MATUROI, maturoaie, s. n. Augmentativ al lui matura (1); matura mare; spec. matura de nuiele (folosita la tara); tarn¹. – Matura + suf. -oi.

TARN¹, tarnuri, s. n. 1. matura mare, facuta din maracini sau din nuiele, cu care se matura curtile sau strazile. 2. (Bot.) Porumbar¹. – Din sl. trunu.

primitea, primitele, s.f. (reg.) 1. matura cu coada lunga, facuta din nuiele sau fire de matura, cu care se matura pleava, paiele ramase la vanturatul cu lopata; feleaza, felezeu, felezitoare, felezoaie, leasa, tarn. 2. unealta formata dintr-o plasa sustinuta de o prajina, cu care se indeparteaza pleava (la vanturatul cu lopata). 3. (in forma: premetea) bidinea. 4. (in forma: premetea) stergar, prosop; carpa de spalat sau de sters vasele, de spalat pe jos.

TARN ~uri n. matura mare facuta din maracini sau nuiele flexibile (fixate pe o coada), folosita pentru maturatul curtilor sau strazilor. /<sl. trunu

matura, maturi, s. f. 1. Obiect de uz casnic in forma unui manunchi, facut din tulpinile plantei cu acelasi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curata o suprafata. ◊ Loc. vb. A da cu matura = a matura (1). 2. Numele a doua plante erbacee intrebuintate la confectionarea maturilor (1); a) planta bogat ramificata, cu flori verzi si violete; mei-tataresc (Sorghum vulgare); b) planta inalta pana la 2 metri, cu frunza lata si cu tulpina bogata in materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ♦ Lan de maturi (2). 3. Planta erbacee cu tulpina ramificata, stufoasa, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosita la confectionarea maturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (In sintagma) Maturi de vrajitoare = simptom de boala la pomii fructiferi si la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii si caracterizat prin aparitia pe ramurile atacate a unor ramificatii degenerescente subtiri si dese. – Et. nec.