ECO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „casa”, „mediu inconjurator”, „ambianta”. [< fr. eco-, it. eco-, cf. gr. oikos – casa].

NATURA s.f. 1. Lumea inconjuratoare in intreaga diversitate a manifestarilor si a formelor ei de miscare; univers. ♦ Lumea organica si anorganica; mediu inconjurator. ◊ Natura moarta = grup de lucruri neinsufletite; pictura reprezentand un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trasatura (fizica sau spirituala a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature].

AMBIENT s. n. mediu inconjurator. (< engl., fr. ambient, it. ambiente)

NATURA s. f. 1. universul in totalitatea sa. 2. lumea organica si anorganica; mediu inconjurator. ♦ stiintele ĩi = stiintele naturale; ~ moarta = pictura reprezentand lucruri neinsufletite. 3. caracter, temperament; fire. 4. caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. ♦ de ~ sa = capabil sa..., apt sa... (< lat. natura, fr. nature)

ECO- element prim de compunere savanta cu semnificatia „casa”, „mediu inconjurator”, „ambianta”. [fr. eco-, it. eco-, cf. gr. oikos – casa]

ADAPTARE, adaptari, s. f. 1. Actiunea de a (se) adapta si rezultatul ei; (concr.) lucru modificat, ajustat; adaptatie. 2. (Biol.) Proces de modificare a organismelor vii, in urma caruia rezulta o corelare a structurii morfologice si a functiunilor fiziologice ale vietuitoarelor in raport cu mediul inconjurator. 3. (In sintagma) Adaptare literara = dramatizare, ecranizare etc. a unui text literar, in vederea reprezentarii lui pe scena, la radio, intr-un film. – V. adapta.

CAMELEON, cameleoni, s. m. 1. Reptila arboricola si insectivora din regiunile tropicale, cu gheare ca un cleste, care o ajuta sa se prinda de copaci, si cu proprietatea de a-si schimba culoarea pielii potrivit mediului inconjurator (Chamaeleo vulgaris). 2. Fig. Persoana care-si schimba purtarea si convingerile dupa imprejurari. [Pr.: -le-on] – Din fr. cameleon.

CAMELEONISM s. n. 1. Proprietate a unor reptile de a-si schimba culoarea pielii dupa culoarea mediului inconjurator. 2. Fig. Schimbare a purtarii si a convingerilor cuiva in functie de imprejurari. [Pr.: -le-o-] – Cameleon + suf. -ism.

IGIENA s. f. 1. Ramura a medicinii care elaboreaza normele de aparare a sanatatii oamenilor si formele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependentei si interactiunii dintre om si mediul inconjurator, a conditiilor de trai, precum si a relatiilor sociale si de productie. 2. Ansamblu de reguli si de masuri practicate pe care cineva le respecta pentru a-si pastra sanatatea. [Pr.: -gi-e-. – Var.: higiena s. f.] – Din fr. hygiene.

INSULA, insule, s. f. 1. Intindere de pamant inconjurata din toate partile de apa, situata fie intr-un ocean, mare sau lac, fie in cadrul albiei unei ape curgatoare. ♦ Fig. Grup de obiecte de acelasi fel care se diferentiaza de mediul inconjurator. 2. (In sintagma) Insula plutitoare = formatie compacta de radacini si ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apa, avand aspectul unei insule (1); plaur. – Din lat. insula.

INCADRA, incadrez, vb. I. 1. Tranz. A inrama. 2. Refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul inconjurator. 3. Tranz. (Jur.) A cuprinde intr-un text de lege o fapta, p. ext. un delincvent. 4. Tranz. (Rar) A inconjura, a impresura (1). 5. Tranz. si refl. A (se) angaja intr-o intreprindere, intr-o institutie ♦ Refl. A se integra intr-un colectiv, intr-o organizatie, intr-o actiune etc. 6. Refl. A respecta o anumita limita de timp pentru savarsirea unei actiuni. – Din fr. encadrer.

INCHISTA, inchistez, vb. I. Refl. (Despre unele organisme animale sau vegetale inferioare sau despre unele tumori) A se acoperi cu o membrana sau a se transforma in chist, izolandu-se de mediul inconjurator. ♦ Fig. (Despre oameni) A se izola, a se inchide in sine. – Din fr. enkyster.

MIMETISM s. n. Insusire dobandita de unele animale in cursul selectiei naturale, de a avea ori de a lua culoarea sau forma unor obiecte din mediul inconjurator (pentru a se confunda cu acestea si a nu fi recunoscute de dusmani). – Din fr. mimetisme.

FRIGORIFER, -A, frigoriferi, -e, adj. (Despre un sistem fizico-chimic sau tehnic) Care transfera frigul. ◊ Lant frigorifer = serie de instalatii frigorifice prin care se asigura conservarea si transportul la rece al alimentelor. Agent frigorifer = agent frigorific care transfera frig la un mediu ce trebuie racit de la un mediu care se afla la o temperatura mai joasa. ♦ (Substantivat; impr.) Cladire sau incapere prevazuta cu instalatii de racire sub temperatura mediului inconjurator si folosita pentru conservarera unor cantitati mari de alimente, medicamente etc.; instalatie frigorifica. – Din fr. frigorifere.

ARMA, arme, s. f. 1. Obiect, unealta, aparat, masina care serveste in lupta impotriva inamicului, la vanat, in unele probe sportive etc. ◊ Expr. A fi (sau a se afla) sub arme = a face serviciul militar. ♦ Parte dintr-o armata specializata si dotata pentru un anumit fel de lupta; serviciu militar specializat in acest sens. 2. (La pl.) Armament. 3. (In sintagma) Arma ecologica = nume generic dat metodelor si tehnicilor de razboi destinate modificarii conditiilor normale ale mediului inconjurator al inamicului. 4. Fig. Mijloc de lupta (pe planul ideilor, al politicii etc.). ◊ Expr. A bate (pe cineva) cu propriile arme = a invinge (pe cineva) cu propriile argumente. 5. (La pl.) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stema, de pe un blazon etc. – Lat. arma.

ROBOTICA s. f. Domeniu pluridisciplinar al stiintei si tehnicii care studiaza proiectarea si tehnica construirii sistemelor mecanice, informatice sau mixte si a robotilor, in scopul inlocuirii partiale sau totale a omului in actiunea sa asupra mediului inconjurator; (rar) robotologie. – Din fr. robotique, engl. robotics.

PLAT, -A, plati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lataret, turtit; plan. ◊ Picior plat = malformatie congenitala a piciorului care are talpa prea putin scobita; platfus. ♦ (Despre terenuri) Intins, neted, ses. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare; searbad, fad; sters, banal. ♦ (Despre mediul inconjurator, modul de viata etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variatie, monoton. ♦ (Despre persoane) Fara personalitate, fara valoare, neinteresant, fara imaginatie; prost. 3. (Sport; despre alergari de viteza) Care se desfasoara pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.

POICHILOTERM, -A, poichilotermi, -e, adj., s. m. si f. (Animal) care are temperatura corpului variabila dupa temperatura mediului inconjurator. [Pr.: po-i-] – Din fr. poikilotherme.

EPIC, -A, epici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care exprima, in forma de naratiune, idei, sentimente, actiuni etc. ale eroilor unei intamplari reale sau imaginare. ◊ Gen epic = unul dintre principalele genuri literare, care cuprinde diverse specii de naratiuni in versuri si in proza, dezvaluind cu o relativa obiectivitate portretul fizic si moral al personajelor, faptele lor, relatiile lor cu mediul inconjurator. ♦ Fig. Demn de o epopee; de proportii vaste; grandios. 2. S. f. Totalitatea operelor literare apartinand genului epic. – Din fr. epique, lat. epicus.

CONDITIONAT, -A conditionati, -te, adj. (In expr.) Aer conditionat = aer mentinut prin instalatii speciale in conditii optime de temperatura, umiditate si puritate. (Psih.) Reflex conditionat = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta cerebrala intre doua focare de e*******e care coincid in timp; constituie mecanismul fiziologic universal care sta la baza activitatii nervoase superioare la om si la animale si asigura adaptarea precisa a organismului la mediul inconjurator. [Pr.: -ti-o-]. – Fr. conditionne.

MIXOTROF, -A, mixotrofi, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care se hraneste cu substante organice preparate sau luate din mediul inconjurator. – Din fr. myxotrophe.

EMISIUNE, emisiuni, s. f. 1. Punere in circulatie de catre stat sau de catre o institutie, o societate autorizata etc. a hartiilor de valoare, a bancnotelor, a actiunilor etc.; emitere. ♦ Punere in circulatie a unei noi serii de marci postale sau retiparirea la o anumita data a unei serii mai vechi. 2. Producere, de catre un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga in mediul inconjurator. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune intr-o ordine dinainte stabilita. [Pr.: -si-u-. – Var.: emisie s. f.] – Din fr. emission, lat. emissio, -onis.

EMITE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunta, a exprima, a lansa o parere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunta. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune in circulatie o bancnota, o hartie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiatii etc. care se pot propaga in mediul inconjurator. – Din lat. emittere. Cf. fr. emettre.

ENDOTERMIC, -A, endotermici, -ce, adj. (Despre unele fenomene fizice sau chimice) Care se produce cu absorbtie de caldura din mediul inconjurator; endoterm. – Din fr. endothermique.

STEREOTIP, -A, (I) stereotipuri, s. n., (II) stereotipi, -e, adj. I. S. n. 1. Placa plana sau semicilindrica, turnata din metal, mulata in cauciuc sau in alt material plastic, reprezentand reproducerea unui text sau a unui cliseu si intrebuintata ca forma de tipar la tiparirea editiilor unei lucrari de mare tiraj. 2. (In sintagma) Stereotip dinamic = sistem de reflexe conditionate care se formeaza datorita repetarii in aceeasi succesiune a conditiilor din mediul inconjurator. II. Adj. 1. Tiparit dupa un stereotip (I 1). 2. Fig. Care se repeta in aceleasi conditii, care este mereu la fel, neschimbat, obisnuit, banal; stereotipic; banalizat prin repetare. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stereotype.

TERMORECEPTOR, termoreceptori, s. m. Organ de simt situat in derma, care receptioneaza variatiile de temperatura din mediul inconjurator. – Termo- + receptor.

TERMORELEU, termorelee, s. n. Releu a carui functionare este comandata fie de modificarea temperaturii mediului inconjurator, fie de caldura produsa in urma trecerii curentului electric prin elementul sensibil. – Din fr. thermorelais.

RESPIRATIE, respiratii, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizeaza schimbul de gaze (absorbirea oxigenului si eliminarea bioxidului de carbon) intre organismele vii si mediul inconjurator; actiune ritmica si mecanica prin care animalele superioare inspira aerul ambiant continand oxigenul necesar intretinerii vietii si expira bioxidul de carbon si vaporii de apa rezultati din arderi; rasuflare. ◊ Respiratie artificiala = mijloc de reanimare care consta in efectuarea unui ansamblu de miscari ce se executa asupra corpului unei persoane, pentru a provoca reluarea miscarilor respiratorii normale, intrerupte in caz de asfixiere, sincopa etc., in vederea introducerii si scoaterii alternative si ritmice a aerului din plamani. Opera (sau studiu, lucrare) de larga respiratie = opera (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexa. ♦ Aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio.

DECOMPRESIUNE, decompresiuni, s. f. 1. Decomprimare. 2. Reducere a presiunii din cilindrul unei masini, al unui recipient etc. prin stabilirea unei comunicatii cu mediul inconjurator. 3. Micsorare treptata, in timp, a presiunii exercitate asupra unui scafandrier sau asupra unui echipaj submarin scufundat, la iesirea acestuia la suprafata, pentru a evita embolia gazoasa. – Din fr. decompression.

DIFUZOR, (I) difuzoare, s. n., (II) difuzori, s. m. I. S. n. 1. Dispozitiv (in forma de palnie) pentru redarea sunetelor transmise pe cale electrica si raspandirea lor in mediul inconjurator. 2. Dispozitiv translucid din sticla, portelan etc., care imprastie uniform lumina unei lampi. 3. Aparat intrebuintat la extragerea prin difuziune (2) a unei substante. 4. Piesa a carburatorului unui motor, care pulverizeaza combustibilul printr-un curent de aer. II. S. m. Persoana care difuzeaza publicatiile periodice. – Din fr. diffuseur.

SEMNALIZARE, semnalizari, s. f. 1. Actiunea de a semnaliza si rezultatul ei; instiintare, comunicare prin semnale. 2. (Psih.) Punere a organismului in legatura cu mediul, prin anumite semnale. ◊ Sistem de semnalizare = totalitatea semnalelor prin care organismul se pune in legatura cu mediul inconjurator, prin intermediul scoartei cerebrale. Primul sistem de semnalizare = activitatea de semnalizare legata de „semnalele directe”, adica de insusirile optice, acustice, olfactive etc. ale obiectelor din realitate. Al doilea sistem de semnalizare = activitatea de semnalizare specifica oamenilor, legata de cuvinte, denumite de Pavlov semnale ale semnalelor directe; limbajul. 3. (Concr.) Instalatie pe un aerodrom, la o cale ferata, intr-un port, la intersectiile strazilor cu ajutorul careia se fac comunicari prin semnale la distanta. – V. semnaliza.

SFREDELI, sfredelesc, vb. IV. 1. Tranz. A gauri, a perfora (cu sfredelul). 2. Tranz. Fig. (Despre priviri, despre senzatii dureroase etc.) A patrunde, a strabate (ca un sfredel); a scormoni. ♦ A strapunge mediul inconjurator, strabatandu-l, facandu-si drum. 3. Refl. Fig. A se misca in spirale, a forma spirale. – Din sfredel.

AMBIENT ~e n. mediu inconjurator; ambianta. /<fr. ambient

CAMELEON ~i m. 1) Reptila arboricola si insectivora din regiunea tropicala, avand proprietatea de a-si schimba culoarea pielii potrivit mediului inconjurator. 2) fig. Persoana care isi schimba usor parerile si convingerile in functie de imprejurari. [Sil. -le-on] /<fr. cameleon, lat. camaeleon

CAMELEONISM n. 1) Proprietate a unor animale de a-si schimba culoarea pielii conform mediului inconjurator, folosita ca mijloc de aparare. 2) fig. Schimbare a convingerilor unei persoane in functie de circumstante. [Sil. -le-o-] /cameleon + suf. ~ism

COMPORTAMENT ~e n. 1) Mod de a se purta; tinuta; conduita; maniera. 2) Totalitate a modalitatilor de reactie a organismului fata de mediul inconjurator; atitudine organica; comportare. ~ neadecvat. /<fr. comportement

CUTICULA ~e f. 1) Strat rezistent care acopera suprafata ce vine in contact cu mediul inconjurator al celulelor epiteliale. ~ dentara. 2) Strat seros care acopera fructele si frunzele. /<fr. cuticule, lat. cuticula

EMISIUNE ~i f. 1) v. A EMITE. 2) Producere a unei radiatii (electromagnetice, acustice etc.) in mediul inconjurator. 3) Program transmis prin radio sau prin televiziune. 4) Punere in circulatie (de catre stat sau de catre o banca etc.) a banilor, a hartiilor de valoare, sau a unor serii de marci postale. [G.-D. emisiunii; Sil. -si-u-] /<fr. emission, lat. emissio, ~onis

ENDOTERMIC ~ca (~ci, ~ce) (despre fenomene fizice si chimice) Care se produce absorbind caldura din mediul inconjurator; realizat prin absorbirea caldurii din mediul inconjurator. /<fr. endothermique

IMPURITATE ~ati f. 1) Caracter impur; lipsa de puritate. 2) fig. Lipsa de integritate morala; imoralitate. 3) chim. Substanta straina care se gaseste in componenta altei substante. 4) la pl. Substante toxice sau infectioase aflate in mediul inconjurator. /<fr. impurete, lat. impuritas, ~atis

A IZOLA ~ez tranz. 1) (obiecte, fiinte) A desparti de mediul inconjurator. 2) (persoane) A face sa se izoleze; a sihastri; a schimnici; a pustnici. 3) (bolnavi contagiosi) A separa de oamenii sanatosi, pentru a evita contagierea. 4) A acoperi cu un material protector (pentru a exclude transmiterea caldurii, frigului, umezelii, zgomotului etc.). 5) (conductori electrici) A desparti cu un material dielectric de alte corpuri care conduc curentul electric (pentru a evita accidentele). /<fr. isoler

MIMETISM n. Proprietate a unor plante sau a unor animale de a-si schimba culoarea dupa mediul inconjurator. /<fr. mimetisme

MIROS ~uri n. 1) Simt prin care organismul percepe si deosebeste diferite emanatii, raspandite in aer de unele substante sau corpuri. 2) Emanatie placuta sau neplacuta, raspandita in mediul inconjurator de unele substante si corpuri. ~ de trandafir. /v. a mirosi

OCHI² ochiuri n. 1) Placa de sticla fixata in fiecare cadru al unei ferestre. 2) Deschizatura de dimensiuni reduse facuta in ceva cu scopuri diferite. ~ in acoperis. 3) Fiecare dintre golurile formate de firele unei site, plase, impletituri. 4) Portiune circulara de substanta, diferita de mediul inconjurator. ~ de apa. 5) la pl. Fel de mancare preparata din oua prajite cu galbenusul intreg. 6) Gaura ce se formeaza intr-un aliment (branza, paine etc.). 7) Pata sau desen constand din cercuri concentrice de diferite culori. ~ de pe coada paunului. /<lat. oculus

PRECAUT ~ta (~ti, ~te) Care prevede eventualele consecinte (orientandu-se bine in mediul inconjurator); care actioneaza luand toate masurile de prevedere; prevazator; prudent; circumspect. [G.-D. -ca-ut] /<lat. praecautus

PREVAZATOR ~oare (~ori, ~oare) Care prevede eventualele consecinte (orientandu-se bine in mediul inconjurator); care actioneaza luand toate masurile de prevedere; precaut; prudent; circumspect. /a prevedea + suf. ~tor

PRUDENT ~ta (~ti, ~te) Care prevede eventualele consecinte, orientandu-se bine in mediul inconjurator; care actioneaza luand toate masurile de precautie; prevazator; precaut; circumspect. /<fr. prudent, lat. prudens, ~ntis

RACHETA¹ ~e f. 1) Vehicul, fara dispo-zitive de planare, propulsat de un motor cu reactie. ◊ ~ cosmica vehicul spatial fusiform, care serveste la plasarea pe orbita a unui obiect spatial (satelit, statie interplanetara etc.). Motor-~ motor reactiv care functioneaza in-dependent de conditiile mediului inconjurator. 2) Cartus cu un pistol special, care explodeaza in aer producand o lumina puternica, colo-rata, folosit la semnalizari si la focuri de artificii; racheta de semnalizare. /<germ. Rakette, rus. raketa

RACEALA ~eli f. l) Temperatura scazuta a mediului inconjurator; frig. 2) Senzatie de rece. 3) fig. Atitudine lipsita de atentie si de bunavointa fata de cineva sau de ceva. Spectacolul a fost primit cu ~. 4) Boala cauzata de supunerea organismului la actiunea frigului. [G.-D. racelii] /a (se) raci + suf. ~eala

RECE¹ n. Temperatura scazuta a mediului inconjurator; raceala. Nituire la ~. ◊ A-i trece cuiva ~ prin inima (sau prin spate) a se speria tare; a se infiora. /<lat. recens

RESPIRATIE ~i f. 1) Proces fiziologic care consta in schimbul de gaze intre organism si mediul inconjurator (constand in absorbirea oxigenului si eliminarea bioxidului de carbon); rasuflare. ◊ ~ artificiala mijloc de reanimare care consta in efectuarea unor mis-cari pentru a provoca restabilirea respiratiei normale (in caz de intrerupere a ei). 2) Aer expirat. ◊ De larga ~ de mare amploare. [G.-D. respiratiei; Sil. -ti-e] /<fr. respiration, lat. respiratio, ~onis

SEMNALIZARE ~ari f. 1) v. A SEMNALIZA. 2) Instalatie pentru producerea si transmiterea semnalelor. 3) Sistem de semnale, folosit intr-un domeniu oarecare. ◊ Sistem de ~ totalitate a semnalelor prin care un organism face legatura cu mediul inconjurator. /v. a semnaliza

SORBENT ~ti m. Substanta solida sau lichida, care are proprietatea de a absorbi din mediul inconjurator vapori sau substante dizolvante. /Orig. nec.

TERMORECEPTOR ~i m. biol. Terminatie nervoasa aflata in piele, receptiva la variatiile de temperatura din mediul inconjurator. /termo- + receptor

BIOTRON s.n. (Biol.) Camera de aclimatizare, izolata complet de factorii meteorologici nocivi ai mediului inconjurator, folosita pentru tratarea anumitor boli. [Pl. -oane. / < fr. biotron].

DECOMPRESIUNE s.f. Reducere a presiunii dintr-un cilindru sau dintr-un recipient prin stabilirea unei comunicatii cu mediul inconjurator; decomprimare. [Var. decompresie s.f. / < fr. decompression].

INSTINCT s.n. Complex ereditar de reflexe neconditionate proprii fiecarei specii si care asigura orientarea in mediul inconjurator; impuls natural. [Pl. -te. / < fr. instinct].

MIMETISM s.n. 1. Insusire a unor animale de a-si schimba culoarea dupa mediul inconjurator sau de a lua forma unor obiecte sau animale din imediata apropiere. 2. Imitare; maimutareala. [< fr. mimetisme, cf. gr. mimeisthai – a imita].

RESPIRATIE s.f. Proces constand in schimburi de gaze intre tesuturile vii ale plantelor si animalelor si mediul inconjurator; rasuflare. ◊ Respiratie artificiala = miscare mecanica executata asupra unui inecat, a unui asfixiat etc. pentru a provoca reluarea miscarilor respiratorii normale; opera (sau lucrare) de larga respiratie = opera (sau lucrare) de mare amploare. ♦ Aerul respirat; suflare. [Gen. -iei, var. respiratiune s.f. / cf. fr. respiration, lat. respiratio].

STENOTERM, -A adj. (Biol.; despre organisme; op. euriterm) Care suporta doar variatii limitate ale temperaturii mediului inconjurator. [< fr. stenotherme, cf. gr. stenos – limitat, therme – caldura].

TERMOREZISTENTA s.f. Proprietate a unui material termorezistent. ♦ (Concr.) (Semi)conductor electric a carui rezistenta este influentata de schimburile de caldura cu mediul inconjurator. [< fr. thermoresistance].

ADAPTARE s.f. Actiunea de a (se) adapta si rezultatul ei; adaptatie; modificare ajustare; (concr.) lucru ajustat. ♦ acomodare a organismelor, a simturilor etc. la mediul inconjurator. ♦ Prelucrare a unei opere pentru a trece dintr-un gen in altul; transpunere in forma scenica sau cinematografica a unei idei sau a unei opere literare. [Pl. -tari. / < adapta].

ALOGEN, -A adj. (Chim.) Deosebit prin natura si prin origine de mediul inconjurator. ♦ (Despre un component al unei roci) Format anterior rocii si intr-un alt loc decat aceasta. ♦ (Despre o populatie) Venit din alta parte, de alta origine. [< fr. allogene, cf. gr. allos – altul, genos – neam].

AMBIENT s.n. mediu inconjurator; ambianta. [Cf. fr. ambient, lat. ambiens].

CADRU s.n. I. 1. Schelet facut din bare de lemn, de metal, de beton armat etc., legate rigid pentru a forma un suport rezistent; suport care sustine diferite aparate. ♦ Rama. ♦ Aparat de gimnastica pentru miscari de mladiere prin suspensie, serpuire etc. 2. (Fig.) mediu inconjurator al unei persoane, al unui lucru etc.; ambianta. 3. (Fig.) Limitele in care se desfasoara o activitate, o actiune: (p. ext.) ceea ce este cuprins intre aceste limite. 4. Element al unei marci postale constituind detaliul exterior al desenului. 5. Imagine inregistrata pe un film fotografic; cliseu, negativ. ♦ (Cinem.) Spatiu dintr-un film cuprinzand o succesiune continua de imagini, inregistrate fara oprirea aparatului de filmat; camp. II. (La pl.) Efectiv al unei intreprinderi, al unei institutii, al unei unitati, al unei organizatii etc.; (la sg.) cel care face parte din efectivul unei intreprinderi, al unei institutii, al unei unitati, al unei organizatii etc. [Var. cadra s.f. / cf. (I) fr. cadre, (II) rus. kadri].

CAMELEON s.m. 1. Reptila din regiunile tropicale, care poate sa-si schimbe culoarea pielii dupa mediul inconjurator. 2. (Fig.; peior.) Om care isi schimba convingerile sau felul de a fi cu foarte mare usurinta in functie de imprejurari. [Pron. -le-on. / < fr. cameleon, cf. gr. chamaileon – leu tarator].

CAMELEONISM s.n. Proprietate a unor reptile de a-si schimba culoarea pielii potrivit mediului inconjurator. ♦ (Fig.) Schimbare a purtarii si a convingerilor cuiva in functie de imprejurari. [Cf. fr. cameleonisme].

EXTEROCEPTOR s.m. Organ receptor nervos care primeste e*******i din mediul inconjurator. [< fr. exterocepteur, cf. lat. exterior – din afara, recipere – a primi].

INCHISTA vb. I. refl. (Despre unele organisme) A se inchide, a se izola intr-un chist, intr-un tesut special etc. spre a se apara in anumite imprejurari de mediul inconjurator. ♦ (Fig.) A se izola. [< fr. enkyster].

cameleon (cameleoni), s. m. – Reptila arboricola ce are proprietatea de a-si schimba culoarea dupa mediul inconjurator. – Var. (inv.) hameleon. Fr. cameleon. Var. (sec. XVII) din gr. χαμαιλέων (imprumut literar).

RADIATOR s.n. 1. Aparat care serveste la racirea apei in motoarele cu ardere interna. 2. Sistem termic care emite radiatii. ♦ Radiator electric = aparat electric de incalzire. 3. Corp de incalzire alcatuit din tuburi sau coloane tubulare prin care circula un fluid incalzit, in scopul de a ceda caldura in mediul inconjurator. 4. Antena de emisiune. [Pl. -oare. / < fr. radiateur, germ. Radiator].

SEMNALIZARE s.f. 1. Actiunea de a semnaliza si rezultatul ei; comunicare facuta prin semnale. ♦ Sistem de semnale folosit intr-un anumit loc, intr-o oarecare imprejurare. 2. Instalatie pentru a da semnale (pe un aerodrom, pe o cale ferata etc.), cu ajutorul careia se fac comunicari la distanta. 3. Legatura organismului cu mediul inconjurator facuta prin anumite semnale. [< semnaliza].

ALOGEN, -A adj. deosebit prin natura si prin origine de mediul inconjurator; alogenetic. ◊ (despre o populatie; si s. m.) venit din alta parte, de alta origine. (< fr. allogene)

ALOGENEZA s. f. modificare genotipica datorata influentei mediului inconjurator. (< alo¹- + -geneza²)

ALOTERM, -A adj. a carui temperatura corporala depinde de cea a mediului inconjurator. (< engl. allotherm)

ANERGIE s. f. 1. pierdere a capacitatii de reactie a organismului fata de antigenii unei anumite boli. 2. energie termica corespunzatoare unui sistem fizic in echilibru termodinamic cu mediul inconjurator. (< fr. anergie)

ANTROPOPATIE s. f. 1. forma de delir caracterizata prin convingerea bolnavului ca in propriu-i corp coexista fiinte umane, pe care le simte si carora le percepe vocea. 2. atribuirea de insusiri si stari afective specific umane unor obiecte, mediului inconjurator, naturii. ◊ reprezentare a divinitatii, in sistemele religioase primitive, ca o fiinta cu sentimente si pasiuni omenesti; antropopatism. (< fr. anthropopathie)

BIOTRON s. n. camera aclimatizata, izolata complet de factorii meteorologici nocivi ai mediului inconjurator, pentru tratamente medicale. (< fr., engl. biotron)

CAMELEON s. m. 1. reptila arboricola insectivora din regiunile tropicale, care poate sa-si schimbe culoarea pielii dupa mediul inconjurator. 2. (fig.) om care isi schimba purtarea si convingerile cu mare usurinta. (< fr. cameleon, lat. camaeleon, gr. khamaileon)

CAMELEONISM s. n. 1. insusire a unor reptile de a-si schimba culoarea pielii potrivit mediului inconjurator; h********e. 2. (fig.) schimbare a purtarii si a convingerilor cuiva in functie de imprejurari. (< fr. cameleonisme)

DECOMPRESIUNE s. f. 1. reducere a presiunii dintr-un cilindru, dintr-un recipient prin stabilirea unei comunicatii cu mediul inconjurator. 2. (med.) inlaturarea compresiunii (apasarii) exercitate asupra unui organ de catre un alt organ marit; decomprimare. (< fr. decompression)

DEPOLUA vb. tr. a reduce sau a inlatura poluarea mediului inconjurator. (< fr. depolluer)

ECOFENOTIP s. n. modificare fenotipica determinata de mediul inconjurator. (< eco²- + fenotip)

ECOGRAFIE² s. f. studiul evolutiei mediului inconjurator. (< fr. ecographie)

GENECOLOGIE s. f. parte a geneticii care studiaza interactiunea genotipului cu mediul inconjurator si ecologia unei specii sau a unei populatii. (< fr. genecologie)

GEOPATOLOGIE s. f. disciplina care studiaza efectele climatului si ale mediului inconjurator in aparitia bolilor. (< geo- + patologie)

H********E s. f. 1. adaptare a culorii unor animale (reptile, pesti, insecte) la mediul inconjurator. 2. proprietate a doua tipuri de celule ale glandelor salivare de a lua aceeasi culoare cu colorantul. (< fr. h*********e)

JETON s. n. 1. fisa. ♦ ~ de prezenta = a) fisa cu care se marcheaza prezenta la un consiliu de administratie al unei societati si pe baza careia se incaseaza o suma ca remuneratie; (p. ext.) suma incasata; b) fisa, placa de metal care se asaza la tabloul de pontaj de la poarta intreprinderii. 2. piesa mica de carton, lemn sau plastic, patrata, pe care sunt desenate imagini diferite, in jocurile didactice de cunoastere a mediului inconjurator. (< fr. jeton)

MEZOLOGIE s. f. ramura a biologiei care studiaza relatiile dintre organisme si factorii mediului inconjurator. (< fr. mesologie)

MIMETISM s. n. 1. insusire a unor animale de a-si schimba culoarea sau de a lua forma unor obiecte, ori animale din mediul inconjurator. 2. (fig.) reproducere mecanica a gesturilor si atitudinilor cuiva; imitatie (servila) a unui model; maimutareala. (< fr. mimetisme)

POLUA vb. tr. 1. a infecta, a vicia mediul inconjurator cu diverse substante nocive. 2. (fig.) a profana, a murdari. (< fr. polluer)

PREADAPTARE s. f. posibilitate a unui organism de a se adapta la mediul inconjurator datorita unor mutatii preexistente. (dupa fr. preadaptation)

RADIATOR s. n. 1. parte din instalatia de racire sau de ungere a motoarelor cu ardere interna. 2. sistem termic care emite radiatii. 3. corp de incalzire alcatuit din tuburi sau coloane tubulare prin care circula un fluid incalzit, in scopul de a ceda caldura in mediul inconjurator. ♦ ~ electric = aparat electric de incalzire. 4. aparat emitator de unde acustice sau electromagnetice. (< fr. radiateur, germ. Radiator)

SECLUZIUNE s. f. 1. functiune psihologica ce asigura pasiv izolarea unei fiinte de elementele defavorabile ale mediului inconjurator. 2. ~ pupilara = aderenta marginii pupilare a irisului la cristalin. 3. stadiu in evolutia unui ciclon, contopirea fronturilor cald si rece, la o anumita distanta de punctul de convergenta. (< fr. seclusion)

STENOTERM, -A adj. (despre organisme) care suporta doar variatii limitate ale temperaturii mediului inconjurator. (< fr. stenotherme)

TERMOREZISTENTA s. f. proprietate a unui material termorezistent. ◊ (semi)conductor electric a carui rezistenta este influentata de schimburile de caldura cu mediul inconjurator. (< fr. thermoresistance)

TONOTAXIE s. f. sensibilitate a organismelor vegetale sau animale la v********e osmotice, cu reactie la schimbarea mediului inconjurator, tonotropism. (< fr. tonotaxie)

ADAPTARE, adaptari, s. f. Actiunea de a (se) adapta si rezultatul ei; modificare, ajustare, transformare a unui lucru; (concr.) lucru modificat, ajustat. ♦ Acomodare a organismelor, a simturilor etc. la mediul inconjurator.

HOLOCAUST (‹ fr.; {s} gr. holo + gr. kaustos „de ars”) s. n. (REL.) Sacrificiu practicat in Antichitate de unele popoare (evrei, asirieni etc.), care consta in arderea integrala a animalelor pe altar. ♦ Spec. Exterminare (prin diferite metode) a unei mari parti a populatiei evreiesti (c. 6 mil.) din Europa (in Germania, precum si in terit. ocupate vremelnic in timpul celui de-al doilea razboi mondial) de catre nazisti si aliatii lor. In prezent, se foloseste tot mai frecvent, termenul de shoah (in ebraica „nimicire, distrugere”). ♦ (In prezent) Ucidere in masa datorata unor motive politice, religioase sau ca urmare a unor cataclisme provocate de om (ex. h. ecologic, prin distrugerea mediului inconjurator sau h. atomic, prin consecintele nefaste ale unui razboi nuclear).

CERNOBIL, oras in Ucraina (C.S.I.), pe riul Pripet. In apr. 1986, aici a avut loc o puternica avarie la unul dintre reactoarele centralei atomo-elctrice situate la 18 km de oras, cu consecinte dezastruoase asupra locuitorilor si mediului inconjurator din aproape intreaga Europa. Ca urmare a acestui fapt orasul a fost evacuat.

CAMELEON, cameleoni, s. m. Specie de soparla din regiunile tropicale, care are proprietatea de a-si schimba culoarea pielii potrivit mediului inconjurator (Chamaeleo). ♦ Fig. Persoana care-si schimba purtarea si convingerile dupa imprejurari. [Pr.: -le-on] – Fr. cameleon (lat. lit. camaeleon).

CAMELEONISM s. n. Proprietatea unor specii de soparla de a-si schimba culoarea pielii potrivit mediului inconjurator. ♦ Fig. Schimbare a purtarii si a convingerilor cuiva in functie de imprejurari. [Pr.: -le-o-] – Din cameleon + suf. -ism.

ORIGAMI (cuv. japonez; ori „pliere, indoire” + kami „hartie”) subst. Arta traditionala japoneza care porneste de la plierea unui patrat de hartie pentru a reprezenta elemente din mediul inconjurator sau personaje imaginare. A luat nastere in Orientul Indepartat, fiind la inceput o ocupatie a membrilor curtilor imperiale. Cu timpul a devenit un instrument de educatie si terapie. Folosita in scop pedagogic, pentru educarea copiilor, o. le dezvolta autodisciplina, ordinea si echilibrul interior, imaginatia, creativitatea. In Japonia, Italia, Germania s.a., o. este materie de studiu in scoli.

ambient, -a adj. (lat. ambiens, -entis; fr. ambiant). Inconjurator: mediu, aeru ambient. Lumea ambienta. S. n., pl. e. mediu inconjurator.

COMISIA PENTRU OCROTIREA MONUMENTELOR NATURII, institutie infiintata in anul 1930, sub denumirea de Comisiunea Monumentelor Naturii; este afiliata Academiei Romane (din 1950); are sarcina de a inventaria monumentele naturii si de a adopta masuri pentru ocrotirea lor. Pina in prezent a delimitat c. 400 de rezervatii naturale (ex. Parcul national Retezat, Polita cu Crini din Ceahlau, Valea Fagilor din N M-tilor Macin, Padurea Letea, lacul si piriul Petea etc.) si a declarat monumente ale naturii o serie de elemente floristice (ex. laleaua Cazanelor, floarea de colti) si faunistice (ex. risul, nagitul, ciocinstorsul). C. a propus, pe baza unor studii fundamentate, constituirea a inca 11 parcuri nationale (Rodna, Calimani, Ceahlau, Piatra Craiului, Delta Dunarii s.a.) realizate in 1990 si reglementarea prin legi a protectiei mediului inconjurator.

COMPRIMARE (‹ comprima) s. f. 1. Micsorare a volumului unui corp prin exercitarea unei apasari asupra lui, ◊ (METEOR). C. adiabatica = scaderea volumului unui gaz datorata cresterii presiunii si avind ca efect incalzirea lui fara aport de caldura dinspre mediul inconjurator. 2. (INFORM.) Metoda de codificare a informatiei, bazata pe frecventa de aparitie a simbolurilor unui alfabet; numarul de cifre cu care se codifica un simbol este invers proportional cu frecventa sa de aparitie. ◊ (ELT.) Comprimarea imaginii = metoda utilizata in transmisia la mare distanta a datelor sau imaginilor prelevate cu un dispozitiv special.

HABITAT (‹ fr.) s. n. 1. (BIOL.) Ansamblu de conditii oferite vietii de un biotrop; ecotrop. 2. Element al ecosistemului uman format din factorii mediului inconjurator si si cei psihosociali. 3. Spatiu structurat din punct de vedere urbanistic, ocupat de o comunitate umana.

SENSUS, NON AETAS, INVENIT SAPIENTIAM (lat.) observatia, nu varsta, va aduce intelepciunea – Publilius Syrus, „Sententiae”, 638. Observarea mediului inconjurator si a oamenilor da cunostinte si experienta care valoreaza mai mult decat anii traiti.

ROBOTICA (‹ engl., fr.) s. f. Domeniu pluridisciplinar al stiintei si tehnicii care studiaza proiectarea si tehnica construirii sistemelor mecanice, informatice sau mixte si a robotilor, in scopul inlocuirii totale sau partiale a omului in procesele tehnologice, in actiunea asupra mediului inconjurator etc. Multe aspecte ale r. implica inteligenta artificiala: robotii pot fi echipati cu senzori echivalenti cu organele de simt ale omului, pentru vedere, pipait, perceperea temperaturii. Unii au chiar capacitatea de a lua decizii simple, iar in prezent cercetarile in domeniu sunt orientate spre obtinerea de roboti cu un grad de autocontrol care sa le permita mobilitatea si luarea de decizii intr-un mediu necontrolat direct de catre oameni.

OCROTIREA NATURII SI A mediuLUI inconjurator, revista stiintifica editata de Academia Romana incepand cu 1955 (pana in 1974 cu titlul „Ocrotirea naturii”). Are un rol important in impulsionarea activitatii protectioniste din Romania si in promovarea conceptelor si normelor organismelor internationale implicate in ocrotirea naturii si a mediului.

ATMOSFERA, (3) atmosfere, s. f. 1. Invelis gazos care inconjoara pamantul; aer; spec. aer pe care il respira cineva. ♦ (Fig.) mediul social inconjurator; ambianta. ♦ (Fig.) Stare de spirit care se creeaza in jurul cuiva sau a ceva. 2. Masa de gaze si de vapori aflata intr-un spatiu in care au loc reactii chimice. 3. Unitate de masura a presiunii gazelor. – Din fr. atmosphere.

ECOSISTEM, ecosisteme, s.n. Complex unitar din biocenoza si mediul fizic inconjurator; biogeocenoza. ◊ ~ uman = Sistem format din populatia umana si habitatul sau, integrat in biosfera. (din fr. ecosysteme)

AMBIANT, -A adj. (despre mediu, atmosfera) inconjurator. (< fr. ambiant, lat. ambiens)

GEOPOLITIC, -A I adj. referitor la geopolitica. II. s. f. studiu al raporturilor dintre mediul natural inconjurator si politica statelor. ◊ doctrina care, in explicarea fenomenelor sociale si politice, atribuie un rol primordial factorilor geografici si demografici, interpretati in mod denaturat, in spiritul teoriei expansioniste si rasiste a „spatiului vital”. (< fr. geopolitique, /II/ germ. Geopolitik)

ATMOSFERA, (II) atmosfere, s. f. I. 1. Invelis gazos care inconjura pamantul; aerul pe care il respira cineva. ♦ Fig. mediul social inconjurator; ambianta. 2. Fig. Stare de spirit care se creeaza in jurul cuiva sau a ceva. ◊ Expr. A face atmosfera = a crea o anumita stare de spirit in legatura cu o persoana, cu un scop urmarit etc. II. Unitate de masura a presiunii gazelor. – Fr. atmosphere (< gr.).

AMBIANT adj. inconjurator, (livr.) ambiental. (mediul ~.)

HABITAT ~e n. 1) Teritoriu locuit (de oameni, de animale, de plante) impreuna cu mediul de viata inconjurator. 2) Ansamblul conditiilor de trai, de locuit (pentru oameni). /<fr. habitat

mediu¹, medii, s. n. 1. Natura inconjuratoare alcatuita din totalitatea factorilor externi in care se afla fiintele si lucrurile. ◊ mediu intern = totalitatea umorilor care scalda celulele organismului. mediu de cultura = solutie nutritiva sterilizata, utilizata pentru inmultirea microbilor in laborator, in diverse scopuri. 2. Societatea, lumea in mijlocul careia traieste cineva: ambianta. 3. Substanta solida, lichida sau gazoasa, camp electromagnetic sau gravitational etc. in care se desfasoara fenomenele fizice. 4. Persoana care poate fi trecuta in stare de hipnoza, de transa si despre care, in practicile oculte, se crede ca poate comunica cu spiritele si poate servi ca intermediar intre ele si cei vii. – Din lat. medium.

mediu s.n. 1. Natura, spatiul inconjurator in care se afla o fiinta, un lucru etc. ◊ mediu geografic = totalitatea conditiilor naturale exterioare ale vietii sociale, care constituie una dintre conditiile necesare si permanente ale vietii materiale a societatii si unul dintre factorii care influenteaza dezvoltarea ei. ♦ Orice substanta in care se produce sau se propaga un fenomen. ◊ mediu de cultura = solutie nutritiva sterilizata, folosita pentru inmultirea microbilor in laborator in diverse scopuri. 2. Societatea, lumea in mijlocul careia traieste cineva. 3. (In forma medium) (Cel) care pretinde ca poate inlesni comunicarea cu spiritele in practicile oculte. [Pron. -diu, var. medium s.n. / cf. lat. medium, fr. medium].

mediu¹ s. n. 1. natura, spatiul inconjurator in care se afla o fiinta, un lucru etc.; complexul tuturor factorilor care afecteaza viata si dezvoltarea organismelor. ◊ orice substanta in care se produce sau se propaga un fenomen. ♦ ~ de cultura = solutie nutritiva sterilizata, pentru inmultirea microbilor in laborator. 2. substanta care poate fi strabatura de un fluid. 3. societatea, lumea in mijlocul careia traieste cineva. 4. (in forma medium) cel care pretinde ca poate inlesni comunicarea cu spiritele in practicile oculte. (< lat. medium)