analitic, -a adj. (vgr. analytikos). Care lucreaza analizind: metoda analitica. Limba analitica, care descompune cugetarea exprimind ideile si relatiunile lor pin [!] vorbe si particule izolate, cum face limba romaneasca cind zice pe altii (doua cuvinte), pe cind latina zicea alios (un cuvint), sau fr. les hommes fata de rom. oamenii. Geometrie analitica, studiata cu ajutoru algebrei. Adv. In mod analitic. V. sintetic.

CERNATESCU, Radu (1894-1958, n. Husi), chimist roman. Acad. (1948), prof. univ. la Iasi. Lucrari in domeniul chimiei fizice, anorganice, analitice si biochimiei. Autor a numeroase metode analitice de dozare a unor elemente chimice. Vasta activitate de cercetare in domeniul chimiei combinatiilor complexe.

OCKHAM (OCCAM) [o:kəm], William (Venerabilis Inceptor) (c. 1285-c. 1349), teolog si filozof englez. A studiat si a predat la Oxford. Calugar franciscan (1300). Acuzat de ereziei, s-a refugiat (1324) la Avignon. In controversa cu papa Ioan XXII („Opus nonaginta dierum”), a fost excomunicat de acesta, stabilindu-se in Italia (1328) si apoi la Munchen. A combatut suprematia temporala a Papalitatii, insistand pentru delimitarea stiintei de teologie. Reprezentant de seama al nominalismului. O. a lasat scrieri de logica („Summa totius logicae” si comentarii la „Isagoga”, „Categorii”, „Despre interpretare” si „Respingerile sofistice” – toate acestea constituind „Expositio aurea”), de fizica („Expositio”, „”Summulae„ si ”Quæstiones„) si de teologie filozofica (comentarii la ”Sentinte„ si tratatul ”Despre predestinare, prestiinta divina si viitori contingenti„). In comentariile filozofice a dezvoltat o metoda de interpretare bazata pe argumentarea logica si evidentierea structurilor conceptuale ale textului, asemanatoare metodei ”analitice„ din zilele noastre.

ORGANON (‹ ngr., fr.) s. n. Nume dat in mod traditional celor sase tratate de logica ale lui Aristotel („Categoriile”, „Despre interpretare”, „analiticele prime”, „analiticele secunde”, „Topica”, „Respingerile sofistice”) si reflectand conceptia peripateticienilor care sustineau ca logica nu este o parte a filozofiei, ci un instrument al tuturor cercetarilor. Prin extindere, termenul se foloseste la desemnarea unei logici sau a unei metode (Fr. Bacon, Novum Organum).

AUTOMATICA (‹ fr. {i}) s. f. Ramura a stiintei care studiaza metode si tehnici, de automatizare specifice conceptiei si utilizarii sistemelor automate. Desi termenul de a. a fost introdus in 1940, preocupari in domeniu apar in sec. 18-19. D. Evans realizeaza (1784) un procedeu automat de obtinere a fainii, J.M. Jacquard inventeaza (dupa 1800) un razboi de tesut complex, iar Ch. Babbage construieste (1833) un „motor analitic” care dispunea de o capacitate primitiva de luare a deciziei. Pasul esential in a. a fost insa inventarea si dezvoltarea (1945-1946) calculatorului electronic. In Romania, preocupari in domeniu au avut Gr. C. Moisil (teoria algebrica a mecanismelor automate), C. Penescu (teoria sistemelor automate), V. Popov (hiperstabilitatea sistemelor automate), C. Belea (tele-mecanica, teoria sistemelor neliniare), S. Calin (metode de acordare a regulatoarelor automate) s.a.