HIFA s.f. Filament din care este alcatuit miceliul ciupercilor. [Pl. -fe. / < fr. hyphe, cf. lat. hypha, gr. hyphe – tesut].

OIDIE s.f. Forma speciala de conidie care se detaseaza de pe extremitatea unor filamente ale miceliului ciupercilor parazite, asigurand inmultirea vegetativa. (din fr. oidie)

HIFA s. f. filament care formeaza aparatul vegetativ (miceliul) ciupercilor. (< fr. hyphe)

HIDROTROPISM, hidrotropisme, s. n. Miscare de orientare a radacinilor plantelor superioare si a miceliilor de ciuperci spre locurile mai umede ale solului. – Din fr. hydrotropisme.

HIFA, hife, s. f. Filament din celule care alcatuieste miceliul unei ciuperci. – Din fr. hyphe.

MICORIZA, micorize, s. f. Simbioza a radacinii plantelor superioare cu miceliul unei ciuperci. – Din fr. mycorhize.

DICARION s. m. celula haploida din hifele sau miceliul unor ciuperci, cu doua nuclee. (< fr. dicaryon)

EUMICETE s. f. pl. clasa de ciuperci cu miceliul septal, cuprinzand un mare numar de specii parazite pentru om si pentru animale. (< engl. eumycetes)

MEZOSAPROFITA adj., s. f. (ciuperca) cu miceliile in interiorul plantei in curs de descompunere, iar corpurile de fructificatie la exterior. (< fr. mesosaprophyte)

CANDIDA¹ s. f. Gen de ciuperci care formeaza micelii si produc diverse infectii, meningita etc. (Candida). – Cuv. lat. (nume stiintific).

XILOSTROMA s.f. miceliu paslos la ciupercile xilofage, dezvoltat in interiorul tesutului lemnos. (din fr. xylostrome)

VERTICILIOZA s.f. Boala infectioasa a plantelor, provocata de unele ciuperci, al caror miceliu se dezvolta mai ales in organele conducatoare, impiedicand circulatia sevei. [Pron. -li-o-. / < fr. verticilliose].

ECTOENDOPARAZITA, ectoendoparazite, s. f. ciuperca parazita al carei miceliu se dezvolta atat la suprafata, cat si in interiorul plantei-gazda. – Din fr. ectoendoparasite.

ECTOPARAZIT, -A, ectoparaziti, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Si substantivat) Care traieste ca parazit pe suprafata corpului omului si al animalelor. 2. S. f. ciuperca parazita al carei miceliu se dezvolta la suprafata organelor atacate. – Din fr. ectoparasite.

ENDOPARAZIT, -A, endoparaziti, -te, subst., adj. 1. S. f. ciuperca parazita al carei miceliu se dezvolta in interiorul tesuturilor plantei-gazda, provocand boli grave. 2, S. m. si f., adj. (Animal) care traieste ca parazit in organele interne ale corpului omenesc si al animalelor. – Din fr. endoparasite.

ENDOFIT, -A I. adj. (despre organisme vegetale sau animale) care traieste in interiorul unor plante. II. s. f. ciuperca parazita ale carei micelii se dezvolta in interiorul tesuturilor plantei gazda. (< fr. endophyte)

PIRENOMICETE s. f. pl. ordin de ciuperci din clasa ascomicetelor, cu miceliul compartimentat si cu periteciul in forma de butelie sau de sfera. (< fr. pyrenomycetes)

miceliu, micelii, s.n. Aparat vegetativ al ciupercilor, format din filamente¹ tubulare. (din fr. mycelium)

FICOMICETE s. f. pl. Clasa de ciuperci saprofite sau parazite inferioare, avand miceliul format din filamente continue. – Din fr. phycomycetes.

miceliu s.n. Aparatul vegetativ al unor ciuperci, care se prezinta sub forma unui tal filamentos. [Pron. -liu. / < fr. mycelium, germ. Mycellium].

miceliu ~i n. Retea de filamente care alcatuiesc aparatul vegetativ al ciupercilor. /<fr. mycelium

miceliu, micelii, s. n. Sistem de filamente subtiri si ramificate care alcatuieste aparatul vegetativ al majoritatii ciupercilor. – Din fr. mycelium.