A se gandi in tacere si insistent la ceva. 3. Intranz. Fig. A sta inactiv; a lenevi, a trandavi. 4. Refl. (Despre lichide, alimente statute) A capata un miros urat si un gust prost; p. ext. a se strica, a se altera. – Din bg. kloci.

CLOCIT², -A, clociti, -te, adj. (Despre lichide, alimente) Care a capatat un miros urat si un gust prost (in urma sederii indelungate); statut. – V. cloci.

DUHOARE, duhori, s. f. Miros urat si greu; putoare. ♦ Atmosfera viciata, aer greu (dintr-un spatiu inchis). – Probabil contaminatie intre duh si [put]oare.

DIHOR, dihori, s. m. Mamifer carnivor de marimea unei pisici, cu corpul lung, cu picioarele scurte si cu blana cafenie, care se apara de dusmani raspandind un miros urat (Putorius putorius). [Acc. si: dihor] – Probabil din sl. *dyhoru.

CACOSMIE f. med. Percepere a unui miros urat, care poate fi subiectiva (in afara unei e*******i senzoriale) sau provocata de o afectiune (nazala, bucala etc.). /<fr. cacosmie

A IMPESTA ~ez tranz. 1) A molipsi de o boala contagioasa. 2) A raspandi un miros urat. /<it. impestare, fr. empester

MIASMATIC ~ca (~ci, ~ce) Care raspandeste miasma; cu miros urat; puturos. [Sil. mi-as-] /<fr. miasmatique

PADUCHERNITA² ~e f. Planta cu miros urat, cu flori fara petale, intrebuintata pentru nimicirea plosnitelor. /paduche + suf. ~ernita

PLOSNITA ~e f. Insecta parazita nocturna, hematofaga, de talie mica, cu corp plat, de culoare rosiatica, cu miros neplacut; paduche- de- lemn. ◊ ~-de-gradina insecta mica, de culoare albastrie, cu miros urat, intepator, care aduce mari daune legumelor. ~-de-apa a) insecta inotatoare de talie medie, cu corp alungit, inzestrata cu un ac otravitor; b) insecta inotatoare cu corp scurt si lat, avand membrele anterioare asemanatoare cu niste cornite; cornatar; c) insecta inotatoare cu membrele anterioare in forma de cleste. /cf. ceh. plostice

PUCIOS ~oasa (~osi, ~oase) pop. Care raspandeste miros urat; cu miros urat; puturos. /a puti + suf. ~os

PUTUROS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care raspandeste putoare; cu miros urat. 2) Care are infatisare neingrijita si respingatoare; paduchios. 3) Care nu vrea sa lucreze; trandav; lenes; lenos. /putoare + suf. ~os

ANTIMEFITIC, -A adj., s.n. (Substanta, remediu etc.) care se foloseste contra miasmelor. [Cf. fr. antimephitique, it. antimefitico < lat. anti – contra, mephitis – miros urat].

BROMHIDROZA s.f. Transpiratie abundenta si urat mirositoare, de culoare neagra sau bruna; melanhidroza. [< fr. bromhidrose, cf. gr. bromos – cu miros urat, hidros – sudoare].

DISODIE s.f. Miros urat, fetid, datorit unei secretii. [Gen. -iei. / < fr. dysodie, cf. gr. dys – greu, ozein – a mirosi].

MEFITIC, -A adj. (Rar) Cu miros urat; infect. [Cf. fr. mephitique, lat. mephiticus < mephitis – duhoare].

BROM s.n. Metaloid lichid, rosu-brun, toxic, cu miros neplacut, intrebuintat in industria chimica, farmaceutica etc. [< fr. brome, cf. gr. bromos – miros urat].

aerel s.m. (inv. si pop.) substanta cu miros urat si gust gretos, intrebuintata in medicina.

duhnet s.n. (reg.) duhoare, miros urat.

IMPESTA vb. I. tr. 1. A molipsi de ciuma sau de o boala contagioasa. 2. A raspandi un miros urat. 3. (Fig.) A corupe. [< it. impestare, cf. fr. empester].

INFECTIE s.f. 1. Proces patologic cauzat de patrunderea si de dezvoltarea in organism a anumitor microbi. 2. Miros urat, duhoare, putoare. ♦ (Fig.) Decadere morala. [Gen. -iei, var. infectiune s.f. / cf. fr. infection].

MERCAPTAN s.m. (Chim.) Substanta organica cu miros urat derivata din alcool, in care oxigenul este inlocuit de sulf; tioalcool. [< fr. mercaptan].

MIASMA s.f. Emanatie nesanatoasa, miros urat provenit din materii organice in descompunere; duhoare. [Pron. -mi-as-. / < fr. miasme, cf. gr. miasma – murdarie, pata].

putos, -oasa, adj. (inv.) care miroase urat; puturos.

saga s.f. (reg.) miros urat.

DISODIE s. f. miros urat, fetid, datorat unei secretii. (< fr. dysodie)

IMPESTA vb. tr. 1. a molipsi de ciuma, de o boala contagioasa. 2. a raspandi un miros urat, a infecta. 2. (fig.) a corupe, a p******i. (< it. impestare, fr. empester)

INFECTIE s. f. 1. proces patologic cauzat de patrunderea si dezvoltarea microbilor in organism. 2. miros urat, duhoare, putoare. 3. (fig.) decadere morala. (< fr. infection)

MEFITIC, -A adj. cu miros urat; infect, nociv. (< fr. mephitique, lat. mephiticus)

MERCAPTAN s. m. substanta organica cu miros urat, derivata din alcool, in care oxigenul este inlocuit cu sulf; tioalcool, tiol. (< fr. mercaptan)

BAHLI, pers. 3 bahleste, vb. IV. Refl. (Reg., despre lichide) A se altera prin stagnare, capatand un miros urat; a se cloci. – Din bahna.

PROPRIA LAUS SORDET IN ORE PROPRIO (lat.) lauda de sine miroase urat in gura proprie – Proverb latin. In romaneste: lauda de sine nu miroase a bine.

CARNI, carnesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A (se) indrepta in alta directie; a (se) intoarce. ◊ Expr. (Tranz.) Iti carneste nasul din loc = miroase extrem de urat. A-si carni nasul sau (intranz.) a carni din nas = a se arata nemultumit (stramband din nas); a stramba din nas. ♦ Fig. A reveni asupra celor spuse, hotarate, a nu mai face ce a spus, ce a hotarat. 2. Tranz. A taia, a rupe varful lastarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. – Din carn.

IMPUTICIUNE, imputiciuni, s. f. 1. (Rar) Miros greu; putoare. 2. (Concr.) Lucru urat mirositor; p. ext. murdarie. – Imputi + suf. -ciune.

CACOSMIE s.f. Percepere exagerata a mirosurilor urate. [Gen. -iei. / < fr. cacosmie, cf. gr. kakos – rau, osme – miros].

pahai, pahaie, s.m. f. si n. (reg.) 1. (s.n.) miros. 2. (s.m. si f.) caine jigarit, javra. 3. (s.f.) om rau, urat, prost sau batran; om netrebnic, de nimic.

PESTILENTIAL, -A, pestilentiali, -e, adj. 1. Care are caracteristicile unei boli molipsitoare (ca pesta); care raspandeste o boala molipsitoare (ca pesta); contagios. Boala pestilentiala. 2. Fig. (Despre mirosuri) urat, infect, scarbos, nesuferit, dezgustator; p. ext. (despre unele lucruri) care raspandeste un astfel de miros. [Pr.: -ti-al] – Din fr. pestilentiel, germ. pestilenzialisch.