Rezultate din textul definițiilor
MATURATOR, -OARE, maturatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care se ocupa cu maturatul strazilor. 2. S. f. Vehicul cu tractiune mecanica, prevazut cu o matura mare circulara si cu o perie in forma de sul lung rotitor, cu care se matura strazile. – Matura + suf. -ator.
MATUROI, maturoaie, s. n. Augmentativ al lui matura (1); matura mare; spec. matura de nuiele (folosita la tara); tarn1. – Matura + suf. -oi.
TARN1, tarnuri, s. n. 1. matura mare, facuta din maracini sau din nuiele, cu care se matura curtile sau strazile. 2. (Bot.) Porumbar1. – Din sl. trunu.
TARN ~uri n. matura mare facuta din maracini sau nuiele flexibile (fixate pe o coada), folosita pentru maturatul curtilor sau strazilor. /<sl. trunu
matur adj. 1. adult, mare. (E de-acum om ~.) 2. (fig.) copt. (O minte ~.) 3. v. chibzuit.
strujan, strujeni, s.m. (reg.) 1. tulpina porumbului cu frunze cu tot, dupa ce a fost taiata de la pamant si s-au cules stiuletii. 2. buruiana mare. 3. cotor de matura uzata. 4. frunza verde a cepii.
maturaTOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care matura strazile sau curtile intr-o localitate. 2) Vehicul prevazut cu o perie mare circulara cu care se matura strazile. /a matura + suf. ~ator
COPIL ~i m. 1) Baiat (sau fata) in perioada de la nastere pana la adolescenta. ~ mic. ~ de scoala. ◊ De mic ~ din copilarie. A ajunge (sau a cadea) in mintea ~ilor a avea manifestari copilaresti. ~ de casa fecior de boier care slujea ca paj la curtea domneasca sau la un boier mare. ~ de trupa copil (orfan) crescut si educat de o unitate militara. 2) Persoana de orice varsta luata in raport cu parintii sai. 3) fig. Persoana matura care da dovada de naivitate si lipsa de experienta. /Cuv. autoht.
2) coc, copt, a coace v. tr. (lat. coquere [din pŏquere], pop. cŏcere, ruda cu vgr. pepto, germ. backen, vsl. pesti-pekon; it. cuocere, pv. pg. cozer, fr. cuire, sp. cocer. V. cucina, pepene, precoce, becer, pecie. – Coc, coci, coace, coacem, coaceti, coc; sa coaca; sa coacem, sa coaceti; copsei, copsesi, coapse, coapseram, coapserati, coapsera; copsesem). Prepar unele mincari la foc: a coace pine [!], placinta, mere, castane. Aduc in stare matura, vorbind de fructe: soarele coace grinele, fructele. V. intr. Buba coace, produce puroi. I-o coc eu, ii prepar (clocesc) eu ceva, am sa ma razbun. V. refl. Devin copt: pinea s´a copt (la foc), griu s´a copt (la soare). M´am copt de caldura, am suferit mare caldura. Buba s´a copt, a ajuns aproape sa se sparga, s´a spart.
