FALUS s.n. (Ant.) Reprezentare a membrului viril, care se purta la anumite ceremonii si sarbatori; (p. ext.) membru viril. [< fr., lat. phallus, gr. phallos].

baros (baroase), s. n. – Ciocan mare al fierarilor. Tig. baro „mare, important”, bares „foarte, extrem de” (Miklosich, Zig., 177; Hasdeu 2536; Graur, 124-6; Galdi, Dict., 226), de unde provine si sp. bari „excelent” (cf. Corominas, I, 408). Der. baroi, s. m. (persoana importanta, zeflemea adresata tiganilor); baraon, s. m. (zeflemea adresata tiganilor), hapax al lui Ispirescu, ce pare a proveni din contaminarea cu faraon; barosan, adj. (important, imponent, care se bucura de consideratie), pe care Gaur il explica prin tig. baro san „esti mare”, si Iordan, BF, 274, prin baros -an, cf. Graur, BL, IV, 196; barosan, s. m. (persoana importanta; Arg., agent de politie); barosanie, s. f. (grandoare); barosaneste, adv. (minunat, magnific); barosani, vb. (a se imbogati); boroi, s. m. (tigan); baragladina, s. f. (tigan, zeflemea sau formula de adresare depreciativa), comp. din baro si bg. gladen „flamind” (DAR) sau gadina „vietate, animal” (dupa ipoteza foarte riscanta a lui Philippide, Viata rom., I, 1916, p. 216, der. de la baranga); baron, s. n. (membru viril), cf. Juilland 157.

ciuca (-ci), s. f. – 1. Culme, pisc, virf. – 2. Tinta, obiectiv. – Mr., megl. ciuca. Cuvint care apare in toate limbile balcanice, cf. ngr. τσούϰα „tumul, gorgan”, alb. cuka „culme”, bg. cuka „colina”, sb. cuca „coasta inalta si povirnita”, mag. csucs „virf”. Unica explicatie care pare posibila este cea a unei creatii expresive, care ar explica numai aceste coincidente; cf. cioc, cu acelasi sens de „virf” (cf. Capidan, Dacor., II, 462, care recunoaste identitatea ambelor creatii, dar le reduce la alb. cuka). Celelalte explicatii par insuficiente. Philippide, Bausteine, 53 (cf. Philippide, II, 706; Rosetti, II, 114), se referea la gr. ϰύϰλος „cerc”, care este greu de admis. DAR presupune pastrarea unui cuvint autohton si Lahovary 323, a unui termen anterior indoeurop. In plus, DAR considera sensul 2 drept cuvint diferit, pe care il pune in legatura cu suca, mag. szuka „catea in calduri.” Sensul de „tinta” este normal, daca ne gindim ca de obicei tintele, de ex. cele pentru arcasi, trebuiau sa fie asezate pe vreo inaltime. Der. ciuc (pl. ciuchi sau ciuci), s. m. (smoc de par), refacut de la cioaca-cioc (Byck-Graur 28 se gindesc ca este un sing. refacut pe baza lui ciucuri); ciuci, s. m. pl. (paste fainoase, in forma de taitei), pe care Graur 140 il deriva din tig. cuci „membru viril”, probabil pentru ca l-a glosat gresit, prin chiftele in forma de cirnat. Cf. ciucure.

PRIAP s. m. membru viril in e*****e. (< fr. priape, gr. priapos)

nod (noduri), s. n. – 1. Loc de legatura a doua fire, a doua fisii de pinza etc. – 2. Legatura dintre ram si trunchi. – 3. Umflatura, tumoare. – 4. Articulatie. – 5. Mila marina. – 6. Intriga, centru de actiune. – 7. (Arg.) Portofel. – Mr., megl. nod. Lat. nodus (Puscariu 1187; Candrea-Dens., 1235; REW 5948), cf. it. nodo, fr. noeud, cat. nou, sp. nudo, port. no, alb. nue. – Der. noada, s. f. (coccis), ca neg-neaga, tol-toala, tep-teapa etc., cf. mr. noada „membru viril” (de la un lat. *noda, dupa Candrea-Dens., 1236 si Pascu, I, 128; din lat. nodus incrucisat cu coada, dupa Iordan, Dift., 189; din lat. nates „fese, buci”, incrucisat cu coda, dupa Tiktin), ideea unei asocieri cu coada fiind evidenta, cf. cuvintul urmator; Nodea, s. m. (nume propriu pentru demon), cf. si alt nume popular al sau Codea); nodei, s. n. (inv., articulatie; rotula), cu suf. -ei, cf. grindei (din lat. nodellus, dupa Scriban); nodit, s. n. (Olt., rotula); nodolan, s. n. (Banat, fluierul piciorului), prin incrucisarea cu sodolan; nodos, adj. (cu noduri); noduros (var. nodoros), adj. (nodos), cf. it. nodoroso, nodoso; nodulet, s. m. (mucos, tingau); nodut, s. m. (ghiocel, Galanthus nivalis); inoda, vb. (a face un nod; a lega; a improviza; a rasoli; refl., a se atasa, a indragi, a lega prietenie; (despre ciini) a se cupla), der. intern sau lat. innodare (Mon. Germ. hist., XXXIV), dupa Candrea-Dens., 1238 si DAR, din lat. nodare; desnoda, vb. (a dezlega, a desface; a bate pe cineva, a parui).

decalota vb. tr. 1. A descoperi membrul viril prin darea inapoi a preputului. 2. A indeparta chirurgical calota craniana. (< fr. decalotter)

DECALOTA vb. I. tr. (Med.) 1. A descoperi membrul viril prin darea inapoi a preputului. 2. A indeparta chirurgical calota craniana. [< fr. decalotter].

belengher (-re), s. n. – (Arg.) membru viril. Tig. pelo „testicul”, prin intermediul tig. pelenghero „cartof” (Bogrea, Dacor., II, 651; Graur 128; Juilland 158).

PRIAPISM s.n. Stare de e*******e continua a membrului viril, fara a fi insotita de voluptate sau de e********e. [Pron. pri-a-. / < fr. priapisme].

c*inac (-ce), s. n. – 1. Articulatie in general. – 2. Glezna. – 3. Zar. – 4. Sfoara de care se leaga o greutate sau o piatra, si care se foloseste la pescuit sau pentru a cobori zmeul. – 5. Contragreutate. – 6. membru viril. – 7. Flacau, june. Tc. kainak „articulatie” (Seineanu, II, 141), cf. bg. kojnak si c*i.

cosor (cosoare), s. n. – 1. Cutit scurt. – 2. Planta (Ceratophyllum demersum). – 3. Varietate de aloe (Stratiodes aloides). – 4. (Arg.) membru viril. – Mr., megl. cosor. Sl. kosori, der. de la kosa „coasa” (Miklosich, Lexicon, 305; Cihac, II, 74; Conev 66; Vaillant, BL, XIV, 14); cf. bg. koser, sb. kosor, slov. koser, rus. kosori. – Der. cosori (var. incosori), vb. (a taia; a lovi; a imboldi, a atita, a irita; Arg., a copula).

FALOPLASTIE s. f. refacere chirurgicala a membrului viril. (< engl. phalloplasty)

PRIAPISM s. n. stare de e*****e prelungita, dureroasa, a membrului viril, neinsotita de voluptate sau de e********e. (< fr. priapisme)