BARIU s. n. Element chimic, metal moale, alcalino-pamantos, de culoare alba-argintie, ai carui compusi se intrebuinteaza la fabricarea vopselelor, a sticlei si in pirotehnie. – Din fr. baryum.

CERIU s. n. Element chimic, metal moale, ductil si stralucitor, folosit, in aliaj cu lantan si fier, la fabricarea pietrelor de brichete, a gloantelor si a proiectilelor. – Din fr. cerium.

GALIU s. n. Element chimic, metal moale, ductil, de culoare cenusie, folosit la fabricarea unor termometre care masoara temperaturi inalte sau (ca aliaj) la fabricarea tranzistoarelor, la construirea oglinzilor optice etc. – Din fr. gallium.

MAGNEZIU s. n. Element chimic, metal moale, usor, de culoare alba-argintie, maleabil si ductil, folosit la fabricarea aliajelor usoare, in metalurgia nichelului, in fotografie etc. – Din fr. magnesium.

CUZINET, cuzineti, s. m. 1. Piesa inelara sau din doua bucati semiinelare din metal moale, care imbraca in interior lagarul si vine in contact direct cu fusul sau axul unei masini. 2. Element de constructie confectionat din beton armat, piatra dura etc. asezat intre un bloc de fundatie si un stalp si avand ca scop transmiterea greutatii la blocul de fundatie respectiv. – Din fr. coussinet.

SODIU s. n. Element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, maleabil si ductil, foarte reactiv; natriu. – Din fr. sodium.

NIT ~uri n. Tija (de metal moale) cu floare mare la un capat, folosita la imbinarea a doua piese prin turtirea celuilalt capat (de obicei, batandu-l cu ciocanul). /<germ. Niet

PLUMB² ~i m. 1) mai ales la pl. Proiectil mic de metal la armele manuale de foc; glont. 2) Bucatica de metal moale, in forma de disc, folosita la sigilarea diferitelor obiecte sau marfuri. 3) Greutate care serveste ca lest. /<lat. plumbum

SODIU s.n. Element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, foarte reactiv; natriu. [Pron. -diu. / < fr. sodium].

BARIU s. n. metal moale, alcalino-pamantos, de culoare alba-argintie, la fabricarea vopselelor, a sticlei etc. (< fr. baryum)

CADMIU s. n. metal moale, alb-argintiu, asemanator cu zincul. (< fr. cadmium)

GALIU s. n. metal moale alb-cenusiu, foarte usor fuzibil. (< fr. gallium)

SODIU s. n. element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, foarte reactiv; natriu. (< fr. sodium)

TALIU s. n. metal moale, alb-albastrui, asemanator cu plumbul, folosit la elaborarea unor aliaje. (< fr. thallium)

CADMIU s. n. metal moale, alb-argintiu, asemanator cu zincul, folosit, sub forma de aliaje, in medicina, in tehnica etc. – Din fr. cadmium.

BARIU n. metal moale, alb-argintiu, folosit sub forma de compusi in industria vopselelor, a sticlei, in medicina etc. [Sil. ba-riu] /<fr. baryum

CADMIU n. metal moale de culoare alb-argintie, folosit, mai ales, pentru obtinerea unor aliaje. [Sil. cad-miu] /<fr. cadmium

CERIU n. metal moale, lucios, intrebuintat in aliaje, la fabricarea pietrelor de bricheta, a gloantelor si proiectilelor trasoare etc. [Sil. ce-riu] /<fr. cerium

COSITOR¹ n. metal moale, alb-argintiu, maleabil si ductil, intrebuintat la acoperirea altor metale, pentru a le feri de coroziune, si la fabricarea tinichelei; staniu. /<sl. kositeru

GALIU n. metal moale, de culoare argintie, folosit la fabricarea termometrelor pentru temperaturi inalte, a oglinzilor optice si la confectionarea plombelor dentare. /<fr. gallium

SAMARIU n. metal moale, argintiu, intrebuintat in reactoarele nucleare. /<fr. samarium

STANIU n. metal moale, alb-argintiu, maleabil si ductil, intrebuintat la spoirea altor metale pentru a le proteja de coroziune si la fabricarea tinichelei; cositor. /<lat. stannum, stagnum, it. stagno

TALIU n. metal moale, alb-albastriu, cu diferite intrebuintari (la confectionarea sticlei optice, a semiconductoarelor). /<fr. thallium

BARIU s.n. metal moale, alcalino-pamantos, de culoare alba-argintie, ai carui compusi se intrebuinteaza la fabricarea vopselelor, a sticlei etc. [Pron. -riu, var. barium. / < fr. baryum].

CADMIU s.n. metal moale, de culoare alba-argintie, care se aseamana cu zincul. [Pron. -miu, var. cadmium s.n. / < fr. cadmium].

GALIU s.n. metal moale alb-cenusiu, intrebuintat la fabricarea termometrelor pentru temperaturi mari, in dentistica etc. [Pron. -liu. / < fr. gallium, cf. germ. Gallium].

BARIU s. n. metal moale, alcalino-pamantos, de culoare alba-argintie, ai carui compusi se intrebuinteaza la fabricarea vopselelor, a sticlei si in pirotehnie. – Fr. baryum (< gr.).

CADMIU s. n. metal moale, alb-lucitor, asemanator cu zincul; se intrebuinteaza, sub forma de aliaje, in medicina, in tehnica etc. [Pr.: -mi-u] – Fr. cadmium.

CERIU s. n. metal moale, ductil si stralucitor, cu numeroase intrebuintari in industrie. – Fr. cerium.

KALIU s.n. metal alcalin moale, de culoare alba-argintie, foarte reactiv, care in natura se gaseste sub forma de saruri si se intrebuinteaza ca ingrasamant agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liu pron. -liu; art. kaliul; simb. K] (din germ. Kalium < lat. kali [din salsola kali = saricica, ciurlan, planta din care, prin ardere, se obtinea soda] < ar. qalī, forma vulg. din qily = saricica; cenusa rezultata in urma arderii ei; v. si alcaliu) [def. NODEX; etim. TLF]

CESIU n. metal alcalin moale, de culoare alba, folosit la fabricarea elementelor fotoelectrice. [Sil. ce-siu] /<fr. cesium

KALIU n. metal alcalin moale, de culoare alba-argintie, foarte reactiv, care in natura se gaseste sub forma de saruri si se intrebuinteaza ca ingrasamant agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liui /< germ. Kalium

NATRIU n. metal alcalin, moale, alb-ar-gintiu, foarte activ din punct de vedere chimic, cu diferite intrebuintari in instalatiile nucleare, in metalurgie, ca reducator; sodiu. /<fr. natrium

POTASIU n. metal alcalin moale, alb-argintiu, aflat in natura sub forma de saruri, avand proprietati chimice pronuntate si fiind intrebuintat, mai ales, la fabricarea ingrasamintelor agricole si a sticlei; kaliu. /<fr. potassium

SCANDIU n. metal rar, moale, argintiu cu nuanta galbuie, intrebuintat, mai ales, ca indicator radioactiv. [ Sil. scan-diu] /< germ. Skandium, fr. scandium

SODIU n. metal alcalin, moale, alb-argintiu, foarte activ din punct de vedere chimic, fiind intrebuintat in instalatiile nucleare, in metalurgie, ca reducator; natriu. /<lat., fr. sodium

CERIU s.n. metal stralucitor, moale si ductil din familia pamanturilor rare. [Pron. -riu. / < fr. cerium < Ceres – zeita agriculturii la romani].

CERIU s. n. metal stralucitor, moale si ductil, din familia lantanidelor. (< fr. cerium)

CESIU s. n. Element chimic, metal alcalin monovalent, moale, alb, care se gaseste in cantitati foarte mici alaturi de potasiu si se foloseste la fabricarea celulelor fotoelectrice. – Din fr. cesium.

ZINC s.n. metal alb-albastrui, moale, maleabil si ductil, usor fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje, la zincarea otelurilor etc. [Simb. Zn] (din fr. zinc)

PLUMB¹ n. metal greu si moale, cenusiu-albastrui, foarte maleabil si ductil, avand diferite intrebuintari (in industria chimica, la confectionarea acumulatoarelor etc.). ◊ Ca ~ul foarte greu. Apa de ~ solutie de acetat de plumb, intrebuintata, mai ales, in medicina. Alb de ~ ceruza. /<lat. plumbum

RINDEA ~ele f. 1) Unealta de tamplarie formata dintr-un corp (de lemn sau de metal) in care este fixat un cutit (sau mai multe), folosita la prelucrarea prin aschiere a lemnu-lui. ◊ A da la ~ a rindelui; a gelui. 2) Unealta de lacatusarie, folosita pentru netezirea pie-selor confectionate dintr-un metal sau aliaj moale. [Art. rindeaua] / < turc. rende

STANIU s.n. metal alb-argintiu, moale, maleabil si ductil; cositor. [Pron. -niu. / < lat. stannum, cf. it. stagno, germ. Stannum].

CALCIU s. n. 1. metal alcalino-pamantos, moale, alb-argintiu. 2. medicament continand calciu (1). (< fr. calcium)

CESIU s. n. metal alcalin monovalent, moale, asemanator cu potasiul. (< fr. cesium, cf. lat. caesius, verzui)

INDIU s. n. metal alb-argintiu, moale, maleabil, asemanator cu aluminiul, care se gaseste in blenda. (< fr. indium)

STANIU s. n. metal alb-argintiu, moale, maleabil si ductil, la elaborarea unor aliaje, a staniolului; cositor. (< it. stagno, lat. stannum)

BARIU (‹ fr. {i}; gr. barys „greu”) s. n. Element chimic (Ba,. nr. at. 56, m. at. 137,34, p. t. 727ºC, p. f. 1696ºC) din grupa metalelor alcalino-pamintoase, moale, alb-argintiu. Se gaseste in natura numai sub forma de combinatii. Functioneaza in starea de valenta doi. Compusii sai se folosesc la fabricarea unor pigmenti minerali, a sticlelor optice etc. A fost descoperit de H. Davy, in 1808.

CALCIU (‹ fr. {i}; {s} lat. calc- „var”) s. n. Element chimic (Ca; nr. at. 20, m. at. 40,08, p. t. 842-848ºC; p. f. 1.439ºC), metal alb-argintiu, moale, din familia metalelor alcalino-pamintoase. Se gaseste in natura numai sub forma de combinatii (calcar, gips etc.). Se prepara prin electroliza unui amestec de clorura de calciu anhidra si fluorura de calciu. In combinatii functioneaza in starea de valenta. 2. Face parte din compozitia organismului animal, avind un rol plastic in formarea tesutului osos. Compusii sai au multiple utilizari in constructie, in industrie etc. si in terapeutica (pentru recalcificare, ca antialergic si sedativ). A fost descoperit (1808) de H. Davy si J.J. Berzelius.

CESIU (‹ fr. {i}; {s} lat. caesius „verde”) s. n. Element chimic (Cs; nr. at. 55; m. at. 132,905, p. t. 28,5 ºC; p. f. 690 ºC) din grupa metalelor alcaline, alb, moale; se aprinde in aer, reactioneaza cu apa prin explozie. Intrebuintat la fabricarea celulelor fotoelectrice, in generatoare, in lasere cu gaz. A fost descoperit de R. Bunsen si G.R. Kirchhoff in 1860.

INDIU (‹ fr. {i}; {s} lat. indium) s. n. Element chimic (In; nr. at. 49, m. at. 114,82, p. t. 156,4ºC, p. f. 2.109ºC), metal alb-cenusiu, moale; se gaseste in natura, in cantitati mici, in blenda. A fost descoperit de F. Reich si H. Th. Richter (1863). Intra in compozitia unor aliaje usor fuzibile, de lipit, aliaje dentare, a semiconductoarelor.

TALIU (‹ fr. {i}; {s} gr. thallos „ramura”) s. n. Element chimic (Tl; nr. at. 81, m. at. 204,38, p. t. 303,6ºC, p. f. 457ºC, gr. sp. 11,85). Este un metal alb-albastrui, moale. Se extrage din minereurile de sulfuri si este folosit, intre altele, alaturi de staniu si plumb, pentru producerea unor aliaje cu grad ridicat de rezistenta. A fost descoperit de W. Crookes in 1861 prin analiza spectrala in reziduurile de fabricatie a acidului sulfuric. Izolat de Claude Lany in 1862.

cadmiu n., (d. cadmie). Chim. Un metal alb bivalent, moale, maleabil si foarte ductil. E analog cositorului, se topeste la 315° si ferbe [!] la 770° dind niste vapori veninosi. Sulfura lui (CdS) e galbena si se intrebuinteaza in pictura. Descoperit de Stromeyer si Hermann la 1818.

LITIU s.n. metal alcalin alb-argintiu, moale si foarte usor, care se gaseste numai in sarurile unor ape minerale, in tutun sau in sfecla. [Pron. -tiu. / < fr. lithium].

LITIU s. n. metal alcalin, alb-argintiu, moale si foarte usor, sub forma de alumosilicati. (< fr. lithium)

LITIU s. n. Element chimic din familia metalelor alcaline, de culoare argintie, moale si foarte usor, existent in natura numai sub forma de saruri si utilizat in medicina, fotografie, electrotehnica etc. – Din fr. lithium.

RINDEA, rindele, s. f. Unealta compusa dintr-unul sau mai multe cutite fixate cu ajutorul unor pene intr-un corp de lemn, cu care se executa, manual sau mecanizat, netezirea si fasonarea pieselor de lemn prin aschiere. ◊ Loc. vb. A da la rindea = a prelucra cu rindeaua; a gelui, a rindelui. ♦ Unealta folosita la netezirea unor piese facute dintr-un metal sau dintr-un aliaj moale. [Var.: (reg.) randea s. f.] – Din tc. rende.

BROSA, brosez, vb. I. Tranz. 1. A lega impreuna colile sau foile unei brosuri, ale unei carti, ale unui caiet etc. (punandu-le intr-o coperta moale). 2. A prelucra prin aschiere o piesa de metal, gaurind-o sau santuind-o. – Din fr. brocher.

BROSA, brosez, vb. I. Tranz. 1. A coase impreuna colile unei brosuri, ale unei carti, ale unui caiet etc., punandu-le intr-o coperta moale. 2. A prelucra prin aschiere o piesa de metal, gaurind-o sau santuind-o. ◊ Masina de brosat = masina de aschiere care serveste la gaurirea sau la santuirea pieselor metalice. – Fr. brocher.

moale¹ moi adj. 1) Care isi modifica usor forma la apasare; care permite afundarea obiectului ce apasa. Paine ~. Pamant ~. 2) Care este putin rezistent; lipsit de duritate. metal ~. Lemn ~. Piatra ~. 3) Care nu este consistent. ◊ Ou ~ ou care, fiind fiert putin, si-a pastrat galbenusul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care contine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzatie placuta la pipait. Par ~. Piele ~. ◊ Apa ~ apa care contine putine saruri. Vin ~ vin placut la gust si fara tarie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simti bine; a avea neplaceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; catifelat. ◊ Consoana ~ consoana palatalizata. 7) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; care nu este tipator; palid. 8) (despre lumina) Care este placut vazului; care nu luceste. 9) (despre iarna) Care este fara friguri mari; blanda. 10) (despre mers, pasi etc.) Care aproape ca nu este simtit. ◊ A o lasa mai ~ a inceta de a mai pretinde ceva in mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e

DEGETAR, degetare, s. n. 1. Capacel din metal sau din material plastic, care se poarta, la cusut, pe degetul cu care se impinge acul pentru a-l feri de intepaturi. 2. Planta erbacee veninoasa, cu frunze acoperite cu peri moi, cu flori mari, galbene sau rosii-purpurii; degetarita, degetel (Digitalis ambigua). – Deget + suf. -ar.