ETNICI s. pl. v. minoritate nationala.

MINORITATE s. 1. v. minorat. 2. minoritate nationala = etnici (pl.), nationalitate conlo-cuitoare.

NATIONALITATE CONLOCUITOARE s. etnici (pl.), minoritate nationala.

AUTONOMIE s. f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei nationalitati sau al unei minoritati nationale etc.) de a se administra singur, in cadrul unui stat condus de o putere centrala. ♦ Situatie a celui care nu depinde de nimeni, care are deplina libertate in actiunile sale. 2. Distanta maxima pana la care se poate deplasa un avion, o nava, un vehicul, fara a avea nevoie sa se aprovizioneze cu combustibil. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonomie, lat. autonomia.

MINORITATE, minoritati, s. f. 1. Partea (cea) mai putin numeroasa, numarul (cel) mai mic de fiinte sau de lucruri dintr-o colectivitate. ◊ Loc. adv. In minoritate = in inferioritate numerica. 2. (In sintagma) minoritate nationala = grup de oameni de aceeasi limba si origine care locuieste pe teritoriul unui stat national. 3. (Jur.) Minorat. – Din fr. minorite, lat. minoritas, -atis, germ. Minoritat.

AUTONOMIE ~i f. 1) Drept de autoguvernare (al unei regiuni, natiuni, minoritati nationale etc.) in cadrul unui stat condus de o putere centrala. 2) Drept al unei persoane de a dispune liber propria vointa; libertate. [G.-D. autonomiei] /<fr. autonomie, lat. autonomia

POGROM ~uri n. Actiune dusmanoasa (insotita de jafuri, omoruri) organizata de catre elemente sovine impotriva unei minoritati nationale. /<rus. pogrom

SEPARATISM n. 1) Tendinta spre separare. 2) (intr-un stat multinational) Miscare a minoritatilor nationale pentru a forma un stat independent sau o regiune autonoma. /<fr. separatisme

MINORITAR, -A adj. Care face parte dintr-o minoritate. // s.m. si f. Membru al unei minoritati (nationale). [Cf. fr. minoritaire].

AUTONOMIE s. f. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei nationalitati sau al unei minoritati nationale) de a se administra singur, in cadrul unui stat condus de o putere centrala. [Pr.: a-u-] – Fr. autonomie (lat. lit. autonomia).

MINORITAR, -A, minoritari, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care face parte dintr-o minoritate (1), care reprezinta cel mai mic numar dintr-o colectivitate. 2. S. m. si f. Persoana care face parte dintr-o minoritate politica sau nationala. – Din fr. minoritaire.

MINORITAR, -A adj. care reprezinta o minoritate. ◊ (s.m. f.) membru al unei minoritati politice sau nationale. (< fr. minoritaire)

minoritate ~ati f. Partea cea mai mica a unei colectivitati sau a unei colectii de obiecte. ◊ In ~ in inferioritate numerica. ~ nationala grup de oameni de aceeasi origine si limba, care locuieste pe teritoriul unui stat national. /<fr. minorite, lat. minoritas, ~atis, germ. Minoritat