PROPORTIONAL ~a (~i, ~e) 1) Care are un caracter de proportie; care formeaza o proportie. Dezvoltare ~a. Dimensiuni ~e. 2) Care este caracteristic pentru proportii. ◊ Medie ~a radacina patrata a produsului dintre doua cantitati; medie geometrica. Impozit ~ impozit fixat in raport cu un anumit venit. [Sil. -ti-o-] /<fr. proportionnel, lat. proportionalis

MEDIE s.f. 1. Valoarea mijlocie a mai multor marimi. ◊ Medie aritmetica = numar rezultat din impartirea sumei mai multor marimi la numarul lor; medie geometrica = radical al unui produs. 2. Rezultat obtinut din adunarea notelor primite de un elev la o materie (sau la toate materiile) si impartirea sumei totale la numarul lor. [Gen. -iei. / < lat. media].

PROPORTIONAL, -A adj. Care este in proportie cu cantitati de acelasi fel; corespunzator unei anumite proportii. ♦ Medie proportionala = radacina patrata a produsului dintre doua cantitati; medie geometrica. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. proportionnel, it. proporzionale, lat. proportionalis].

PROPORTIONAL, -A adj. corespunzator unei anumite proportii. ♦ medie ~a = radacina patrata a produsului dintre doua cantitati; medie geometrica. ◊ (adv.) intr-o anumita proportie cu... (< fr. proportionnel, lat. proportionalis)

GEOMETRIC, -A, geometrici, -ce, adj. 1. Care apartine geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spatiu definite printr-o proprietate comuna. medie geometrica = radacina patrata extrasa din produsul a doua numere. Desen geometric = desen executat fara a tine seama de perspectiva. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geometrique, lat. geometricus.

PROPORTIONAL, -A, proportionali, -e, adj. Care formeaza o proportie, care corespunde unei proportii. ◊ Impozit proportional = impozit stabilit in raport cu venitul cuiva. (Mat.) medie proportionala = radacina patrata a produsului dintre doua cantitati; media geometrica a unor marimi. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. proportionnel, lat. proportionalis.

CENTROID I. s. n. punct din spatiu care se misca cu o viteza egala cu viteza medie a obiectelor ceresti din vecinatatea lui. II. s. f. curba, loc geometric al centrului instantaneu de rotatie in raport cu sistemul de referinta mobil sau fix, respectiv rostogolirea si baza. (< engl. centroid)

SFERA ~e f. 1) Suprafata formata de multimea punctelor din spatiu egal departate de un punct fix, numit centru. 2) Corp geometric limitat de o astfel de suprafata. 3) Obiect de forma acestui corp geometric; glob. ◊ ~ cereasca bolta cereasca. 4) fig. Limita de cunostinte sau de preocupari; cerc; domeniu. ◊ ~ de influenta mediu in limitele caruia se exercita influenta cuiva sau a ceva; zona de influenta. ~ele inalte cercurile guvernamentale ale unei societati. /<ngr. sphaira, lat. sphaera, fr. sphere, germ. Sphare

medie s. f. 1. valoare numerica mijlocie a mai multor marimi. ♦ ~ aritmetica = numar din impartirea sumei mai multor marimi la numarul lor; ~ geometrica = radical al unui produs. 2. rezultat din adunarea notelor primite de un elev si impartirea sumei totale la numarul lor. (< lat. media)

SFERA s.f. 1. (Geom.) Suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat, numit centru; corp geometric marginit de o astfel de suprafata. ♦ Obiect avand aceasta forma; glob. 2. Regiune cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (Fig.) Domeniu, cuprins, limite. ♦ Sfera de influenta = intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita influenta cuiva sau a ceva. ♦ mediu (social). 4. (Log.) Totalitatea obiectelor sau indivizilor la care se refera caracterele esentiale ale unei notiuni. [Pl. -re. / cf. lat. sphaera, gr. sphaira, fr. sphere, it. sfera].

geometric ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de geometrie; propriu geometriei. Calcul ~. 2) Care are forma corpurilor din geometrie. Ornament ~. ◊ Progresie ~ca serie de numere in care fiecare numar este egal cu produsul dintre numarul precedent si un numar constant. medie ~ca radacina patrata extrasa din produsul a doua numere. 3) fig. Care vadeste regularitate si simplitate. Stil ~. /<fr. geometrique, lat. geometricus

POLAR I. adj. 1. referitor la poli (2), de la poli, caracteristic polilor. ♦ zona ~a = zona cuprinsa intre latitudinile de 75 si poli; cerc ~ = cerc paralel cu ecuatorul, care delimiteaza zonele polare; Steaua P~a = stea principala din constelatia Carului-Mic, care indica directia nord. 2. referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice. ◊ referitor la un corp, la un mediu care prezinta polaritate. 3. (mat.) coordonate ~ e = coordonate al caror sistem de referinta este format dintr-un punct (pol) si o semiaxa cu originea in acesta. 4. (fil.) care se afla in raport de polaritate (2). II. s. f. loc geometric al punctelor conjugate cu un punct dat, in raport cu cele doua puncte in care o secanta variabila ce trece prin punctul dat intersecteaza o conica. (< fr. polaire, lat. polaris, it. polare)

SFERA, sfere, s. f. 1. Suprafata constituita de locul geometric al punctelor din spatiu egal departate de un punct dat, numit centru; corp geometric marginit de o astfel de suprafata. ♦ Obiect care are aproximativ aceasta forma. ♦ (Rar) Glob terestru. 2. (De obicei cu determinarea „cereasca”) Regiune cereasca unde se gasesc si se misca astrii; bolta cereasca. 3. Atmosfera. 4. Fig. Domeniul, limitele in cadrul carora exista, actioneaza sau se dezvolta cineva sau ceva. Sfera de influenta = intindere, spatiu, domeniu in cuprinsul caruia se exercita o influenta a cuiva sau a ceva. ♦ mediu (social). 5. Element logic care reprezinta capacitatea de referinta a notiunii la ansamblul de indivizi ce poseda insusirile reflectate in continutul acesteia. – Din fr. sphere, lat. sphaera.

FIGURA s.f. 1. Chip, fata, obraz. 2. Forma exterioara a unui corp, a unei fiinte; imaginea plastica (desenata, pictata, sculptata) a unui corp. ◊ Figura geometrica = ansamblu de puncte, linii si suprafete. ♦ Carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne si personaje (valet, dama etc.). ♦ Fiecare dintre piesele de sah (cu o forma caracteristica). 3. Persoana; personalitate. 4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare, imagine simbolica sau alegorica. ◊ Figura de stil (sau poetica) = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant in vers sau in proza. V. trop. ♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de pozitia termenului mediu in premise. 6. Pozitie, miscare (la dans, la scrima etc.). [< it., lat. figura].