ierec, ierecuri, s.n. (reg.) mici cursuri de apa (garlisoare) care din mlastini si lacuri curg in Dunare; ieruga.

PARAU ~aie n. 1) apa curgatoare mica; rau mic. 2) curs de apa format din precipitatii atmosferice. 3) fig. Cantitate mare (dintr-un lichid) care se misca intr-o directie. /cf. alb. perrua

RIVIERA s. f. 1. curs de apa natural, mic, care se varsa intr-un alt curs de apa. ◊ vale uscata; ued. 2. obstacol reprezentat printr-o groapa de apa care trebuie sarita de un atlet sau de un cal de curse. 3. colan de diamante. (< fr. riviere)

CANALIZATIE s. f. 1. ansamblu de constructii si instalatii destinat colectarii, transportului si evacuarii apelor uzate. 2. ansamblu de lucrari care permit curgerea unui curs de apa cu debit mic dintr-un canal. 3. instalatie care serveste la transportul sau distributia energiei electrice, prin conducte. (< fr. canalisation)

AFLUENT ~ti m. apa curgatoare mai mica care se varsa intr-un curs de apa mai mare. [Sil. a-flu-] /<fr. affluent, lat. affluens, ~ntis

CRIVINA (‹ bg.) s. f. Insula mica, alungita, situata in centrul unui curs de apa, adesea cu arbori, acoperita de ape la viituri.

SALADO, Rio ~, denumirea mai multor cursuri de apa din Argentina. Mai importante: 1. Rau in N Argentinei, afl. dr. al fl. Parana, in aval de Santa Fe; 1.802 km. Izv. din Anzii Centrali si strabate Gran Chaco. In cursul superior poarta denumirea de Rio del Juramento. 2. Rau in partea centrala a Argentinei, afl. stg. al fl. Rio Colorado in pampas (la ape mari); 1.368 km. Izv. din Anzi sub numele de Rio Desaguadero, iar in cursul inferior se numeste Rio Chadileo. La ape mici (mai-sept.) se pierde in pampas, transformandu-se intr-un sistem de lacuri sarate si mlastini.

CATARACTA s.f. I. Cadere de apa pe cursul unui fluviu; complex de cascade mai mici. ♦ Cascada. II. Boala de ochi caracterizata prin opacifierea cristalinului; (pop.) albeata. [< fr. cataracte, cf. lat. cataracta, gr. katarrhaktes – cadere].

DIVAGARE s.f. 1. Faptul de a divaga; digresiune, divagatie. 2. Schimbarea directiei unui curs de apa cand ajunge in regiunile joase cu panta mica. [< divaga].

DIVAGARE s. f. 1. faptul de a divaga; divagatie. 2. schimbare a directiei unui curs de apa cand ajunge in regiunile joase, cu panta mica. (< divaga)

IAZ, iazuri, s. n. 1. Lac artificial format prin stavilirea cu baraj de pamant sau prin abaterea unui curs de apa si destinat cresterii pestilor sau folosit pentru irigatii, morarit etc. 2. Lac mic natural, format in albia unui rau, prin adunarea apei intr-o adancitura de teren. 3. Zagaz (la un helesteu). – Din sl. jazu.

PRAVAL, pravaluri, s. n. 1. Depresiune naturala (putin adanca) care face legatura intre balti sau intre acestea si rauri; spec. garla din regiunea inundabila a Dunarii. 2. (Reg.) Portiune pe cursul unui rau, al unui parau etc., unde apa curge foarte repede (formand o cascada mica). 3. (Reg.) Povarnis, panta (1), coasta. [Pl. si: pravale. – Var.: prival s. n.] – Cf. bg. preval, rom. pravali.

INFERIOR, -OARA I. adj. 1. asezat mai jos; de jos. ◊ (despre o parte a unui curs de apa, o regiune) in apropiere de punctul de varsare; departate de izvor. 2. mai mic din punct de vedere numeric. 3. de calitate (mai) proasta; mai putin bun; mai putin frumos; mai mic decat altii. 4. care are un grad, o functie, un rang mai mic decat altul. II. s. m. subaltern, subordonat. (< fr. inferieur, lat. inferior)

SCAZUT adj. 1. v. redus. 2. ingrosat. (Mancare ~.) 3. imputinat, micsorat, redus. (Numarul lor e acum mult ~.) 4. coborat, redus. (Nivelul ~ al apei.) 5. v. ieftin. 6. demonetizat, depreciat, devalorizat. (cursul ~ al leului.) 7. coborat, jos, redus, scoborat. (Temperatura ~.) 8. v. diminuat. 9. v. incet. 10. mic, slab. (Intensitatea ~ a glasului.) 11. v. mediocru. 12. diminuat, (inv. si pop.) micsorat, (fig.) stirbit. (Cu reputatia ~.)

INFERIOR, -OARA adj. 1. Care este asezat mai jos; de jos. ♦ (despre o parte a unui curs de apa; p. ext., despre o regiune) Situat in apropiere de punctul de varsare; departat de izvor. 2. Mai mic din punct de vedere numeric. 3. De calitate (mai) proasta; mai putin bun; mai putin frumos; mai mic decat altii. 4. Care are un grad, o functie, un rang mai mic decat altul. // s.m. Subaltern, subordonat. [Pron. -ri-or. / < lat. inferior, cf. fr. inferieur].

INSULA s. f. 1. suprafata de pamant mai mica decat un continent, marginita din toate partile de apa. ♦ ~ plutitoare = formatie compacta de radacini si ramuri rupte, care pluteste pe un curs de apa; plaur. 2. suprafata (triunghiulara) la ramificatii de drumuri la delimitarea benzilor de circulatie catre diferite directii. 3. suprastructura a unui portavion. (< lat. insula)

INSULA s.f. 1. Suprafata din scoarta Pamantului mai mica decat un continent, marginita din toate partile de apa. ◊ Insula plutitoare = formatie compacta de radacini si ramuri rupte, care pluteste pe un curs de apa; plaur. 2. Spatiu verde in mijlocul unei strazi; refugiu. [< lat. insula].

INFERIOR, -OARA, inferiori, -oare, adj. 1. Care este asezat dedesubt sau mai jos. ♦ (Despre ape curgatoare sau despre regiuni de pe cursul lor) Situat mai aproape de varsare decat de izvor. 2. Care este din punct de vedere numeric mai mic decat altul. 3. Care are un rang, o functie sau un grad mai mic decat altul. ♦ (Substantivat) Subaltern, subordonat (intr-o functie). 4. Care este de calitate mai proasta, valoreaza mai putin sau are importanta mai mica decat altul. ◊ (In vechea organizare a scolii) curs inferior = ciclu de invatamant cuprinzand primele patru clase ale liceului. [Pr.: -ri-or] – Din fr. inferieur, lat. inferior.

PRUND, prunduri, s. n. 1. Pietris marunt amestecat cu nisip, care se gaseste pe fundul si pe malul apelor sau, in straturi, in scoarta pamantului. ♦ Albie, fund de apa (cu pietris). ♦ Pietris marunt care se asterne pe drumuri sau pe sosele; prundis. 2. Mal, tarm, teren acoperit cu pietris; prundis; teren format din pietris. 3. Insula mica, fara vegetatie, formata din aluviuni, pe cursul unui rau. – Din sl. prondu.

INFERIOR¹ ~oara (~ori, ~oare) 1) (in opozitie cu superior) Care se afla in partea de jos; situat in partea de jos; de (din) jos. 2) (despre cursul unei ape curgatoare) Care este mai aproape de mare decat de izvor. 3) Care ocupa treapta cea mai joasa intr-o ierarhie. Situatie sociala ~oara. 4) Care este de calitate mai proasta; de valoare mai mica; mai putin important. [Sil. -ri-or] /<fr. inferieur, lat. inferior

MEANDRU s.n. 1. Cotitura intortocheata a cursului unei ape (mai ales) in regiunile de ses. ♦ Sinuozitate; (p. ext.; la pl.) drumuri, strazi intortocheate. 2. Motiv ornamental compus dintr-o imbinare de linii curbe sau frante. [Pron. me-an-. / < fr. meandre, cf. Meandru – fluviu sinuos in Asia mica].

MORISCA, moristi, s. f. 1. Masina mica de vanturat grane. 2. Rasnita cu care se macina pesmet, cafea, piper etc. 3. Moara mica pusa in miscare de vant, de apa sau cu mana. 4. Jucarie care infatiseaza aripile sau roata unei mori de vant; jucarie care se invarteste in mana si produce un sunet caracteristic (folosita si pentru a speria pasarile din semanaturi). ◊ Morisca de vant = obiect de ornament, imitand aripile unei mori de vant, pus pe acoperisul caselor, care, la bataia vantului, se roteste in directia acestuia. 5. (In sintagma) Morisca hidrometrica (sau hidraulica) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se roteste sub actiunea curentului de apa si serveste la masurarea vitezei unui curs de apa. – Moara + suf. -isca.