ACADEMIA ROMANA, cel mai inalt for stiintific si cultural al tarii, infiintat la 1 apr. 1866, in timpul locotenentei Domnesti, sub numele de „Societatea literara Romana”, cu scopul de a stabili ortografia si de a elabora si publica dictionarul si gramatica limbii romane. Si-a inaugurat efectiv activitatea la 1 aug. 1867 cind, o data cu adoptarea statutelor, a devenit „Societatea Academica Romana”. Era organizata in 3 sectiuni: literar-filologica, istorico-arheologica si a stiintelor naturale, fiecare cu cite 12 membri titulari, 20 de corespondenti si un numar nelimitat de membri de onoare romani si straini. Printre membrii societatii in 1866-1867 (reprezentanti ai tututor provinciilor locuite de romani): V. Alecsandri, C. Negruzzi, I. Heliade Radulescu, A. Treboniu Laurian (Vechiul Regat), T. Cipariu, G. Baritiu (Transilvania), A. Hurmuzachi (Bucovina), I. Caragiani (Macedonia). La 29 mart. 1879 societatea este declarata, prin lege, institutie nationala, devenind „Academia Romana”. Sub egida ei, s-au studiat primele scrieri in limba romana, s-au tiparit documente istorice, s-au publicat numeroase studii de istoriografie, de fizica, matematica, chimie, medicina, biologie, geografie etc., editii critice, precum si cataloage si bibliografii. In perioada 1948-1965 poarta denumirea de Academia Republicii Populare Romane, iar din 1965 pana in 1990, aceea de Academia Republicii Socialiste Romane. In ultimele decenii, A. si-a pierdut treptat autonomia, ceea ce a facut ca activitatea ei sa fie sub nivelul aceleia din perioada anterioara, cind, pe linga realizarile legate de ortografia, gramatica si dictionarul limbii romane, a avut un rol major in promovarea si dezvoltarea stiintei si culturii romanesti. Incepind cu data de 5 ian. 1990, A. si-a recapatat vechea denumire si functioneaza in prezent cu 12 sectii stiintifice. Pe linga sectii au fost constituite comisii de profil, cu caracter inter- si multidisciplinar. Are patru filiale: Iasi, Cluj, Timisoara si Tirgu Mures. In subordinea A. sint peste 50 de institute si centre de cercetari stiintifice, Biblioteca A., Editura A., Fundatia „Elias”, Casa Oamenilor de Stiinta, statiuni experimentale si case memoriale. In A. pot fi alesi maximum 181 de membri titulari si corespondenti. Este condusa de un Prezidiu compus din presedinte, cei patru vicepresedinti, presedintii sectiilor si ai filialelor Academiei. Organul suprem de conducere este Adunarea Generala. A. decerneaza, anual, premii pentru contributii deosebite, originale, in diferite domenii ale stiintei si culturii. Publica numeroase periodice generale si de specialitate, ca: „Analele Academiei Romane”, Memoriile sectiilor stiintifice, reviste de profil ale institutelor etc., in limba romane si in limbi de circulatie internationala.

ACADEMICIAN, -A, academicieni, -e, s. m. si f. membru (de onoare sau titular) al unei academii. [Pr.: -ci-an] – Din fr. academicien.

ACADEMICIAN, -A, academicieni, -e, s. m. si f. membru (de onoare sau titular) al unei academii. [Pr.: -ci-an] – Fr. academicien.

SUPLEANT, -A s.m. si f. (In trecut) Judecator care detinea prima treapta ierarhica in magistratura. ♦ Suplinitor. // adj. membru supleant = membru al unui organ de partid sau de stat care exercita atributiile titularului in lipsa lui, avand drept de vot consultativ. [Pron. -ple-ant. / < fr. suppleant].

SUPLEANT, -A I. s. m. f., adj. suplinitor. II. adj. membru ~ = membru al unui organ de partid sau de stat care exercita atributiile titularului in lipsa lui, avand drept de vot consultativ (azi neuzitat). III. s. m. (in trecut) judecator care detinea prima treapta ierarhica in magistratura. (< fr. suplleant)

SUPLEANT ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) inv. Judecator de rang inferior (cu atributii de mica importanta). 2) Persoana care suplineste temporar pe cineva intr-o functie. ◊ membru ~ membru ales (sau numit) intr-un organ de stat, intr-un comitet, care poate inlocui pe titular, avand drept de vot consultativ. [Sil. -ple-ant] /<fr. suppleant

SUPLEANT, -A, supleanti, -te, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Suplinitor. ♦ (In vechea organizare judecatoreasca) Judecator care ocupa prima treapta in magistratura si care avea anumite atributii secundare sau intra in compunerea completelor de judecata in cauze de importanta mai mica. 2. Adj. (Iesit din uz; in sintagma) membru supleant = membru ales sau numit intr-un comitet, intr-o comisie, intr-un organ (de partid sau de stat) etc., care putea inlocui pe titular si care avea drept de vot consultativ. [Pr.: -ple-ant] – Din fr. suppleant.