VEHICUL s. n. 1. mijloc de transport, cu sau fara autopropulsie, terestru, subteran, in aer sau pe (sub) apa. 2. orice serveste a transporta, a transmite un lucru; mijloc de transmitere a unei boli etc.; vector (I, 2). ◊ mediu de dispersie a substantelor active care intra in componenta medicamentelor. 3. dispozitiv optic care da imaginea dreapta in lunetele terestre. (< fr. vehicule, lat. vehiculum)

HIDROGEL, hidrogeluri, s. n. (Chim.) Gel in care mediul de dispersie este apa. – Din fr. hydrogel.

HIDROSOL, hidrosoluri, s. n. Sistem coloidal solubil in care mediul de dispersie este apa. – Din fr. hydrosol.

LIOFIL, -A, liofili, -e, adj. (Despre particulele coloidale) Care are afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. [Pr.: li-o-] – Din fr. lyophile.

LIOFOB, -A, liofobi, -e, adj. (Despre particule coloidale) Care nu are afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. [Pr.: li-o-] – Din fr. lyophobe.

HIDROGEL s.n. Gel coloidal in care mediul de dispersie este apa. [< fr. hydrogel].

VEHICUL s.n. 1. Mijloc de transport (caruta, vagon de tren, automobil, bicicleta etc.) 2. (Fig.) Mijloc de transmitere a unei boli etc. ♦ mediu de dispersie a substantelor active care intra in componenta medicamentelor. 3. Sistem optic care da imaginea dreapta in lunetele terestre. [Cf. fr. vehicule, lat. vehiculum].

HIDROSOL s.n. Solutie coloidala in care mediul de dispersie este apa. [< fr. hydrosol].

LIOFIL, -A adj. (Despre coloizi) Care are afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. [Pron. li-o-. / < fr. lyophile, cf. gr. lyein – a dizolva, philein – a iubi].

LIOFOB, -A adj. (Despre coloizi) Care nu are afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. [Pron. li-o-. / < fr. lyophobe, cf. gr. lyein – a dizolva, phobos – frica].

EMULSOID s. n. sistem coloidal in care mediul de dispersie e lichid, iar faza dispersa are proprietatile unui lichid; coloid liofil. (< fr. emulsoide)

HIDROGEL s. n. gel coloidal in care mediul de dispersie este apa. (< fr. hydrogel)

HIDROSOL s. n. solutie coloidala in care mediul de dispersie este apa. (< fr. hydrosol)

LIOFIL, -A adj. (despre particule coloidale) cu afinitate pentru mediul de dispersie. (< fr. lyophile)

VARIANTA s. f. 1. numar maximal al factorilor de echilibru care pot varia independent, fara ca numarul de faze ale unui sistem fizico-chimic dat sa se schimbe. 2. (stat.) dispersie a valorilor unei variabile in jurul valorii medii. 3. (biol.) dispersie a valorilor unui caracter oarecare in jurul mediei. (< fr. variance)

DISPERSIV, -A adj. 1. care permite dispersia. 2. (despre un mediu transparent) al carui indice de refractie este dependent de lungimea de unda care il strabate. (< fr. dispersif)

dispersie s. f. 1. imprastiere, raspandire. ◊ imprastiere a unei substante in particule foarte fine intr-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ raspandire a semintelor, a plantelor. ◊ (stat. mat.) expresie care masoara concentratia unei multimi de valori in jurul unei valori medii. ◊ fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeasi arma si cu aceleasi elemente de tragere nu se confunda. 2. descompunere a luminii in radiatiile monocromatice componente la trecerea printr-o prisma de sticla. 3. (mat.) indicator numeric al imprastierii valorilor unei variabile aleatorii fata de valoarea medie. (< fr. dispersion, lat. dispersio)

dispersie, dispersii, s. f. 1. Imprastiere, raspandire, risipire. ♦ Spec. (Chim.) Stare de imprastiere, intr-un mediu oarecare, a unei substante aflate in particule foarte mici. ♦ Spec. (Fiz.) Separare a unei radiatii sau a unei unde sonore in urma refractiei, difractiei etc. 2. (Mat.) Repartizare a unei multimi de valori in jurul unei anumite valori tipice. [Var.: dispersiune s. f.] – Din fr. dispersion, lat. dispersio, -onis.

dispersie ~i f. 1) Raspandire in diferite directii; imprastiere. 2) chim. Stare de imprastiere a unei substante sub forma de particule mici intr-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ ~a luminii descompunere, sub forma unui spectru, a unei radiatii de lumina compuse, cand trece printr-o prisma de sticla. [Art. dispersia; G.-D. dispersiei; Sil. -si-e] /<fr. dispersion, lat. dispersio, ~onis

dispersie s.f. Imprastiere, raspandire. ◊ dispersie a luminii = descompunere sub forma unui spectru, a unei radiatii de lumina compuse, care trece printr-o prisma de sticla. ♦ Imprastiere a unei substante in particule foarte fine intr-un mediu gazos, lichid sau solid. ♦ Expresie folosita in statistica matematica, prin care se masoara concentrarea unei multimi de valori in jurul unei valori medii. ♦ Fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeasi arma si cu aceleasi elemente de tragere nu se confunda. [Gen. -iei, var. dispersiune s.f. / cf. fr. dispersion, it. dispersione, lat. dispersio].