TEZAUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de pret, stranse si pastrate in loc sigur; p. ext. avere, bogatie. ♦ Loc unde se pastreaza obiectele de pret. ♦ Bani sau obiecte pretioase ascunse de multa vreme in pamant si care au fost descoperite intamplator; comoara. 2. Totalitatea aurului si a altor metale pretioase, efecte etc. care se gasesc in depozitul unei banci de emisie, constituind acoperirea biletelor de banca sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se pastreaza depozitele de metale pretioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei banci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit si pretuit; odor. ♦ Patrimoniu spiritual al unei societati, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus.

GIUVAIER ~e n. 1) Obiect confectionat din metale pretioase si pietre scumpe, folosit ca podoaba; bijuterie. 2) fig. Obiect de mare valoare artistica; podoaba. [Pl. si giuvaieruri] /<turc. cevahir

A INCRUSTA ~ez tranz. 1) (obiecte, suprafete) A ornamenta prin fixarea unor fragmente de metale pretioase sau de fildes. 2) (amintiri, fapte, intamplari etc.) A face sa se incrusteze. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare

A MARCA ~chez tranz. 1) A evidentia printr-o marca; a insemna. 2) (obiecte din metale pretioase, marfuri industriale) A prevedea cu un semn oficial (pentru a garanta calitatea si autenticitatea). 3) (terenuri, suprafete) A indica printr-un jalon, stabilind limitele. 4) A indica printr-un semn; a scoate in evidenta. ~ greselile. 5) sport (goluri, puncte etc.) A trece la activul sau ori al echipei sale; a inscrie. 6) sport (jucatori din echipa adversa) A supune unui marcaj. 7) A insemna prin sine; a constitui; a reprezenta. 8) fig. A servi drept dovada; a demonstra; a dovedi; a proba. /<germ. markieren, fr. marquer

NOBIL² ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste inalte calitati morale; care are idei si senti- mente alese. Om ~. 2) Care se impune prin distinctie; distins. Fapta ~a. 3): Metale ~e metale pretioase (aurul, argintul, platina). Gaze ~e gaze, de obicei inerte (heliul, neonul etc.), care se gasesc in cantitati mici in atmsfera. 4) Care tine de nobilime; propriu nobilimii. /<lat. nobilis, germ. Nobel, it. nobile, fr. noble

RELICVARIU ~i n. Cutie facuta din metale pretioase, in care se pastreaza ramasitele trupesti ale unui sfant. /<fr. reliquaire

TEZAUR ~e n. 1) Cantitate mare de monede, pietre scumpe, metale pretioase sau de obiecte de pret adunate impreuna. 2) Totalitate de bani sau de obiecte pretioase ascunse de mult timp (in pamant) si descoperite intamplator; comoara. 3) Ansamblu de mijloace financiare efective care se afla in depozitul unei banci de emisie. 4) Loc unde se pastreaza finantele statului sau ale unei banci; vistierie. 5) fig. Lucru sau fiinta pretioasa si draga; comoara. 6) Patrimoniu spiritual al unei societati sau al unei epoci acumulat pe parcursul istoriei de o anumita comunitate de oameni. 7) Opera culturala de mare valoare si de proportii deosebite (enciclopedie sau dictionar). [Sil. -za-ur] /<lat. thesaurus

A TEZAURIZA ~ez tranz. 1) (monede din metale pretioase sau valuta convertibila) A scoate din circulatie punand la pastrare in tezaur. 2) (obiecte de pret) A aduna in cantitati mari. [Sil. -za-u-] /<fr. thesauriser

ORFEVRU s.m. (Frantuzism) Mester care lucreaza obiecte de aur sau de alte metale pretioase; aurar. [< fr. orfevre].

PROSPECTA vb. I. tr. A cerceta (un teren) pentru a descoperi depozite naturale de minerale sau de metale pretioase. ♦ A cerceta piata comerciala in vederea incheierii unor afaceri, unor contracte. [< fr. prospecter].

ORFEVRARIE s. f. mestesugul confectionarii obiectelor fine de ornament din metale pretioase, din piele etc. ◊ obiectele lucrate prin acest mestesug. ◊ comert cu obiecte fine de aur si argint. (< fr. orfevrerie)

UNCIE s. f. unitate engleza de masura pentru masa. ♦ ~ comerciala = 28,349 g; ~ monetara (pentru metale pretioase) = 31,103 g. (< lat. uncia)

ARGINTAR, argintari, s. m. (Rar) Persoana care lucreaza sau vinde obiecte de argint (sau de alte metale pretioase). – Din argint + suf. -ar.

BRATARA, bratari, s. f. 1. Podoaba in forma de veriga, facuta din metal pretios sau din alt material si purtata de femei la incheietura mainii sau pe brat; bratea. 2. Manseta brodata la manecile camasilor taranesti. 3. (Tehn.) Piesa de metal alcatuita din una sau mai multe bucati, care se strange in jurul altor piese pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care serveste la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor. 4. (Arhit.) Inel de metal care strange o coloana; ornament iesit in relief cu asemenea forma. – Lat. brachiale.

GIUVAIER, giuvaiere (giuvaieruri), s. n. Obiect de podoaba facut (cu arta) din metal pretios (si pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistica); persoana cu deosebite calitati. [Var.: juvaier s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).

INSCULPA, insculpez, vb. I. Tranz. A marca obiectele de metal pretios cu poansonul. – Din fr. insculper.

MERCANTILISM s. n. 1. (Livr.) Spirit negustoresc, interes comercial; (peior.) preocupare, tendinta de a castiga bani prin orice mjloace. 2. Doctrina economica din sec. XV-XVIII, bazata pe principiul ca avutia sociala rezida in acumularea metalelor pretioase si a stocului monetar intern. – Din fr. mercantilisme.

ORFEVRARIE, orfevrarii, s. f. Mestesugul crearii obiectelor de arta aplicata, din metal pretios. ♦ Obiecte prelucrate prin acest mestesug. ♦ Comert cu obiecte fine de aur si de argint. [Var.: orfevrerie, orfaurarie s. f.] – Din fr. orfevrerie.

MARCA, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal pretios, semnul oficial care ii garanteaza calitatea si autenticitatea. 2. Fig. A constitui o nota specifica, o trasatura caracteristica; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate in evidenta, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovada; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafata etc. prin linii, semne; a insemna. 4. (Sport) A obtine unul sau mai multe puncte intr-o competitie, intr-un joc; a inscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai multi jucatori din echipa adversa, pentru a-i impiedica sa intreprinda actiuni ofensive, sau sa marcheze (4). – Din germ. markieren, fr. marquer.

MARCAT², -A, marcati, -te, adj. 1. Care poarta o marca (1). ♦ (Despre obiecte de metal pretios) Care are imprimat semnul oficial de garantie a calitatii si a autenticitatii. ♦ (Despre greutati) Prevazut cu semnul oficial care garanteaza exactitatea masurii indicate. ♦ (Despre cai de comunicatie) Care este prevazut cu marcaj. 2. Fig. (Despre abstracte) Care iese in evidenta; accentuat, pronuntat, distinct, reliefat, nuantat. – V. marca.

VERIGHETA, verighete, s. f. Inel de metal (pretios, fara pietre) purtat ca simbol al legaturii dintre logodnici sau soti. – Veriga + suf. -eta. Cf. ngr. vergheta.

DIADEMA, diademe, s. f. Podoaba in forma de cununa facuta din metal pretios si impodobita cu pietre scumpe, purtata pe cap de suverani, de unii reprezentanti ai bisericii si, in reprezentarile plastice, de anumite divinitati; podoaba facuta din diverse materiale si purtata de femei pe frunte, la numite ocazii. [Pr.: -di-a-] [Var.: (inv.): diadem s. n.] – Din fr. diademe, lat. diadema.

PAFTA, paftale, s. f. 1. Incheietoare ornamentala la haine sau la cingatori, lucrata de obicei din metal (pretios si impodobita cu pietre pretioase). ♦ Cingatoare alcatuita din placi de metal legate intre ele cu lantisoare sau fixate intre ele cu tinte. ♦ Dispozitiv (metalic) de inchidere a unui obiect (carte, cutie etc.). 2. Piesa din tabla de otel folosita pentru fixarea cablurilor pe zidurile cladirilor. – Din tc. pafta.

ARGINT (1) s. n., (2) arginti, s. m. 1. S. n. (Adesea fig.) metal pretios de culoare alba stralucitoare, maleabil si ductil, cu o mare conductibilitate electrica. ♦ Nunta de argint = a douazeci si cincea aniversare a casatoriei cuiva; petrecere organizata cu acest prilej. ♦ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b) fig. om plin de energie. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ban¹, para³. – Lat. argentum.

DISC², discuri, s. n. Taler (circular) de metal (pretios) pe care se strang in biserica, de la credinciosi, bani pentru nevoile cultului sau pe care se pune agnetul (la oficierea casatoriilor). – Din sl. disk(os)u.

FILIGRANA, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal pretios sub forma de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) in timpul fabricarii hartiei. – Din fr. filigraner.

pretios, -OASA, pretiosi, -oase, adj. 1. Care are, reprezinta o mare valoare materiala, spirituala, morala etc.; care este de mare pret, de mare importanta; scump. ◊ metal pretios v. metal. Piatra pretioasa v. piatra. ♦ Pe care cineva il pretuieste, il stimeaza, il iubeste mult. 2. De un rafinament exagerat, cautat; lipsit de simplitate si de naturalete; afectat. [Pr.: -ti-os] – Din fr. precieux, lat. pretiosus, it. prezioso.

PLATINA, (2, 3) platine, s. f. 1. metal pretios de culoare alba-cenusie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil si ductil, foarte rezistent la caldura si la actiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, in tehnica dentara etc. ♦ Negru de platina = platina (1) sub forma de pulbere, folosita in industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de masini care altadata se fabricau din platina (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu sectiune dreptunghiulara, cu dimensiuni mici, care se foloseste ca materie prima la laminarea tablei subtiri. – Din fr. platine.

POLEIALA, poleieli, s. f. 1. Faptul de a polei²; (concr.) strat subtire de metal (pretios) cu care se poleieste² un obiect. ♦ Foaie subtire de staniol folosita ca ambalaj, mai ales pentru unele articole alimentare. ♦ Fig. Ceea ce incearca sa dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare; stralucire aparenta; lustru, spoiala. 2. Cizelare, slefuire, lustruire a unui obiect sau, fig., a unei opere literare, stiintifice etc. [Pr.: -le-ia-] – Polei² + suf. -eala.

POLEIT², -A, poleiti, -te, adj. Acoperit cu un strat subtire de metal (pretios) sau cu un praf de bronz; facut sa straluceasca. ♦ Fig. Invaluit intr-o lumina stralucitoare (aurie sau argintie). – V. polei².

POTIR, potire, s. n. 1. Cupa de metal (pretios) cu gura larga (si cu marginile rasfrante); p. ext. continutul acestei cupe. ♦ Spec. Pahar de aur sau de argint, cu picior, in care se pastreaza cuminecatura la biserica. 2. P. a**l. Parte a unei flori alcatuita din corola si caliciu. – Din sl. potirĩ.

ODOR¹, (1) odoare, s. n. 1. Obiect lucrat dintr-un metal pretios (impodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) pret; giuvaier. (La pl.) Vesminte scumpe si alte obiecte pretioase folosite la serviciile religioase. 2. Fig. Fiinta iubita, pretuita; spec. copil. – Din scr. odor „prada”.

FERECA, ferec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau partial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistenta si durabilitate; a intari un obiect (de lemn) prin legaturi metalice. ♦ A imbraca un obiect cu placi din metal pretios, a impodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanturi, in obezi etc. un om arestat sau condamnat; a incatusa. 3. A incuia, a zavori o usa, o incapere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se inchide sau a se izola in casa, fara sa (mai) vada pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moara spre a le face crestaturi, santuri, zimti. ♦ A face zimti pe muchia unei monede; a zimtui. – Lat. fabricare (apropiat de fier).

FERECAT², -A, ferecati, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau partial cu metal; intarit prin legaturi metalice. ♦ Imbracat sau impodobit cu placi din metal pretios sau cu pietre scumpe. 2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanturi, in obezi (dupa ce a fost arestat sau condamnat). 3. (Despre usi, incaperi) Incuiat, zavorat. 4. Prevazut cu crestaturi, santuri, zimti. – V. fereca.

FINETE, (2, rar) fineturi, s. f. 1. Insusire a ceea ce este fin¹, delicat, placut la aspect, foarte subtire sau de foarte buna calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil si greutatea lui, care indica finetea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal pretios dintr-un aliaj, care exprima finetea (1) aliajului. 2. Fig. Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La pl.; peior.) Rafinament. – Din fr. finesse.

LANT, lanturi, s. n. 1. Sir de verigi, de placi, de zale etc. metalice, unite intre ele pentru a forma un lot, care serveste spre a lega ceva, a transmite o miscare etc. ♦ Instrument format dintr-un sir de vergele groase, cu care se masoara lungimile de teren. ♦ Lucratura simpla facuta cu croseta, care consta dintr-un sir de ochiuri inlantuite. 2. Lant (1) mic, de obicei din metal pretios, servind ca podoaba (la mana, la gat). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legatura puternica; ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 4. Sir continuu de elemente, fiinte, lucruri, stari asemanatoare. ◊ Reactie in lant = reactie care, producandu-se intr-un anumit punct al unui corp, se propaga in toata masa lui, dand nastere unei succesiuni de reactii elementare. Lant cauzal inchis = feedback. ◊ Expr. A se tine lant = a se succeda (in numar mare). ♦ Sir format din mai multi atomi legati intre ei; catena. – Din bg. lanec.

LANTISOR, lantisoare, s. n. Diminutiv al lui lant; lant mic de metal pretios, servind ca podoaba; lantug, lantus, lantusor. ♦ Lucratura sau impletitura cu un singur fir, facuta cu acul sau cu croseta, care are forma unui lant mic. – Lant + suf. -isor.

MEHENGHI, -GHE, (I) mehenghiuri, s. n., (II) mehenghi, -ghe, adj. I, S. n. Piatra cu care se incercau metalele pretioase. II. Adj. (Pop.; adesea substantivat) Priceput, istet, abil; p. ext. smecher, siret: glumet, poznas. – Din tc. mehenk.

METAL, metale, s. n. 1. Nume generic dat oricarui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducator de caldura si de electricitate, maleabil si ductil, de obicei solid la temperatura obisnuita; p. ext. aliaj format din doua sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente si alte materiale etc. ◊ Metal nobil = metal care se gaseste in natura in cantitati mici si care se oxideaza sau se altereaza cu greutate. Metal pretios = aurul, platina si argintul. Metal rar = metal care se gaseste in cantitati mici sau in stare dispersa in scoarta Pamantului. ♦ Fig. Bani. 2. (Pop.; la pl.) Substanta chimica. [Pl. si: (rar) metaluri] – Din fr. metal, germ. Metall.

NOBIL, -A, nobili, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care da dovada de generozitate, de cinste, de spirit de abnegatie; capabil de sentimente inalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onoreaza, care pune intr-o lumina favorabila pe cineva. O actiune nobila. 2. Distins, elegant, desavarsit; gratios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ◊ metal nobil = metal pretios, v. pretios. Gaz nobil = nume dat fiecaruia dintre gazele inerte, incolore si inodore care se gasesc in atmosfera in mici cantitati. II. S. m. si f., adj. (Persoana) care face parte din nobilime (1). – Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble.

ENGOLPION, engolpioane, s. n. Iconita lucrata dintr-un metal pretios sau din smalt, pe care o poarta arhiereii atarnata de gat. [Pr.: -pi-on] – Din ngr. enkolpion.

SARMA, sarme, s. f. 1. 1. Fir metalic (de otel, de arama, de aluminiu etc.) a carui sectiune are dimensiunile transversale mai mici de 16 mm. ◊ Sarma de parchet = sarma de otel cu muchii ascutite, in forma unui ghemotoc, folosita la curatarea parchetelor. 2. (Inv.) Fir de metal pretios. II. (Iht.) Plevusca. – Din ngr. sirma, tc. sirma.

TITLU s. 1. demnitate, rang, (inv.) spita, stat. (I-a acordat ~l de baron.) 2. calitate. (Are ~l de inginer.) 3. titru. (~ al unui metal pretios.)

TITRU s. titlu. (~ al unui metal pretios.)

ARGINT n. metal pretios de culoare alba stralucitoare, meleabil si ductil, cu mare conductibilitate electrica si calorica, avand diferite intrebuintari (la baterea monedelor, in giuvaiergie, in fotografie etc.). Bani de ~. ◊ Nunta de ~ aniversare a douazeci si cinci de ani de la casatorie. ~ viu a) mercur; b) om iute, plin de energie. /<lat. argentum

BRATARA ~ari f. 1) Podoaba (din metal pretios sau alte materiale) in forma de veriga, purtata de femei la incheietura mainii sau pe brat. 2) tehn. Piesa de metal constand din doua sau mai multe bucati care se strang in jurul altor piese pentru a le asambla. 3) Piesa inelara de metal, care serveste la fixarea pe zid a unor tevi, burlane, cabluri si a altor piese suspendate. 4) arhit. Element decorativ inelar in relief, care inconjoara o coloana; brau. [G.-D. bratarii] /<lat. brachiale

COROANA ~e f. 1) Cerc impletit din flori sau frunze, care serveste drept podoaba pentru cap. 2) Cununa de flori care se pune la mormantul cuiva. 3) Podoaba in forma de cerc, facuta din metal pretios, impodobita cu pietre scumpe si purtata pe cap de monarhi, ca semn al demnitatii lor. 4) fig. Forma monarhica de guvernamant; monarhie. 5) Totalitate a ramurilor unui copac. 6) Partea vizibila a dintelui la om. 7) Invelis de metal sau din alt material, in care se imbraca un dinte cariat dupa ce a fost tratat. 8) Marginea superioara a copitei la cal. 9) mat. Suprafata cuprinsa intre doua cercuri concentrice. 10) (in unele tari) Unitate monetara. 11) : ~ solara partea exterioara incandescenta a Soarelui, care se vede ca o aureola in timpul eclipselor totale. 12) : ~ boreala constelatie din emisfera nordica. /<lat. corona

DIADEMA ~e f. 1) Podoaba in forma de cununa, confectionata din metal pretios si impodobita cu pietre scumpe, purtata pe cap de suverani sau de unele fete bisericesti. 2) Obiect de podoaba in forma de cununa, purtat de femei pe cap sau pe frunte (la anumite ocazii). [Sil. di-a-] /<fr. diademe, lat. diadema

DISC² ~uri n. Taler (circular) de metal pretios pe care se strang in biserica, de la credinciosi, bani pentru nevoile cultului si pe care se pun obiecte de cult, cand se oficiaza anumite ritualuri crestine. /<sl. disk[os]u

INEL ~e n. 1) Cerc mic de metal care se pune pe deget ca podoaba. ~ de aur. ~ de argint. ◊ ~ de logodna inel (de metal pretios) care se poarta pe degetul inelar ca simbol al legaturii dintre logodnici sau soti; verigheta. 2) Obiect in forma de cerc, confectionat dintr-un material dur, avand diferite intrebuintari (pentru fixare, agatare, cuplare etc.). ~e pentru perdele. ~ pentru cheie. ◊ ~e de gimnastica dispozitiv pentru gimnastica masculina, alcatuit din doua cercuri de metal dur, suspendate de cate o franghie. 3) Fiecare dintre cercurile unei tulpini sau radacini ale plantei lemnoase, dupa numarul carora se poate constata varsta acestuia. 4) Fiecare dintre segmentele circulare care formeaza corpul unor viermi. /<lat. anellus

LANTISOR ~oare n. Lant mic din metal pretios, folosit ca podoaba. /lant + suf. ~isor

MERCANTILISM n. 1) Doctrina economica, aparuta la inceputul dezvoltarii capitalismului, conform careia avutia statului era identificata cu banii si cu metalele pretioase, iar sursa principala a veniturilor era considerata circulatia marfurilor. 2) Caracter mercantil. /<fr. mercantilisme

ODOR¹ odoare n. 1) Obiect confectionat din metal pretios si pietre scumpe folosit ca podoaba; giuvaier; bijuterie. 2) Obiect de mare valoare. 3) Fiinta iubita. 4) la pl. Vesminte scumpe si obiecte de cult pretioase. /<sb. odor

ORFEVRU ~i m. Lucrator specializat in confectionarea obiectelor de arta aplicata, din metal pretios. [Sil. -vru-] /<fr. orfevre

PODOABA ~e f. 1) Obiect folosit pentru infrumusetare; ornament. 2) Obiect din metal pretios incrustat cu pietre scumpe; giuvaier; bijuterie. 3) fig. Persoana sau obiect cu calitati deosebite (bune sau rele). Buna ~. [G.-D. podoabei] /<sl. podoba

POTIR ~e n. 1) Pahar de metal pretios, cu picior, largit in partea superioara. 2) Continutul acestui pahar. 3) bis. Cupa de aur sau de argint, folosita pentru pastrarea cuminecaturii. 4) bot. Invelis floral alcatuit din caliciu si corola; periant. /<sl. potiri

VERIGA ~gi f. 1) Fiecare dintre inelele unui lant. 2) Piesa in forma de inel, avand diferite intrebuintari tehnice. 3) fig. Parte componenta a unui ansamblu, care serveste drept element de legatura. 4) pop. Inel fara piatra, de obicei din metal pretios, purtat drept simbol al legaturii dintre logodnici sau dintre soti; verigheta. [G.-D. verigii] /<sl. veriga

AMALGAMATOR s.n. (Tehn.) Utilaj pentru extragerea metalelor pretioase din minereuri prin amalgamare. [Et. incerta].

FINETE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este fin; delicatete. 2. (Text.) Raport care se stabileste intre lungimea unui fir si greutatea lui; (p. ext.) calitate superioara a unui fir, a unei tesaturi etc. ♦ Raportul dintre portanta si rezistenta la inaintare a unei aripi sau a unui avion. ♦ Cantitatea de metal pretios dintr-un aliaj, exprimata sub forma de parti la mie. 3. (Fig.) Subtilitate, putere de patrundere; ingeniozitate. / pl. -turi, -ti, var. fineta s.f. / < it. finezza, cf. fr. finesse].

HRISOHEDONISM s.n. Curent de idei care sustinea ca omul poate rezolva orice problema economica cu ajutorul aurului, idealul unei societati sau tari fiind de a avea cat mai mult metal pretios. [< fr. chrysohedonisme, cf. gr. chrysos – aur, hedone – placere].

KOBOLD s.m. Demon familiar, spiridus din mitologia germanica, considerat adesea ca pazitor al metalelor pretioase din pamant. [< fr. kobold, germ. Kobold].

MOZARABA adj.f. Arta mozaraba = arta crestina dezvoltata in Spania in sec. X-XI sub influenta artei islamice, care se caracterizeaza prin arcul in forma de potcoava, ornamentarea fatadei edificiilor cu placi multicolore de ceramica, precum si prin grija pentru impodobirea manuscriselor cu miniaturi pline de verva cromatica si preferinta pentru prelucrarea metalelor pretioase si a fildesului. [Cf. fr. mozarabe, sp. mozarabo < ar. musta'rib – arabizat].

ORICALC s.n. Un fel de metal pretios de care vorbesc vechii autori greci. [< fr. orichalque, cf. gr. oros – munte, chalkos – arama].

VERIGHETA s.f. Inel de metal (pretios) purtat pe deget ca simbol al legaturii dintre logodnici sau soti. [< it. verghetta, dupa veriga].

CUPA¹ s.f. 1. Vas de baut, de obicei mai mult larg decat inalt. ♦ Continutul unui astfel de vas. ♦ (Rar) Caliciu. 2. Vas de metal (pretios) care se acorda castigatorului unei intreceri sportive ca premiu; (p. ext.) intrecere sportiva care se desfasoara pentru un astfel de premiu. 3. Piesa de metal in forma de vas, care, fiind fixata pe un elevator, serveste la ridicarea cerealelor, a pamantului etc. 4. Planta cu tulpina foarte scurta, care face o singura floare albastra-azurie. [< lat. cuppa, cf. fr. coupe].

ETALON s.n. Model, tip cu care trebuie sa se potriveasca, cu care trebuie sa fie conforme unitatile de masura. ♦ Greutate dintr-un metal pretios care serveste drept baza unui sistem monetar. ◊ Etalon-aur (sau -argint) = unitate-tip (de aur sau de argint), a valorilor monetare. [< fr. etalon].

INSCULPA vb. I. tr. A marca (cu un poanson) obiectele de metal pretios. [Cf. fr. insculper, lat. insculpere].

pocosti, pocostesc, vb. IV 1. (inv.; despre picturi) a acoperi cu un strat protector de lac; a pocostui, a vernisa. 2. (reg.; despre obiecte de metal) a acoperi cu un strat subtire de metal pretios; a polei, a sufla. 3. (reg.; despre oua) a incondeia.

pocostit, pocostita, adj. (reg.) 1. (despre obiecte de metal) care a fost acoperit cu un strat subtire de metal pretios; poleit. 2. (despre oua) incondeiat.

pripoite s.n. pl. (inv.) obiecte de arta modelate din metal pretios.

NOBIL, -A adj. 1. Cinstit, generos; ales; bun; curajos. ◊ metal nobil = metal pretios; gaz nobil = fiecare dintre gazele inerte, incolore si inodore care se gasesc in cantitati mici in atmosfera, ca: heliu, neon, argon, kripton. 2. Distins, gratios, elegant. 3. s.m. si f. Care face parte din varfurile privilegiate ale societatii (mai ales in oranduirea feudala); aristocrat. [< lat. nobilis, cf. it. nobile].

PARITATE s.f. 1. Egalitate de numere, numar egal. 2. Egalitate valorica. ♦ Paritate monetara = raportul in greutate dintre cantitatile de metal pur de acelasi fel continut in unitatile monetare a doua tari; paritate valutara = a) continutul de metal pretios al unitatii monetare a unei tari, stabilit prin lege; b) raportul dintre diferitele valute pe baza continutului lor in aur, stabilit prin lege. [Cf. fr. parite, lat. paritas].

PLATINA s.f. 1. metal pretios, alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil si inoxidabil. 2. Nume dat unor piese de forma plana care intra in constructia anumitor aparate. [< fr. platine, cf. sp. platina].

TEZAUR s.n. 1. Cantitate mare de aurarie, de bani, de bijuterii etc.; (p. ext.) avere, bogatie. ♦ Locul unde se gaseste depozitata aceasta bogatie. 2. Totalitatea aurului, a metalelor pretioase, a efectelor etc. aflate in depozitul unei banci de emisie. 3. (Fig.) Ceea ce este foarte pretios, bun, folositor; comoara. ♦ Patrimoniu spiritual rezultat din munca culturala desfasurata de-a lungul veacurilor. [Pron. -za-ur. / < lat. thesaurus, cf. gr. thesauros].

CRISOHEDONISM s. n. curent de idei care sustinea ca omul poate rezolva orice problema economica cu ajutorul aurului, idealul unei societati sau tari fiind de a avea cat mai mult metal pretios. (< fr. chrysohedonisme)

DIADEMA s. f. podoaba din metal pretios, cununa, impodobita cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalitatii sau unele grade ecleziastice. ◊ obiect de podoaba purtat de femei pe frunte in anumite ocazii. (< fr. diademe, lat. diadema)

ETALON s. n. model, tip cu care trebuie sa se potriveasca, sa fie conforme unitatile de masura. ◊ (fig.) ceea ce poate servi ca model. ◊ cantitate determinata dintr-un metal pretios baza a unui sistem monetar. (< fr. etalon)

FINETE s. f. 1. calitatea a ceea ce este fin; delicatete. 2. (text.) raport care se stabileste intre lungimea unui fir si greutatea lui; calitate superioara a unui fir, a unei tesaturi. ◊ raportul dintre portanta si rezistenta la inaintare a unei aripi sau a unui avion, a unui corp cu forme aerodinamice. ◊ cantitatea de metal pretios dintr-un aliaj, exprimata sub forma de parti la mie. 3. (fig.) subtilitate, putere de patrundere; ingeniozitate. (< fr. finesse, it. finezza)

INSCULPA vb. tr. (fin.) a marca (cu un poanson) obiectele de metal pretios. (< fr. insculper, lat. insculpere)

KOBOLD s. m. (mit. germanica) demon familiar, spiridus, pazitor al metalelor pretioase din pamant. (< germ. Kobold)

MONOmetalISM s. n. sistem monetar bazat pe un singur metal pretios. (< fr. monometallisme)

MOZARAB, -A I. adj., s. m. f. (crestin) care si-a pastrat religia in timpul ocupatiei arabe in Spania. II. adj. arta ~a = arta crestina dezvoltata in Spania in sec. X-XI sub influenta artei islamice, caracterizata prin arcul in potcoava, ornamentarea fatadei edificiilor cu placi multicolore de ceramica, precum si prin grija pentru impodobirea manuscriselor cu miniaturi pline de verva cromatica si preferinta pentru prelucrarea metalelor pretioase si a fildesului. (< fr. mozarabe, sp. moz' arabe)

NOBIL, -A I. adj. 1. cinstit, generos, marinimos; ales; bun, curajos. ♦ metal ~ = metal pretios; gaz ~ = fiecare dintre gazele inerte, incolore si inodore, care se gasesc in cantitati mici in atmosfera. 2. distins, gratios, elegant. II. s. m. f. persoana care face parte din nobilime. (< lat. nobilis, germ. nobil, it. nobile, fr. noble)

ORICALC s. n. metal pretios (bronz) la greci si romani, pentru confectionarea de bijuterii si de statui. (< fr. orichalque, gr. oreikhalkos)

PARITATE s. f. 1. egalitate numerica. ◊ (mat.) proprietate a unui numar intreg de a fi divizibil cu 2. 2. echivalenta valorica. 3. valoarea, exprimata in aur, a mai multor unitati monetare. ♦ ~ monetara = raportul valoric dintre cantitatea de metal pretios de acelasi fel continuta in unitatile monetare a doua tari: ~ valutara = exprimarea valorilor paritare intr-o valuta. (< fr. parite, lat. paritas)

PLATINA s. f. 1. metal pretios alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil si inoxidabil. 2. (pl.) dispozitiv prevazut cu contacte electrice care comanda aprinderea in motoarele cu explozie. 3. piesa plana care intra in constructia anumitor aparate. (< fr. platine)

TEZAUR s. n. 1. cantitate mare de bani, de bijuterii, aurarie etc.; (p. ext.) avere, bogatie. 2. totalitatea metalelor pretioase, a efectelor etc. aflate in depozitul unei banci de emisie. ◊ loc unde se pastreaza un asemenea depozit; vistierie. ◊ bani sau obiecte pretioase descoperite intamplator in pamant; comoara. 3. (fig.) tot ceea ce este foarte pretios, iubit, pretuit. ◊ patrimoniu spiritual acumulat de-a lungul veacurilor. 4. totalitatea cuvintelor unei limbi. (< fr., lat. thesaurus)

TEZAURIZA s. m. a strange, a acumula (bani, obiecte din metal pretios). (< fr. thesauriser, lat. thesaurizare)

sirma (-me), s. f. – 1. (Inv.) Fir de metal pretios. – Fir de metal pretios. – 3. Fir metalic. – 3. (Olt.) Fir de matase. Mr. sirma „matase”, megl. sarma „fir metalic”. Ngr. σύρμα (Roesler 576; Cihac, II, 699; cf. Vasmer, Gr., 133), posibil prin intermediul tc. surma, cf. alb. serme, bg. sarma, sb. srma. – Der. sirmar, s. m. (fabricant de obiecte de sirma); sirmulita, s. f. (peste, Leucaspius delineatus).

BALBAREU, Ion (1877-1960, n. Comrat, Basarabia), inginer minier roman. Cercetari in domeniul metalelor pretioase. Primul profesor de metalurgie la Scoala Politehnica din Bucuresti, unde a organizat, in 1920, primul laborator de metalurgie din Romania.

ACOPERIRE, acoperiri, s. f. Actiunea de a (se) acoperi si rezultatul ei. 1. Punere, asezare a unui obiect deasupra altuia cu scopul de a-l inveli, a-l ascunde, a-l apara etc. 2. Fig. (Mil.) Masura speciala de protectie care asigura anumite actiuni (de concentrare sau manevra) ale trupelor. ♢ Expr. A avea acoperire = a fi la adapost de un repros sau de o acuzare, pentru o actiune savarsita conform unor indicatii precise. 3. (Fin.) Posibilitatea de a face fata unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face esalonat. ♦ (Concr.) Fond care serveste la achitarea unei obligatii. ♢ Acoperire in aur = cantitate de metal pretios (si devize) detinuta de banca de emisiune a unei tari, pentru a putea preschimba la cerere bancnotele in bani efectivi (aur).

ARGINT (1) s. n., (2) arginti, s. m. 1. (Adesea fig.) metal pretios, de culoare alba-cenusie stralucitoare. ♦ Nunta de argint = a douazeci si cincea aniversare a casatoriei. ♦ Compus: argint-viu = mercur. 2. (La pl.) Bani. – Lat. argentum.

BRATARA, bratari, s. f. 1. Podoaba in forma de veriga, facuta din metal pretios sau din alt material si purtata de femei la incheietura mainii sau pe brat. ♦ (Pop.) Manseta brodata la maneca camasilor taranesti. 2. Piesa de metal (din mai multe bucati) care se strange in jurul altor piese, pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care serveste la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor; cerc metalic aplicat pe un obiect spre a-l suspenda sau spre a-l intari. 3. (Arhit.) Ornament iesit in relief in jurul unei coloane. – Lat. brachiale.

CIANURI (‹ fr.) s. f. pl. Saruri ale acidului cianhidric. ♦ Cianura de potasiu = sare care se prezinta sub forma de cristale cubice, incolora, solubila in apa; foarte toxica. Cianura de sodiu = sare care se prezinta sub forma de cristale incolore, solubila in apa; foarte toxica; utilizata la extragerea metalelor pretioase din minereuri, ca insecticid si dezinfectant.

alisida si ale- f., pl. e si zi (ngr. alysida, lant). Vechi. Rar azi. Lant de metal pretios ca ornament. V. gatin.

argint n. (lat. argentum, it. argento, pv. argen, fr. argent, vsp. argento). Un metal pretios alb. Moneta [!] de argint: a plati in argint. Pl. arginturi, lucruri de argint, argintarii. Pl. m. Bani de argint: Iuda il vindu pe Hristos pe trei-zeci de arginti. Iubitor de argint, iubitor de bani. Argint viu, mercur. Fig. Om vioi. – Argintu e foarte maleabil si ductil si nu se altereaza in aer. In acide se altereaza cu greu. Se aliaza mai ales cu cupru (ca la monete) si cu mercuru. Se gaseste mai tot-de-a-una amestecat cu sulf, clor, brom, iod s. a. Se afla mine de argint in Suedia, Norvegia, Rusia s. a., dar cele mai bogate-s in Peru si Mexic.

aur n. (lat. aurum, it. sp. oro, pv. aur, fr. or, pg. ouro). Un metal pretios galben lucitor si greu din care se fac monete. Ceia ce luceste ca auru: par de aur (blond). Fig.. Bogatie: setea de aur. Viitor de aur, splendid, fericit. Inima de aur, plina de bunatate. – Auru e cel mai pur, mai ductil si mai maleabil metal. Poate fi redus in foi de grosimea a 1ǀ25,000 de milimetrii. Greutatea apei fiind de 1, a aurului e de 19,32. Se topeste la 1035° si se face verde. Se gaseste mai adese-ori in pamint in stare pura sau nativa in Brazilia, Chile, Mexic, California, Australia si Alaska si putin si in Transilvania. Si unele riuri poarta aur. Un chilogram de aur pur valora 3460 de franci inainte de 1914. E de 15 ori si jumatate mai scump de cit argintu. Auru a fost pentru om tot-de-a-una semnu bogatiii si al puterii. Alchimistii ii atribuiau proprietati supranaturale si se incercau sa prefaca alte metale in aur.

bijuterie f. (fr. bijouterie, d. bijou, giuvaier). Giuvaier, podoaba femeiasca de metal pretios. Lucru elegant si relativ mic: aceasta casa e o adevarata bijuterie. Negot de giuvaieruri.

cizelez v. tr. (fr. ciseler, d. cisel, ciseau, dalta). Daltuiesc, sculptez, gravez, sap (metalele pretioase).

bratare (est) si -ara (vest) f., pl. ari (lat. brachiale, it. bracciale, sp. brazal, pg. bracal. Cp. cu spinare). Ornament de metal pretios ori de altceva pe care-l poarta femeile la brat. Inel sau veriga lata cu care se tine ceva fix (ca coasa pe cosie).

control n., pl. uri sau oale (fr. controle, din contre-role, d. contre, contra, si role, rol, condica). Verificare (pl. uri): controlu casei de bani. Registru p. a verifica alt registru (pl. oale). Marca tiparita pe obiectele de metal pretios (pl. oale). Starea nominala a persoanelor care tin de un corp: ofiter sters din controalele armatei.

controlez v. tr. (fr. controler). Verific. Inscriu in control. Pun marca de control pe obiectele de metal pretios.

APA ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fara gust si fara miros, fiind o combinatie de oxigen si hidrogen. ~ potabila. ~ dura. ◊ ~ chioara se spune despre supe, vinuri etc. care contin prea multa apa si nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fara continut. 2) Masa de lichid (mare, rau, lac etc.). ◊ ~ curgatoare apa care curge pe o albie si se varsa in alta apa. ~ statatoare apa care se aduna in depresiuni (lacuri, balti). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre pretioase, matasuri, metale). 4) Denumire a unor solutii, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regala amestec de acid clorhidric si acid azotic, care dizolva toate metalele. ~ oxigenata amestec de perhidrol cu apa, incolor sau albastru, cu proprietati dezinfectante si decolorante. 5) Secretie a organismului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ~ la plamani. ◊ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lasa cuiva gura ~ a avea pofta de ceva. [G.-D. apei] /

pretios adj. 1. nobil. (metal ~.) 2. v. scump. 3. bogat, luxos, scump. (Haine ~oase.) 4. v. important.

BIJUTERIE, bijuterii, s. f. Obiect de podoaba facut din metal nobil (si pietre pretioase); giuvaer. ♦ Magazin specializat in confectionarea si vanzarea giuvaerurilor. – Din fr. bijouterie.

BIJUTERIE, bijuterii, s. f. Obiect de podoaba facut din metal nobil (si pietre pretioase); giuvaer. – Fr. bijouterie.

MONTURA, monturi, s. f. Piesa sau parte a unui sistem tehnic in care se monteaza o alta piesa a acestuia. ♦ Spec. Mod de fixare a pietrelor pretioase intr-o bijuterie; garnitura de metal care fixeaza o piatra pretioasa intr-o bijuterie sau care adaposteste mecanismul unui ceasornic. – Din germ. Montur, fr. monture.

CABOSON s.n. 1. Piatra (semi)pretioasa fara fatete, montata in metal (filigranat). 2. (Arhit.) Ornament mic de piatra incrustat intr-o fatada. [< fr. cabochon].

FATETA, fatete, s. f. 1. Fiecare dintre fetele (slefuite ale) unei pietre pretioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ Fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrari, care impreuna alcatuiesc un ansamblu. 2. (In sintagma) Fateta de cutit = tesitura a muchiei taietoare la cutitele de prelucrare prin aschiere. 3. (Tipogr.) Placa de fonta care serveste ca fundament pentru un cliseu sau pentru o placa de stereotipie. – Din fr. facette (refacut dupa fata).

MONTURA s. f. parte dintr-un dispozitiv tehnic in care se monteaza o piesa. ◊ piesa de metal in care sunt fixate pietrele pretioase ale unei bijuterii. (< fr. monture, germ. Montur)

CASETA, casete, s. f. Cutie in care se pastreaza bani sau mici obiecte (pretioase). ♦ Cutie de lemn sau de metal, cu un perete mobil, in care se introduce placa sau filmul pe care se fotografiaza. – It. cassetta.

CABOSON s. n. 1. piesa (semi)pretioasa fara fatete, montata ca podoaba in metal (filigranat). 2. (arhit.) ornament mic de piatra incrustat intr-o fatada. (< fr. cabochon)

CABOSON, cabosoane, s. n. 1. Piatra pretioasa sau semipretioasa fara fatete, fixata intr-o montura de metal. 2. (Arhit.) Ornament mic de piatra incrustat intr-o fatada. – Din fr. cabochon.

BORT (‹ fr. {i}) s. n. Varietate de diamant translucid, puternic colorat, cu luciu gras, cristalizat sub forma de concretiuni neregulate sau ca granule sferice cu structura radiala, fibroasa si numeroase imperfectiuni (din care cauza nu este folosit ca piatra pretioasa). Este utilizat la fabricarea sapelor de foraj si a uneltelor pentru prelucrarea metalelor.

CASETA, casete, s. f. 1. Cutie in care se pastreaza bani sau mici obiecte (pretioase) sau care protejeaza anumite elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiaza. 2. Cutie anexa a camerelor de luat vederi, in interiorul careia se afla pelicula cinematografica. 3. Despartitura a unei case¹ tipografice. 4. Anunt cu chenar, folosit la tiparirea numelor si adreselor, in anuare, carti de telefon etc. 5. Indicatie pusa, de obicei, la sfarsitul unei carti si care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tiparirii etc.). 6. Constructie standardizata compacta din material plastic, in care se afla montata banda magnetica (subtire si ingusta). ◊ Caseta video = videocaseta. 7. (Med.) Partea metalica a puntii protetice dentare. – Din it. cassetta, fr. cassette.

pretios ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care are pret mare; de mare valoare; care nu poate fi apreciat; inapreciabil; inestimabil. metal ~. Opera ~oasa. ◊ Piatra ~oasa piatra scumpa, nestemata. 2) (despre persoane) Care se caracterizeaza printr-un rafinament exagerat; fara simplitate si naturalete. [Sil. -ti-os] /<fr. precieux, lat. pretiosus, it. prezioso

DIAMANT s.n. 1. Varietate cristalina si transparenta a carbonului, care are cea mai mare duritate dintre toate mineralele; se foloseste ca piatra pretioasa, ca abraziv etc. 2. Unealta formata dintr-o bucatica de diamant (1) fixata pe un suport cu maner, care se foloseste la taiatul sticlei. ♦ Lingurita de metal cu suprafata exterioara acoperita cu tandari fine de diamant (1), folosita in dentistica. 3. Corp mic de litera. 4. Varf de ancora. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. diamant, germ. Diamant < gr. adamas].

DIAMANT s. n. 1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor si transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatra pretioasa, ca abraziv etc. 2. unealta formata dintr-o bucatica de diamant (1) fixata pe un suport cu maner, care se foloseste la taiatul sticlei. ◊ lingurita de metal cu suprafata exterioara acoperita cu tandari fine de diamant (1), folosita in dentistica. 3. cel mai mic corp de litera de tipar. 4. extremitatea inferioara a fusului unei ancore. (< fr. diamant, /3/ germ. Diamant)