AFINANT, afinanti, s. m. Substanta care se adauga materiilor prime din care se fabrica sticla pentru a se realiza afinarea (3). – Afina + suf. -ant.

PROCES, procese, s. n. 1. Actiune in justitie facuta pentru solutionarea unui diferend intre doua parti care sunt in litigiu sau pentru constatarea si sanctionarea calcarii legilor statului; actiune judecatoreasca; totalitatea actelor, documentelor adunate in vederea acestei actiuni. ◊ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva in fata instantelor de judecata, a da pe cineva in judecata. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intentie = a invinui pe cineva de intentii reprobabile pe care nu poti dovedi ca le-a avut. A-si face proces(e) de constiinta = a regreta, a-si reprosa anumite atitudini sau actiuni. ♦ Proces-verbal = inscris (cu caracter oficial) in care se consemneaza un fapt de natura juridica; act cu caracter oficial in care se redau pe scurt discutiile si hotararile unei adunari constituite. 2. Succesiune de operatii, de stari sau de fenomene prin care se efectueaza o lucrare, se produce o transformare; evolutie, dezvoltare, desfasurare; actiune. ◊ Proces de productie = a) (in teoria marxista) proces social in cadrul caruia oamenii intra in relatii reciproce determinate si actioneaza asupra obiectivului muncii pentru a crea bunuri materiale; b) proces de fabricatie; Proces de fabricatie = totalitatea procedeelor folosite pentru transformarea materiilor prime si a semifabricatelor in produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a intregului organism) in evolutie (sau in regres). [Pl. si: (inv.) procesuri] – Var.: (inv.) protes s. n.] – Din it. processo, fr. proces, lat. processus.

MATERIAL, -A, (I) materiali, -e, adj., (II) materiale, s. n. I Adj. 1. Care apartine realitatii obiective, existand independent de constiinta si in afara ei; care este alcatuit din materie. ◊ Cultura materiala = totalitate a bunurilor si a deprinderilor de productie existente pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii. ♦ Palpabil, concret, real; faptic. ♦ Spec. Fizic, trupesc. 2. Care consta in bunuri economice, care tine de venit, de avere, de aspectul economic sau pecuniar; care se refera la trai sau la intretinerea vietii. ◊ Baza materiala = totalitate a mijloacelor (cladiri, instalatii, forta de munca etc.) care permit desfasurarea unei activitati economice sau stiintifice. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al situatiei materiale (I 2); materialiceste. II. S. n. 1. Totalitate a materiilor prime sau semifabricate din care pot fi executate diverse bunuri. ◊ Materiale plastice = nume generic al unui grup de materiale de sinteza care prezinta anumite particularitati de structura, de compozitie si fizico-mecanice, avand ca proprietate caracteristica generala calitatea de a putea fi prelucrate cu usurinta (sub actiunea presiunii si a temperaturii; mase plastice. 2. (Rar) Bun, produs. ♦ Tesatura. Material de rochie. 3. Totalitate a documentelor, informatiilor si datelor necesare pentru elaborarea unei lucrari literare, stiintifice etc. ♦ Expunere scrisa care cuprinde date si informatii referitoare la o anumita problema. [Pl. si: (inv.) (II) materialuri. – [Pr.: -ri-al] – Din fr. materiel, lat. materialis.

PREINDUSTRIALIZARE, preindustrializari, s. f. prima prelucrare a materiilor prime (textile). [Pr.: pre-in-dus-tri-a-] – Pre¹- + industrializare.

SINDICAT, sindicate, s. n. 1. Organizatie al carei scop este apararea intereselor profesionale, economice etc. ale membrilor ei. 2. Totalitatea membrilor unui sindicat (1); sediu al unei organizatii sindicale. 3. Organizatie monopolista, mai dezvoltata decat cartelul, in cadrul careia intreprinderile membre isi mentin independenta in ceea ce priveste organizarea productiei, dar renunta la independenta comerciala, efectuand desfacerea produselor si uneori achizitionarea materiilor prime printr-un oficiu comun. – Din fr. syndicat.

INDUSTRIE ~i f. Ramura a economiei care se ocupa cu valorificarea bogatiilor minerale, a energiei electrice, cu transformarea materiilor prime in produse fabricate. ◊ ~ grea industrie care se ocupa cu producerea mijloacelor de productie. ~ usoara industrie care se ocupa cu producerea marfurilor de larg consum. [G.-D. industriei; Sil. -dus-tri-e] /<fr. industrie, lat. industria

INDUSTRIE s.f. 1. Ramura a productiei materiale, a economiei nationale care cuprinde totalitatea intreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu productia uneltelor de munca, cu extractia materiilor prime, a materialelor si combustibililor si cu prelucrarea ulterioara atat a produselor obtinute in aceasta ramura, cat si a celor produse in agricultura. 2. (Cu determinari) Ramura industriala, domeniu al industriei (1). 3. (Rar) Profesiune, meserie. [Pron. -tri-e, gen. -iei. / cf. fr. industrie, germ. Industrie, it., lat. industria].

PREINDUSTRIALIZARE s.f. Prelucrare primara a materiilor prime textile pana in faza cand pot fi supuse procesului de filare. [Dupa fr. preindustrialisation].

AFINANT s.m. Substanta care se adauga materiilor prime din care se fabrica sticla pentru afinare. [< fr. affinant].

EXTRACTIV, -A adj. Care extrage, care serveste la extragerea unor substante. ◊ Industrie extractiva = ramura a industriei care se ocupa cu extragerea materiilor prime din pamant fara a le prelucra. [< fr. extractif].

SINDICAT s.n. 1. Organizatie de masa care reuneste pe baza de adeziune voluntara oameni ai muncii din intreprinderi sau institutii si care are drept scop sa lupte pentru satisfacerea revendicarilor economice si politice ale membrilor sai. 2. Totalitatea membrilor unui sindicat (1). ♦ Sediu al unei organizatii sindicale. 3. Organizatie economica monopolista in cadrul careia desfacerea marfurilor si uneori achizitionarea materiilor prime se fac in comun, cu scopul de a elimina pe concurenti si de a spori astfel profiturile. [Cf. fr. syndicat, rus. sindikat].

AFINANT s. m. substanta care se adauga materiilor prime din care se fabrica sticla pentru afinare. (< fr. affinant)

EXTRACTIV, -A adj. care (poate) extrage; referitor la extractie. ♦ industrie ~a = ramura a industriei care se ocupa cu extragerea materiilor prime din pamant fara a le prelucra. (< fr. extractif)

INDUSTRIE s. f. 1. ramura a productiei materiale si a economiei nationale, care cuprinde totalitatea intreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu productia uneltelor de munca, cu extractia materiilor prime, a materialelor si combustibililor si cu prelucrarea ulterioara a produselor obtinute. 2. ramura industriala, domeniu al industriei (1). 3. (rar) profesiune, meserie. (< fr. industrie, lat. industria)

PREINDUSTRIALIZARE s. f. prelucrare primara a materiilor prime textile, pana in faza cand pot fi supuse procesului de filare. (dupa fr. preindustrialisation)

SINDICAT s. n. 1. organizatie profesionala de masa care are drept scop apararea intereselor salariatilor. 2. uniune monopolista in cadrul careia desfacerea marfurilor si, uneori, achizitionarea materiilor prime se face printr-un oficiu comun. (< fr. syndicat)

TEHNOLOGIE s. f. 1. stiinta a metodelor si a mijloacelor de prelucrare a materiilor prime, a materialelor si a datelor. 2. ansamblul proceselor, al metodelor, operatiilor etc. pentru realizarea unui anumit produs (< fr. technologie)

CATAMARCA 1. Prov. federala in NV Argentinei; 101 mii km²; 230 mii loc. (1986). Centru ad-tiv: Catamarca. Zona agricola si miniera. 2. Oras in NV Argentinei, centrul ad-tiv al prov. omonime, la poalele estice ale Anzilor; 90 mii loc. (1980). Prelucr. materiilor prime agricole. Ind. textila. Fundat in 1683. Se mai numeste San Fernando del Valle de Catamarca.

CASNIC², -A, casnici, -ce, adj. 1. Care tine de casa¹, de gospodarie. ◊ Industrie casnica = activitate de prelucrare a materiilor prime la domiciliul producatorului, in cadrul unor procese de munca simple. 2. Care isi petrece timpul liber acasa, in familie. – Din casa¹ + suf. -nic.

CIREBON, oras in NV ins. Java (Indonezia), port la M. Java; 275 mii loc. (1980, cu suburbiile). Mare fabrica de tutun. Prelucr. primara a materiilor prime agricole. Intreprinderi de fosfati.

CONTROL (‹ fr.) s. n. 1. Verificare permanenta, periodica sau inopinata, facuta intr-un domeniu oarecare cu scopul de a cunoaste realitatile si modul cum se desfasoara activitatea im domeniul respectiv spre a preintimpina sau a lichida eventualele lipsuri si a imbunatati activitatea. ◊ Lucrare de c. = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor si ale studentilor. ◊ (Dr.) Drept de c. = dreptul unor organe competente de a verifica, potrivit legii, temeinicia si legalitatea hotaririlor pronuntate de un organ de jurisdictie (ex. c. asupra hotaririlor arbitrale). ◊ C. financiar-bancar = control exercitat permanent de organele financiare ((superioare si locale), ce are ca scop respectarea legalitatii fiscale, cunoasterea modului cum sint gospodarite mijloacele materiale si financiare, cum sint realizate obiectivele de consolidare a echilibrului financiar, monetar si valutar al economiei nationale. ◊ C. tehnic de calitate = verificarea, efectuata de organe de specialitate, privind calitatea materiilor prime si a materialelor, respectarea in procesul de productie a documentatiei tehnice si a tehnologiei de fabricatie, calitatea produselor finite, omologarea produselor etc. ◊ C. sanitar = control efectuat de organele medicale de specialitate pentru stabilirea starii igienice si sanitare a alimentelor, locuintelor, intreprinderilor etc. ◊ C. fitosanitar = control efectuat asupra culturilor agricole, plantatiilor si produselor agricole pentru a constata starea lor de sanatate. ♦ (TEHN.) Urmarirea functionarii unui sistem tehnic, unui proces tehnologic etc. prin masurarea directa sau indirecta a marimilor care caracterizeaza sau de care depinde functionarea acestuia. ♦ Supraveghere continua (materiala si morala); stapinire, dominatie. ♦ Verificare, dirijare a propriilor miscari si manifestari. 2. Organ care are insarcinarea de a face control. 3. (Impr.) Comanda, reglaj. ◊ C. automat = reglaj automat.

CRIZA (‹ fr.) s. f. 1. Faza in evolutia unei societati marcate de mari dificultati (economice, politice, sociale, militare etc.). ◊ C. economica = faza a ciclului economic caracterizata in economia contemporana prin scaderea rentabilitatii intreprinderilor, cresterea inflatiei, accelerarea concentrarii financiare si a multinationalismului economic, inceputul unor revolutii tehnologice, modificarea structurii cererii mondiale de produse industriale, cresterea somajului; evolutia c.e. este influentata de factori conjuncturali (revendicari salariale, cresterea pretului materiilor prime si al energiei) si factori structurali (scaderea productivitatii muncii si a rentabilitatii intreprinderilor). ◊ C. ciclica = c. care cuprinde toate sferele procesului reproductiei; constituie faza principala si punctul de demarcatie ale ciclului economic. ◊ C. intermediara = c. care apare intre c. ciclice, nefiind componenta obligatorie a ciclului; se manifesta prin cresterea stocurilor si reducerea productiei fara a lua proportii prea mari. ◊ C. partiala = c. care cuprinde numai o ramura a productiei; este determinata de dezvoltarea inegala a diferitelor ramuri ale economiei. ◊ C. agrara = c. caracterizata prin formarea unor mari surplusuri sau penuriei de produse agricole in raport cu cererea solvabila. ◊ C. energetica = fenomen economico-social complex reflectat prin insuficienta resurselor energetice clasice, in raport cu nivelul tehnicii si tehnologiei, cu repartizarea inegala a acestora pe glob si cu caracterul exploatarii lor. ◊ C. industriala = c. ce se manifesta prin reducerea brusca a productiei industriale, cresterea capacitatilor de productie neutilizate si cresterea somajului; este insotita in mod inevitabil de c. comertului, baneasca, de credit si financiara etc. ◊ C. ministeriala = perioada intermediara intre demisia si formarea unui guvern. ♦ Lipsa acuta (ex. criza de forta de munca; criza de timp). 2. Moment culminant in evolutia unei boli care precede vindecarea sau agravarea bolii; declansarea brusca a unei boli sau aparitia unui acces brusc in cursul unei maladii cronice (ex. c. de apendicita). ♦ (PSIH.) Aparitiei brusca a unei rupturi de echilibru, manifestata prin tensiune, zbucium depresiune sufleteasca. Existenta umana este jalonata de crize: nasterea, intarcarea, intrarea in scoala, adolescenta, menopauza. ◊ C. de originalitate juvenila = comportament nonconformist la adolescentilor care cauta, fara indeminare, afirmarea personalitatii.

ADIPIC, -A, adipici, -ce, adj. (In sintagma) Acid adipic = acid bibazic saturat, folosit ca materie prima pentru fabricarea unor fibre sintetice poliamidice. – Din fr. adipique.

AGRICULTURA, agriculturi, s. f. 1. Cultivare a pamantului. 2. Ramura a productiei materiale care are ca obiect cultura plantelor si cresterea animalelor in vederea obtinerii unor produse alimentare si a unor materii prime; totalitatea lucrarilor si a metodelor intrebuintate in acest scop. – Din fr. agriculture, lat. agricultura.

ALIMENTAR, -A, alimentari, -e, adj. De alimente, privitor la alimente. ◊ Industrie alimentara = industrie care transforma materiile prime de origine animala si vegetala in produse necesare hranei. ◊ Pensie alimentara = suma de bani necesara intretinerii unei persoane pe care cineva o plateste, lunar, in temeiul unei obligatii stabilite prin lege sau prin hotarare judecatoreasca; pensie de intretinere. ♦ (Substantivat, f.) Bacanie. – Din fr. alimentaire, lat. alimentarius.

ALIMENTATOR, alimentatoare, s. n. Dispozitiv care serveste la alimentarea unei masini sau a unei instalatii cu combustibil sau cu materie prima. – Din fr. alimentateur.

BENZALDEHIDA s. f. Aldehida derivata din benzen si intrebuintata ca materie prima in industria materiilor colorante. – Din fr. benzaldehyde.

BENZEN, benzeni, s. m. Hidrocarbura lichida, incolora, insolubila in apa, extrasa din gudroanele carbunilor de pamant sau din petrol, si care se foloseste, ca decolorant, ca materie prima la fabricarea unor compusi organici etc. – Din fr. benzene.

BOGATIE, bogatii, s. f. 1. Cantitate abundenta de bunuri materiale, de materii prime, de bani, de obiecte pretioase etc. 2. Starea, situatia in care se afla posesorul unei mari cantitati de bunuri materiale, de bani etc. 3. Resursele unei tari, ale unei regiuni etc. care, prin prelucrare, se transforma in bunuri utilizate de societate. Petrolul este o bogatie nationala. 4. Abundenta si varietate de valori spirituale. Bogatie de idei. Bogatie de cuvinte. – Bogat + suf. -ie.

CAPROLACTAMA s. f. Substanta organica folosita ca materie prima pentru fabricarea fibrelor sintetice de relon. – Din fr. caprolactame.

CARPA, carpe, s. f. Bucata de panza sau de stofa (veche), folosita de obicei in gospodarie (la stergerea prafului, a vaselor etc.), ca materie prima in industria hartiei etc. ♦ Scutec. ♦ Fig. Om fara personalitate, care face intotdeauna orice i se spune. – Din bg. karpa, scr. krpa.

CELESTINA s. f. Sulfat de strontiu natural, sticlos-transparent, incolor sau usor colorat, intrebuintat ca materie prima la prepararea sarurilor de strontiu. – Din fr. celestine.

CEREALA, cereale, s. f. (La pl.) Grup de plante din familia gramineelor (grau, porumb etc.), cu radacini fasciculate, tulpini neramificate si fructele cariopse, ale caror seminte servesc ca hrana omului sau animalelor si ca materie prima in industria alimentara; (si la sg.) planta care face parte din acest grup. [Pr.: -re-a-] – Din fr. cereale.

CICLOHEXAN s. m. Hidrocarbura ciclica saturata cu sase atomi in molecula, care se extrage din petrol si este intrebuintata ca solvent si ca materie prima in industria fibrelor sintetice. – Din fr. cyclohexane.

CICLOPENTAN s. m. Hidrocarbura ciclica saturata cu cinci atomi de carbon in molecula, intrebuintata ca materie prima in industria chimica. – Din fr. cyclopentane.

GRATAR, gratare, s. n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori incrucisate sau placa de tabla gaurita, alcatuind un dispozitiv folosit pentru inlesnirea patrunderii aerului si inlaturarea cenusii in (sau din) instalatiile de ardere, pentru separarea de impuritati a unor materii prime, pentru impiedicarea patrunderii corpurilor straine in instalatiile hidrotehnice, pentru separarea bucatilor mari de minereuri dupa marime etc. 2. Obiect alcatuit din vergele metalice paralele, prinse intr-un cadru (dreptunghiular), sau din aluminiu ondulat, pe care se frige carne, peste, ciuperci etc.; p. ext. friptura astfel preparata. ◊ Loc. adj. La gratar = (despre carne, peste, ciuperci etc.) fript pe gratar (2). 3. Obiect alcatuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept stergatoare pentru talpa incaltamintei. 4. Partea de deasupra ieslei, in forma de scara inclinata fixata de-a lungul peretelui, in care se pune fanul. 5. (Tehn.) Grila (1). – Probabil lat. *gratarium (< *gratis = cratis).

INDUSTRIALIZARE, industrializari, s. f. Actiunea de a industrializa si rezultatul ei; proces de transformare a unei tari agrare intr-o tara industriala dezvoltata din punct de vedere economic prin crearea marii industrii mecanizate. ♦ Prelucrare industriala a unor materii prime, transformarea lor in produse industriale. ♦ Aplicarea unor metode, procedee (tehnice, organizatorice etc.) specific industriale in alte ramuri. [Pr.: -tri-a-] – V. industrializa.

INTEGRARE, integrari, s. f. 1. Actiunea de a (se) integra si rezultatul ei; integratie. 2. (In sintagma) Integrarea productiei = reunirea in acelasi loc, in cadrul uneia si aceleiasi unitati de productie, a activitatilor de productie succesive, incepand cu obtinerea materiei prime si pana la fabricarea produsului finit. 3. (Mat.) Calculul unei integrale; obtinerea integralei unei ecuatii diferentiale sau cu derivate partiale. V. integra.

INCARCATURA, incarcaturi, s. f. 1. Incarcare. 2. (Concr.) Ceea ce transporta sau poate transporta un vehicul, un vapor sau o fiinta. ♦ Cantitate de explozibil cu care se incarca o arma de foc; proiectilul introdus in arma. ♦ Explozibil introdus intr-o gaura de mina. ♦ Materii prime si auxiliare introduse intr-un vas, intr-un recipient sau intr-un cuptor in vederea desfasurarii unui proces de fabricatie. 3. Capacitate de incarcare. – Incarca + suf. -atura.

JANT s. n. 1. Zer untos care se scurge la fabricarea cascavalului, in urma oparirii casului cu apa clocotita, constituind materia prima pentru obtinerea untului de cascaval. 2. Partea lichida ramasa dupa coagularea laptelui. 3. Zara fiarta ramasa de la prepararea urdei. – Et. nec.

UZINA, uzine, s. f. 1. Intreprindere industriala de mari proportii in care se produc utilaje, semifabricate sau materii prime pentru alte industrii. 2. Instalatie producatoare de energie electrica, termica sau de alimentare cu apa a unei asezari, a unei zone, a unei locuinte. (In sintagma) Uzina verde = natura, vegetatia privite ca sursa de energie si hrana. – Din fr. usine.

VALORIFICA, valorific, vb. I. Tranz. A pune in valoare, a face sa primeasca o anumita valoare; a scoate in evidenta valoarea unui lucru; (in special) a folosi in procesul de productie anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hartie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui in bani. – Valoare + suf. -ifica.

VALORIFICAT, -A, valorificati, -te, adj. Care este pus in valoare, pentru care s-au depus eforturi spre a primi valoarea maxima; a carui valoare este pusa in evidenta. ♦ (In special despre surse de energie, materii prime) Care este folosit (in procesul de productie) cat mai rational, cat mai rentabil etc. – V. valorifica.

VAR¹ s. n. Oxid de calciu obtinut prin calcinarea rocilor calcaroase (si prin hidratarea lor), folosit ca liant in constructii, ca materie prima in industria chimica etc. ♦ Lapte de var (v. lapte) folosit pentru spoitul peretilor caselor. – Din sl. varu.

VAREC s. n. Numele unor alge brune marine azvarlite de valuri pe tarm, care servesc ca ingrasamant pentru pamanturile nisipoase, ca materie prima pentru fabricarea sodei, iodului etc. – Din fr. varech.

MARC s. n. Pasta obtinuta prin prelucrarea fructelor si a legumelor si folosita ca materie prima in industria alimentara. – Din fr. marc.

PETROL s. n. 1. Roca sedimentara lichida, uleioasa, de culoare bruna-negricioasa, mai rar galbuie, cu reflexe albastre-verzui, cu miros specific, formata dintr-un amestec natural de hidrocarburi si de alti compusi organici, care se extrage din pamant si care serveste drept materie prima in industria chimica; titei. ◊ Petrol sintetic = combustibil cu proprietati asemanatoare cu cele ale titeiului, obtinut pe cale sintetica din carbune sau din oxid de carbon, prin hidrogenare catalitica. 2. Derivat lichid al petrolului (1), folosit la arderea in lampi cu fitil pentru iluminat sau incalzit; gaz. – Din fr. petrole.

PLANIFICA, planific, vb. I. Tranz. 1. A intocmi un plan; a programa, a organiza si a conduce pe baza de plan; a organiza o activitate, intocmind planul dupa care sa se desfasoare diferitele ei faze. 2. A determina cantitatea de materiale, materii prime etc. necesare unei activitati. ♦ A repartiza timpul de munca (pe diferite ramuri de activitate). ♦ A prevedea, a include intr-un plan. – Dupa fr. planifier.

PLASTICITATE s. f. 1. Proprietate a unui material consistent de a se modela usor prin apasare. ♦ Proprietatea a unor materii prime ceramice de a forma cu apa o pasta care isi mentine coeziunea dupa ce a fost framantata si uscata. 2. Insusirea a unei opere literare, a stilului, a unei expresii, a unui cuvant etc. de a evoca ceva in mod viu, sugestiv. – Din fr. plasticite.

LACTAMA s. f. Compus organic obtinut din aminoacizi si folosit ca materie prima pentru fabricarea unor fibre sintetice. – Din fr. lactame, germ. Laktam.

PARAFINA, parafine, s. f. 1. Substanta solida, alba si translucida, formata dintr-un amestec de hidrocarburi saturate obtinute la distilarea titeiului sau a carbunilor si intrebuintata la fabricarea lumanarilor, la impregnarea hartiei si a tesaturilor, ca materie prima in industria chimica etc. 2. (La pl.) Alcani. – Din fr. paraffine.

PACURA s. f. Lichid vascos, negru sau brun-inchis, ramas de la distilarea titeiului, care se foloseste drept combustibil si ca materie prima la fabricarea motorinei grele, a uleiurilor minerale, a asfaltului si a altor produse; titei brut. – Lat. picula.

ANTRACHINONA, antrachinone, s. f. Substanta organica, derivata din antracen, alcatuita din cristale galbui, care serveste ca materie prima pentru unii coloranti. – Din fr. anthraquinone.

PIRITA, pirite, s. f. Sulfura de fier naturala, de culoare galbena, cristalizata in sistem cubic, folosita mai ales ca materie prima la fabricarea acidului sulfuric. – Din fr. pyrite.

PLAGIOCLAZ, plagioclazi, s. m. Grup de minerale din clasa feldspatilor, de culoare alba, cenusie sau albastruie si cu luciu sticlos, utilizate ca materie prima in industria ceramicii sau ca piatra ornamentala. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. plagioclases.

PLATINA, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal pretios de culoare alba-cenusie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil si ductil, foarte rezistent la caldura si la actiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, in tehnica dentara etc. ♦ Negru de platina = platina (1) sub forma de pulbere, folosita in industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de masini care altadata se fabricau din platina (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu sectiune dreptunghiulara, cu dimensiuni mici, care se foloseste ca materie prima la laminarea tablei subtiri. – Din fr. platine.

PRELUCRA, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constitutia sau aspectul unui material (pentru a obtine produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o opera literara, stiintifica etc. 2. A expune, a explica, a analiza in fata unei adunari continutul unor documente, al unei rezolutii, al unui articol din presa etc. ♦ A cauta sa convinga pe cineva sa faca ceva, sa recunoasca ceva etc. – Pre² + lucra.

PROPAN s. n. Hidrocarbura saturata gazoasa din seria metanului, care se gaseste in titei si in gazele asociate titeiului si este folosita drept combustibil menajer sau ca materie prima in industria chimica. – Din fr. propane.

PROPILENA s. f. (Chim.) Hidrocarbura folosita ca materie prima la fabricarea glicerinei, a acetonei etc.; propena. – Din fr. propylene.

OLIVINA, olivine, s. f. Silicat natural de magneziu si fier, cristalizat in sistemul rombic, de culoare verde-maslinie si cu luciu sticlos, care se intrebuinteaza ca materie prima pentru produse refractare. – Din fr. olivine.

FABRICA, fabric, vb. I. Tranz. A produce o marfa in serie si in cantitati mari, prelucrand materia prima intr-o fabrica, intr-o uzina etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confectiona, a realiza. ♦ Fig. A nascoci, a plasmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare.

FABRICA, fabrici, s. f. Intreprindere industriala care foloseste un sistem de masini si de instalatii tehnice in vederea executarii operatiilor de transformare a materiei prime in produse finite, in serie si in cantitati mari. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) in fabrica = a certa, a reprosa, a cere socoteala (cuiva); a bate (pe cineva). A intra in fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reprosa, a i se cere socoteala; a fi batut de cineva. [Pl. si: (pop.) fabrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.

FIBRA, fibre, s. f. 1. Material in forma de fir subtire, netors, de provenienta vegetala, animala sau minerala ori produs pe cale sintetica, folosit de obicei ca materie prima la fabricarea tesaturilor. 2. Celula vegetala alungita situata in tesutul diverselor parti ale unei plante. 3. Formatie anatomica alungita, care reprezinta celule modificate sau prelungiri celulare si care alcatuieste tesuturile animale. 4. (Tehn.; in sintagma) Fibra optica = fibra de sticla cu compozitie speciala, folosita pentru transmiterea informatiilor. – Din fr. fibre, lat. fibra.

FINIT, -A, finiti, -te, adj. 1. Care are o existenta limitata. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofica ce se refera la starile relative ale materiei, care au o existenta limitata si se pot transforma unele intr-altele. 2. (Despre produse, marfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime si poate fi intrebuintat in scopul pentru care a fost facut. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.

FIERBATOR, (1) fierbatori, s. m., (2) fierbatoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care executa operatiile de fierbere in cadrul extragerii sau prelucrarii unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat care serveste la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ator.

CIRCULANT, -A, circulanti, -te, adj. Care circula; pus, aflat in circulatie. ◊ Capital circulant = parte a capitalului productiv (materii prime si auxiliare, combustibil etc.) a carei valoare se transmite in intregime asupra marfurilor produse (in decursul fiecarui proces de productie). – Din fr. circulant.

ETENA, etene s. f. Hidrocarbura nesaturata cu o dubla legatura in molecula, gazoasa, inflamabila, obtinuta din gazele de cocserie, gazele de cracare si prin descompunerea termica a etanului si a propanului, constituind o materie prima importanta pentru producerea polietilenei, a alcoolului etilic, a cauciucului sintetic etc.; etilena. – Din fr. ethene.

NAFTOL, naftoli, s. m. Substanta cristalizata, insolubila in apa, cu miros caracteristic, extrasa din naftalina, intrebuintata ca materie prima in industria colorantilor si farmaceutica. – Din fr. naphtol.

LIN², linuri, s. n. 1. Vas de lemn, de tabla sau de beton in forma de jgheab, in care se aduna si se storc strugurii. 2. Vas de lemn, de tabla sau de beton in care se pune la fermentat materia prima folosita la fabricarea berii, a spirtului etc.; vas, cada de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face tuica. – Din ngr. linos.

COPRA, copre, s. f. Miezul uscat al nucii de cocos, folosit ca materie prima pentru obtinerea untului de cocos; uleiul continut de acest miez. – Din fr. copra.

MINERIT s. n. 1. Ramura a industriei extractive care se ocupa cu exploatarea zacamintelor de minerale utile si a masivelor de roci, folosite fie in constructii, fie ca materii prime. 2. Indeletnicire a minerului. – V. mineri.

MOTORINA, motorine, s. f. Lichid vascos obtinut prin distilarea petrolului, a gudroanelor carbunilor de pamant sau a unor produse sintetice, folosit drept combustibil la anumite motoare sau ca materie prima in industria chimica. – Din germ. Motorin.

CLINCHER s. n. Produs obtinut la fabricarea cimenturilor prin incalzirea materiei prime pana aproape de temperatura de vitrifiere si prin transformarea ei intr-o masa compacta si dura. – Din germ. Klinker, fr. clinker.

CLOROPREN s. n. (Chim.) Derivat al butadienei folosit ca materie prima pentru cauciucul sintetic. – Din fr. chloroprene, germ. Chloropren.

NORMA, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de munca necesara pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operatii sau o cantitate de produse care trebuie sa fie obtinuta intr-o unitate de timp in anumite conditii tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie prima, de combustibil etc. necesara pentru obtinerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din norma.

NEVALORIFICAT, -A, nevalorificati, -te, adj. Care nu este pus in valoare, pentru care nu s-a facut ceva spre a primi o anumita valoare, a carui valoare nu este scoasa in evidenta. ♦ (In special despre surse de energie, materii prime) Care nu este folosit in procesul de productie spre rentabilizare. – Ne- + valorificat.

CONSUM, consumuri, s. n. 1. Folosire a unor bunuri rezultate din productie pentru satisfacerea nevoilor productiei si ale oamenilor. ◊ Consum productiv = folosire a mijloacelor de productie pentru crearea de noi bunuri materiale. Consum neproductiv = consum care nu are drept rezultat producerea de noi bunuri materiale. Bunuri (sau marfuri) de larg consum = produse ale industriei usoare sau alimentare care intra in proportii mari in consumul individual al oamenilor si prin a caror folosire nu rezulta produse noi. 2. Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. ◊ Consum specific = cantitate de combustibil, de material si de energie consumata intr-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operatii etc. – Din consuma¹ (derivat regresiv).

COCS, cocsuri, s. n. Produs solid obtinut din carbunele de pamant, din reziduuri de petrol sau din gudroane prin incalzire la temperaturi inalte si intrebuintat ca materie prima sau combustibil in metalurgie, in industria chimica, in gospodarie etc. – Din germ. Koks.

SPALATOR, (I) spalatoare, s. n. (II) spalatori, s. m. I. S. n. 1. Obiect sau instalatie sanitara care serveste la spalatul oamenilor. ♦ Chiuveta speciala in care se spala vasele de bucatarie. 2. Bucata de panza, de sarma etc. cu ajutorul careia se freaca si se spala vasele. 3. Instalatie speciala, in anumite intreprinderi, unde se spala materiile prime sau semifabricate. II. S. m. Muncitor dintr-o intreprindere care se ocupa cu spalatul anumitor materiale. – Spala + suf. -ator.

TANANT, tananti, s. m. Substanta chimica, anorganica sau organica, naturala sau sintetica, care are proprietatea de a tabaci pieile crude; p. ext. materie prima naturala care contine o astfel de substanta. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

RETETA, retete, s. f. 1. Formulare in scris a unei doctorii si a modului de a o prepara; prescriptie a medicamentelor necesare unui bolnav; p. ext. hartia pe care medicul a scris aceasta prescriptie medicala. 2. Ansamblu de indicatii privind materiile prime, proportia, modul de preparare pentru obtinerea unui anumit produs, a unei mancari, a unei bauturi etc. 3. Fig. Solutie practica pentru rezolvarea unui lucru, a unei situatii dificile etc. ♦ Mijloc, procedeu. 4. Suma de bani realizata din vanzarea unui spectacol. – Din ngr. reseta. Cf. it. ricetta, fr. recette.

REZORCINA s. f. Substanta organica solida, cristalizata, incolora, solubila in apa si alcool, cu slaba actiune reducatoare, folosita ca revelator fotografic, ca materie prima in industria chimica si farmaceutica. – Din fr. resorcine.

COMBINAT¹, combinate, s. n. Mare complex productiv care reuneste mai multe intreprinderi industriale si in care uneori produsele uneia din intreprinderi servesc celorlalte ca materie prima, semifabricata sau auxiliara. ♦ Combinat sportiv = reunire a mai multor terenuri si sali de gimnastica, unde se practica diferite sporturi. – Din rus. kombinat, fr. combinat.

DEPLASTIFIANT, deplastifianti, s. m. Material care, adaugat unei materii prime plastice, ii micsoreaza plasticitatea; deplastificator. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. deplastifiant.

DERIVAT, -A, derivati, -te, adj., (II 1) derivati, s. m., (II 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care deriva (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abatut din albia sa naturala. ♦ (Despre vehicule) Abatut de pe o cale de comunicatie pe alta. ♦ (Despre cai de comunicatie, canale) Abatut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanta preparata din alta si care de obicei pastreaza structura de baza a substantei din care provine. 2. S. n. Produs industrial extras dintr-o materie prima. 3. S. n. Cuvant care deriva din alt cuvant. 4. S. n. Lucru care rezulta, deriva (1) din altul. – V. deriva.

DECOMPOZITIE, decompozitii, s. f. Determinare, prin analiza sau prin calcul, a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confectionarea unui obiect dintr-o tesatura sau dintr-un tricot. [Var.: decompozitiune s. f.] – Din fr. decomposition.

SILVICULTURA s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul culturii, amenajarii si exploatarii padurilor; ramura a economiei forestiere care cuprinde amenajarea si protectia patrimoniului forestier, asigurand materia prima pentru industria forestiera. – Din fr. sylviculture.

STOC, stocuri, s. n. Cantitate de bunuri (materii prime, materiale etc.) existente, la un moment dat, ca rezerva in depozitul unui magazin, al unei intreprinderi, intr-o piata in vederea asigurarii continuitatii productiei sau a desfacerii. – Din fr., engl. stock.

STUF, stufuri, s. n. Planta erbacee perena din familia grarnineelor, cu tulpina inalta si dreapta, cu frunzele lanceolate si cu florile violete sau galbui, dispuse in panicule terminale, folosita la acoperitul caselor, ca materie prima pentru obtinerea celulozei, a hartiei etc.; trestie (Phragmites communis). ♦ (Rar) Desis; tufis, boschet. [Var.: (reg.) stuh s. n.] – Lat. *styphus (= stypa + typhe).

PROCURARE s. 1. v. cumparare. 2. furnizare, livrare, (inv.) teslimarisire, teslimatisire, (turcism inv.) teslim, teslimat. (~ la timp a materiei prime.) 3. obtinere. (~ biletelor de tren.)

ALGA ~ge f. Planta inferioara acvatica de culoare verde, rosie sau bruna, utilizata ca materie prima in industrie si ca nutret in agricultura. /<fr. algue, lat. alga

ALIMENTATOR ~oare n. 1) Dispozitiv care serveste la alimentarea unei masini cu combustibil sau cu materie prima. 2) Mic transformator de curent continuu pentru aparate de radio. /<fr. alimentateur

CARBUNE ~i m. 1) Roca sedimentara de culoare galbuie sau bruna pana la neagra, folosita drept combustibil si ca materie prima in metalurgie si in industria chimica. ~ de pamant. ~ de piatra. 2) Lemn carbonizat. A stinge ~ii. 3) Bucata de lemn in stare incandescenta; jaratic. ◊ A sta (ca) pe ~i a fi foarte nerabdator. 4) Creion negru si foarte moale, folosit in pictura. 5) Boala a unor cereale (porumb, grau), caracterizata prin aparitia unei pulberi negre, cauzata de o ciuperca parazita; taciune. 6) Boala molipsitoare a vitelor (transmisibila si omului) manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si prin simptome de colaps; antrax; buba-neagra. /<lat. carbo, ~onis

CAZATURA ~i f. 1) v. A CADEA. 2) la pl. Parte care ramane de la prelucrarea unei materii prime; deseuri. 3) Om (sau animal) batran si ramolit. 4) fig. Om degradat moraliceste. /a cadea + suf. ~atura

CELESTINA f. Mineral natural semitransparent sau usor colorat, intrebuintat ca materie prima la prepararea sarurilor de strontiu si in industria farmaceutica. /<fr. celestine

CELOFIBRA ~e f. 1) Fibra textila artificiala, obtinuta din celuloza si folosita ca materie prima; stapel. 2) Tesatura fabricata din astfel de fibra; stapel. [G.-D. celofibrei] /<fr. cellofibre

CEREALA ~e f. 1) la pl. Grup de plante graminee cu tulpini neramificate si cu fructele cariopse, cultivate pentru boabele folosite ca hrana pentru om, ca nutret pentru animale, ca materie prima pentru industrie etc. (reprezentanti: graul, secara, orzul etc.). 2) Planta din acest grup. [G.-D. cerealei; Sil. -re-a-] /<fr. cereale, lat. cerealis

COMPLEX² ~e n. 1) Unitate economica care reuneste mai multe intreprinderi cu activitate de productie interdependenta; combinat. ◊ ~ agroindustrial unitate agricola care se ocupa cu producerea si prelucrarea industriala a materiei prime. 2) Ansamblu de constructii reunite in functie de utilitatea lor. ~ turistic. ~ sportiv. 3) Ansamblu de sentimente, de tendinte si de stari de spirit inconstiente, formate in copilarie, care conditioneaza comportamentul ulterior al unei persoane. ◊ A avea ~e a fi timid. Fara ~e care actioneaza in mod firesc; fara ezitare. ~ de inferioritate sentiment de neincredere in fortele proprii. ~ul Edip atasament e****c fata de un parinte de s*x opus. /<fr. complexe, lat. complexus

CONCENTRAT ~e n. 1) Produs alimentar cu volum redus, avand un procent ridicat de substante hranitoare. 2) Produs industrial brut bogat in materii prime utile. 3) chim. Substanta obtinuta prin flotatie. 4) Furaj de origine vegetala sau animala cu valoare nutritiva ridicata. /v. a concentra

CONSUM ~uri n. 1) Folosire a produselor naturale sau industriale. 2) Cantitate de materiale, alimente, materii prime, energie etc. consumate in procesul de satisfacere a necesitatilor umane sau economice. Marfuri de larg ~. /v. a consuma

DECOMPOZITIE ~i f. Procedeu de determinare prin analiza sau prin calcul a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confectionarea unui obiect dintr-o tesatura sau dintr-un tricot. /<fr. decomposition

DERIVAT¹ ~te n. 1) gram. Cuvant format prin derivare de la alt cuvant. 2) Produs industrial obtinut dintr-o materie prima. /v. a deriva

DESEU ~ri n. mai ales la pl. Partea care ramane la prelucrarea unei materii prime. [Sil. de-seu] /<fr. dechet

A ECONOMISI ~esc tranz. (resurse materiale, bunuri, bani etc.) A folosi in mod econom; a cruta; a menaja. ~ materia prima. /<ngr. oikonomisa

A FABRICA fabric tranz. 1) (marfuri, produse) A produce in serie, prelucrand materia prima (la o fabrica, la o uzina). 2) fig. depr. A face in graba si necalitativ. ~ versuri. 3) fig. A crea in imaginatie in mod arbitrar; a ticlui; a nascoci; a inventa; a izvodi; a broda. /<fr. fabriquer, lat. fabricare

FABRICA ~ci f. Intreprindere industriala care prelucreaza materia prima transformand-o in produse finite. ~ de zahar. ◊ A lua (pe cineva) in ~ lua pe cineva la rost. [G.-D. fabricii] /<fr. fabrique, germ. Fabrik

FELDSPAT ~ti m. 1) mai ales la pl. Nume generic dat unui mineral care intra in componenta mai multor roci, intrebuintat ca materie prima in industria sticlei, a ceramicii si ca piatra semipretioasa. 2) Piatra semipretioasa din acest mineral. /<germ. Feldspath, fr. feldspath

FILIT n. Roca sistoasa divers colorata, intrebuintata in industria parfumurilor si ca materie prima pentru fabricarea unor materiale de constructie. /<fr. phyilite

FLUORINA f. Mineral cristalizat, divers colorat sau incolor, intrebuintat in tehnica si ca materie prima. [Sil. flu-o-] /<fr. fluorine

GRAUNTOASE f. pl. pop. Grup de plante graminee, cu tulpini neramificate, cultivate pentru boabele lor, folosite ca hrana pentru om, ca nutret pentru animale si ca materie prima pentru industria usoara (reprezentanti: graul, secara, orzul etc.); cereale. /graunt(e) + suf. ~oase

A INDUSTRIALIZA ~ez tranz. 1) (state, regiuni, tinuturi) A inzestra cu intreprinderi industriale; a face sa devina industrial. 2) (ramuri ale economiei) A organiza pe baza industriala; a transforma in industrie. ~ agricultura. 3) (materii prime) A prelucra in vederea obtinerii produselor industriale. [Sil. -dus-tri-a-] /<fr. industrialiser

LIN³ ~uri n. 1) Vas in forma de jgheab in care se strivesc strugurii. 2) Vas mare in care fermenteaza materia prima pentru fabricarea berii sau a spirtului. /<ngr. linos

MACULATURA f. 1) Deseu de hartie obtinut din operatiile de imprimare tipografica. 2) Hartie scrisa sau tiparita, care si-a pierdut importanta, folosita in calitate de materie prima la fabricarea ambalajelor. 3) fig. Scriere lipsita de valoare. /<germ. Makulatur, fr. maculature

MARC n. Produs in forma de pasta, obtinut prin prelucrarea fructelor si a legumelor si folosit ca materie prima in industria alimentara. /<fr. marc

MARNA ~e f. Calcar argilos, folosit ca materie prima la fabricarea cimentului. /<fr. marne, it. marna

MATERIAL² ~e n. 1) Totalitate de materii prime sau de semifabricate din care se produc diverse obiecte. 2) Produs textil; tesatura; materie. 3) Ansamblu de date (informatii, documente etc.) necesare pentru realizarea unei lucrari literare sau stiintifice. 4) Totalitate de fapte, date sau informatii (referitoare la o anumita problema sau domeniu de activitate). [Sil. -ri-al] /<fr. materiel, lat. materialis

METAN n. Gaz incolor si inodor, inflamabil, folosit drept combustibil si ca materie prima in industria chimica. /<fr. methane

NAFTALINA f. Substanta cristalizata, alba, cu miros patrunzator, intrebuintata ca mijloc de combatere a moliilor si ca materie prima in industria colorantilor. ◊ Bun de pus la ~ care nu mai este actual. A pune la ~ a da uitarii. /<fr. naphtaline

PAUSAL ~e n. Sistem de plata pentru o prestatie de servicii, pentru un consum (de energie, de materii prime etc.) prin stabilirea cu aproximatie a unei sume globale. [Sil. pa-u-] /<germ. Pauschale

PADURE ~i f. 1) Multime de copaci care acopera compact o intindere relativ mare de pamant. ~ de salcami. ~ de pini. 2) Suprafata de teren pe care creste o astfel de multime de copaci. ◊ ~ v*****a padure neexplorata. ~-livada padure de copaci si arbusti care furnizeaza material de constructie si materie prima pentru industria alimentara. ~-parc masiv silvic din zona verde a unui oras destinat odihnei oamenilor. De ~ care traieste sau creste in padure. Din ~ a) salbatic; b) grosolan; necioplit. A fi crescut in ~ a) a fi needucat; b) a fi inapoiat. A cara lemne in (sau la) ~ a face un lucru inutil. Nu este ~ fara uscaturi nu exista colectivitate fara elemente criticabile in sanul ei. 2) fig. (urmat de determinari) Multime omogena si compacta de obiecte in pozitie verticala. O ~ de maini s-au ridicat in clasa. [G.-D. padurii] /<lat. padule

PETROL n. Hidrocarbura lichida, uleioasa, de culoare inchisa, formata dintr-un amestec natural de compusi organici, intrebuintata drept combustibil si ca materie prima in industria chimica; titei. /<fr. petrole

PIRITA ~e f. Mineral cristalizat de culoare galbena, avand luciu metalic si fiind intrebuintat ca materie prima (la fabricarea acidului sulfuric, sulfatului de fier etc.). /<fr. pyrite

PIROLUZIT n. Mineral de culoare cenusie inchisa, intrebuintat ca materie prima (la obtinerea manganului, in industria sticlei, portelanului etc.). /<fr. pyrolusite

A PRELUCRA ~ez tranz. 1) (materii prime, materiale) A aduce in stare finita; a transforma intr-un fabricat (prin modificarea formei, a dimensiunilor, a aspectului etc.). 2) (texte, motive muzicale etc.) A supune unor modificari de forma sau/si de continut, pastrand esentialul originalului; a stiliza. 3) (continutul unei lucrari, unui document etc.) A expune explicand. 4) (persoane) A cauta sa convinga de ceva (in realizarea unei actiuni, adoptarea unei atitudini etc.). /pre- + a lucra

SFEN n. 1) Mineral de culoare galbena, bruna sau verde, silicat natural de calciu si de titan intrebuintat ca piatra semipretioasa si ca materie prima pentru obtinerea oxidului de titan; titanit. 2) Piatra semipretioasa corespunzatoare. /<fr. sphene

SILICAT ~ti m. Sare a acidului silicilic care intra in compozitia unui numar mare de minerale si este intrebuintata ca materie prima (in metalurgie, in industria ceramicii, cimentului, betonului, sticlei etc.). /<fr. silicate

SILVICULTURA f. 1) Stiinta care se ocupa cu studiul culturii, amenajarii, protectiei si exploatarii padurilor. 2) Ramura a economiei forestiere care include ingrijirea, protectia, cultivarea padurilor, precum si asigurarea industriei forestiere cu materie prima. [G.-D. silviculturii] /<fr. sylviculture

STEATIT n. Mineral compact de culoare alba, cenusie sau galbuie, intrebuintat la confectionarea unor obiecte decorative si ca materie prima la fabricarea izolatoarelor etc. /<fr. steatite, germ. Steatit

STAPEL ~uri n. 1) Fibra textila artificiala obtinuta din viscoza si folosita ca materie prima; celofibra. 2) Tesatura fabricata din-tr-o astfel de fibra; celofibra. /Orig. nec.

TANTALIT n. Mineral cristalizat, negru sau rosu-inchis, intrebuintat ca materie prima la obtinerea tantalului. /<fr. tantalite

TERGAL n. 1) Fibra textila sintetica obtinuta din polimeri poliesterici si folosita ca materie prima pentru confectii. 2) Tesatura din astfel de fibre. /<fr. tergal

TITANIT ~uri n. 1) Mineral de culoare galbena, bruna sau verde, intrebuintat ca piatra semipretioasa si ca materie prima pentru obtinerea oxidului de titan; sfen. 2) Piatra semipretioasa corespunzatoare. /<fr. titanite

XILEN ~i n. Hidrocarbura lichida care se contine in gudronul de huila si se foloseste ca materie prima in industria colorantilor si ca solvent in industria lacurilor si a cauciucului. /<fr. xylene, germ. Xylan

ANISOL s.m. (Chim.) Eter metilic al fenolului, lichid cu miros placut, folosit ca solvent si ca materie prima in industria chimica. [< fr. anisol].

DELINT s.n. Material fibros preparat din lintersul extras de pe semintele de bumbac, care se intrebuinteaza ca materie prima la fabricarea hartiei fine si a matasii artificiale. [< fr. delint].

DEPLASTIFIANT s.m. (Chim.) Material care, adaugat unei materii prime in industria ceramica, ii micsoreaza plasticitatea; degresant; deplastificator. [< fr. deplastifiant].

DEZAERA vb. I. tr. 1. A elimina aerul aflat in materia prima fibroasa folosita la fabricarea hartiei. 2. A evacua aerul din pungile de aer formate intr-o conducta, intr-un rezervor etc. [Pron. -a-e-. / < dez- + aera].

DEZINCRUSTA vb. I. tr. 1. A curata depunerile de piatra de pe o caldare de abur sau de pe o masina termica. 2. A indeparta unele substante care insotesc celuloza in materia prima fibroasa din care se fabrica hartia. [< fr. desincruster].

ALGA s.f. Algele comestibile sunt folosite traditional in bucataria japoneza (kombu, nori, mekabu, wakame), dar si in cea europeana, indeosebi in tarile nordice, in Marea Britanie si Irlanda (kelp, carrageen / caragheen, Irish moss), proaspete („salata-de-mare”) sau uscate si presate; ele se utilizeaza si ca materie prima pentru producerea de gelifiante; v. agar-agar.

ELECTROPLASMOLIZA s.f. Procedeu (folosit in industria sucurilor de fructe, a lichiorurilor etc.) pentru degradarea protoplasmei celulare, constand in expunerea materiei prime actiunii unui curent electric de joasa tensiune. [< fr. electroplasmolyse].

FABRICA vb. I. tr. 1. A lucra, a confectiona anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime. ♦ A lucra prin procedee mecanice (mai ales intr-o fabrica). 2. (Peior.) A face ceva la repezeala; a nascoci, a inventa. [P.i. fabric. / < fr. fabriquer, cf. lat. fabricare].

IZOBUTAN s.n. Gaz inflamabil incolor, folosit ca materie prima la producerea benzinei pentru avioane. [Var. isobutan s.n. / < fr. isobutane].

MUNGO s.n. Lana obtinuta din postavuri vechi, folosita ca materie prima pentru lana artificiala. [< fr. mungo].

NOPEURI s.n.pl. (Text.) Defecte ale firelor si ale produselor textile finite, datorate aglomerarii de fibre din materia prima. [Sg. nopeu. / cf. germ. Noppen].

prim, -A adj., num. ord. 1. Cel dintai (in spatiu sau in timp); care se afla in fruntea unei serii. ◊ materie prima = material prin a carui prelucrare se obtin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai insemnat etc. ◊ De prim rang = de calitate superioara. 3. Pe treapta cea mai inalta, intaiul in categoria respectiva. // Element prim de compunere savanta cu sensul „intai”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-].

SEMIFINIT, -A adj. (Despre un produs) Care a suferit o transformare (fata de materia prima), dar trebuie sa mai sufere si altele pentru a ajunge sa fie comercializat. [< fr. semi-fini].

TANANT, -A adj. Care contine acid tanic. // s.m. (Chim.) Substanta care are insusirea de a tabaci pielea; (p. ext.) materie prima naturala care contine o astfel de substanta. [< fr. tannant].

COMBINAT¹ s. n. complex care reuneste mai multe ramuri ale industriei si in care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie prima, semifabricata etc. ◊ ~ sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, sali de gimnastica etc., unde se practica diferite sporturi. (< rus. kombinat, fr. combinat)

ADIPIC adj. m. Acid adipic = acid bibazic saturat, folosit ca materie prima la fabricarea unor fibre sintetice poliamidice. [< fr. adipique].

ALIMENTATOR s.n. Dispozitiv pentru alimentarea unei masini cu combustibil sau cu materie prima de prelucrat. [Cf. fr. alimentateur].

APROVIZIONA vb. I. 1. tr. A asigura din timp, a furniza provizii, munitii, marfuri, materii prime etc. 2. refl. A-si face provizii; a lua provizii. [Pron. -zi-o-. / < fr. approvisionner].

BENZALDEHIDA s.f. Aldehida derivata din benzen, folosita ca materie prima in industria materiilor colorante. [Pl. -de. / < fr. benzaldehyde].

CELOFIBRA s.f. Fibra textila artificiala din celuloza, folosita ca materie prima in filatura. [< fr. cellofibre].

CICLOHEXAN s.n. (Chim.) Hidrocarbura ciclica saturata, cu sase atomi in molecula, intrebuintata ca solvent si ca materie prima in industria chimica. [< fr. cyclohexane].

CICLOPENTAN s.n. (Chim.) Hidrocarbura ciclica saturata, care are cinci atomi in molecula, folosita ca solvent si ca materie prima in industria chimica. [< fr. cyclopentane].

CIRCUIT s.n. 1. Miscare circulara facuta pe un drum inchis. 2. Traseu inchis (format din fire sau din dispozitive bune conducatoare de electricitate) prin care poate circula curentul. ♦ Sistem de conducte prin care circula lichide, vapori etc. 3. (Ec.) Trecere a capitalului de la forma baneasca la cea productiva, apoi la forma marfa si din nou la forma baneasca. 4. Transformarea si prelucrarea materiei prime in produse finite. 5. (Sport) Traseu inchis, stabilit pentru a fi strabatut intr-o competitie. [Pron. -cu-it, pl. -te, -turi. / cf. fr. circuit, it. circuito, lat. circuitus].

LOGISTICA s.f. 1. Logica simbolica (matematica); denumire a logicii moderne, ca stiinta combinatorie. 2. Organizarea combinarii factorilor de productie si distributie (materii prime, materiale, instalatii, persoane, informatii etc.) potrivit scopului de indeplinit. (< fr. logistique)

COMBINAT s.n. Mare intreprindere economica, care reuneste mai multe fabrici si uzine si in care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie prima, semifabricata etc. ◊ Combinat sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, sali de gimnastica etc., unde se practica diferite sporturi. [< rus. kombinat].

DERIVAT, -A adj. 1. Care deriva, decurge. 2. (Despre o apa) Abatut din cursul sau, din albia sa naturala. // s.m. si n. Substanta preparata din alta substanta si care se aseamana ca structura moleculara cu substanta din care provine. // s.n. 1. Produs industrial care se extrage dintr-o anumita materie prima. 2. Cuvant format prin derivare de la alt cuvant. 3. Lucru care deriva din altul. [< deriva].

FABRICA s.f. Intreprindere industriala in care se transforma materiile prime in produse, mai ales in bunuri de larg consum, in serie si in cantitati mari. [< fr. fabrique, rus. fabrika, cf. lat. fabrica].

FLUX s.n. 1. Crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (Fig.) Revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (Fiz.) Curent. ◊ Flux luminos = cantitate de energie luminoasa emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; flux electric = produsul dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; flux magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. Flux tehnologic = circulatie continua a materiei prime, a produselor semifabricate sau fabricate intr-un proces tehnologic. [Cf. fr. flux, lat. fluxus].

INDUSTRIALIZA vb. I. tr. A dezvolta industria; a introduce tehnica masinista in anumite procese de munca; a transforma un proces de productie mestesugareasca intr-un proces de productie intemeiat pe tehnica masinista moderna. ♦ tr., refl. A deveni sau a face (un stat, o tara etc.) sa devina industrial, sa treaca la marea industrie masinista. ♦ A transforma o materie prima in produse industriale. [Pron. -tri-a-. / cf. fr. industrialiser].

INDUSTRIALIZARE s.f. Actiunea de a (se) industrializa si rezultatul ei. ♦ Prelucrare industriala, transformare a unor materii prime in produse industriale. ♦ Aplicarea in alte ramuri a unor metode sau procedee specifice industriei. [< industrializa].

valorifica vb.tr. a pune in valoare ceva; a scoate in relief valoarea unui inscris, a unui obiect etc. ♦ a selecta din valorile anterioare ale culturii pe acelea care raspund noilor cerinte ale epocii. ♦ a utiliza in productie materii prime, materiale de o anumita valoare. ♦ a schimba un obiect, o hartie de valoare in bani. (< valoare + -ifica)

LACTAMA s.f. Compus organic ciclic, servind ca materie prima pentru fabricarea fibrelor sintetice. [< germ. Laktame, fr. lactame].

MACULATURA s.f. Hartie veche, deseuri de tipografie si de legatorie folosite pentru ambalaj sau ca materie prima pentru fabricarea cartonului. ♦ (Fig.) Literatura de proasta calitate, scriere fara valoare. [Cf. fr. maculature, germ. Makulatur].

MATERIAL s.n. 1. materie prima sau semifabricata din care se fac diverse bunuri. 2. Totalitatea lucrarilor, a informatiilor si a datelor folositoare pentru intocmirea unei lucrari stiintifice, literare etc. [Pron. -ri-al, pl. -le, -luri. / cf. fr. materiel].

MEDICINAL, -A adj. Care se intrebuinteaza ca medicament. ◊ Planta medicinala = planta intrebuintata ca medicament sau ca materie prima in industria farmaceutica. [< fr. medicinal, cf. lat. medicinalis].

caloian (-ieni), s. m. – Papusa sau idol de lut, pe care taranii le ingroapa in a treia zi de joi dupa Pasti, pentru a aduce ploaie. Sl. kaljenu „de argila”, datorita materiei prime (Candrea, Noua Revista Romana, II, (1900), p. 94-7; DAR). Dupa vechea traditie, abandonata, a filologiei romantice, este legat de numele lui Ioan I sau Caloioannes, tar al romano-bulgarilor la inceputul sec. XIII. Nu pare probabila nici legatura pe care o propune Giuglea, Dacor., X, 108, cu alb. llohe „ploaie”.

PEGMATITA s.f. Roca magmatica cristalina, intrebuintata ca materie prima pentru extragerea feldspatului si a cuartului. [Var. pegmatit s.n. / < fr. pegmatite].

PROPAN s.n. (Chim.) Hidrocarbura saturata gazoasa, folosita ca materie prima in industria chimica. [< fr. propane].

RULMENT s.m. 1. Piesa de masina compusa din doua inele concentrice separate prin bile sau role cu aceleasi dimensiuni, care transforma miscarea de alunecare in miscare de rostogolire. 2. Fond de rulment = materiile prime si celelalte materiale necesare procesului de productie, precum si mijloacele banesti necesare functionarii continue a unei intreprinderi. [< fr. roulement].

STIREN s.m. Hidrocarbura nesaturata lichida, intrebuintata ca materie prima la prepararea polistirenului, din care se obtin diferite mase plastice polimerizate. [< fr. styrene].

ADIPIC adj. acid ~ = acid bibazic saturat, materie prima la fabricarea unor fibre sintetice poliamidice. (< fr. addipique)

ALIMENTATOR, -OARE I. adj. care alimenteaza. II. s. n. dispozitiv pentru alimentarea unei masini cu combustibil, cu materie prima de prelucrat. (< fr. alimentateur)

ANTRACHINONA s. f. substanta organica din antracen, alcatuita din cristale galbene, materie prima la fabricarea unor coloranti. (< fr. anthraquinone)

AUSTERITATE s. f. insusirea de a fi auster. ♦ regim de ~ = reducere a consumului de materii prime, de energie, a cheltuielilor publice etc. (< fr. austerite, lat. austeritas)

CIRCUIT s. n. 1. miscare circulara pe un drum inchis. 2. traseu inchis prin care poate circula curentul electric. ◊ sistem de conducte prin care circula lichide, vapori etc. 3. trecere a capitalului de la forma baneasca la cea productiva, apoi la forma marfa si din nou la forma baneasca. 4. transformarea si prelucrarea materiei prime in produse finite. 5. traseu inchis, stabilit pentru a fi strabatut intr-o competitie sportiva sau intr-o calatorie turistica. (< fr. circuit, lat. circuitus)

CIRCULANT, -A adj. care circula. ♦ capital ~ = parte a capitalului productiv, formata din materii prime, combustibili etc., care se regaseste in marfuri. (< fr. circulant)

CLINCHER s. n. produs intermediar la fabricarea cimentului prin arderea materiei prime (calcar si argila, bauxita etc.) (< germ. Klinker, fr. clinker)

CLORBENZEN s. m. derivat monoclorurat al benzenului, materie prima la fabricarea unor coloranti, medicamente etc. (< clor + benzen)

CONSUM s. n. 1. folosire de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesitati. ♦ bunuri de larg ~ = produse ale industriei usoare sau alimentare destinate consumatiei individuale. 2. cantitate de combustibil, materii prime, materiale consumata pentru functionarea unui sistem tehnic, pentru realizarea unui produs, a unei operatii etc. ♦ ~ specific = consumul de combustibil, material, energie etc. raportat la o anumita unitate. (< germ. Konsum/verein/)

DELINT s. n. material fibros din lintersul extras de pe semintele de bumbac, materie prima la fabricarea hartiei fine si a matasii artificiale. (< fr. delint)

DEPLASTIFIANT s. m. material care, adaugat unei materii prime in industria ceramica, ii micsoreaza plasticitatea; degresant. (< fr. deplastifiant)

DERIVAT I. s. m. substanta preparata din alta substanta si care se aseamana ca structura moleculara cu substanta din care provine. II. s. n. 1. produs industrial care se extrage dintr-o anumita materie prima. 2. cuvant format prin derivare de la un alt cuvant. 3. lucru care deriva din altul. III. s. f. (mat.) limita (finita) a raportului dintre cresterea unei functii si cresterea argumentului, cand acesta tinde catre zero. (< deriva, dupa fr. derivee)

DEZAERA vb. tr. 1. a elimina aerul aflat in materia prima fibroasa la fabricarea hartiei. 2. a evacua aerul din pungile de aer intr-o conducta, intr-un rezervor etc. (< fr. desaerer)

DEZINCRUSTA vb. tr. 1. a inlatura crusta din instalatiile de racire ale motoarelor cu ardere interna, din cazanele cu abur, turbine etc. 2. a indeparta unele substante care insotesc celuloza in materia prima fibroasa din care se fabrica hartia. (< fr. desincruster)

ELECTROPLASMOLIZA s. f. procedeu in industria zaharului, a sucurilor de fructe, lichiorurilor etc. pentru degradarea protoplasmei celulare, constand in expunerea materiei prime actiunii unui curent electric de joasa tensiune. (< fr. electroplasmolyse)

FABRICA vb. tr. 1. a produce anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime intr-o fabrica sau uzina. 2. (fam.) a face ceva la repezeala. ◊ (fig.) a nascoci, a inventa. (< fr. fabriquer, lat. fabricare)

FABRICA s. f. intreprindere industriala in care se transforma materiile prime in produse (finite), in serie si in cantitati mari. (< fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik)

INDUSTRIALIZA vb. I. tr. a dezvolta industria; a introduce tehnica masinista in anumite procese de munca; a transforma un proces de productie mestesugareasca intr-un proces de productie intemeiat pe tehnica masinista moderna. II. tr., refl. a deveni, a face (un stat) sa devina industrial. ◊ a transforma o materie prima in produse industriale. (< fr. industrialiser)

JOBBER GIO-BAR/ s. m. intermediar in comertul international, cu materii prime, care face legatura intre exportator si clientul importator. (< engl. jobber)

LACTAMA s. f. compus organic ciclic, obtinut prin deshidratarea, la incalzire, a unor aminoacizi; materie prima pentru fabricarea fibrelor sintetice. (< fr. lactame)

MACULATURA s. f. 1. hartie veche, deseuri de tipografie si de legatorie, pentru ambalaj sau ca materie prima pentru fabricarea cartonului. ◊ hartie prost tiparita, patata, care se rebuteaza. 2. (fig.) literatura, scriere fara valoare. (< germ. Makulatur, fr. maculature)

MANUFACTURA s. f. 1. forma de productie industriala, bazata pe predominarea muncii manuale, pe diviziunea muncii in cadrul atelierului. 2. intreprindere corespunzatoare acestei forme de productie. 3. produs obtinut prin prelucrarea (manuala) a unor materii prime. (< fr. manufacture, germ. Manufaktur)

MATERIAL, -A I. adj. 1. alcatuit din materie; (fil.) care apartine realitatii obiective, existand independent de constiinta si in afara ei. ◊ palpabil, concret, real. 2. care consta in bunuri (economice). II. s. n. 1. materie prima sau semifabricata din care se fac diverse bunuri. 2. totalitatea informatiilor, a datelor necesare pentru intocmirea unei lucrari stiintifice, literare etc. (< fr. materiel, lat. materialis, germ. materiel)

MUNGO s. n. lana din postavuri vechi, materie prima pentru lana artificiala. (< fr. mungo)

NAFTA s. f. esenta nerafinata, usoara sau grea, materie prima la cracarea hidrocarburilor; (impr.) petrol brut, titei. (< fr. naphta)

NOPEU s. n. ingrosare a firelor textile finite, in timpul fabricatiei, datorita aglomerarii de fibre din materia prima. (< fr. nope)

NORMA vb. tr. 1. a stabili norma de munca pentru un anumit domeniu de activitate. ◊ a stabili cantitatea de materie prima, de combustibil etc. necesara. 2. a supune unei norme (1). (< norma)

NORMA s. f. 1. regula, dispozitie obligatorie prin lege sau prin uz. 2. totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a se califica. 3. criteriu de apreciere. 4. lucru de efectuat, cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp. ♦ ~ de consum = cantitatea maxima de materii prime, combustibil, energie etc. care poate fi consumata pentru obtinerea unei unitati de produs. 5. numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (mat.) numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. (< fr. norme, lat., rus. norma)

PEGMATIT s. n. roca magmatica cristalina, materie prima pentru extragerea felspatului si a cuartului. (< fr. pegmatite)

PENURIE s. f. lipsa a mijloacelor de existenta; saracie; lipsa a unor materii prime, mijloace energetice etc. (< fr. penurie, lat. penuria)

primaR, -A I. adj. 1. initial, de la inceput, originar; primordial, principal. (p. ext.) de primul grad, de baza. ♦ invatamant ~ = forma de invatamant, cu caracter obligatoriu, in care se predau notiunile elementare ale principalelor discipline; era ~a = paleozoic; medic ~ = medic care, prin concurs, a devenit superior medicului specialist. ◊ simplu, rudimentar, simplist. ◊ (despre cuvinte) primitiv (I, 4) o (ec.) sector ~ = ansamblu de activitati economice producator de materii prime (agricultura si industriile extractive). ◊ (med.; despre simptome) care apare in prima faza a unei boli. 2. care se manifesta brutal; care dovedeste lipsa de cultura, de rafinament. 3. (despre elemente si compusi chimici) cu o singura valenta satisfacuta de un anumit element sau radical. II. s. m. reprezentant ales, cu atributii administrative in orase si comune. (< lat. primarius, fr. primaire)

RULMENT s. m. 1. organ de masina, compus din doua inele concentrice separate prin bile sau role, cu aceleasi dimensiuni, care transforma miscarea de alunecare in miscare de rostogolire. 2. fond de ~ = materiile prime si celelalte materiale necesare procesului de productie, precum si mijloacele banesti necesare functionarii continue a unei intreprinderi. (< fr. roulotte)

SECUNDAR², -A adj. 1. in al doilea rand ca importanta, interes etc.; accesoriu. ♦ invatamant ~ = forma de invatamant de al doilea grad, care urmeaza celui primar; liceal, mediu; (ec.) sector ~ = ansamblu de activitati economice in care materiile prime sunt transformate in produse industriale sau bunuri de consum; medic ~ = medic care, in urma unui concurs, este admis sa se specializeze intr-o clinica; fenomen ~ = fenomen putin important care apare in cursul unei boli. ◊ (psih.) cu reactii lente, durabile si profunde. 2. care urmeaza dupa primul. ♦ era ~a = mezozoic; propozitie ~a = propozitie subordonata. (< fr. secondaire, lat. secundarius)

STIREN s. m. hidrocarbura benzenica, folosita ca materie prima la fabricarea polistirenului, a cauciucului sintetic etc. (< fr. styrene)

STOCA vb. tr. 1. a face stocuri de marfuri, de materii prime etc., a depozita in stoc. 2. (fig.) a fixa, a inmagazina in memorie o anumita cantitate de informatie. (< fr. stocker)

TEREFTALIC adj. acid ~ = acid izomer al acidului ftalmic, materie prima la obtinerea fibrelor poliesterice. (< fr. terephtalique)

ALUMINIU (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Al; nr. at. 13, m. at. 26,98, gr. sp. 2,7, p. t. 658ºC, p. f. 2.500ºC); metal usor, de culoare argintie, cu conductivitate termica si electrica bune, maleabil si ductil, stabil fata de aer. In combinatii fuctioneaza trivalent. Se obtine pe cale electrolitica, utilizind ca materie prima bauxita. A. si aliajele sale au variate utilizari in tehnica. A fost descoperit in 1825 de H. Chr. Oersted. ♦ A. sinterizat = produs finit sau semifabricat obtinut din aluminiu prin presare-sinterizare si utilizat la fabricarea unor organe de masini care lucreaza la temperaturi inalte, precum si in tehnica nucleara.

BAZALT (‹ fr., lat.) s. n. 1. Roca magmatica efuziva bazica, corespondent al gabbroului, de culoare cenusie-neagra cu nuante rosiatice, constituita din plagioclazi bazici si olivina la care se adauga minerale accesorii. In reg. tropicale, prin descompunere genereaza laterit. Formeaza conuri vulcanice, pinze cu separatii columnare (coloanele de b. Detunatele si Racos, declarate monumente ale naturii) si revarsari enorme de lava. Este utilizat la constructii de drumuri, pentru fundatii, diguri etc. 2. Material ceramic artificial, obtinut dintr-o materie prima (argila, masa ceramica) cu temperatura joasa de vitrifiere si utilizat la fabricarea tuburilor de canalizare, a recipientelor pentru lichide agresive, a caramizilor pentru trotuare etc.

BENZEN (‹ fr. {i}) s. m. Substanta chimica, cap de serie al hidrocarburilor aromatice; lichid incolor volatil, insolubil in apa, solubil in alcool in orice proportie, obtinut din gazele de cocserie, din gudroanele carbunilor de pamint sau din fractiile petroliere bogate in hidrocarburi aromatice; este materia prima importanta la fabricarea unor compusi organici (anilina, nitrobenzen, stiren, fenol, hexaclorciclohexan etc.), in sinteza colorantilor, a medicamentelor, a parfumurilor; bun solvent. Impropriu este numit benzol.

AGRICULTURA, agriculturi, s. f. Cultivarea pamantului (si cresterea animalelor) in vederea obtinerii unor produse alimentare si a unor materii prime pentru industrie; totalitatea lucrarilor si metodelor intrebuintate in acest scop. ◊ Agricultura socialista = agricultura facuta pe mari intinderi de pamant, bazata pe mijloacele si metodele cele mai inaintate de munca, pe folosirea cuceririlor stiintei si pe proprietatea colectiva sau de stat asupra pamantului si a mijloacelor de productie. – Fr. agriculture (lat. lit. agricultura).

ALIMENTATOR, alimentatoare, s. n. Dispozitiv care serveste la alimentarea unei masini cu combustibil sau cu materie prima. – Dupa fr. alimentateur.

BRISBANE [brizbein], oras in E Australiei, port la Oc. Pacific, centru ad-tiv al statului Queensland; 1,22 mil. loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Centru ind. (asamblari de automobile, santier naval, masini agricole, prelucr. petrolului, conserve din carne, produse textile, din piele, zahar). Export de lina, carne, zahar, materii prime. Universitate. Muzee. Intemeiat in 1824 ca loc de detentie.

ANILINA s. f. Lichid incolor toxic care serveste ca materie prima de baza in industria chimica organica. – Fr. aniline.

BAIT, baituri, s. n. Substanta de diverse compozitii, folosita la prelucrarea unor materii prime, la colorarea lemnului, la fixarea colorantilor pe fibrele textile, la pregatirea pieilor pentru tabacire etc. – Germ. Beize.

BENZEN, benzeni, s. m. Hidrocarbura lichida, incolora, obtinuta din gudroanele carbunilor de pamant sau din petrol, folosita ca decolorant, ca materie prima la fabricarea unor compusi organici etc. – Fr. benzene.

CANTURIANI, Stefan (1883-1958, n. sat Cirligi, jud. Neamt ), mineralog si petrograf roman. A studiat materiile prime pentru ceramica si constructii din Romania.

BRUT, -A, bruti, -te, adj. 1. (Despre o materie prima) Care se gaseste in stare naturala, inca neprelucrat; (despre un produs in stare de prelucrare) care n-a fost inca transformat in produs finit. 2. (Despre greutatea marfurilor) Din care nu s-a scazut daraua; (despre un venit) din care nu s-au scazut cheltuielile, impozitele etc. – Lat. lit. brutus (fr. brut).

CELULOZA (‹ fr. {i}) s. f. Polizaharid (C₆H₁₀O₅)_n format din resturi de glucoza, component principal al peretilor celulari ai plantelor; nu este digerata de sucurile digestive la om, ci numai la rumegatoare. Substanta pura se prezinta ca o masa alba, lucioasa, matasoasa, cu aspect amorf; se obtine din lemn, stuf, paie de cereale etc. prin diferite tratamente chimice. materie prima pentru ind. hirtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice, a explozivilor etc.

CHIMIZARE (‹ chimie) s. f. Ansamblul reactiilor si proceselor fizico-chimice prin care materii prime – utilizate conventional pentru alte scopuri, uzual drept combustibili – sint convertite in produse chimice. Se supun c. titeiul, gazele naturale, carbunii, stuful, lemnul, paiele, sarea. Prin c. se obtin cauciuc sintetic, fibre sintetice si artificiale, materiale plastice etc. ♦ C. agriculturii = folosirea intensiva a ingrasamintelor chimice, insectofungicidelor, biostimulatorilor etc. in scopul cresterii eficientei agricole.

CELESTINA s. f. Sulfat de strontiu natural, intrebuintat ca materie prima pentru prepararea compusilor de strontiu. – Fr. celestine.

CELOFIBRA, celofibre, s. f. Fibra textila artificiala, obtinuta din celuloza si folosita ca materie prima in filatura. – Fr. cellofibre.

CEREALA, cereale, s. f. Nume generic dat unor plante din familia gramineelor (grau, porumb etc.) ale caror seminte servesc ca hrana omului sau animalelor si ca materie prima in industria alimentara; grane, bucate. [Pr.: -re-a-] – Fr. cereale (lat. lit. cerealis).

CIRPA (‹ bg., scr.) s. f. 1. Bucata de pinza sau de stofa veche, folosita de obicei in gospodarie in diverse scopuri (stergerea prafului etc.). ♦ Fig. Om fara personalitate, pe care il poate folosi, umili etc., oricine. ♦ (Pop.) Scutec. 2. Deseuri textile folosite ca materie prima in industria hirtiei. 3. Pinza subtire, lunga de peste doi metri, purtata pe cap de femeile din sudul Transilvaniei. ♦ Basma triunghiulara din pinza industriala sau tesuta acasa, impodobita pe margine cu dantela, specifica portului popular din zonele de cimpie din E si S Romaniei.

ZIRCON (‹ fr.) s. n. Silicat natural de zirconiu, tetragonal, frecvent galben-portocaliu, rosu sau verde, adamantin, foarte dur. Formeaza cristale prismatice, granule, agregate de culoare galbena-aurie, portocalie, rosie-bruna, verzuie, uneori incolor. Deseori radioactiv. Este un mineral accesoriu frecvent in multe roci (granite, sienite, diorite, pegmatite bazice s.a.). Se utilizeaza pentru obtinerea dioxidului de zirconiu. materie prima pentru ind. ceramicii. Varietatile transparente – hiacintul (brun-rosu) si jargonul (galben cu luciu adamantin) – sunt pietre semipretioase.

CLINCHER (KLINKER) (‹ germ. {i}) s. n. Produs intermediar obtinut la fabricarea cimentului prin incalzirea materiei prime (calcar si argila pentru ciment Portland, bauxita si calcar pentru ciment aluminos etc.), pina aproape de temperatura de vitrifiere si prin transformarea ei intr-o masa compacta si dura. ◊ C. ceramic = produs ceramic clincherizat si glazurat, de forma prismatica, utilizat la executarea unor pavaje sau pardoseli.

IZOPENTAN (‹ fr.) s. m. Hidrocarbura saturata, izomer al pentanului, obtinuta prin distilarea fractionata din produse petroliere. Este intrebuintat ca dizolvant, ca materie prima la fabricarea izoprenului si pentru prepararea benzinelor de aviatie.

COCS (‹ germ.) s. n. Produs solid bogat in carbon, rezultat din carbonizarea la temperaturi inalte a carbunilor, a reziduurilor de petrol sau a gudroanelor, intrebuintat drept combustibil si ca materie prima sau auxiliara la fabricarea fontei, a carburii de calciu etc. ◊ C. metalurgic = c. de calitate superioara, folosit ca agent de reducere si combustibil in metalurgie la furnalele inalte. ◊ C. de petrol = produs solid obtinut prin descompunerea termic avansata a fractiunilor petroliere grele, folosit la fabricarea c. metalurgic, la fabricarea electrozilor si drept combustibil.

IZOCIANAT (‹ fr.) s. m. Ester al acidului izocianic. Este intrebuintat ca reactiv specific la identificarea alcoolilor si fenolilor. Dupa numarul gruparilor – N=C=O continute in molecula, sunt mono-, di-, tri- sau poliizocianati. Diizocianatul este folosit ca materie prima pentru fabricarea de fibre sintetice, adezivi, elastomeri si lacuri.

TEREFTALIC (‹ fr., engl.) adj. Acid ~ = acid organic dicarboxilic, obtinut prin oxidarea paraxilenului sau toluenului. Este o substanta cristalina, insolubila in apa, alcool, eter. Sublimeaza la c. 300ºC. Se foloseste ca materie prima la fabricarea fibrelor sintetice poliesterice de tipul terilen.

CROMITE (‹ fr. {i}) s. n. pl. Grupe de minerali (spineli cromiferi), formate in rocile magmatice ultrabazice. Au culoare neagra, luciu metalic si prezinta proprietati magnetice. Cel mai important reprezentant este cromitul utilizat ca materie prima la fabricarea produselor refractare cromitice.

SAPONINA (‹ fr.; {s} lat. sapon „sapun”) s. f. Substanta de origine vegetala care, in contact cu apa, formeaza o spuma abundenta si persistenta. Prezenta in cantitati mari in arborele tropical Quillaja saponaria dar si in numeroase alte plante, s. este folosita la fabricarea cosmeticelor, a bauturilor (ca agenti de spumare) si a filmelor fotografice, in ind. miniera si in medicina. Substantele spumogene s. steroide constituie materia prima pentru obtinerea hormonilor steroizi. Unele s. sunt toxice, afectand sistemul c************r (ex. digitalina), altele au proprietati antifungice si antibacteriene, scad cantitatea de colesterol din sange si inhiba dezvoltarea celulelor canceroase.

MATERIALISM s. n. 1. Conceptie filozofica potrivit careia materia este factorul prim, iar constiinta factorul derivat; spec. filozofie marxista. ◊ Materialism dialectic = stiinta despre raportul dintre materie si constiinta, despre legile cele mai generale ale miscarii si dezvoltarii naturii, societatii si cunoasterii, care este in acelasi timp baza filozofica a marxism-leninismului. Materialism istoric = parte integranta a filozofiei marxist-leniniste, al carei obiect il constituie societatea in unitatea si interactiunea laturilor ei, legile generale si fortele motrice ale dezvoltarii istorice. 2. (Depr.) Interes exagerat manifestat de cineva pentru problemele materiale. – [Pr.: -ri-a-] – Din fr. materialisme, germ. Materialismus.

IDEALISM n. 1) (in opozitie cu materialism) Orientare in filozofie care considera spiritul, ideea, constiinta ca factor prim, iar existenta, materia, natura ca factor secund. 2) rar Atitudine determinata de urmarirea dezinteresata a unui ideal. [Sil. -de-a] /<lat. idealismus, fr. idealisme

PROTOBITUMEN s. n. Bitumen in stare de formare, care reprezinta prima faza de transformare a materiei organice in titei. – Din germ. Protobitumen.

COACERVAT s.n. (Biol.) Formatie speciala gelatinoasa macromoleculara, in stare coloidala, nascuta din amestecul solutiilor de albuminoide in compusi organici asemanatori, reprezentand prima faza de organizare a materiei vii. [Pron. co-a-. / < fr. coacervat, cf. lat. coacervatus – gramadit].

PROTOBITUMEN s.n. Bitumen in stare de formare, reprezentand prima faza de transformare a materiei organice in petrol. [< germ. Protobitumen].

PROTOBITUMEN s. n. bitumen in stare de formare, prima faza de transformare a materiei organice in bitum petrolifer. (< germ. Protobitumen)

PENETRABIL, -A, penetrabili, -e, adj. Care poate fi strabatut (cu usurinta) de ceva, care lasa sa treaca prin sine sau poate primi in sine un corp, o materie sau o substanta straina. – Din fr. penetrable.

HILO- Element prim de compunere savanta cu sensul de „materie”. [< fr. hylo-, cf. gr. hyle].

ACETONA s.f. Lichid incolor, cu miros placut, foarte volatil, care rezulta din distilarea unui acetat si este folosit ca dizolvant pentru materii grase, lacuri etc. // (In forma aceton-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „acetona”. [Cf. fr. acetone, engl. acetone].

materie s. f. 1. realitatea obiectiva, existenta independent de constiinta si reflectata de aceasta. 2. substanta din care sunt facute diverse obiecte. ◊ element, corp privit din punctul de vedere al compozitiei lui. ♦ ~ prima = produs destinat prelucrarii. 3. domeniu de cunoastere, de cercetare etc.; obiect de studiu. ♦ in ~ de = in ceea ce priveste... ◊ continut, fond, esenta. 4. totalitatea cunostintelor predate in cadrul unui obiect de studiu, disciplina scolara. (< lat., it. materia, rus. materiia germ. materie)

CALDURA ~i f. 1) Stare de incalzire a unui corp. 2) Senzatie produsa de corpurile calde. 3) Timp calduros. 4) fiz. Forma de miscare a materiei, care se exprima in calorii. ~ de evaporare. 5) la pl. Temperatura ridicata a corpului; febra. 6) fig. Manifestare de entuziasm; infocare; ardoare; patima. A vorbi cu ~. 7) fig. Manifestare de bunavointa, de amabilitate, de prietenie. A primi pe cineva cu ~. [G.-D. caldurii] /<lat. caldura

prim²-, -A num. ord., adj. 1. cel dintai (in spatiu sau in timp); care se afla in fruntea unei serii. ♦ (mat.) numar ~ = numar natural care nu admite alti divizori decat pe 1 si pe el insusi; materie ~a = materie bruta prin a carei prelucrare se obtin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai insemnat etc. ♦ de ~ rang = de calitate superioara. 2. pe treapta cea mai inalta, intaiul in categoria respectiva. ♦ ~ ministru = premier (< lat. primus)

materie ~i f. 1) Realitate care exista in afara si independent de constiinta omeneasca si care este reflectata de aceasta. 2) Substanta din care sunt formate obiectele si care poseda o masa mecanica. Structura ~ei. ◊ ~ coloranta substanta folosita la colorarea diverselor obiecte. ~ cenusie a) substanta a sistemului nervos central, aflata la suprafata creierului si in componenta maduvei spinarii; b) capacitate de a patrunde in esenta lucrurilor; inteligenta. ~ prima produs semifabricat destinat prelucrarii sau transformarii intr-un produs finit. 3) Produs textil; tesatura; material. 4) Obiect de care se ocupa autorul unei lucrari sau al unei expuneri. 5) Ansamblu de cunostinte care constituie continutul unui obiect de studiu. [G.-D. materiei; Sil. -ri-e] /<lat., it. materia, germ. materie, fr. matiere

TABLA¹ table f. 1) Foaie metalica subtire, folosita la acoperitul caselor si la confectionarea diferitelor obiecte; tinichea. 2) Placa cu inscriptii; tablie. ◊ Tabla cerata placa de lemn, acoperita cu un strat de ceara pe care, in antichitate, se scria cu stilul. 3) Panou special, vopsit intr-o culoare inchisa, pe care se poate scrie cu creta. 4) Foaie cuprinzand desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, informatii, simboluri, prezentate intr-o anumita ordine; tabel. ◊ Tabla de materii foaie de la inceputul sau de la sfarsitul unei carti sau a unei reviste, care cuprinde numerele compartimentelor cu indicarea paginilor corespunzatoare; cuprins; sumar. Tabla inmultirii (sau Tabla lui Pitagora) tabel care contine produsele inmultirii intre ele a primelor zece numere. 5) reg. Recipient cu fundul plat si cu marginile usor ridicate, pe care se aduc mancarea si tacamurile la masa; tava. 6) reg. Parcela de pamant semanata. [G.-D. tablei; Sil. ta-bla] /<lat. tabula, ung. tabla, fr. table

prim ~a (~i, ~e) si substantival (in opozitie cu ultim) (plasat, mai ales, inaintea substantivului) 1) Care este inainte, in fata (prin importanta sau valoare); care se afla in frunte; fruntas. ~a impresie. ~ul student. ◊ Numar ~ numar care se imparte numai la el insusi sau la unitate. ~-ajutor ajutor imediat acordat unui bolnav sau unui ranit (pana la transportarea lui in spital). materie ~a v. materie. A fi (sau a se afla) in ~ele randuri a fi (sau a se afla) in avangarda. De ~ rang (sau ordin) de importanta primordiala. De ~a necesitate foarte necesar. Pe ~(ul) plan pe planul din fata. In ~ul rand mai intai de toate. 2) (despre persoane) (la forma nearticulata, atasat de cuvantul determinat prin liniuta) Care este cel mai de sus intr-o ierarhie. ~-secretar. ~-ministru. /<lat. primus

BRANCUSI, Constantin (1876-1957, n. sat Hobita, jud. Gorj), sculptor roman. Personalitate marcanta a artei sec. 20. Dupa studii in tara, pleaca in 1902 in strainatate, stabilindu-se in 1904 la Paris. Intr-o prima perioada sculpteaza portrete („Pictorul N. Darascu”, capete de copii) de o mare finete a expresiei si plasticitate a formei, in spiritul artei lui Rodin. Catre sfirsitul primului deceniu al sec. 20 se desprinde de sculptura traditionala, urmarind esentializarea formelor si concentrarea maxima a expresiei. Ecouri stravechi se imbina cu un simt foarte modern al formelor in spatiu, in lucrari ca: „Pasarea maiastra”, „Pasarea in spatiu”, „Inceputul lumii”, „Cocosul”. Dupa „Rugaciunea”, complexul statuar de la Tirgu Jiu („Poarta sarutului”, „Masa tacerii”, „Coloana fara sfirsit”) constituie o creatie de seama in materie de sculptura monumentala. Reprezentat in muzeele din Romania si in marile muzee din Europa si S.U.A. M. post-mortem al Acad. (1990).

CULOARE s. f. 1. senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; aspectul colorat al corpurilor. ♦ ~ calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre infrarosu). ~ rece – culoare din cea de-a doua jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentala = fiecare dintre culorile (rosu, galben, albastru) care nu pot fi obtinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentatie neagra, galbena etc. ◊ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanta, ton. ◊ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♦ ~ locala = reproducere exacta, intr-o opera literara, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, epoci etc. 3. materie, substanta coloranta; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, caro si cupa). (< fr. couleur, lat. color)