GURU s. m. invar. (Livr.) Intelept, filozof, mentor spiritual; p. restr. preot al diverselor secte hinduse. – Din engl. guru, fr. gourou.

GURU s. m. 1. preceptor religios la brahmani. 2. mentor spiritual. (< fr., engl. guru)

mentor, mentori, s. m. Conducator spiritual, povatuitor, indrumator; preceptor, educator. ♦ Altoi dintr-o planta batrana grefat pe o planta tanara pentru a-i transmite acesteia insusirile sale. – Din fr., lat. mentor, germ. mentor.

mentor ~i m. Indrumator spiritual experimentat. /<fr., lat. mentor, germ. mentor