PASAGER ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Persoana care calatoreste cu un mijloc de transport in comun. 2) Persoana care este in trecere pe undeva (printr-un loc, printr-o localitate etc.). /<fr. passager

MAXI-TAXI s.n. mijloc de transport in comun de tip taxi, mare, cu 16 locuri. (< fr., engl. maxi-taxi)

PASAGER, -A, pasageri, -e s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care este numai in trecere printr-un loc, printr-o localitate etc., persoana care circula sau calatoreste folosind un mijloc de transport (in comun); calator. 2. S. n. Nava de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecator. – Din fr. passager.

SEGREGATIE, segregatii, s. f. 1. Segregare (2); lipsa de omogenitate a compozitiei chimice a unui aliaj solidificat, rezultata din segregare. 2. (In sintagma) Segregatie rasiala = forma a discriminarii rasiale constand in separarea persoanelor pe baza unor criterii de origine sau rase diferite din interiorul aceleiasi tari (privind cartierele de locuit, scolile, salile de spectacole, mijloacele de transport in comun, asistenta medicala etc.); discriminare rasiala; segregare (5). [Var.: segregatiune s. f.] – Din fr. segregation.

METROU, metrouri, s. n. mijloc de transport in comun pe cale ferata urbana subterana, mai rar aeriana sau la nivelul solului; tren subteran, metropolitan (2). [Var.: metro s. n.] – Din fr. metro.

TRAMVAI, tramvaie, s. n. mijloc de transport in comun (in interiorul oraselor), constand din unul sau mai multe vagoane (cu tractiune electrica) care ruleaza pe sine. – Din fr., engl. tramway.

LOCAL¹ ~a (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru un anumit loc sau regiune; propriu unui anumit loc. Traditii ~e. Resurse ~e. ◊ Culoare ~a ansamblu de trasaturi caracteristice locului unde se petrece actiunea unei opere literare. Autoritati ~e autoritati care exercita functii pe un teritoriu limitat. 2) Care tine numai de o anumita parte a corpului; propriu unei anumite parti a corpului. Anestezie ~a. 3) (despre mijloacele de transport in comun) Care leaga suburbiile de oras; suburban. /<fr. local

SUBURBAN ~a (~i, ~e) 1) Care tine de o suburbie; propriu unei suburbii. Populatie ~a. 2) (despre mijloace de transport in comun) Care face legatura dintre suburbii si oras; local. 3) fig. (despre limbaj, comportari, atitudini) Care manifesta incultura; lipsit de cultura; necivilizat. [Sil. sub-ur-] /<fr. suburbain, lat. suburbanus

RETRAGE vb. III. 1. tr. A trage inapoi; a lua inapoi ceva. ♦ refl. A parasi pozitiile din fata inamicului. ♦ refl. A iesi voluntar dintr-o functie, dintr-o institutie etc. 2. refl. A merge inapoi, a pleca. ♦ (Despre mijloace de transport in comun) A iesi din circulatie, intrerupandu-si activitatea. 3. refl. (Despre ape curgatoare) A intra din nou in albie dupa revarsare. 4. tr. (Fig.) A retracta. [P.i. retrag. / < re- + trage, dupa fr. retirer].

DISPECER s. m. 1. tehnician sau sistem automat care coordoneaza operativ si centralizat mersul productiei intr-o intreprindere, traficul portuar, mersul trenurilor si al altor mijloace de transport in comun pe o portiune anumita a liniei, repartitia energiei electrice etc. 2. functionar care asigura primirea si repartizarea vizitatorilor in hoteluri. (< engl., fr. dispatcher)

RETRAGE vb. I. tr. a trage inapoi. ◊ a lua inapoi ceva. ◊ (fig.) a retracta. II. refl. 1. (despre armate) a parasi pozitiile din fata inamicului. 2. a iesi voluntar dintr-o functie, dintr-o institutie etc. 3. a merge inapoi, a pleca. ◊ (despre mijloace de transport in comun) a iesi din circulatie. 4. (despre ape curgatoare) a reintra in albie dupa revarsare. (< lat. retragere, dupa fr. retirer)

tramvai (-ie), s. n. – mijloc de transport in comun format din vagoane care circula pe sine. – Var. vulgara traivan. Fr. (engl.) tramway. – Cf. tramcar, s. m. (caruta mare, vehicul tras de cai), prin contaminare cu car.

SUBURBAN, -A adj. Care se afla in suburbie, in imprejurimile orasului; de (la) suburbie. ◊ comuna suburbana = comuna situata in apropierea unui oras, de care depinde din punct de vedere administrativ. ♦ (Despre mijloace de transport) Care circula in imprejurimile orasului. ♦ (Fig.; despre limbaj, comportare) Necivilizat, grobian. [< fr. suburbain, cf. lat. suburbanus].

REFUGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat intr-un anumit loc. 2. Loc de scapare, de adapostire in fata unei primejdii sau a unei neplaceri; adapost, azil. ♦ Fig. Consolare, alinare, mangaiere. ♦ Platforma ridicata si amenajata ca un trotuar, pe partea carosabila a cailor de circulatie cu trafic intens sau in mijlocul unei piete, pentru a usura reglementarea circulatiei, traversarea strazii, urcarea sau coborarea din vehiculele de transport in comun etc. – Din fr. refuge, lat. refugium.

SUBURBAN, -A, suburbani, -e, adj. Care tine de o suburbie, situat intr-o suburbie, privitor la o suburbie. ◊ comuna suburbana = comuna situata in imediata apropiere a unui oras sau la marginea acestuia si depinzand administrativ de acesta. ♦ (Despre mijloace de transport) Care circula in imprejurimile orasului, care face legatura intre oras si suburbii. ♦ Fig. (Rar; despre comportarea, limbajul etc. cuiva) Lipsit de politete; vulgar. – Din fr. suburbain, lat. suburbanus.

REDEVENTA (‹ fr.) s. f. (EC.) Orice suma ce trebuie platita in bani sau in natura pentru folosirea sau dreptul de folosinta a unor active corporale sau necorporale. R. se plateste pentru folosirea sau dreptul de folosinta a oricareia din urmatoarele: dreptul de autor, orice brevet de inventie, marca de comert sau de fabrica, franciza, proiect, desen, plan, formula secreta, procedeu de fabricatie, software, know-how, numele sau imaginea oricarei persoane fizice, orice transmisiuni directe sau indirecte prin cablu, satelit, fibre optice, orice drept de a inregistra sau transmite spectacole, emisiuni, evenimente sportive, ca si orice echipament industria, comercial sau stiintific si mijloc de transport. R. se plateste prin cedarea dreptului de folosinta, printr-un contract de concesiune, a bunurilor din proprietatea publica sau privata a statului, judetului, orasului sau comunei, ca si a activitatilor si serviciilor publice de interes national sau local.

NAVETA¹ s. f. 1. suveica. 2. ac special pentru lucrat fileuri. 3. vehicul de transport in comun, grup de vagoane sau garnitura de tren, vapor care circula regulat, dus si intors, intre aceleasi localitati. ◊ naveta spatiala = vehicul spatial cu echipaj, conceput sa decoleze si sa evolueze ca o nava cosmica, revenind pe pamant prin aterizare. ♦ deplasare dus si intors a aceluiasi mijloc de transport, intre doua localitati. ◊ a face naveta = a strabate regulat aceeasi distanta in ambele sensuri. 4. lada standarizata cu care se transporta unele produse alimentare. (< fr. navette)

BATERIE s.f. 1. Subunitate de artilerie care cuprinde mai multe tunuri, un numar de militari care le manuiesc, utilajul si mijloacele de transport necesare. ♦ Terasament care protejeaza tunurile in pozitie de tragere. ♦ Sir de tunuri aflate de fiecare latura a unui bastiment de razboi. 2. Ansamblu de aparate, de masini etc. cu care se face aceeasi operatie. ◊ Baterie electrica = reunire de mai multe pile sau de acumulatoare electrice. 3. Vas cu gheata folosit pentru a raci vinul si sifonul din sticle. 4. Grupul instrumentelor de percutie intr-o orchestra de muzica usoara sau de jaz. 5. Baterie de teste = grup de mai multe teste legate impreuna printr-un scop comun. [Gen. -iei. <fr. batterie, it. batteria].