SIMTI, simt, vb. IV. 1. Tranz. A avea, prin intermediul organelor de simt, senzatia sau perceptia unui lucru, a unui fapt, a unei calitati, a percepe efectul unei e*******i; a prezenta sensibilitate. ♦ Refl. A-si da seama de propria stare fizica. 2. Tranz. A baga de seama, a prinde de veste, a observa prezenta unei fiinte sau o actiune a acesteia, mai mult pe baza unui reflex la o e*******e a simturilor decat cu ajutorul judecatii. ♦ (Despre animale) A adulmeca. 3. Tranz. A-si da seama, a fi constient, a intelege, a banui o actiune, o situatie etc., bazandu-se atat pe informatii si elemente logice, cat si pe intuitie, instinct sau legaturi afective cu alta persoana. ♦ Refl. A fi constient de o insusire, de o dispozitie sau de o stare proprie. ◊ Expr. A se simti in stare (de ceva sau sa faca ceva) = a se sti, a se socoti, a se crede capabil (de ceva sau sa faca ceva). 4. Refl. A avea, a da dovada de bun-simt; a fi un om simtit (2). 5. Tranz. A fi cuprins de o stare afectiva, a incerca un sentiment, o emotie etc.; a fi miscat, impresionat, tulburat de ceva. ◊ Expr. A simti lipsa (cuiva sau a ceva) = a suferi din cauza ca cineva sau ceva lipseste. A simti nevoia sa... = a dori sa... ♦ A avea impresia ca..., a incerca sentimentul ca... ◊ Expr. (Refl.) A se simti la (sau in) largul lui sau (ca) acasa (la el) = a incerca un sentiment placut, a avea impresia ca se afla intr-un mediu familiar, inconjurat de lucruri sau de oameni cunoscuti; a fi familiarizat cu ceva; a nu fi stanjenit sau jenat de nimic; a se simti bine. ♦ Refl. (Inv.) A se resimti de pe urma efectelor produse de un factor extern, de o situatie etc. [Prez. ind. si: (reg.) simtesc, simt] – Lat. sentire.

STIL¹ ~uri n. 1) Mod specific de exprimare si prezentare artistica a realitatii intr-un anumit domeniu (in diferite perioade de timp). ~ in pictura. ~ in arhitectura. ~ clasic. ~ gotic. ~ national. 2) Ansamblu de procedee folosite intr-un domeniu de activitate. ~ de conducere. ~ de inot. 3) Totalitate a mijloacelor de limba specifice unui anumit domeniu de activitate, unui anumit mediu sau unui anumit grup de vorbitori. ~ publicistic. ~ stiintific. ~ familiar. /<fr. style, lat. stylus, ngr. stylos

INTIM, -A, intimi, -e, adj. 1. Care constituie partea esentiala, profunda, a unui lucru, a unei probleme etc.; launtric. ♦ Fig. Strans, apropiat. Contactul intim dintre doua limbi. 2. (Despre oameni; adesea substantivat) Legat de cineva printr-o prietenie stransa, prin relatii foarte apropiate. ♦ (Despre relatiile dintre oameni) familiar, apropiat, prietenos, afectuos, c*****l. 3. Care se refera la viata particulara sau familiala a cuiva; personal, secret. ♦ Caracteristic unui mediu restrans, unui cadru limitat, familial; care are loc intr-un cadru restrans. [Acc. si; intim] – Din fr. intime, lat. intimus.