PRENUME, prenume, s. n. Nume care se da unui om la nastere si care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiasi familii; nume de botez. – Din fr. prenom, lat. praenomen (dupa nume).

PATRONIM ~e n. Nume purtat de membrii aceleiasi familii si transmis de la parinti la copii; nume de familie. /<fr. patronyme

CIMOTIE ~i f. pop. Persoana inrudita prin alianta cu alta persoana; membru al aceleiasi familii; ruda; neam. ◊ Cu toata ~a cu toti ai casei; cu toata familia. [Art. cimotia; G.-D. cimotiei; Sil. -ti-e] /<ung. csimota

POJIJIE ~i f. 1) reg. Avut al unei gospodarii. 2) Persoana care se afla in legatura de sange sau prin alianta cu alta persoana; membru al aceleiasi familii; neam; ruda. [G.-D. pojijiei] /cf. ucr. pozyvu, rus. poziva

H********E s. f. dezvoltare a unei tulburari genetice la aceeasi varsta a membrilor unei familii. (< fr. h*********e)

PARTIDA s. f. 1. desfasurare completa a unui joc. ◊ indeletnicire placuta in grup, organizata din timp. 2. (proiect de) casatorie; (p. ext.) persoana vizata. 3. sistem de contabilitate pe categorii de operatii economice. ◊ cont. 4. cantitate de marfuri vandute sau cumparate o data. 5. (muz.) parte dintr-o compozitie executata de unul dintre membrii unui ansamblu sau de un grup la unison; grup de instrumente din aceeasi familie, apartinand unui ansamblu, care executa aceasta parte. (< ngr. partida, it. partita)

DINASTIE s. f. 1. familie ai carei membri se succed ereditar la conducerea unui stat; sir de suverani apartinand unei asemenea familii. 2. succesiune de personalitati a aceleiasi familii. (< fr. dynastie, gr. dynasteia, putere)

TOKUGAWA [tokugaua], familie nobiliara japoneza, ramura a clanului Minamoto. Membri ai acestei familii au fost shoguni intre 1603 si 1867, promovand o politica de mentinere a randuielilor feudale si de izolare a Japoniei. In acelasi timp, epoca T. a insemnat pentru Japonia o perioada de mare stabilitate politica, prosperitate economica si inflorire culturala. Mai importanti: Ieyasu (1603-1605/1616), fondatorul dinastiei; Iemistu (1623-1651); Ienobu (1709-1712); Yoshimune (1716-1745).

LENES, -A, lenesi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Om) caruia ii lipseste dorinta, placerea de a munci, de a fi activ, caruia ii e lene; (om) trandav. 2. Adj. Care tradeaza, exprima lene. Gesturi lenese. ♦ Care este domol, incet. Mersul lenes al melcului. 3. S. m. (La pl.) familie de animale mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevazute cu gheare puternice si arcuite, care se misca incet si stau zile intregi agatate pe aceeasi creanga (Bradypodidac); (si la sg.) animal din aceasta familie. – Lene + suf. -es. (2) Calc dupa fr. paresseux, germ. Faultier.

CLAN (‹ fr., engl.) s. n. 1. Grup de familii inrudite la popoarele celtice; p. ext. comunitatea umana din comuna primitiva, compusa din indivizi uniti prin legaturi de rudenie si de limba; ginta, trib. ◊ (SOCIOL.) C. totemic = trib primitiv intemeiat pe apartenenta tuturor membrilor la acelasi totem. 2. (MAT.) Multime K nevida de parti ale unei multimi E, cu proprietatea ca oricare ar fi doua multimi din K reuniunea si diferenta lor apartin lui K. ◊ C. borelian = c. K avind proprietatea ca reuniunea unui numar infinit de multimi din K apartine lui K; corp borelian. 3. (Peior.) Clica.