Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
SUBURBÁN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de o suburbie; propriu unei suburbii. Populație ~ă. 2) (despre mijloace de transport în comun) Care face legătura dintre suburbii și oraș; local. 3) fig. (despre limbaj, comportări, atitudini) Care manifestă incultură; lipsit de cultură; necivilizat. [Sil. sub-ur-] /<fr. suburbain, lat. suburbanus

RETRÁGE vb. III. 1. tr. A trage înapoi; a lua înapoi ceva. ♦ refl. A părăsi pozițiile din fața inamicului. ♦ refl. A ieși voluntar dintr-o funcție, dintr-o instituție etc. 2. refl. A merge înapoi, a pleca. ♦ (Despre mijloace de transport în comun) A ieși din circulație, întrerupându-și activitatea. 3. refl. (Despre ape curgătoare) A intra din nou în albie după revărsare. 4. tr. (Fig.) A retracta. [P.i. retrág. / < re- + trage, după fr. retirer].

DISPÉCER s. m. 1. tehnician sau sistem automat care coordonează operativ și centralizat mersul producției într-o întreprindere, traficul portuar, mersul trenurilor și al altor mijloace de transport în comun pe o porțiune anumită a liniei, repartiția energiei electrice etc. 2. funcționar care asigură primirea și repartizarea vizitatorilor în hoteluri. (< engl., fr. dispatcher)

RETRÁGE vb. I. tr. a trage înapoi. ◊ a lua înapoi ceva. ◊ (fig.) a retracta. II. refl. 1. (despre armate) a părăsi pozițiile din fața inamicului. 2. a ieși voluntar dintr-o funcție, dintr-o instituție etc. 3. a merge înapoi, a pleca. ◊ (despre mijloace de transport în comun) a ieși din circulație. 4. (despre ape curgătoare) a reintra în albie după revărsare. (< lat. retragere, după fr. retirer)

PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc., persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager.

SEGREGÁȚIE, segregații, s. f. 1. Segregare (2); lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui aliaj solidificat, rezultată din segregare. 2. (În sintagma) Segregație rasială = formă a discriminării rasiale constând în separarea persoanelor pe baza unor criterii de origine sau rase diferite din interiorul aceleiași țări (privind cartierele de locuit, școlile, sălile de spectacole, mijloacele de transport în comun, asistența medicală etc.); discriminare rasială; segregare (5). [Var.: segregațiúne s. f.] – Din fr. ségrégation.

METRÓU, metrouri, s. n. mijloc de transport în comun pe cale ferată urbană subterană, mai rar aeriană sau la nivelul solului; tren subteran, metropolitan (2). [Var.: metró s. n.] – Din fr. métro.

TRAMVÁI, tramvaie, s. n. mijloc de transport în comun (în interiorul orașelor), constând din unul sau mai multe vagoane (cu tracțiune electrică) care rulează pe șine. – Din fr., engl. tramway.

LOCÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru un anumit loc sau regiune; propriu unui anumit loc. Tradiții ~e. Resurse ~e. ◊ Culoare ~ă ansamblu de trăsături caracteristice locului unde se petrece acțiunea unei opere literare. Autorități ~e autorități care exercită funcții pe un teritoriu limitat. 2) Care ține numai de o anumită parte a corpului; propriu unei anumite părți a corpului. Anestezie ~ă. 3) (despre mijloacele de transport în comun) Care leagă suburbiile de oraș; suburban. /<fr. local

PASAGÉR ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care călătorește cu un mijloc de transport în comun. 2) Persoană care este în trecere pe undeva (printr-un loc, printr-o localitate etc.). /<fr. passager

MAXI-TÁXI s.n. mijloc de transport în comun de tip taxi, mare, cu 16 locuri. (< fr., engl. maxi-taxi)

tramvái (-íe), s. n.mijloc de transport în comun format din vagoane care circulă pe șine. – Var. vulgară traivan. Fr. (engl.) tramway.Cf. tramcar, s. m. (căruță mare, vehicul tras de cai), prin contaminare cu car.

SUBURBÁN, -Ă adj. Care se află în suburbie, în împrejurimile orașului; de (la) suburbie. ◊ comună suburbană = comună situată în apropierea unui oraș, de care depinde din punct de vedere administrativ. ♦ (Despre mijloace de transport) Care circulă în împrejurimile orașului. ♦ (Fig.; despre limbaj, comportare) Necivilizat, grobian. [< fr. suburbain, cf. lat. suburbanus].

REFÚGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat într-un anumit loc. 2. Loc de scăpare, de adăpostire în fața unei primejdii sau a unei neplăceri; adăpost, azil. ♦ Fig. Consolare, alinare, mângâiere. ♦ Platformă ridicată și amenajată ca un trotuar, pe partea carosabilă a căilor de circulație cu trafic intens sau în mijlocul unei piețe, pentru a ușura reglementarea circulației, traversarea străzii, urcarea sau coborârea din vehiculele de transport în comun etc. – Din fr. refuge, lat. refugium.

SUBURBÁN, -Ă, suburbani, -e, adj. Care ține de o suburbie, situat într-o suburbie, privitor la o suburbie. ◊ comună suburbană = comună situată în imediata apropiere a unui oraș sau la marginea acestuia și depinzând administrativ de acesta. ♦ (Despre mijloace de transport) Care circulă în împrejurimile orașului, care face legătura între oraș și suburbii. ♦ Fig. (Rar; despre comportarea, limbajul etc. cuiva) Lipsit de politețe; vulgar. – Din fr. suburbain, lat. suburbanus.

REDEVÉNȚĂ (‹ fr.) s. f. (EC.) Orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea sau dreptul de folosință a unor active corporale sau necorporale. R. se plătește pentru folosirea sau dreptul de folosință a oricăreia din următoarele: dreptul de autor, orice brevet de invenție, marcă de comerț sau de fabrică, franciza, proiect, desen, plan, formulă secretă, procedeu de fabricație, software, know-how, numele sau imaginea oricărei persoane fizice, orice transmisiuni directe sau indirecte prin cablu, satelit, fibre optice, orice drept de a înregistra sau transmite spectacole, emisiuni, evenimente sportive, ca și orice echipament industria, comercial sau științific și mijloc de transport. R. se plătește prin cedarea dreptului de folosință, printr-un contract de concesiune, a bunurilor din proprietatea publică sau privată a statului, județului, orașului sau comunei, ca și a activităților și serviciilor publice de interes național sau local.

NAVÉTĂ1 s. f. 1. suveică. 2. ac special pentru lucrat fileuri. 3. vehicul de transport în comun, grup de vagoane sau garnitură de tren, vapor care circulă regulat, dus și întors, între aceleași localități. ◊ navetă spațială = vehicul spațial cu echipaj, conceput să decoleze și să evolueze ca o navă cosmică, revenind pe pământ prin aterizare. ♦ deplasare dus și întors a aceluiași mijloc de transport, între două localități. ◊ a face naveta = a străbate regulat aceeași distanță în ambele sensuri. 4. ladă standarizată cu care se transportă unele produse alimentare. (< fr. navette)

BATERÍE s.f. 1. Subunitate de artilerie care cuprinde mai multe tunuri, un număr de militari care le mânuiesc, utilajul și mijloacele de transport necesare. ♦ Terasament care protejează tunurile în poziție de tragere. ♦ Șir de tunuri aflate de fiecare latură a unui bastiment de război. 2. Ansamblu de aparate, de mașini etc. cu care se face aceeași operație. ◊ Baterie electrică = reunire de mai multe pile sau de acumulatoare electrice. 3. Vas cu gheață folosit pentru a răci vinul și sifonul din sticle. 4. Grupul instrumentelor de percuție într-o orchestră de muzică ușoară sau de jaz. 5. Baterie de teste = grup de mai multe teste legate împreună printr-un scop comun. [Gen. -iei. <fr. batterie, it. batteria].