LANGENSCHEIDT KG., holding al grupului de edituri cu acelasi nume, fondat in 1856, la Berlin, de Gustav Langenscheidt (1832-1895), care a elaborat o serie de de invatare a limbilor straine fara profesor si, impreuna cu Ch. Toussaint, o metoda cu sistem propriu de transcriere fonetica. Programul editorial este axat in special pe dictionare si lucrari de lingvistica (in 32 de limbi), casete audio si video, soft-uri cu materiale didactice si program de training.

ALFABETAR, alfabetare, s. n. Set de litere si silabe folosit ca material didactic pentru formarea cuvintelor. – Alfabet + suf. -ar.

PLANSA, planse, s. f. 1. Foaie de hartie (mai groasa) pe care sunt reproduse desene, fotografii sau picturi, folosita ca ilustratie intr-o carte; carton cu desene sau cu fotografii, care serveste ca material didactic (la predarea stiintelor naturale). ♦ Coala, foaie mare de hartie pe care s-a executat un desen tehnic, o harta etc. desen tehnic executat pe o astfel de coala. 2. Placa de metal sau de lemn in care se sapa litere, note muzicale etc. spre a fi folosita in gravura. 3. Fiecare dintre placile de beton ale pavajului unei sosele, limitata de rosturile de dilatatie. – Din fr. planche.

NEVOIE s. 1. v. cerinta. 2. v. trebuinta. 3. necesitate, trebuinta, (inv. si pop.) treaba, (inv. si reg.) lipsa. (material didactic pentru ~ile scolii generale.) 4. (la pl. art.) v. necesitatile. 5. v. saracie. 6. v. dificultate. 7. v. incercare. 8. v. necaz.

TREBUINTA s. 1. v. utilitate. 2. necesitate, nevoie, (inv. si pop.) treaba, (inv. si reg.) lipsa. (material didactic pentru ~ele scolii generale.) 3. v. cerinta. 4. cerinta, exigenta, imperativ, necesitate, nevoie, obligatie, pretentie.

ALFABETAR ~e n. Set de litere (si de silabe) folosit ca material didactic pentru formarea cuvintelor. /alfabet + suf. ~ar

PLANSA ~e f. 1) Piesa plana de lemn, subtire avand lungimea mai mare decat latimea. 2) Coala de hartie mai groasa ca de obicei, pe care sunt reproduse desene, fotografii, picturi, folosita ca ilustratie intr-o carte. 3) Carton pe care este executata o ilustratie, servind ca material didactic; tabel. 4) Placa de lemn sau de metal in care se sapa litere sau note muzicale, folosita in gravura. 5) Placa de beton folosita la pavarea drumurilor. /<fr. planche

TABEL ~e n. 1) Foaie cuprinzand desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, simboluri, informatii, prezentate intr-o anumita ordine; tabla. 2) Lista de termeni, simboluri sau valori numerice, sistematizate intr-un anumit mod (pentru a usura folosirea lor). 3) material didactic constand dintr-o coala de hartie pe care este desenata o ilu-stratie a temei de studiu. /<lat. tabella, germ. Tabelle

TIFLOTEHNICA s. f. ramura a tiflologiei care se ocupa cu problema materialelor didactice a aparatelor speciale pentru uzul nevazatorilor. (< tiflo- + tehnica)

PREPARATOR, -OARE, preparatori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care pregateste ceva, care serveste pentru pregatire; pregatitor. 2. S. m. si f. Persoana care prelucreaza anumite materiale pentru a obtine un produs. 3. S. m. si f. Membru al corpului didactic universitar care ocupa prima treapta din ierarhia invatamantului superior. 4. S. m. si f. Persoana care da lectii particulare unui elev; meditator. – Prepara + suf. -tor. Cf. fr. preparateur.

PREPARATOR, -OARE I. adj. care prepara; preparatoriu. II. s. m. f. 1. persoana care combina anumite materiale etc. spre a obtine un produs nou, a imbunatati calitatea unor produse etc. 2. membru al corpului didactic universitar (inferior in grad asistentului) care ajuta pe profesori in activitatea stiintifica si didactica cu studentii. 3. meditator. (< fr. preparateur, lat. praeparator)

CORP¹ ~uri n. 1) Organism considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ◊ ~ neinsufletit cadavru. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla fata in fata. A face ~ comun cu cineva (sau cu ceva) a se asocia, a se solidariza cu cineva. 2) Parte a organismului omenesc fara cap si membre; trunchi; trup. 3) Partea principala a unui obiect, a unei constructii sau masini. ~ul navei. ◊ ~ de case ansamblu de cladiri, reunite prin ceva comun. 4) : ~ ceresc element al universului; astru. 5): ~ geometric corp, marginit de fete definite geometric. 6) : ~ delict dovada materiala a incalcarii legii. 7) Unitate cu care se masoara, in tipografie, marimea literelor. ~ de litera. 8) Grup de persoane care formeaza o unitate profesionala. ~ didactic. ~ diplomatic. 9) Mare unitate militara formata din mai multe divizii. ~ de infanterie. 10) Totalitate a volumelor unei colectii de materiale referitoare la un anumit domeniu; corpus. ~ de legi. /<fr. corps, lat. corpus

corp n., pl. uri (lat. corpus). Ori-ce substanta, organica sau anorganica: toate corpurile-s solide, lichide sau gazoase. Partea materiala a unei fiinte, trup: corp de om, de vita. Parte de armata mai mare de cit diviziunea: armata romaneasca are sapte corpuri. Regiment: banii corpului. Corporatiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toti la un loc: corpu didactic (corepunde terminatiunii -ime cind e vorba de profesiuni: corpu studentesc = studentimea). Parte principala din ceva: casa asta are doua corpuri, corp de pompa. Corp ceresc, stea sau bolid. Corp de garda, post militar, soldati de paza. Corp al delictului, obiect care probeaza existenta delictului, cum ar fi un cutit ramas de la asasin. Corpuri legiuitoare, Camera si Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu ori cu societatea din care faci parte. A te constitui in corp, a te aduna, a te stringe formind un corp. In Let. corpus (rus. pol. korpus) si (grecizat) corpos, pl. uri, corp de armata (ca 3, 266-267).