PRESA, prese, s. f. I. Dispozitiv, unealta, masina cu care se executa operatia de presare a unui material, obiect. ♦ Spec. Masina tipografica simpla care tipareste prin presarea hartiei pe un zat acoperit de cerneala. II. Totalitatea publicatiilor cotidiene si periodice (ziare, reviste etc.) folosite ca mijloace de informare, de educare etc. a publicului. ♦ Activitatea sau profesiunea de gazetar, de publicist; gazetarie, publicistica. ♦ (Concr.) Gazetari, ziaristi. ♦ Expr. A avea presa buna (sau proasta) = a se bucura de o apreciere buna (sau rea), a avea o reputatie buna (sau proasta). – Din fr. presse.

MASS-MEDIA s. n.pl. Totalitatea mijloacelor de informare a maselor (radio, televiziune, presa etc.). [Pr.: -di-a]. – Cuv. engl.

PUBLICISTIC, -A, publicistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea publicatiilor periodice dintr-o anumita epoca, considerate ca mijloc de informare a publicului; presa. ♦ Indeletnicirea publicistului. 2. Adj. Care apartine publicistilor sau publicisticii (1), privitor la publicisti sau la publicistica. – Publicist + suf. -ic. Cf. germ. publizistisch.

DOCUMENTATIE, documentatii, s. f. Totalitatea mijloacelor de informare relative la o problema sau la un domeniu de activitate; documentare. – Din fr. documentation. Cf. rus. dokumentatiia.

PRESA¹ f. 1) Ansamblu de publicatii periodice si cotidiene; literatura publicata (gazete, reviste, carti). ◊ Conferinta de ~ consfatuire a reprezentantilor mijloacelor de informare in masa pentru discutarea unor probleme actuale; b) intalnire a unor persoane oficiale cu jurnalistii pentru convorbiri si raspunsuri la intrebarile acestora. A avea ~ buna (sau ~ proasta) a se bucura de o apreciere buna (sau rea). 2) Activitate editoriala. 3) Corp al ziaristilor. [G.-D. presei] /<fr. presse

PUBLICITATE f. 1) Caracter public. 2) Difuzare in public a informatiilor prin intermediul mijloacelor de informare in masa. ◊ Mica ~ rubrica intr-o publicatie periodica care cuprinde tot felul de anunturi. A da ~atii a anunta in mod public; a publica. /<fr. publicite

AUDIOVIDEO adj.invar. mijloace de informare audiovideo = radiodifuziune si televiziune. [Cf. lat. audio – aud, video – vad].

PRESA s.f. I. 1. Masina de prelucrare a materialelor prin presare. ♦ Teasc. 2. Masina de tiparit cu care se imprima texte, figuri etc. si care lucreaza prin apasarea hartiei de imprimat pe un zat acoperit cu cerneala tipografica. II. Totalitatea ziarelor, a revistelor, a publicatiilor periodice, considerate ca mijloc de informare a publicului. ♦ Profesiunea de gazetar; (concr.) ziaristii. [< fr. presse, it. pressa].

AUDIOVIDEO adj. invar. De radiodifuziune si televiziune. mijloace audiovideo de informare. [Pr.: a-u-di-o-vi-de-o] – Din lat. audio- + lat. video.

REPORTAJ s. n. specie publicistica, care, folosind mijloace literar-artistice, informeaza operativ asupra unei situatii, a unor evenimente, realizari etc. pe baza unei documentari la fata locului. ◊ car de ~ = autovehicul special dotat pentru inregistrari sau transmisiuni de radiodifuziune ori televiziune in afara studiourilor. (< fr. reportage)

AUDIOVIZUAL ~a (~i, ~e) 1) (despre mijloace de comunicare si informare) Care se bazeaza pe perceperea auditiva si vizuala. 2) si substntival Totalitate a mijloacelor de comunicare si informare in masa bazate pe acest fel de percepere. [Art. audiovizualul; Sil. a-u-di-o-vi-zu-al] /<fr. audiovisuel

PUBLICITATE s. f. faptul de a face ceva cunoscut publicului o a da ~tatii = a publica. ◊ mijloc de a face cunoscut un produs, o intreprindere etc. prin informarea cumparatorului asupra calitatii, pretului, utilitatii. (< fr. publicite)