CARIERA¹, cariere, s. f. Exploatare miniera de unde se extrag diferite varietati de substante minerale, materiale de constructii etc. si unde toate lucrarile se executa sub cerul liber. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carriere.

FLUAT s.m. Substanta folosita pentru impermeabilizarea si protejarea suprafetelor unor materiale de constructii. [Pron. flu-at. / < fr. fluate].

PORTER s.m. Cel care cara cu spatele greutati (hrana pentru cabane la munte, materiale de constructii etc.). [< fr. porteur].

CIMENTARE (‹ fr.) s. f. Injectare sub presiune a unei suspensii de ciment in pamint, in materiale de constructii fisurate sau roci dezagregate ori fisurate pentru consolidarea sau impermeabilizarea acestora. ♦ Cimentarea rocilor = consolidarea rocilor prin patrunderea unui liant in golurile si fisurile acestora, in mod natural in zacamint sau artificial prin injectarea unui mortar de ciment prin gauri de sonda.

TITAN² (‹ fr. {i}; {s} gr. Titan) s. n. Element chimic (Ti; nr. at. 22, m. at. 47,90, p. t. 1.668ºC, p. f. 3.260ºC, gr. sp. 4,5), destul de raspandit in natura (rar in concentratii mari). Metal alb-argintiu usor, foarte stabil din punct de vedere chimic. Mineralele principale din care se extrage t. sunt ilmenitul, rutilul, loparitul s.a. T. si aliajele lui se folosesc ca materiale de constructii in ind. constructoare de avioane, rachete, nave, in ind. chimica, precum si in pictura sub forma de oxid, ca pigment alb (alb de t.). A fost obtinut in stare metalica de Berzelius in 1825, combinatiile sale fiind cunoscute inca din 1789.

cherestea (cherestele), s. f. – 1. Lemn de constructie. – 2. material lemnos, lemnarie. – 3. Armatura, schelet. – 4. Fel, gen, tip, categorie personala. – Mr. chiriste, megl. chiriste, cheresteu. Tc. kereste (Roesler 595; Seineanu, II, 106; Lokotsch 1162; Ronzevalle 146); cf. ngr. ϰερεστές, bg. kereste. – Der. chiristigiu (var. cherestegiu), s. m. (negustor de cherestea), din tc. keresteci, cf. bg. kerestedzija; chiristigerie (var. cherestegerie), s. f. (depozit de cherestea).

TASA vb. I. 1. refl. (Despre terenuri, materiale, constructii etc.) A se indesa, a-si cobori nivelul, a se lasa, a se afunda sub povara propriei lor greutati; a se turti. 2. tr. A indesa, a compacta. [P.i. 3 -seaza. / < fr. tasser].

TASA vb. I. refl. (despre terenuri, materiale, constructii etc.) a se indesa, a-si cobori nivelul, a se lasa, a se afunda sub povara propriei greutati. II. tr. a indesa, a compacta. (< fr. tasser)

ALICARIE s. f. material de constructie din sparturi de caramida sau din piatra naturala, folosit ca umplutura. – Alic(a) + suf. -arie.

AZBOCIMENT s. n. material de constructie obtinut dintr-un amestec de ciment cu fibre de azbest. [Acc. si: azbociment] – Azb[est] + ciment.

BANATIT s. n. Roca eruptiva cu structura granitica, existenta in Banat si in Muntii Apuseni, utilizata ca material de constructie. – Din fr. banatite. Cf. n. pr. Banat.

BOB³, boburi, s. n. Instalatie pentru ridicarea materialelor de constructie. – Et. nec.

CARAMIDA, caramizi, s. f. Material de constructie artificial, avand forma unei piese prismatice, obtinut dintr-un amestec de argila, nisip si apa sau din alte materiale (beton, zgura de furnal etc.), uscat la soare sau ars in cuptor. ◊ Caramida refractara = caramida confectionata dintr-un material cu temperatura de topire foarte inalta, folosita la zidirea focarelor cuptoarelor metalurgice. – Din ngr. keramidi.

CEAMUR s. n. (Reg.) material de constructie constituit din lut framantat cu paie tocate (si cu unele substante minerale), intrebuintat la tencuirea sau la construirea caselor taranesti, a cuptoarelor etc. – Din tc. camur.

CHIRPICI s. n. material de constructie in forma de caramida, facut dintr-un amestec de lut, paie si baligar uscat la soare. – Din tc. kerpic.

CIMENT, (rar) cimenturi, s. n. material de constructie in forma de pulbere fina, obtinut prin macinarea clincherului si care, in contact cu apa, face priza si se intareste. [Acc. si ciment] – Din it. cimento, fr. ciment.

GRANULIT s. n. 1. Roca metamorfica sistoasa si grauntoasa, asemanatoare cu gnaisul. 2. Argila artificiala obtinuta prin arderea granulelor de argila in cuptoare speciale si folosita ca material de constructie. – Din fr. granulite.

SIENIT s. n. Roca eruptiva alcatuita din feldspati alcalini si alte minerale, a carei culoare este un amestec de rosu si verde si care se utilizeaza ca material de constructie. [Pr.: si-e-] – Din fr. syenite.

SILICAT, silicati, s. m. Sare a acidului silicic, care intra in compozitia unui mare numar de minerale si care se foloseste in metalurgie, la fabricarea produselor refractare, a sticlei si a a materialelor de constructii. – Din fr. silicate

VALATUC, valatuci, s. m. 1. Sul facut dintr-un material (flexibil), infasurat in sensul uneia dintre laturile sale; spec. val¹ (II 1). ◊ Loc. adv. De-a valatucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. material de constructie facut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, in forma de colaci sau de caramizi, din care se cladesc peretii caselor taranesti (astupandu-se o ingraditura de pari). 3. Tavalug. – Din tavaluc.

MARTAC, martaci, s. m. (Pop.) Stalp, barna, par de lemn, intrebuintat ca material de constructie. – Din tc. mertek.

DEPOZIT, depozite, s. n. 1. Loc, cladire in care se pastreaza materiale de constructie, marfuri etc., magazie. ♦ Formatie militara care aprovizioneaza unitatile armatei cu materiale, munitii etc. 2. Ceea ce se depune spre pastrare; (in special) bani sau hartii de valoare depuse in pastrare la o institutie bancara. ◊ Loc. adv. In depozit = in pastrare. ♦ Depozit legal = fond de carti constituit prin predarea obligatorie de catre tipografii si edituri a unui numar de exemplare din fiecare volum tiparit marilor biblioteci publice din tara. 3. Strat format prin sedimentarea substantelor solide dizolvate sau aflate in suspensie intr-un lichid; sediment. – Din lat. depositum (cu unele sensuri dupa fr. depot).

FALTUIT², -A, faltuiti, -te, adj. 1. (Despre piei tabacite) Care si-a redus si si-a uniformizat grosimea in urma prelucrarii cu faltul. 2. (Despre unele materiale de constructie) Care are falt, prevazut cu falt. 3. (Despre colile unei tiparituri) Indoit si impaturit (in vederea brosarii sau a legarii). – V. faltui.

PARAMENT, paramente, s. n. Partea exterioara finita a unei constructii, a unui element de constructie etc.; material care captuseste (cu scop ornamental) aceasta parte. – Din germ. Parament.

PATERNOSTER s. n. 1. Ascensor cu mai multe cabine, antrenate printr-un sistem de lanturi continue si cu functionare neintrerupta. 2. Elevator pentru ridicarea materialelor de constructie, compus din colivii prismatice fixate pe doua lanturi sau pe doua benzi continue, montate vertical si antrenate manual sau mecanic prin intermediul a doua tobe. – Din fr. pater-noster, germ. Paternoster.

ANHIDRIT, anhidrite, s. n. Sulfat natural de calciu, rombic, incolor, alb sau usor colorat, sticlos, utilizat in industria materialelor de constructie, la confectionarea unor obiecte de arta etc. – Din fr. anhydrite.

PERLIT s. n. material de constructie cu structura spongioasa fina, obtinut din roca vulcanica si folosit la executarea unor tencuieli termoizolante. – Din germ. Perlit, rus. perlit.

PUZZOLANA s. f. 1. material de constructie bogat in bioxid de siliciu intrebuintat la fabricarea cimentului. 2. Tuf format din sedimentarea cenusii vulcanice. [Pr.: -to-] – Din it. puzzolana.

STUC s. n. 1. material de constructie format din mortar si ipsos amestecat cu gelatina, clei si (uneori) cu coloranti minerali, care prin uscare si lustruire capata aspectul marmurei. 2. material, sub forma de pasta, folosit pentru decoratii arhitectonice, care se prepara dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmura si praf de creta. [Var.: (inv.) stuc s. n.] – Din it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc.

MICA¹, mice, s. f. Familie de minerale cristalizate, cu luciu sticlos, sidefos, care se desfac usor in foite subtiri (elastice si transparente), intrebuintate in industria electrotehnica, a unor materiale de constructie, la fabricarea unor sorturi de hartie si vopsele etc. – Din fr. mica.

MORTAR, mortare, s. n. Material de constructie constituit dintr-un amestec de var, nisip, apa, ciment sau ipsos etc., care se foloseste ca element de legatura intre materiale de constructie solide. – Din lat. mortarium.

CLORURA, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinatie a clorului cu un element chimic sau cu o substanta organica. ◊ Clorura de sodiu = sare de bucatarie. Clorura mercurica = sublimat corosiv. Clorura mercuroasa = calomel. Clorura de var = substanta obtinuta prin introducerea de clor in varul stins si intrebuintata decolorant si dezinfectant. Clorura de vinil = compus organic gazos obtinut prin clorurarea etilenei. Clorura de polivinil = produs macromolecular obtinut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de constructie, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorura de vinil. – Din fr. chlorure.

COFRAJ, cofraje, s. n. Tipar (din lemn sau de metal) in care se toarna un material de constructie in stare fluida pentru a se intari dupa forma dorita. – Din fr. coffrage.

COFRA, cofrez, vb. I. Tranz. A turna un material de constructie fluid intr-un cofraj. – Din fr. coffrer.

COFRAT, -A, cofrati, -te, adj. (Despre materiale de constructie fluide) Care a fost turnat intr-un cofraj. – V. cofra.

TOMBERON, tomberoane, s. n. Recipient (de tabla) in forma de semicilindru montat pe o osie cu doua roti, care se foloseste la transportarea pe distante mici a materialelor de constructie, a gunoaielor etc. (si care se descarca prin rasturnare in jurul osiei sale). [Var.: (pop.) tumbarau s. n.] – Dupa fr. tombereau.

TIZIC, tizicuri, s. n. Un fel de turta prismatica facuta din baliga amestecata cu paie, folosita de tarani drept combustibil sau ca material de constructie. – Din tc. tezek.

RAPAKIWI s. n. Varietate rosie de granit, cu structura porfirica, cristalizata, utilizata ca material de constructie si ca ornament. – Din fr. rapakiwi.

RASPANDITOR, -OARE, raspanditori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care raspandeste ceva; propagator, propagandist. 2. S. n. Masina rutiera de lucru care serveste la imprastierea si asternerea (uniforma a) materialelor necesare constructiilor rutiere. – Raspandi + suf. -tor.

perlit (material de constructie) s. n.

AZBOCIMENT n. material de constructie obtinut dintr-un amestec de azbest si ciment, intrebuintat la acoperirea cladirilor, ca pereti despartitori etc. /<rus. azbotement

BALAST ~uri n. 1) Incarcatura speciala din material greu (saci de nisip sau pietris) care asigura echilibrul unei nave; lest. 2) Amestec de pietris si nisip, utilizat ca material de constructie. 3) Strat de pietris pe care se asaza traversele de cale ferata. 4) fig. Povara sau umplutura nedorita si inutila. /<fr. ballast

CALCAR ~e n. Roca sedimentara de diferite culori, formata din carbonat de calciu, avand diverse intrebuintari, mai ales ca material de constructii; piatra-de-var. [Acc. si calcar] /<lat. calcarius, fr. calcaire

CALCIT n. Varietate de carbonat natural de calciu, transparent, incolor, utilizat in industria optica si ca material de constructie. /<fr. calcite

CARIERA¹ ~e f. Exploatare miniera la suprafata solului de unde se extrage material de constructie (piatra, marmura, roci etc.). [G.-D. carierei; Sil. -ri-e-] /<fr. carriere

CARAMIDA ~zi f. material de constructie de forma unui paralelipiped, obtinut prin arderea argilei. [G.-D. caramizii] /<ngr. keramidi

CEAMUR ~uri n. material de constructie alcatuit din lut framantat cu paie (sau pleava) si folosit ca element de legatura la tencuitul peretilor. /<turc. camur

CHIRPICI m. material de constructie in forma de caramida, facut din lut si paie, uscat la soare si nears. /<turc. kerpic

CLINCHER n. tehn. material de constructie dur, constituind componentul de baza la fabricarea cimentului si folosit la pavaje, pardoseli etc. /<germ. Klinker, fr. clinker

COTILET ~i m. reg. 1) material de constructie, in forma de paralelipiped, facut din lut amestecat cu paie; chirpici. 2) Bloc de piatra moale taiat in cariera si folosit la constructii.

DIORIT n. Roca eruptiva granuloasa, de culoare cenusie, folosita ca material de constructie. [Sil. di-o-] /<fr. diorite

DUPA prep. 1) (exprima un raport spatial) In spatele; in urma; dincolo de. A disparut dupa deal. 2) (exprima un raport temporal de posterioritate) Pleaca dupa amiaza. ◊ An dupa an in fiecare an. 3) (exprima un raport modal) Conform cu; in conformitate cu; potrivit cu. A face dupa toate regulile. 4) (exprima un raport final) A plecat dupa material de constructie. 5) (exprima un raport instrumental) L-a recunoscut dupa vorba. 6) (exprima un raport de provenienfa) Ruda dupa mama. 7) (exprima un raport completiv) Se duce in vant dupa el. /<lat. de post

FIBROBETON ~uri n. material de constructie in forma de placi, obtinut din deseuri lemnoase impregnate si ciment. /fibro- + beton

FILIT n. Roca sistoasa divers colorata, intrebuintata in industria parfumurilor si ca materie prima pentru fabricarea unor materiale de constructie. /<fr. phyilite

GABARA ~e f. 1) Nava folosita la transportarea materialelor de constructie. 2) (in trecut) Ambarcatie mare cu care se transportau marfuri. /<fr. gabare, it. gabarra

GELIV ~a (~i, ~e) (despre materiale de constructie, roci) Care se dezagrega relativ usor sub actiunea inghetului si dezghetului repetat. /<fr. gelif

GLAF ~uri n. 1) Ornament executat cu dalta pe suprafata unei coloane. 2) material de constructie (din lemn, marmura sau beton) ornamentat cu mozaic, cu care se captuseste golul unei ferestre in partea inferioara. /<bulg. glah.

LABRADORIT n. Roca magmatica de culoare neagra-cenusie, folosita ca material de constructie si ca ornament. /<fr. labradorite

MAGNEZIT n. Silicat natural de magneziu, de culoare alba-galbuie sau bruna, cu luciu sticlos, solubil in acizi, folosit in industria materialelor de constructie. /<fr. magnesite

MOLID ~zi m. Arbore rasinos cu coroana piramidala si frunze persistente in forma de ace, al carui lemn este folosit in industria de celuloza si ca material de constructie. /cf. alb. molike

MOLOZ ~uri n. material de constructie (caramida, mortar, tencuiala), provenit din demolarea unei cladiri. /<turc. moloz

OALA ~e f. 1) Vas de bucatarie (din lut ars, de metal, de faianta etc.) folosit pentru gatitul sau pentru pastrarea mancarii. ◊ S-a facut (sau este) ~e si urcioare (sau ulcele) a murit de mult timp. A plati ~ele sparte a raspunde pentru faptele savarsite de altii. A lua (sau a prinde) pe cineva din ~ a prinde pe cineva fara nici o greutate. A-i da ~a in foc a-si pierde calmul; a se aprinde de manie. 2) Continutul unui asemenea vas. 3) Vas de lut cu toarta, lunguiet, inalt si mai ingust in partea de sus, in care se pune laptele la prins; urcior. 4) Vas de lut ars in care se planteaza florile; glastra; ghiveci. 5) Vas special folosit in tehnica, industrie si in operatiile de laborator. 6) reg. material de constructie in forma de placi, fabricat din argila arsa sau din ciment si folosit pentru acoperisuri; tigla. 7) Fiecare din aceste placi; tigla. [G.-D. oalei] /<lat. olla

OLAN¹ ~e n. 1) material de constructie in forma de semicilindru, fabricat din argila arsa sau din ciment si folosit, mai ales, pentru crestele acoperisurilor. 2) Fiecare dintre acesti semicilindri. 3) Tub cilindric de argila arsa, cu o mufa de imbinare la capat, folosit la construirea canalelor de scurgere a fluidelor. /ol + suf. ~an

PAIANTA ~e f. 1) Schelet (din doua randuri) de lemn umplut cu material de constructie, care alcatuieste peretele unei cladiri. 2) Perete construit dintr-un astfel de schelet. /<turc. payanda

PARCHET¹ ~e n. 1) material de constructie constand din scandurele de lemn de esenta tare, inguste si scurte, folosite la pardosirea incaperilor (pe jos). 2) Pardoseala facuta din astfel de material. /<fr. parquet

PATERNOSTER n. 1) Ascensor cu mai multe cabine, care functioneaza neintrerupt. 2) Elevator pentru ridicarea materialelor de constructie. /<fr. pater-noster, germ. Paternoster

PADURE ~i f. 1) Multime de copaci care acopera compact o intindere relativ mare de pamant. ~ de salcami. ~ de pini. 2) Suprafata de teren pe care creste o astfel de multime de copaci. ◊ ~ v*****a padure neexplorata. ~-livada padure de copaci si arbusti care furnizeaza material de constructie si materie prima pentru industria alimentara. ~-parc masiv silvic din zona verde a unui oras destinat odihnei oamenilor. De ~ care traieste sau creste in padure. Din ~ a) salbatic; b) grosolan; necioplit. A fi crescut in ~ a) a fi needucat; b) a fi inapoiat. A cara lemne in (sau la) ~ a face un lucru inutil. Nu este ~ fara uscaturi nu exista colectivitate fara elemente criticabile in sanul ei. 2) fig. (urmat de determinari) Multime omogena si compacta de obiecte in pozitie verticala. O ~ de maini s-au ridicat in clasa. [G.-D. padurii] /<lat. padule

PLACAJ¹ ~e n. 1) material de constructie obtinut prin incleierea unui numar de foi de furnir, asezate una peste alta, folosit, mai ales, la confectionarea mobilei. 2) Invelis protector sau decorativ (de lemn, de piatra, de caramida etc.) cu care se acopera un element de constructie. /<fr. placage

RASPANDITOR² ~oare n. Masina care serveste la raspandirea si la asternerea materialelor necesare constructiilor rutiere. /a raspandi + suf. ~tor

SIENIT ~e n. Roca magmatica formata, mai ales, din feldspati alcalini si alte minerale, intrebuintata ca material de constructie. [Sil. -si-e-] /<fr. syenite

STUF ~uri n. Planta erbacee acvatica cu tulpina e****a, inalta, inflexibila, cu frunze lanceolate, foarte lungi si cu flori grupate in panicule, folosita, mai ales, ca material de constructie. /<lat. stuphus

SindrIlA ~e f. 1) material de constructie format din scandurele de brad, subtiri si inguste, folosit la acoperitul caselor. 2) Fiecare dintre aceste scandurele. [G.-D. sindrilei] /<ung. zsindely, germ. Schindel

TERACOTA ~e f. material de constructie in forma de placi ceramice, obtinute prin arderea si emailarea argilei, folosite pentru construirea sobelor, captusirea peretilor etc. /<it. terracotta, germ. Terrakotte

TUF ~uri n. Roca poroasa, provenita din eruptiile vulcanice, folosita ca material de constructie. ◊ ~ calcaros roca sedimentara calcaroasa, usoara si poroasa, provenita prin depunerea carbonatului de calciu din apele izvoarelor minerale. /<fr. tuf, germ. Tuff

TIGLA ~e f. material de constructie in forma de placi, fabricat din argila arsa sau din ciment, folosit pentru acoperit; oala. Acoperis de ~. [G.-D. tiglei] /<sb. cigla

VAR ~uri n. material de constructie obtinut prin arderea calcarului. ◊ ~ stins produs obtinut prin tratarea varului cu apa. Lapte de ~ solutie de apa si var stins folosita in special pentru varuitul peretilor caselor. Alb ca ~ul se spune pentru a sublinia culoarea alba, mai ales a fetei. /<sl. varu

VALATUC ~ci m. 1) Obiect in forma de cilindru, obtinut prin infasurarea unui material flexibil; val; sul; rulou. ~ de hartie. ~ de sarma. ◊ De-a ~cul dandu-se peste cap; de-a rostogolul. 2) material de constructie facut din lut si paie, folosit la constructia unor case taranesti. 3) pop. Unealta sau masina formata dintr-un cilindru (sau mai multi), folosita in operatiile de indesare si nivelare a pamantului; tavalug. /Din val

XILOLIT ~e n. material de constructie preparat din componenti de natura poroasa (rumegus de lemn, azbest etc.), cu lianti magneziali, si colorat cu pigmenti minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. [Pl. si xilolituri] /<germ. Xylolith

AUTOETANSARE s.f. Realizare a impermeabilitatii unui dig datorita proprietatilor materialului de constructie. [Dupa fr. autoetanchement].

CIMENTA vb. I. tr., refl. A (se) intari, a (se) lega (cu ciment). ♦ A injecta sub presiune in pamant, in roci, in materiale de constructie etc. o suspensie de ciment pentru consolidarea si impermeabilizarea acestora; (p. ext.) a (se) consolida cu ciment. ♦ (Fig.) A (se) lega, a (se) uni indestructibil, tare; a (se) consolida. [Cf. it. cimentare, fr. cimenter].

FIGURARE s.f. Aranjare a materialelor de constructie granulare sub forma de corpuri geometrice regulate pentru a li se masura volumul. [< figura].

FLUATIZARE s.f. Aplicarea de fluati peste unele materiale de constructie pentru a le impermeabiliza. [Pron. flu-a-. / cf. fr. fluatation].

PATERNOSTER s.n. 1. Ascensor cu mai multe cabine de functionare continua. ♦ Elevator pentru materiale de constructie cu cupe fixate pe doua benzi fara sfarsit. 2. Ornament arhitectonic dintr-un sir de proeminente ovale sau rotunde. [< lat. pater noster, germ. Paternoster].

POROPLASTE s.n.pl. materiale plastice poroase, folosite in constructie ca materiale izolante etc. [Sg. poroplast. / et. incerta].

SPECIFICATIE s.f. Specificare. ♦ Definire a caracteristicilor carora trebuie sa le raspunda o instalatie, o constructie, un material, un produs etc.; documentul care cuprinde aceste caracteristici. [Cf. fr. specification, it. specificazione].

VIBRARE s.f. 1. Actiunea de a vibra. 2. (Constr.) Procedeu de indesare a unor materiale de constructie granulare prin lovituri usoare si foarte dese cu ajutorul unui v******r. [< vibra].

V******R s.n. 1. Masina construita pentru vibrarea materialelor de constructie. 2. (Fiz.) Aparat care transforma curentul continuu in curent alternativ. ♦ Oscilator. // adj. Care vibreaza; vibrant; v********u. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. v*******r].

BETON s.n. Amestec de pietris, nisip, ciment (sau alt liant) si apa, care se transforma intr-o masa rezistenta prin intarire si este folosit ca material de constructie. [Pl. -onuri, -oane. / < fr. beton].

FIBROBETON s.n. material de constructie confectionat in placi din deseuri de lemn impregnate si din ciment. [Et. incerta].

papalasca s.f. (reg.) 1. mortar. 2. lut framantat cu apa, folosit ca material de constructie la casele taranesti; noroi.

caramida (caramizi), s. f. – material de constructii de forma prismatica. – Mr. k’iramida, megl. chiramida. Ngr. ϰεραμίδα (Roesler 571; Murnu 11; REW 1822; Sandfeld, Linguistique, 18); cf. ngr. ϰεραμίδι, sl., bg. keramida, tc. keremit, calabr. ceramida. Der. caramidar, s. m. (persoana care fabrica sau vinde caramizi); caramidarie, s. f. (fabrica de caramizi); caramiziu, adj. (rosiatic).

ciment s. n. – material de constructie in forma de pulbere fina. It. cimento. Sec. XIX. – Der. cimenta, vb.

TOMBERON s.n. Cutie cu fundul rotunjit, montata pe o osie cu doua roti, folosita la transportarea pe distante mici a materialelor de constructie, a gunoaielor etc. [Cf. fr. tombereau].

AUTOETANSARE s. f. realizare a impermeabilitatii unui dig datorita proprietatilor materialului de constructie. (dupa fr. auto-etanchement)

AZBESTOLIT s. n. material de constructii pentru acoperisuri, usor, rezistent si ignifug, fabricat din fibre de azbest. (< fr. asbestolite)

BOB² s. n. elevator cu turn pentru ridicarea unor materiale de constructie la inaltimea schelelor. (< engl. bob)

CIMENT s. n. 1. material de constructie, pulbere fina obtinuta prin macinarea clincherului, care se petrifica prin amestecarea cu apa. 2. material natural, liant intre fragmentele ce formeaza rocile detritice. (< fr. ciment, it. cimento)

CIMENTA vb. tr., refl. 1. a (se) intari (cu ciment). ◊ a injecta sub presiune o suspensie de ciment in pamant, in roci, in materiale de constructie etc. pentru consolidare. 2. (fig.) a (se) lega, a (se) uni indestructibil; a (se) consolida. (< fr. cimenter)

FUNCTIONALISM s. n. 1. curent de gandire care studiaza faptele sociale si de cultura in totalitatea lor si in interrelatiile acestora, urmarindu-se aspectele functionale in intreaga lor complexitate. 2. directie de cercetare in stiintele exacte, ca si in cele umaniste, care considera obiectul lor de studiu in calitatea lui de sistem, ale carui elemente alcatuitoare se conditioneaza reciproc. ◊ (lingv.) teorie care acorda functiilor o importanta deosebita pentru descrierea limbilor. 3. directie in arhitectura contemporana care cere ca forma unui material de constructie sa fie determinat de destinatia acestuia. (< fr. fonctionnalisme)

GRANIT s. n. roca magmatica intruziva, compacta, foarte dura, din sisturi cristaline de feldspat, cuart si mica, pentru pavaje, ca material de constructii etc. (< fr. granit)

GRANULIT s. n. 1. roca eruptiva cristalina, asemanatoare cu gnaisul. 2. argila artificiala prin arderea granulelor de argila in cuptoare speciale, folosit ca material de constructii. (< fr. granulite)

PATERNOSTER s. n. 1. ascensor de persoane cu mai multe cabine succesive, fara usi, cu functionare continua. ◊ elevator pentru materiale de constructie cu cupe fixate pe doua benzi fara sfarsit. 2. ornament arhitectonic dintr-un sir de proeminente ovale sau rotunde. (< fr. pater-noster, germ. Paternoster)

TOMBERON s. n. cutie cu fundul rotunjit, montata pe o osie cu doua roti, la transportarea pe distante mici a materialelor de constructie, a gunoaielor etc. (dupa fr. tombereau)

VIBRARE s. f. 1. actiunea de a vibra; v******e. 2. procedeu de indesare a unor materiale de constructie granulare prin loviri usoare si foarte dese cu ajutorul unui v******r. (< vibra)

mortar (-ruri), s. n. – material de constructie. Lat. mortarium (sec. XIX). E dubletul lui mortier, s. n. (piesa de artilerie), din fr. mortier si al lui mojar, v. mai sus.

BAMBUS (‹ germ.) s. m. Specii de plante exotice arborescente din genul Bambusa, familia gramineeelor, cu tulpini drepte, cilindrice, inalte pina la 25 m, foarte rezistente, folosite ca material de constructie.

BELELIUBSKI, Nikolai Apollonovici (1845-1922), inginer rus. Prof. univ. la Petersburg. A studiat si folosit, primul in lume, otelul turnat in constructia podurilor. A stabilit metode de incercare a materialelor de constructii. Lucrari referitoare la mecanica si metalurgie.

ALICARIE s. f. material de constructie sau de umplutura, alcatuit din sparturi de piatra sau de caramida. – Din alica + suf. -arie.

ASFALTIC, -A, asfaltici, -e, adj. (Despre un material de constructie, despre o roca) Care contine, care e impregnat cu bitum. – Fr. asphaltique.

BETON s. n. material de constructie alcatuit dintr-un amestec de pietris, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) si apa, care dupa uscare se transforma intr-o masa foarte rezistenta. – Fr. beton.

BARNA, barne, s. f. Trunchi gros de copac, cojit (si fatuit cu barda), folosit ca material de constructie. Vezi gunoiul (sau paiul) din ochiul altuia si nu vezi barna din ochiul tau = te supara micile defecte ale altora, dar nu-ti dai seama de defectele tale mari. – Slav (v. sl. bruvĩno).

BOB⁴, boburi, s. n. Instalatie pentru ridicarea materialelor de constructie.

CARAMIDA (‹ ngr.) s. f. Material de constructie artificial, avind forma prismatica, obtinut dintr-o pasta de argila, nisip amestecate cu apa sau din alte materiale (beton, zgura de furnal etc.) prin presare, fasonare, uscare si, de regula, ardere; este folosita, in general, la executarea zidariilor. ♦ C. refractara = c. confectionata dintr-un material cu temperatura de topire foarte inalta, folosita la zidirea focarelor, a cuptoarelor metalurgice etc.; se produc c.r. silicoase (c. silica sau c. dinas), silico-aluminoase, corindonice, cromitice, megneziene etc.

CIMENT (‹ fr.) s. n. material de constructie sub forma de pulbere fina, fabricat prin macinarea clincherului si utilizat ca liant hidraulic; amestecat cu apa face priza dupa un anumit timp (se intareste), capatind consistenta pietrei. ♦ C. Portland = liant hidraulic obtinut prin macinarea clincherului Portland cu adaos de gips pentru reglarea timpului de priza.

CARAMIDA, caramizi, s. f. material de constructie format dintr-un amestec de argila si apa, uscat la soare sau ars in cuptor. – Ngr. keramida.

ZGURA s. f. 1. Produs care se obtine la extragerea metalelor din minereuri sau la topirea lor si care contine cea mai mare parte a materialelor straine din metalul respectiv; partea fuzibila din cenusa carbunilor, intrebuintata la fabricarea unor materiale de constructie. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 2. Cenusa intarita (provenita din lucruri arse). ♦ Funingine. – Comp. alb. zgjure (bg. zgurija).

SERIALISM (‹ germ., fr.) s. n. (MUZ.) Tehnica de compozitie constand in folosirea unei serii (9) ca material de constructie a melodiilor (temelor) si acordurilor unei lucrari; ordinea succesiunii sunetelor e stabilita de compozitor. S. fiind conceput de A. Schonberg ca un sistem ce nu este bazat pe ierarhia elementelor componente, repetarea fiecarui sunet nu este admisa decat dupa derularea integrala a seriei.

RIOLIT (‹ fr., germ. {i}; {s} gr. rhein „a curge” + lithos „piatra”) s. n. Roca neovulcanica efuziva, acida, recenta, alcatuita din cristale de feldspati si cuart prinse intr-o masa marunta sau sticloasa; liparit. In Romania r. se gaseste in m-tii Gutai, Vladeasa si Metaliferi. Folosit ca material de constructii, la pietruirea drumurilor si ca piatra decorativa.

PLUTA², plute, s. f. 1. Specie de plop ale carui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dand coroanei o forma de piramida lunga si ingusta; plutas² (Populus pyramidalis). 2. material gros, neted, poros, impermeabil, elastic si mai usor decat apa, obtinut din stratul exterior al scoartei unor specii de stejar si folosit pentru fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, ca material izolant, in constructia avioanelor etc., suber. ♦ (Rar) Dop fabricat din pluta². ♦ Bucata de lemn sau de alt material usor care se leaga de sfoara unditei pentru a o face sa pluteasca la suprafata apei. ♦ Bucatica de lemn usor in care se infige fitilul candelei. – Din scr. plut.

SIMILIPIATRA s. f. material artificial de constructie folosit pentru executarea tencuielilor si care, in forma finala, capata aspectul pietrei naturale. – Simili- + piatra (dupa fr. similipierre).

CADRU ~e n. 1) Rama in care se fixeaza un tablou sau o fotografie. 2) Tablou sau fotografie dispusa intr-o astfel de rama. 3) Pervaz al unei usi sau ferestre. 4) Desen care margineste o harta, un text sau o fotografie. 5) Spatiu care cuprinde o imagine pe o pelicula fotografica sau cinematografica. 6) Schelet din diferite materiale, intrebuintat in constructii (la poduri, galerii etc.) ca suport de rezistenta; osatura; carcas. 7) Ansamblu de circumstante materiale sau morale care inconjoara o persoana; ambianta; climat; mediu; anturaj. 8) fig. Limita (prevazuta sau impusa) a unei probleme sau actiuni. 9) mai ales la pl. Efectiv de baza care include oamenii dintr-o intreprindere, institutie sau organizatie. 10) Persoana care face parte dintr-un astfel de efectiv. 11) (in armata) Personal de conducere si de comanda. /<fr. cadre, rus. kadri

MARMURA ~i f. 1) Roca calcaroasa dura, de diferite culori, care, prin slefuire, capata aspect lucios si neted, fiind folosita in constructie si ca material pentru sculptura. ◊ A ramane de ~ a incremeni pe loc; a inmarmuri. A fi de ~ (sau a fi rece ca ~a sau ca o ~) a fi indiferent, nepasator, rece fata de orice. 2) Bloc sau sculptura din asemenea material. [G.-D. marmurii] /<lat. marmor, ~oris

RUBEROID s.n. Carton asfaltat de calitate superioara, folosit ca invelitori de constructii si ca material izolant hidrofug. [Pron. -ro-id, pl. -de, -duri. / < fr. ruberoide, cf. germ. Ruberoid(pappe)].

V******R, -OARE I. adj. care vibreaza, vibrant, v********u. II. s. n. 1. aparat care produce oscilatii. ◊ dispozitiv care transforma curentul continuu in curent alternativ monofazat; lama metalica ce vibreaza, intrerupand un curent electric la comanda unui electromagnet, in soneriile electrice. ◊ dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. masina care serveste la indesarea (prin vibrare) a materialelor granulare de constructie. (< fr. v*******r)

VITRIFIANT, -A adj., s. n. (material) folosit in constructii pentru a asigura structura de baza a maselor sticloase, amorfe. (< fr. vitrifiant)

ASHINARA [asinara], Yoshinobu (n. 1918), arhitect japonez. Da expresie structurilor de beton aparente, integrind in constructie si lemnul, material traditional in arhitectura japoneza (Turnul de control „Komazawa” din Tokyo; pavilionul japonez din Expozitia universala Montreal). Lucrari teoretice: „Spatiul exterior in arhitectura”, „Estetica peisajului urban”.

CASETA, casete, s. f. 1. Cutie in care se pastreaza bani sau mici obiecte (pretioase) sau care protejeaza anumite elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiaza. 2. Cutie anexa a camerelor de luat vederi, in interiorul careia se afla pelicula cinematografica. 3. Despartitura a unei case¹ tipografice. 4. Anunt cu chenar, folosit la tiparirea numelor si adreselor, in anuare, carti de telefon etc. 5. Indicatie pusa, de obicei, la sfarsitul unei carti si care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tiparirii etc.). 6. constructie standardizata compacta din material plastic, in care se afla montata banda magnetica (subtire si ingusta). ◊ Caseta video = videocaseta. 7. (Med.) Partea metalica a puntii protetice dentare. – Din it. cassetta, fr. cassette.

TERASAMENT, terasamente, s. n. 1. Lucrare constand din sapaturi in pamant, umpluturi etc., care se executa in vederea realizarii unei cai ferate, a unui dig, a unui canal etc. ♦ Lucrare executata in scopul realizarii unei constructii sau al extragerii unor materiale necesare santierelor de constructii. 2. Totalitatea constructiilor, in general din pamant si roci (platforme, sapaturi, umpluturi etc.), constituind infrastructura drumurilor, cailor ferate, canalelor etc. – Din fr. terrassament.

CARACOSTEA 1. Dumitru C. (1879-1964, n. Slatina), critic, istoric literar si folclorist roman. Acad. (1938), prof. univ. la Bucuresti. A utilizat metoda comparativa, formulind teoria expresivitatii limbii si conceptul creativitatii artistice („Creativitatea eminesciana”, „Expresivitatea limbii romane”). Intemeietorul scolii istorico-geografice in folcloristica romaneasca („Poezia traditionala romana”). 2. Andrei C. (n. 1908, Bucuresti), inginer constructor roman. Fiul lui C. (1). Prof. univ. la Bucuresti. Studii si lucrari in domeniul rezistentei materialelor si al calculului constructiilor. A introdus sudura si placile ortotrope la podurile Ciineni (1963) si Giurgeni-Vadul Oii (1970).

REGLEMENTARE (‹ reglementa) s. f. 1. Actiunea de a reglementa. 2. (Dr.) Ansamblu de norme juridice aplicabile intr-un anumit domeniu (ex. in materie de transport, de constructii, de aprovizionare tehnica-materiala); operatia de stabilire a acestor reguli. R. este larg utilizata spre a desemna normele impuse in mod public conducerii unei firme (industrii) mai ales in ce priveste siguranta si normele de protectie pasnica a mediului. 3. Reglementarea pasnica a problemelor internationale = principiu fundamental al dreptului international, inscris in Carta O.N.U., potrivit caruia statele sunt obligate sa rezolve problemele litigioase dintre ele pe cale politica, prin negocieri si nu prin amenintarea cu forta sau cu folosirea fortei. 4. Reglementarea nasterilor (contraceptia) = actiune destinata evitarii temporare a procreatiei. Proces incurajat de Organizatia Mondiala a Sanatatii, dupa 1985, pentru ingradirea nasterilor in tarile cu o explozie demografica rapida greu suportabila de statele respective.

POROPLAST, poroplaste, s. n. material plastic poros folosit in constructii. – Cf. engl. poroplastic.

VIBRARE, vibrari, s. f. 1. Actiunea de a vibra si rezultatul ei. 2. Operatie de indesare a materialelor granulare sau pastoase de constructie cu ajutorul v**********i; v******e. – V. vibra.

CHERESTEA ~ele f. 1) material lemnos semiprelucrat folosit in constructii. 2) Partea lemnoasa care constituie scheletul unei constructii; lemnarie. 3) fig. rar Structura sistemului osos al unei persoane. [G.-D. cherestelei] /<turc. kereste

DOLOMITA f. 1) Mineral constituit din carbonat de calciu si de magneziu. 2) Roca formata prin sedimentarea acestui mineral, utilizata ca material refractar, ca piatra de constructie. /<fr. dolomite

DEPOZIT s.n. 1. Loc, constructie unde se depun anumite materiale. ♦ (Mil.) Subunitate a formatiilor de spate care aprovizioneaza trupa cu materiale, munitii etc. 2. Ceea ce este depus spre pastrare (bani, valori, bijuterii etc.). ♦ (Iluzionism) Manipulare prin care se depune pe ascuns un obiect in servanta, trapa sau buzunarase. 3. (Geol.) Rezultatul unei depuneri; sediment. [< lat. depositum, cf. it. deposito].

ASIZA s.f. Strat orizontal de material (caramida, mortar etc.) in constructia unui zid. [< fr. assise].

DEPOZIT s. n. 1. loc, constructie unde se depun anumite materiale. ◊ formatiune militara care aprovizioneaza trupa cu materiale, munitii etc. 2. valori materiale sau banesti depuse spre pastrare si fructificare. 3. acumulare de materiale provenite din dezagregarea rocilor, din depuneri aluvionare sau maritime; sediment. 4. totalitatea vestigiilor de cultura materiala care caracterizeaza un strat arheologic. (< lat. depositum, /2/ dupa fr. depot)

IGRASIE s. f. Umezeala persistenta a peretilor de zidarie ai unei constructii, datorata apei retinute in porii materialelor din care sunt executati. ◊ Expr. (Fam. si arg.) A avea igrasie la cap (sau la mansarda) = a fi prost, zapacit sau nebun. – Din ngr. igrasia.

PAIANTA, paiante, s. f. Sistem de constructie a peretilor unor case, care consta dintr-un schelet de lemn avand golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (impletituri de nuiele ori sipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcatuieste asemenea sistem de constructie. – Din tc. payanda.

LEMNARIE¹, lemnarii, s. f. 1. Cantitate, gramada (mare) de lemne. 2. material lemnos care intra intr-o constructie. 3. (Reg.) Magazie de lemne. – Lemn + suf. -arie.

GARNISAJ ~e n. 1) Strat de material cu care se acopera un obiect, o constructie, un teren, in scop protector. 2) material constand din diferite ramuri (maracini, nuiele etc.) care se asaza la fundul unui torent de apa pentru a-i micsora actiunea distructiva. /<fr. garnissage

POROPLAST s. n. material plastic poros, izolant, folosit in constructie. (dupa engl. poroplastic)

TEXTOLIT, textolite, s. n. material in forma de placi, constituit din straturi de tesaturi impregnate cu rasini sintetice de tipul bachelitei, prelucrabil prin aschiere, utilizat ca material electroizolant in electrotehnica si radiotehnica, in constructia de masini (la fabricarea unor roti dintate). – Din fr. textolite.

PARAMENT ~e n. 1) Parte exterioara a unei constructii, acoperita cu blocuri regulate de piatra. 2) material cu care se acopera aceasta parte a constructiei. /<germ. Parament, fr. parament

EGALIZARE s. f. 1. actiunea de a egaliza. 2. nivelare a unui teren, a unui drum, a unei constructii etc. 3. repartizare uniforma a colorantilor in materialele textile cu ajutorul generalizatorilor (II, 2). 4. operatia de uniformizare a tesaturilor. (< egaliza)

BAZALT (‹ fr., lat.) s. n. 1. Roca magmatica efuziva bazica, corespondent al gabbroului, de culoare cenusie-neagra cu nuante rosiatice, constituita din plagioclazi bazici si olivina la care se adauga minerale accesorii. In reg. tropicale, prin descompunere genereaza laterit. Formeaza conuri vulcanice, pinze cu separatii columnare (coloanele de b. Detunatele si Racos, declarate monumente ale naturii) si revarsari enorme de lava. Este utilizat la constructii de drumuri, pentru fundatii, diguri etc. 2. material ceramic artificial, obtinut dintr-o materie prima (argila, masa ceramica) cu temperatura joasa de vitrifiere si utilizat la fabricarea tuburilor de canalizare, a recipientelor pentru lichide agresive, a caramizilor pentru trotuare etc.

GARNISAJ s. n. Strat de material asezat pe suprafata unui obiect, a unei constructii etc. pentru a le proteja. ♦ Strat de maracini, de nuiele sau de alt material pus pe fundul sau pe peretii santurilor de scurgere ale unui torent pentru a impiedica eroziunile. – Din fr. garnissage.

GHERETA, gherete, s. f. 1. constructie mica (de lemn) in care se poate adaposti o santinela, un paznic etc. 2. constructie mica, cu o singura incapere, facuta din materiale usoare, in care se vand alimente, ziare etc.; chiosc, toneta. – Din fr. guerite.

ESAFODAJ, esafodaje, s. n. 1. constructie provizorie alcatuita din bare de lemn sau de metal legate intre ele, pentru a sustine o platforma cu materiale, instalatii, muncitori etc. in timpul executarii unei constructii. 2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazeaza o opera, o conceptie, o ipoteza, o teorie. – Din fr. echafaudage.

COLIVIE ~i f. 1) Cusca mica din vergele de metal sau de lemn in care sunt tinute pasarile cantatoare sau decorative. 2) constructie de metal folosita pentru transportul personalului si materialelor in mina. 3): ~a scarii spatiul inchis rezervat scarii unei cladiri; casa scarii. [Art. colivia; G.-D. coliviei; Sil. -vi-e] /<sl. kulivija

MAI³ maiuri n. 1) Ciocan mare de lemn, folosit, mai ales, in dulgherie si rotarie. 2) Unealta manuala sau mecanica folosita in constructia drumurilor pentru indesarea pamantului sau a altor materiale de terasament. /<lat. malleus

CAROSERIE s. f. constructia montata pe un vehicul, pentru transportul oamenilor, materialelor, marfurilor. (< fr. carrosserie)

NEODIM (‹ fr. {i}; {s} neo- + gr. [di]dymos „geaman”) s. n. Element chimic (Nd; nr. at. 60, m. at. 144,24) din grupa lantanidelor. A fost descoperit de chimistul austriac C. Auer von Welsbach in 1885. Component al aliajelor pentru constructia de avioane si rachete, precum si al materialelor pentru lasere.

RODONIT (‹ fr. {i}; {s} gr. rhodon „trandafir”) s. n. (MINER.) Silicat natural de mangan, cristalizat in sistemul triclinic. Se intalneste sub forma de mase granulare de culoare roz, formate prin metamorfismul sedimentelor cu mangan sau prin depuneri in filoanele hidrotermale. Este folosit ca material pentru ornamentatii, in confectionarea bijuteriilor si in constructii. In Romania se gaseste in zacamintele de mangan de la Iacobeni, Razoare, Delinesti, Muntii Sebesului si in filoanele metalifere de la Cavnic, si Rosia Montana. De asemenea, r. se gaseste in Federatia Rusa (m-tii Ural), Suedia, Australia, S.U.A. (California, New Jersey) s.a.

IMBRACAMINTE s. f. 1. Totalitatea obiectelor care imbraca corpul omenesc (exceptand incaltamintea); vesminte, haine, straie. 2. Hartie, material plastic etc. cu care sunt invelite copertele unui caiet, ale unei carti etc. 3. Strat de material cu care se acopera o piesa sau o constructie pentru a o izola, pentru a o proteja etc. [Gen.: imbracamintei] – Imbraca + suf. -aminte.

PLACA, plachez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi suprafata unui element de constructie, a unui obiect etc. cu un strat de material de alta natura, pentru a-l proteja, pentru a-i infrumuseta aspectul etc. 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucator sa patrunda spre poarta adversa, imobilizandu-l cu mainile. 3. (Livr.) A parasi, a abandona. – Din fr. plaquer.

GRUND ~uri n. 1) Strat de material special aplicat pe anumite obiecte (piese, elemente de constructie etc.) inainte de a se efectua lucrarile de finisare (vopsire, tencuire, varuire etc.). 2) Strat de vopsea, de obicei alba, cu care se acopera panza, cartonul sau panoul ce urmeaza a fi pictate. /<germ. Grund [farbe]

MODUL² ~e n. 1) (in arhitectura clasica) Unitate de masura pentru determinarea proportiilor elementelor componente ale unei constructii. 2) Coeficient care caracterizeaza proprietatea de rezistenta mecanica a materialelor. ~ de torsiune. 3) Parte componenta (si detasabila) a unui ansamblu. ~ de biblioteca. 4) Parte principala a unui vehicul spatial. /<fr. module

A ROSTUI ~iesc tranz. 1) A aseza conform unor cerinte de ordin practic. 2) (per-soane) A aranja intr-un post, intr-un loc bun. 3) rar A gasi la repezeala. 4) (urzeala) A face sa formeze un rost. 5) (rosturile unei con-structii) A astupa cu mortar sau cu un alt material (pentru a impiedica patrunderea apei). /rost + suf. ~ui

SANTIER ~e n. Teren pe care se desfasoara constructia (sau reparatia) unui obiectiv, impreuna cu instalatiile si materialele necesare. ~ naval. [Sil. -ti-er] /<fr. chantier

DEVIZ s.n. Situatie asupra executarii unei constructii, a unei instalatii etc., in care se indica materialele necesare si pretul lucrarii. [< fr. devis].

HIDROMECANIZARE, hidromecanizari, s. f. Ansamblul procedeelor de mecanizare, cu ajutorul curentilor de apa, a lucrarilor de excavare, transportare si depunere a materialelor rezultate, aplicat in exploatarile din cariere, in mine, la constructia de terasamente, diguri, canale etc. – Hidro- + mecanizare. Cf. fr. hydromecanisation.

CLADIRE ~i f. 1) v. A CLADI. 2) constructie destinata pentru adapostirea oamenilor, a animalelor sau a bunurilor materiale. [Art. cladirea; G.-D. cladirii] /v. a cladi

DEPOZIT ~e n. 1) Loc sau constructie special amenajata pentru pastrarea marfurilor, obiectelor de valoare, diferitelor materiale etc.; magazie. 2) Totalitate a materialelor, obiectelor etc. depuse pentru pastrare intr-o astfel de constructie. 3) Contract prin care o persoana se obliga in mod dezinteresat si gratuit sa pastreze pentru un timp oarecare un lucru al altei persoane. 4) geol. Strat de material sedimentar. /<lat. depositum

FINISOR¹ ~oare n. Masina folosita la constructiile rutiere pentru executarea diferitelor operatii (distribuirea, batatorirea si nivelarea materialelor pe suprafata soselei). /<fr. finisseur

IPSOS n. material liant, obtinut prin deshidratarea ghipsului, avand diverse intrebuintari (in constructii, sculptura, medicina etc.). /<ngr. gipsos

SERA ~e f. constructie cu acoperis si pereti de sticla sau dintr-un material transparent, care serveste pentru cultivarea plantelor pe timp rece. /<fr. serre

SERA, sere, s. f. constructie speciala cu acoperis (si cu pereti) din sticla sau din material plastic pentru adapostirea si cultivarea plantelor care nu suporta frigul. – Din fr. serre.

COLIVIE, colivii, s. f. 1. Cusca mica facuta din vergele de metal sau de lemn, in care sunt tinute pasarile cantatoare sau decorative. 2. constructie de metal actionata mecanic, care serveste la transportarea persoanelor si materialelor in puturile unei mine. – Din sl. kulĩvija.

RASADNITA ~e f. constructie simpla din scanduri, asezata pe sol si acoperita cu un material transparent, in care creste rasadul. /<bulg., sb. rasadnik

SUPRASTRUCTURA ~i f. 1) (in teoria marxista) Totalitate a conceptiilor (politice, juridice, filozofice, artistice, religioase), care depind de baza materiala a societatii si actioneaza asupra ei. 2) Parte utila a unei constructii inaltata deasupra fundamentului. 3) : ~a navei constructia ce se afla deasupra puntii superioare a unei nave, in care se amenajeaza incaperi de locuit si de deservire. [Sil. su-pra-struc-] /supra- + structura

INFRASTRUCTURA s.f. 1. Ansamblul elementelor care sustin partea principala a unei constructii, a unui drum. ♦ Parte a unei nave care se afla sub corpul principal al vasului. 2. Totalitatea instalatiilor tehnice si a constructiilor la sol necesare activitatii de zbor. 3. Elemente ale bazei tehnico-materiale a unei societati (situatie geografica, economica etc.). [Cf. fr. infrastructure].

FUNICULAR, funiculare s. n., adj. 1. S. n. Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe stalpi, pe care circula cabinele cu pasageri si carucioarele cu materiale, folosit in regiunile muntoase greu accesibile. 2. Adj. (In sintagma) Poligon funicular = constructie grafica de forma unei linii poligonale, care serveste, in mecanica, la studiul unui sistem de forte. – Din fr. funiculaire.

PLACAT², -A, placati, -te, adj. 1. (Despre elemente de constructie, obiecte etc.) Care are suprafata acoperita cu un strat de alt material (de calitate superioara). 2. (Despre jucatorii de rugbi) Oprit (prin imobilizare cu mainile) sa patrunda spre poarta adversa. – V. placa.

CAROSERIE s.f. constructie montata pe un vehicul, amenajata special pentru transportul oamenilor sau al materialelor. [Gen. -iei. / < fr. carrosserie].

PLACA vb. I. tr. 1. A acoperi fetele unui element de constructie, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de alta natura. 2. A opri un jucator la rugbi sa patrunda catre buturile adverse., imobilizandu-l cu mainile. 3. (Av.) A ateriza pe verticala. [< fr. plaquer].

PLOMBA vb. tr. 1. a umple cu un material oarecare o cavitate patologica. 2. a construi un imobil intre alte doua constructii. 3. a astupa gropile dintr-o imbracaminte rutiera. (< fr. plomber)

CHERESTEA, (2) cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) material lemnos rezultat din taierea bustenilor cu ferastraul, intrebuintat de obicei in constructie; lemnarie intrebuintata la scheletul unei constructii. 2. Fig. (Fam.) constructie solida, structura osoasa. E un om cu o cherestea uriasa; un cap ca de taur, parul negru des (CARAGIALE). – Tc. kereste.

MAGAZIE, magazii, s. f. 1. Cladire, constructie, amenajare, incapere in care se pastreaza mari cantitati de marfuri sau de materiale; depozit. 2. (Inv.) Magazin (1). 3. Cutie metalica la pusca in care stau cartusele inainte de tragere. – Din ngr. magazi.

CUPTOR, cuptoare, s. n. 1. constructie de caramida, de piatra, de metal sau de lut, pentru copt painea si alte produse de panificatie. ♦ Cantitate de paine, de placinte etc. care se poate coace o data. ♦ Platforma zidita in prelungirea vetrei si pe care se doarme la tara. ◊ Expr. A sta (sau a zacea) pe cuptor sau a se muta de pe vatra pe cuptor = a trandavi. A aduce (parintilor) nora pe cuptor = a se insura. ♦ Despartitura la masina de gatit, in care se coc prajituri, paine sau se rumenesc mancarurile. 2. constructie speciala de incalzire, constituita dintr-o camera cu pereti metalici captusiti cu material refractar in vederea supunerii unui material la tratamente termice, de topire sau la alte operatii tehnologice. ◊ Cuptor de caramizi = cantitate de caramizi brute (din argila) asezate in asa fel incat sa poata fi incalzite pana la incandescenta de un foc central inabusit. Cuptor de var = varnita. 3. Fig. Caldura mare; arsita. ◊ (Pop.; in sintagma) Luna lui cuptor = (luna) iulie. – Lat. *coctorium.

GABION ~oane n. Cos de nuiele sau de sarma, umplut cu pietris sau cu alt material rezistent la apa si folosit pentru a intari malurile apelor sau diferite constructii hidraulice. /<fr. gabion

PIVNITA ~e f. constructie subterana (aparte sau la subsolul unei cladiri) in care se pastreaza unele materiale sau produse alimentare; beci. [G.-D. pivnitei] /<sl. pivinica

SILOZ ~uri n. 1) constructie speciala destinata depozitarii si pastrarii indelungate a produselor agricole sau a altor materiale. 2) Depozit in forma de turn sau groapa, folosit pentru a mura nutret. 3) Nutret murat in astfel de depozit. /<it. silos, germ. Silo

SPARGATOR² ~oare n. Instrument pentru spargerea unor materiale dure (sau a fructelor cu coaja). ~ de nuci. ◊ ~ de gheata nava de constructie speciala capabila sa-si croiasca drum prin campurile de gheata, lasand in urma un coridor de navigatie pentru alte vase. /a sparge + suf. ~ator

INFRASTRUCTURA s. f. 1. ansamblu de elemente care sustin partea principala a unei constructii, a unui drum. 2. parte a unei nave care se afla sub corpul principal al vasului. 3. totalitatea instalatiilor tehnice si a constructiilor la sol necesare activitatii de zbor. 4. ansamblul elementelor care constituie baza tehnico-materiala a unei societati. 5. ansamblu de elemente ori relatii care conditioneaza sau determina pe cele de la nivelul structurii unui sistem sau domeniu de sisteme. (< fr. infrastructure)

ARGILA, argile, s. f. Roca sedimentara alcatuita dintr-un amestec de silicati, intrebuintata in olarie, la lucrari de constructie si in sculptura; lut. Argila refractara = argila din care se fabrica diferite materiale (caramizi, creuzete etc.) care rezista la temperaturi inalte fara a se topi. – Fr. argile (lat. lit. argilla).

GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafata unei piese, a unui obiect, a unui element de constructie care urmeaza sa fie finisata. 2. Strat de vopsea alba care se aplica pe panza, pe cartonul sau pe scandura pe care se picteaza. 3. Strat de mortar aplicat pe zidarie, servind ca suport pentru tencuiala vizibila. – Din germ. Grund.

LEMN ~e n. 1) Parte dura a arborilor, constand dintr-un tesut compact sau fibros, aflat intre scoarta si maduva. 2) material provenit din tulpina sau ramurile groase ale unui arbore taiat si folosit in constructii sau pentru confectionarea diferitelor obiecte. 3) mai ales la pl. Trunchiuri, ramuri, crengi de copaci sau tufari taiati si folositi drept combustibil. ~e de foc. ◊ Ger de crapa ~ele ger cumplit. A ramane ~ a ramane incremenit. 4) : ~-cainesc arbust cu frunze mici, cu flori albe si fructe negre, cultivat in parcuri, pentru a forma garduri vii. ~ul-domnului arbust din familia compozitelor cu flori galbene si cu miros de lamaie. /<lat. lignum

MAGAZIE ~i f. 1) constructie speciala sau incapere in care se pastreaza in cantitati mari marfuri sau diferite materiale; depozit. 2) Cutie metalica la armele de foc, in care se afla cartusele inainte de tragere. /<ngr. magazi

SALAND, salande, s. n. Nava de constructie speciala, remorcata sau autopropulsata, folosita in lucrarile hidrotehnice, fluviale sau maritime, pentru transportul unor materiale etc. [Var.: salanda s. f.] – Din fr. chaland.

A SE PARADUI pers. 3 se ~ieste intranz. reg. fam. 1) (bunuri materiale) A fi folosit in mod nechibzuit; a se irosi; a se risipi. 2) (despre cladiri, constructii) A fi gata sa se darame; a deveni subred; a se subrezi; a se darapana; a se paragini. /Orig. nec.

DEMOLA vb. I. tr. A desface, a darama (o constructie, o zidarie). ♦ A retrage o nava din exploatare si a o desface pentru valorificarea materialelor. ♦ (Fig.) A distruge; a darama. [Cf. fr. demolir, lat. demoliri].

DEMOLA vb. tr. 1. a desface, a darama (o constructie, o zidarie). ◊ a retrage o nava din exploatare si a o desface pentru valorificarea materialelor. 2. (fig.) a distruge in intregime. (< fr. demolir, lat. demoliri)

BARACA ~aci f. constructie provizorie (din scanduri, blocuri demontabile etc.) care se foloseste ca locuinta provizorie, magazie, depozit de materiale etc. [G.-D. baracii] /<fr. baraque

PODEA, podele, s. f. 1. Invelis care acopera planseul unei incaperi, confectionat din diferite materiale (scandura, piatra, caramida etc.); pardoseala, dusumea; fiecare dintre scandurile folosite la pardositul unei incaperi, al unei constructii. 2. (Inv. si reg.) Tavan (de scanduri); fiecare dintre scandurile care alcatuiesc tavanul unei case. 3. (Inv.) Pavaj (de scanduri); fiecare dintre scandurile care se foloseau la pavarea unei strazi, a unei curti, a unui pod etc. [Pl. si: podeli. – Var.: podeala s. f.] – Et. nec.

MICAFOLIU, micafolii, s. n. material electroizolant obtinut din foi de mica¹ asezate prin lipire pe o banda de hartie, folosit in constructia masinilor electrice. – Cf. fr. mica en feuille.

MICANITA, micanite, s. f. material electroizolant obtinut din foite de mica¹ lipite in straturi cu lianti organici si folosit mult in constructia masinilor si a aparetelor electrice. – Din fr. micanite.

A MARMORA ~ez tranz. (materiale) A face sa capete aspect de marmura; a face sa fie ca de marmura. ~ piatra de constructie. /Din marmura

RAMBLEU s. n. 1. lucrare executata in scopul ridicarii unui teren la nivelul necesar sau al sustinerii terasamentului unei cai ferate, sosele etc. deasupra nivelului terenului. 2. material solid folosit la umplerea unor goluri sau pentru a ridica un teren la nivelul necesar unei constructii. (< fr. remblai)

REZISTENTA ~e f. 1) v. A REZISTA. 2) Caracter rezistent; durabilitate; trainicie. ~a materialelor. 3) Forta de opunere; im-potrivire. 4) Element de circuit care prezinta o anumita rezistenta electrica si este folosit in constructia reostatelor, a aparatelor de incalzire electrica si in electrotehnica; rezis-tor. [G.-D. rezistentei] /<fr. resistence, it. resistenza

PREFABRICAT, -A adj. Care serveste ca material pentru fabricarea unui produs industrial finit. // s.n. 1. Piesa aflata intr-o faza intermediara de prelucrare. 2. Element de constructie sau parte componenta a unui element de constructie, confectionat dinainte in fabrica sau in atelier pentru a fi numai montat sau ansamblat cu alte piese pe santier. [Cf. fr. prefabrique].

BUNCAR, buncare, s. n. 1. constructie alcatuita dintr-un recipient de otel, de beton etc. si un schelet de sustinere, destinata depozitarii temporare a unor materiale granulare. 2. Cutie metalica destinata depozitarii pieselor la masinile-unelte in vederea prelucrarii lor. 3. Compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (carbuni). 4. Mic adapost blindat; cazemata. – Din germ. Bunker. Cf. rus. bunker.

A DURA¹ ~ez tranz. 1) (cladiri, case etc.) A realiza prin lucrari de constructie; a ridica; a cladi; a zidi; a inalta; a construi; a edifica. 2) (stoguri, girezi, dai) A ridica prin asezarea materialului in straturi; a cladi. 3) (obiecte) A produce prin munca. 4) (foc) A face sa se aprinda. /<lat. dolare

CHERESTEA, (2) cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) material lemnos, cu cel putin doua fete plane si paralele, rezultat din taierea bustenilor la gater si intrebuintat de obicei in constructie. 2. Fig. (Fam.) constructie fizica solida a unei persoane, structura osoasa. ◊ Expr. N-are cherestea sau ii lipseste cheresteaua, se spune despre o persoana nesimtita, nepunctuala. – Din tc. kereste.

POLAROID, polaroizi, s. m. 1. Polarizor confectionat sub forma de placuta sau de pelicula, utilizat pentru constructia farurilor si a parbrizelor de automobile. 2. S. n. Aparat fotografic care permite obtinerea automata a fotografiei, imediat dupa expunere, cu materiale fotosensibile speciale. – Din fr. polaroid.

FURNAL ~e n. 1) constructie speciala in forma de turn care serveste drept cuptor pentru topirea minereurilor in vederea extragerii metalelor; cuptor inalt. 2) Incarcatura de material exploziv folosita pentru a arunca in aer ceva masiv. /<fr. fourneau

FUNICULAR, -A I. adj. referitor la cordonul ombilical sau s*******c, al funiculului. ♦ (fig.) poligon ~ = constructie grafica de forma unei linii poligonale, pentru studiul unui sistem de forte. II. s. n. 1. mijloc de transport aerian pentru materiale sau oameni, din cabluri purtatoare de vagonete ori cabine. 2. (alp.) franghie intinsa peste o prapastie pentru a trece oameni si materiale. (< fr. funiculaire)

REMANIA, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificari in organizarea unei institutii, in compozitia unui guvern etc. 2. A transforma partial o masina, o instalatie sau o constructie, dupa o deteriorare, cu scopul readucerii in starea de functionare sau pentru a-i imbunatati caracteristicile functionale. 3. A inlatura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescriptiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

MORTAR ~e n. material in forma de pasta, pregatit dintr-un amestec de ciment, nisip, var si apa, folosit ca element de legatura intre caramizile unei constructii sau pentru tencuit. /<lat. mortarium

COLIVIE (‹ sl.) s. f. 1. Cusca mica facuta din vergele de metal sau de lemn, in care sint tinute pasari cintatoare sau decorative. 2. constructie metalica, constituita dintr-un cadru cu pereti laterali si cu una sau cu mai multe platforme suprapuse, care serveste la transportarea personalului si materialelor in puturile unei mine. 3. Sistem de conductoare in forma de bare asezate in crestaturile rotorului unor masini electrice si scurtcircuitate la ambele capete pe inele; este folosit ca infasurare a rotorului la masinile asincrone cu rotorul in scurtcircuit sau ca infasurare de amortizare si de pornire la masinile sincrone.

RAMBLEU, rambleuri, s. n. 1. material solid care serveste la umplerea golurilor ramase intr-o mina, in urma exploatarii. 2. Lucrare de terasament executata in scopul ridicarii unui teren la nivelul necesar constructiei unei cai ferate, unei sosele, unui dig etc. – Din fr. remblai.

RESTAURARE (‹ restaura) s. f. Ansamblu de proceduri stiintifice, bazate pe documentare si cercetare prealabila, prin care se urmareste restituirea unui aspect, cat mai apropiat de original, al unei constructii, opere de arta, de arheologie, de etnografie etc. cat si stoparea proceselor distructive si a degradarilor suferite, prin folosirea unei metodologii adecvate si a unor materiale proprii fiecarui domeniu.

CORP¹ ~uri n. 1) Organism considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ◊ ~ neinsufletit cadavru. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla fata in fata. A face ~ comun cu cineva (sau cu ceva) a se asocia, a se solidariza cu cineva. 2) Parte a organismului omenesc fara cap si membre; trunchi; trup. 3) Partea principala a unui obiect, a unei constructii sau masini. ~ul navei. ◊ ~ de case ansamblu de cladiri, reunite prin ceva comun. 4) : ~ ceresc element al universului; astru. 5): ~ geometric corp, marginit de fete definite geometric. 6) : ~ delict dovada materiala a incalcarii legii. 7) Unitate cu care se masoara, in tipografie, marimea literelor. ~ de litera. 8) Grup de persoane care formeaza o unitate profesionala. ~ didactic. ~ diplomatic. 9) Mare unitate militara formata din mai multe divizii. ~ de infanterie. 10) Totalitate a volumelor unei colectii de materiale referitoare la un anumit domeniu; corpus. ~ de legi. /<fr. corps, lat. corpus

STAVILA ~e f. 1) Element de constructie care serveste la inchiderea sau deschiderea apei intr-o lucrare hidrotehnica. 2) Element al unui stavilar care, prin ridicare si coborare, regleaza sectiunea de curgere a apei. 3) Obiect material care impiedica libera trecere; baraj; obstacol. 4) fig. Factor care impiedica realizarea unei actiuni; piedica; obstacol; baraj; impediment; bariera. ◊ A pune ~ a impiedica desfasurarea unei actiuni; a zadarnici. [G.-D. stavilei] /<sl. stavilo

SILOZ, silozuri, s. n. constructie de mari dimensiuni inzestrata cu instalatii speciale de uscare, de transport etc. care serveste la depozitarea si pastrarea pe termen lung a unor cantitati mari de produse agricole sau de alte materiale. ♦ Amenajare pentru insilozarea porumbului sau a altor plante destinate conservarii prin murare; loc, groapa, sant etc. unde se pune la macerat nutretul pentru vite; p. ext. depozit de furaje macerate. ♦ (Adjectival) Care este pus la macerat intr-o groapa, intr-un sant etc. special amenajate. Porumbul siloz. – Din it. silos, germ. Silo.

TOBOGAN, tobogane, s. n. 1. constructie in forma de plan inclinat, cu marginile ridicate, pe care se poate aluneca usor si care serveste ca mijloc de distractie (sportiva). 2. Jgheab inclinat folosit drept mijloc de transport prin alunecare al unor materiale, piese etc. – Din fr. toboggan.

INFRASTRUCTURA ~i f. 1) Partea inferioara a unei constructii care o sustine si o fixeaza de teren. 2) Ansamblu de instalatii de la sol (hangare, piste, faruri etc.), necesare aviatiei. 3) Organizare economica a societatii, care constituie fundamentul ideologiei ei. 4) Elemente ale bazei tehnico-materiale (sistemul de comunicatii si telecomunicatii, cai ferate, sosele). [ G.-D. infrastructurii; Sil. in-fra-struc-] /<fr. infrastructure

BAZA ~e f. 1) Totalitate a elementelor de rezistenta pe care se sprijina o constructie; temelie; fundament. ~a coloanei. 2) Linie dreapta sau plan, de obicei in pozitie orizontala, de la care se masoara perpendicular inaltimea unui corp geometric. ~a triunghiului. 3) Loc special amenajat de concentrare a unor rezerve (de oameni, materiale, instalatii etc.) necesare unei activitati. ~ de aprovizionare. ~ sportiva. ◊ ~ navala port militar. ~ militara loc de stationare pe teritoriul unui stat a unor trupe dotate cu mijloace de lupta pentru razboi. 4) chim. Compus chimic al unor metale care albastreste hartia rosie de turnesol si intra in combinatie cu acizii, formand saruri. 5) la pl. fig. Element de importanta primordiala, pe care se tine, se intemeiaza ceva; principiu fundamental. ~ele unui acord. ◊ Fara ~ neintemeiat; inconsistent. A pune ~ele (a ceva) a intemeia; a funda. ~ economica (a societatii) totalitate a relatiilor de productie intr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale. 6) anat. : ~a craniului parte a craniului, care inchide cutia craniala spre ceafa. 7) lingv.: ~ de articulatie mod, posibilitate de articulare a sunetelor la un popor. [G.-D. bazei] /<fr. base

ECLUZA s. f. 1. constructie hidrotehnica amplasata pe o cale navigabila, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stavilar. 2. camera metalica etansa, presurizata, la partea superioara a unui cheson, destinata intrarii si iesirii personalului sau materialelor; campana (2). ◊ camera care permite iesirea echipajului dintr-un submarin, sub apa, fara inundarea acestuia. 3. compartiment special, cu etanseizare comandata, al unei nave spatiale, destinat iesirii cosmonautilor in spatiul cosmic. (< fr. ecluse)

BARAJ ~e n. 1) constructie facuta transversal pe cursul unei ape (pentru a o opri sau a regla nivelul); zagaz; stavilar. ~ de beton. 2) mil. Lucrare de fortificatie facuta cu scopul de a intarzia sau de a opri inaintarea inamicului. ~ de fum. 3) Obiect material care impiedica libera trecere; obstacol; stavila. 4) fig. Factor care impiedica realizarea unei actiuni; obstacol; piedica; impediment; stavila; bariera. /<fr. barrage

COFRAJ (‹ fr.) s. n. Tipar de lemn sau metal utilizat la executarea elementelor de beton, beton armat sau de alte materiale pentru a li se da forma prevazuta in proiect si a le sustine pina la intarirea betonului. ◊ C. glisant = cofraj mobil echipat cu dispozitive sau instalatii (vinciuri) care permit deplasarea la un tronson vecin. Se foloseste in general la constructii inalte (silozuri, blocuri de locuinte).

IMPONDERABILITATE (‹ fr.) s. f. (FIZ.) Stare a unui corp material ce se misca in camp gravitational, in care fortele de greutate ce actioneaza asupra lui sau miscarea pe care o face nu provoaca presiuni reciproce intre particulele lui. In campul gravitational terestru organismul uman percepe presiunile reciproce dintre particulele sale ca stare de i. In constructia aparatelor si agregatelor pentru navele cosmice se tine seama de i., pentru ca organismul uman sufera o serie de schimbari ale functiilor vitale (metabolism, circulatia sangelui etc.).

PROIECTA vb. I. tr. 1. A planui, a avea de gand. 2. (Tehn.) A intocmi un proiect pentru o constructie etc. 3. (Mat.) A reprezenta un corp pe o suprafata potrivit anumitor reguli. ♦ refl. A se desena, a se profila, a se contura. ♦ A reproduce pe ecran imaginile inregistrate pe un film (cinematografic). 4. A arunca cu forta un corp; a imprastia cu presiune un lichid sau un material pulverulent. ♦ A trimite un fascicul de raze de lumina. [Pron. pro-iec-. / cf. fr. projeter, it. proiettare, lat. proicere – a arunca].

UNDE¹ adv. 1) (adesea in constructii interogative) In ce loc (?); in care parte (?); incotro (?). ~ plecati? ~ locuiti? ◊ ~ si ~ a) pe alocuri; b) cand si cand; uneori. De ~? din ce parte? de la cine? Pe ~? prin ce loc? prin ce parte? Pana ~? pana in ce loc? A (nu) avea de ~ a (nu) dispune de mijloace materiale. 2) (folosit pentru a exprima o indoiala) ~ sa cedeze el! ◊ De ~ si pana ~ ?! cum adica? (Da) de ~! nici vorba! vorba sa fie! 3) (folosit pentru a exprima spontaneitatea) Pe neasteptate; ca din senin. ~ nu incepe o furtuna puternica. /<lat. unde

RIGLA, rigle, s. f. 1. Piesa plata, lunga si dreapta, facuta din lemn, din metal, din material plastic, de obicei gradata, cu care se trag linii drepte, se verifica suprafete plane etc., linie, lineal. ◊ Rigla de calcul = instrument folosit pentru calcule rapide, format dintr-o rigla fixa si una mobila care aluneca pe cea fixa, ambele avand diviziuni logaritmice. 2. Piesa de lemn groasa si lata, folosita in constructii. 3. Unealta metalica sau de lemn, folosita in metalurgie pentru netezirea si indepartarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare. – Din ngr. righla „regula”.

PATULI ~e n. 1) Polita din scanduri sau nuiele, situata la o inaltime nu prea mare intr-un adapost pentru pasarile de curte. 2) constructie din scanduri batute rar sau impletite din nuiele, ridicata deasupra solului, in care se pastreaza stiuletii de porumb; sasaiac; porumbar; leasa; cosar. 3) v. PATUIAC. 4) Platforma din scanduri sau nuiele, fixata pe pari (sau intr-un copac), care serveste drept punct de observatie. 5) rar Rama din scanduri asezata pe sol (cu un strat de gunoi) si acoperita cu un material transparent (de obicei sticla), in care creste rasadul; rasadnita. /<lat. patubulum

STAVILA, stavile, s. f. constructie mobila sau parte mobila a unei constructii, manevrata manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgatoare sau pentru a indrepta spre alt fagas cursul unei ape; p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stavilarului, care, coborandu-se sau ridicandu-se, opresc apa sau ii dau drumul, dupa necesitate. ♦ Ingramadire de busteni, de crengi, de pamant etc. aduse de ape (la cotitura unui rau) si care ii impiedica cursul. ♦ P. gener. Piedica (materiala), bariera. ◊ Loc. adv. Fara stavila = intruna, necontenit; in mare cantitate, mult. ◊ Expr. A pune stavila gurii = a-si impune tacere, a se retine de a spune ceva. ♦ Fig. Opozitie, impotrivire; greutate, dificultate. [Pl. si: stavili] – Din sl. stavilo.

TOC², tocuri, s. n. 1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme si marimi diferite, in care se pastreaza arme, aparate sau instrumente; teaca de piele, de carton etc. in care se tin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.). ♦ Spec. (Rar) Teaca de sabie. 2. Unealta de scris cu cerneala facuta din lemn, os, metal, in forma de betisor, la care se adapteaza o penita; condei. ◊ Toc rezervor = stilou. 3. Cadru de lemn sau de metal in care se fixeaza, la o constructie, ferestrele si usile. – Din magh., scr. tok.

SALTEA, saltele, s. f. Obiect facut dintr-un fel de sac de panza, de material plastic etc. in care se introduce (si se fixeaza prin cusaturi din loc in loc) un strat gros de lana, de iarba-de-mare, de paie, de vata sau care se umple cu aer si care se aseaza pe pat (pentru a forma un asternut moale) sau pe apa (pentru a pluti). ♦ Saltea de apa = mic rezervor de apa creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului. Saltea de beton = constructie de protectie a albiei raurilor, alcatuita din placi de beton sau de beton armat. Saltea de piatra = strat de piatra uscata care are rolul de a colecta infiltratiile de apa din galeriile de tunel. Saltea de protectie = Invelis al unui cablu electric, cu rolul de a-l proteja de deteriorarile care pot surveni in timpul curburii la montare. – Din ngr. siltes.

PARC, parcuri, s. n. 1. Suprafata intinsa de teren, de utilitate publica, cu plantatii, alei si diferite constructii, amenajata pentru agrement. ◊ Parc national = suprafata intinsa de teren, pazita si ingrijita, in care exploatarile (silvica, miniera, vanatoreasca etc.) sunt interzise, pentru a se pastra neschimbat mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri si amenajari, situat intr-un parc (1). ♦ Teren imprejmuit, unde vanatul este crescut si ingrijit pentru vanatoare. ♦ Parc (1) situat in jurul unei cladiri si depinzand de aceasta. ♦ Teren parcelat cu locuinta si cu numeroase spatii verzi. 2. Loc de stationare si de garare mai indelungata a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; p. ext. vehiculele si materialele aflate in acest loc. ♦ Totalitatea vehiculelor unei intreprinderi, ale unei institutii etc. ♦ Totalitatea instalatiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din fr. parc.

MOARA mori f. 1) constructie prevazuta cu instalatii speciale pentru macinarea cerealelor. ~ de vant. ~ de apa. ~ cu aburi. ◊ A turna apa la ~a cuiva (sau a-i da cuiva apa la ~) a-i crea cuiva o situatie favorabila (pentru a infaptui ceva negativ). A-i veni cuiva apa la ~ a) a-i aparea cuiva posibilitatea de a face ceva; b) a se schimba situatia in folosul cuiva. A se bate cu morile de vant a) a intreprinde actiuni inutile; b) a lupta cu dusmani inchipuiti. A ajunge de la ~ la rasnita a saraci. ~ stricata (sau hodorogita, sparta, neferecata) palavragiu; flecar. A lua cuiva apa de la ~ a) a impiedica pe cineva sa faca ceva; a paraliza cuiva miscarile; b) a lipsi pe cineva de un avantaj. A trai ca gaina la ~ a trai in belsug. 2) Masina pentru maruntirea unor materiale tari (minereuri, pietris etc.) /<lat. mola