BURLET, burleti, s. m. Snur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hartie gudronata sau din lame metalice, care se pune la usi sau la ferestre pentru a impiedica patrunderea frigului. – Din fr. bourrelet.

CARNAT, carnati, s. m. Produs alimentar preparat din carne tocata si condimente, introduse in intestine de porc, de oaie sau intr-un invelis din material sintetic. ♦ Fig. (Fam.) Sir lung. Un carnat de oameni. [Var.: (pop.) carnat s. m.] – Lat. *carnacius.

PELICULA, pelicule, s. f. 1. Banda subtire si flexibila de celuloid sau din alt material sintetic, acoperita cu un strat de substanta fotosensibila, intrebuintata in industria fotografica si in cinematografie; film. 2. Strat subtire dintr-o anumita substanta depus pe suprafata altei substante. 3. Membrana foarte subtire. – Din fr. pellicule.

MICROPOROS, -OASA, microporosi, -oase, adj., s. n. s. m. pl. 1. Adj. (Despre cauciucul sintetic sau despre materiale fabricate din cauciuc sintetic) Care are o structura asemanatoare cu a buretelui artificial. 2. S. n. Cauciuc sintetic poros din care se confectioneaza talpa pentru incaltaminte. 3. S. m. si pl. Incaltaminte confectionata din astfel de material sintetic. – Din fr. microporeux.

PELICULA ~e f. 1) Banda subtire, flexibila si transparenta, de celuloid sau de alt material sintetic, folosita in industria fotografica si in cinematografie pentru inregistrarea imaginii si a sunetului; film. 2) Strat fin format pe suprafata unei substante solide sau lichide; pojghita. 3) Membrana organica foarte subtire. ~ exterioara a frunzei. /<fr. pellicule, lat. pellicula

PLANFILM s.n. Suport semirigid transparent, confectionat din material sintetic neinflamabil, pe care se afla o emulsie fotosensibila. [< germ. Planfilm].

PLASTIC, -A adj. 1. Care prezinta plasticitate, care poate fi modelat, fasonat. ♦ Care formeaza sau are proprietatea de a lua diferite forme. ♦ Masa plastica (sau produs) plastic = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse, pastrandu-si forma ce i-a fost data; arte plastice = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. ♦ (Despre idei, imagini etc.) Expresiv, viu; evocator, care arata cu multa putere ceva. 2. Chirurgie plastica = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. // s.n. 1. Amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la repararea anvelopelor etc. 3. Varietate de exploziv. [Cf. fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos].

CHERATOPROTEZA s. f. inlocuire a centrului unei cornee opace cu un material sintetic transparent. (< fr. keratoprothese)

MICRODUR s. n. material sintetic inlocuitor de talpa, rezistent, usor si flexibil. (< micro/poros/ + dur/abil/)

PLANFILM s. n. suport semirigid transparent, din material sintetic neinflamabil, pe care se afla o emulsie fotosensibila. (< germ. Planfilm, fr. plan-film)

PLASTIC², -A I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-si pastra deformatiile produse de fortele exterioare dupa incetarea actiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. ♦ masa ~a (sau material) ~ = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse. 2. referitor la pictura sau sculptura. ♦ arte e = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multa putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o forma. ♦ chirurgie ~a = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. II. s. f. tehnica executarii obiectelor de arta prin fasonarea, modelarea unei substante plastice; domeniul artelor plastice. ◊ parte din studiul unei opere de arta care se ocupa cu raportul armonios al volumelor si al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)

ACRILIC, -A, acrilici, -ce, adj. 1. (Chim.; in sintagma) Acid acrilic = lichid incolor cu miros intepator obtinut prin oxidarea acroleinei si folosit la fabricarea unor materiale sintetice. 2. (Despre produse industriale) Care este obtinut cu ajutorul derivatilor acidului acrilic (1). Fibra acrilica. – Din fr. acrylique.

GHEATA, ghete, s. f. Incaltaminte confectionata din piele sau din materiale sintetice care imita pielea, acoperind piciorul pana deasupra gleznei. – Din it. ghetta „ghetra”.

PANTOF, pantofi, s. m. Incaltaminte de strada din piele, din materiale sintetice sau din panza, care acopera laba piciorului pana la glezna. – Din germ. Pantoffel.

MICRODUR s. n. material sintetic inlocuitor pentru talpa si tocuri la incaltaminte. – Micro[poros] + dur[abil].

PLASTIC² ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre corpuri solide) Care poate fi modelat; care se preteaza modelarii. ◊ materiale (sau mase) ~ce materiale sintetice din care se produc diferite obiecte. Operatie ~ca plastie. Chirurgie ~ca ramura a medicinei care se ocupa cu operatiile plastice. 2) Care tine de artele ce reflecta realitatea prin imagini vizuale; propriu artelor care reflecta realitatea prin imagini vizuale. ◊ Arte ~ce ansamblu de arte (pictura, sculptura, desen, arhitectura) care reflecta realitatea prin imagini vizuale. 3) lit. Care exprima ceva cu mare putere de evocare; sugestiv; expresiv. /<fr. plastique

TARTAN² ~e n. material sintetic cu care se acopera pistele si diferite sectoare ale terenurilor sportive pentru a le face rezistente la actiunea factorilor meteorologici. /<fr. tartane

ACRILIC, -A, acrilici, -ce, adj. 1. (Chim.; in sintagma) Acid acrilic = lichid incolor cu miros intepator obtinut prin oxidarea acroleinei si folosit la fabricarea unor materiale sintetice. 2. (Despre produse industriale) Care este obtinut cu ajutorul derivatilor acidului acrilic (1). Fibra acrilica. – Din fr. acrylique.

ACRILIC, -A, acrilici, -ce, adj. 1. (Chim.; in sintagma) Acid acrilic = lichid nesaturat, incolor cu miros intepator, solubil in apa, obtinut prin oxidarea acroleinei si folosit la fabricarea unor materiale sintetice. 2. (Despre produse industriale) Care este obtinut cu ajutorul derivatilor acidului acrilic (1). Fibra acrilica. – Din fr. acrylique.

ACRILAT, acrilati, s. m. material plastic sintetic folosit in stomatologie pentru confectionarea protezelor, a diverselor aparate si suporturi dentare etc. – Din fr. acrylate.

ACRILAT ~ti m. material plastic sintetic, folosit in stomatologie pentru confectionarea protezelor, a diferitelor aparate si suporturi dentare etc. /<fr. acrylate

POLIESTER s. m. produs macromolecular, din combinarea poliacizilor cu alcooli nesaturati sau cu glicoli, la fabricarea fibrelor sintetice, a materialelor plastice. (< fr. polyester)

BALENA, balene, s. f. 1. Specie de mamifer lung de 10-33 metri, care traieste in marile reci, avand in loc de dinti niste lame cornoase lungi (Balaena mysticetus). 2. Lamela flexibila fabricata din lamele cornoase de balena (1) (sau, sintetic, din materiale plastice), intrebuintata la corsete, umbrele etc. – Fr. baleine (lat. lit. balaena).

COVOR (‹ rus., ucr.) s. n. 1. Tesatura groasa de lina, de fibre sintetice, de iuta, de bumbac etc. (cu motive multicolore) folosita pentru ornamentarea si confortul incaperilor (asternuta pe podea, pe paturi sau atirnata pe pereti). Pot fi c. netede, la care figurile se obtin prin modul de tesere (ex. c. oltenesti, scoarte) si c. paroase, la care figurile se executa din smocuri de fire (ex. c. de Persia). 2. C. vegetal = patura de plante care acopera suprafata uscatului pe o anumita regiune. 3. (TEHN.) C. izolant = material izolant sintetic sau natural, folosit pentru izolarea electrica fata de pamint a omului, in timpul lucrului cu aparate electrice sub tensiune.

ANTISTATIC, -A adj., s.n. (Produs chimic) care impiedica electrizarea materialelor din fibre sintetice. [Cf. fr. anti-statique].

ANTISTATIZARE s. f. tratare a unui material din fibre sintetice cu o substanta antistatica. (< antistat/ic/ + -iza)

CHIMIZARE (‹ chimie) s. f. Ansamblul reactiilor si proceselor fizico-chimice prin care materii prime – utilizate conventional pentru alte scopuri, uzual drept combustibili – sint convertite in produse chimice. Se supun c. titeiul, gazele naturale, carbunii, stuful, lemnul, paiele, sarea. Prin c. se obtin cauciuc sintetic, fibre sintetice si artificiale, materiale plastice etc. ♦ C. agriculturii = folosirea intensiva a ingrasamintelor chimice, insectofungicidelor, biostimulatorilor etc. in scopul cresterii eficientei agricole.

ARABIC, -A, arabici, -ce, adj. 1. Arab. 2. (In sintagma) Guma arabica = substanta vascoasa obtinuta din lichidul secretat de unele specii de salcam (sau pe cale sintetica) si folosita ca material de lipit pentru hartie. – Din fr. arabique.

PERLON s. n. Fibra textila din polimer sintetic, de tipul relonului; material textil confectionat din aceasta fibra. – Din germ. Perlon, fr., rus. perlon.

TALPINA, talpine, s. f. material obtinut pe cale sintetica, folosit ca inlocuitor de talpa pentru incaltaminte. – Talpa + suf. -ina.

TARTAN, tartane, s. n. 1. Tesatura speciala din lana sau din bumbac, cu carouri mari, divers colorate, folosita in Scotia. 2. Sal sau pled facut din tartan (1). 3. material special din mastic sintetic elastic, folosit pentru amenajarea pistelor atletice si a terenurilor sportive in vederea impermeabilizarii si a maririi rezistentei lor la intemperii. – Din fr. tartan.

ETER ~i m. 1) Compus organic volatil si inflamabil, obtinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, care este folosit in industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice si in medicina. 2) Mediu material care ar umple spatiul din univers. 3) fig. Invelis gazos care inconjoara Pamantul; aer; atmosfera; vazduh; cer. /<fr. ether, lat. aether

TALPINA ~e f. material obtinut pe cale sintetica, folosit ca inlocuitor de talpa pentru incaltaminte. /talpa + suf. ~ina

TARTAN s.n. 1. Tesatura de lana sau bumbac, cadrilata, folosita in Scotia. ♦ Sal sau pled confectionat dintr-o astfel de stofa. 2. material special din mastic sintetic elastic folosit pentru impermeabilizarea si marirea rezistentei pistelor atletice si a terenurilor sportive la intemperii. [< fr. tartan].

CAUCIUC s. n. 1. material plastic si rezistent, sintetic sau din latexul unor arbori tropicali, folosit pentru anvelope, tuburi etc. 2. anvelopa (umpluta cu aer) care imbraca rotile automobilelor, bicicletelor etc. (< fr. caoutchouc)

NAPALM s. n. amestec incendiar, obtinut prin gelificarea combustibililor lichizi cu saruri de aluminiu, polimeri sintetici, cauciuc si alte materiale solubile, folosit in bombele incendiare, aruncatoare de flacari etc. (< fr., engl. napalm)

TARTAN s. n. 1. tesatura de lana sau bumbac, cadrilata, in Scotia. ◊ sal, pled din astfel de stofa. 2. material special din mastic sintetic elastic, pentru impermeabilizarea si marirea rezistentei pistelor atletice si a terenurilor sportive la intemperii. (< fr. tartan)

BIRMINGHAM [bə:miŋəm] 1. Oras in centrul Marii Britanii (Anglia); 2,62 mil. loc. (in 1987, cu suburbiile West Bromwich, Dudley, Walsall, Wolverhampton, Smethwick, Solihull etc., care formeaza conurbatia West Midlands). Nod de comunicatii. Doua aeroporturi. Mare centru ind.: siderurgie, utilaje, ind. de automobile (uzinele companiei „British Motor Corporation”), avioane, cauciuc sintetic (uzinele firmei „Dunlop”), material rulant, aparataj electrotehnic (uzinele trustului „General Electric”), produse chimice, poligrafice, produse zaharoase. Vechi centru manufacturier. Universitate. Muzee. 2. Oras in S.U.A. (Alabama), in M-tii Apalasi; 923,4 mii loc. 1987, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport international. Expl. de carbuni si min. de fier. Metalurgie (uzinele trustului „United Steel Corporation”); avioane, produse chim.; ind. bumbacului si a tutunului. Universitate (1842).

XILON, xiloane, s.n. Fibra sintetica din care se tes materiale textile (pufoase) pentru obiecte de imbracaminte, huse etc. (din fr. xylon)

GLEZNIERA ~e f. Fasie din material (din bumbac, lana, fibre sintetice etc.) folosita, in special de balerini si sportivi, pentru protectia gleznelor. /glezna + suf. ~iera

XILON ~oane n. Fibra sintetica din care se tes materiale textile (pufoase) pentru obiecte de imbracaminte, huse etc. /<fr. xylon

TERCOT, tercoturi, s. n. material textil din amestec de fibre sintetice si naturale. – Ter[gal] + cot[on].

BACHELITA s.f. material izolator compus dintr-o rasina sintetica, folosit mai ales in electrotehnica. [< fr. bakelite].

ADEZIV, -A I. adj. (despre materiale) care sta strans lipit. ◊ (biol.; despre organe) care fixeaza organismul de ceva. II. s. m. 1. produs, natural sau sintetic, la incleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc. 2. substanta care se adauga la preparatele agricole antiparazite pentru o mai buna fixare a acestora pe plante. (< fr. adhesif)

SMIRGHEL s. n. 1. Roca metamorfica formata in cea mai mare parte dintr-o masa de granule (fine) de corindon, alternand cu magnetit; emeri. 2. material abraziv in stare de pulbere, obtinut din smirghel (1) sau fabricat pe cale sintetica. ♦ Hartie acoperita cu un astfel de material, folosita pentru a freca, a curata sau a lustrui unele obiecte in industria lemnului, in lacatusarie etc. – Din germ. Schmirgel.

MELAMINA s. f. material plastic rezistent, pe baza de rasina sintetica, folosit pentru furniruirea mobilei de bucatarie, a unor panouri decorative etc. (< fr. melamine)

PERTINAX n. material izolant confectionat din straturi suprapuse de hartie sintetica si intrebuintat pe larg in electrotehnica. /<fr. pertinax, germ. Pertinax

TEXTOLIT, textolite, s. n. material in forma de placi, constituit din straturi de tesaturi impregnate cu rasini sintetice de tipul bachelitei, prelucrabil prin aschiere, utilizat ca material electroizolant in electrotehnica si radiotehnica, in constructia de masini (la fabricarea unor roti dintate). – Din fr. textolite.

Smirghel n. 1) Roca metamorfica formata din granule fine de corindon intrebuintata ca abraziv. 2) material abraziv pulverulent, obtinut din aceasta roca sau pe cale sintetica. 3) Hartie sau panza acoperita cu un astfel de material, intrebuintata in operatiile de slefuire si de curatare a obiectelor de metal sau de lemn. /<germ. Schmirgel

TEXTOLIT s. n. material electroizolant din straturi de tesaturi impregnate cu rasini sintetice. (< fr. textolite)

CODREANU, Irina (1896-1985, n. Bucuresti), sculptorita romana. Stabilita in Franta (1919). Eleva a lui Bourdelle si Brancusi. Tinde spre forme epurate, sintetice, preocupata in acelasi timp de finisarea pretioasa a materialelor („Peste”, „Cap de chinezoaica”).

TEXTOLIT ~e n. material electroizolant constand din straturi de tesaturi imbibate cu rasini sintetice. /<fr. textolite

TEXTOLIT s.n. material electroizolant constituit din straturi de tesaturi impregnate cu rasini sintetice. [< fr. textolite].

BACHELITA (‹ fr., germ.; {s} Baekeland) s. f. Rasina fenolica sintetica, obtinuta prin condensarea fenolului cu aldehida formica folosita ca material electroizolant si la fabricarea unor obiecte de uz industrial si casnic. A. a fost obtinuta in 1906 de chimistul belgian L. Baekeland. V. fenoplaste.

PRODUS¹ ~e n. 1) Bun material obtinut in urma unui proces de munca. ◊ ~ de schimb marfa. ~ brut semifabricat. ~ finit bun material finit. 2) Substanta obtinuta pe cale naturala sau prin preparare. ~ vegetal. ~ sintetic. /v. a (se) produce

MICROPOROS, -OASA I. adj. (despre materiale, corpuri) cu pori foarte mici, capilari. II. s. n. cauciuc sintetic cu masa poroasa. ◊ (s. m. pl.) incaltaminte cu talpa din asemenea material. (< fr. microporeux)

CONSPECT, conspecte, s. n. 1. Notare sintetica, schematica si sistematica a datelor esentiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. 2. Privire generala, vedere de ansamblu asupra unor probleme (realizata intr-o lucrare). – Din lat. conspectus, germ. Konspekt.

PERIE ~i f. 1) Obiect constand dintr-o placa (de lemn sau de alt material), in care sunt infipte manunchiuri mici de fire (de par, metalice sau sintetice) folosit, in special, la curatat. ~ de haine. ~ de dinti. ~ de scarmanat. ◊ Des ca ~a foarte des. 2) Pensula mare de vopsit sau de varuit. 3) Instrument pentru varuit constand dintr-un manunchi compact si uscat de iarba sau de papura, legat bine la unul din capete. 4) Orice obiect avand functie sau forma asemanatoare. 5) Piesa la masinile electrice care realizeaza contactul cu colectorul. [G.-D. periei; Sil. -ri-e] /Orig. nec.

FIBRA ~e f. 1) Fir subtire si lung de origine vegetala, animala sau produs pe cale sintetica; filament. 2) Formatie organica filiforma din componenta unui tesut vegetal sau animal. ~ lemnoasa. ~ musculara. 3) material rezistent, obtinut din celuloza, intrebuintat ca izolant si ca imitatie de piele. ◊ ~ optica fibra speciala de sticla, folosita pentru transmiterea informatiilor. /<fr. fibre, lat. fibra

GUMA ~e f. 1) Substanta rasinoasa secretata de unele plante sau obtinuta pe cale sintetica, avand proprietatea de a se intari in contact cu aerul, si folosita in industrie. ◊ ~ arabica substanta vascoasa si lipicioasa secretata de unele plante (in special de un salcam exotic) si folosita pentru lipit; clei. 2) material foarte elastic si rezistent obtinut din latexul unor plante sau fabricat pe cale sintetica, avand diverse intrebuintari (la confectionarea anvelopelor, a benzilor elastice etc.); cauciuc. 3) Fasie sau siret elastic confectionat dintr-un asemenea material. Ciorapi cu ~. 4) Obiect mic, de diferite forme si culori, confectionat din cauciuc si folosit pentru stergerea celor scrise (cu creionul sau cu cerneala) pe hartie; radiera. [G.-D. gumei] /<lat. gummi, fr. gomme

PLASTILINA, plastiline, s. f. material plastic usor maleabil, constituit dintr-un amestec de caolin, substante grase, rasini naturale sau sintetice, colorat cu diferiti pigmenti si folosit la mici lucrari de modelare. – Din germ. Plastilin.

INDIGO ~uri n. 1) Una dintre culorile de baza ale spectrului de lumina, situata intre albastru si violet; culoare intermediara intre albastru si violet. 2) Colorant albastru-inchis, extras dintr-un arbust exotic sau obtinut pe cale sintetica. 3) Hartie subtire colorata, tratata cu grafit, cu ajutorul careia se pot multiplica in procesul scrierii materiale; hartie-carbon. [Art. indigoul] /<fr., sp. indigo

ADEZIV, -A adj. (Despre materiale, substante etc.) Care adera, care se lipeste strans de ceva. // s.m. Produs natural sau sintetic cu care se lipeste, se incleiaza lemnul, metalele, sticla etc. ♦ Substanta care se adauga la preparatele agricole antiparazitare pentru a asigura o mai buna fixare pe plante a acestora. [< fr. adhesif].

FIBRA, fibre, s. f. 1. material in forma de fir subtire, netors, de provenienta vegetala, animala sau minerala ori produs pe cale sintetica, folosit de obicei ca materie prima la fabricarea tesaturilor. 2. Celula vegetala alungita situata in tesutul diverselor parti ale unei plante. 3. Formatie anatomica alungita, care reprezinta celule modificate sau prelungiri celulare si care alcatuieste tesuturile animale. 4. (Tehn.; in sintagma) Fibra optica = fibra de sticla cu compozitie speciala, folosita pentru transmiterea informatiilor. – Din fr. fibre, lat. fibra.

TANANT, tananti, s. m. Substanta chimica, anorganica sau organica, naturala sau sintetica, care are proprietatea de a tabaci pieile crude; p. ext. materie prima naturala care contine o astfel de substanta. ◊ (Adjectival) material tanant. – Din fr. tannant.

PERTINAX s. n. material electroizolant, cu aspect lucios si neted, obtinut din straturi suprapuse de hartie cu capacitate mare de absorbtie si impregnata cu rasini sintetice. – Din fr. pertinax, germ. Pertinax.

VOAL, voaluri, s. n. 1. Tesatura fina (transparenta) de matase, bumbac sau fibre sintetice, folosita pentru perdele sau pentru confectionarea unor obiecte vestimentare femeiesti; bucata de tesatura fina, rara, cu care femeile isi acopera capul sau fata; val. 2. Innegrire a unui material fotografic fotosensibil, datorita unui defect de fabricatie sau developarii prelungite, luminii difuze care il impresioneaza accidental etc. – Din fr. voile.

PLASA¹, plase, s. f. I. 1. Impletitura cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confectionat dintr-o astfel de impletitura; fileu. ◊ Plasa pescareasca = unealta de pescuit formata dintr-o retea de fibre textile sau din material plastic. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) in plasa = a insela, a amagi, a seduce (pe cineva). 2. Impletitura cu ochiuri (din sfoara, sarma etc.) care se aseaza in spatele portilor de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) si pentru a pune in evidenta cu usurinta marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o mosie in evul mediu, in Tara Romaneasca, cuvenita unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui judet, in vechea impartire administrativa a tarii; ocol. III. (Rar.) Limba de cutit; tais. – Din sl. plasa.

VOAL ~uri n. 1) Tesatura foarte fina si transparenta din bumbac, matase sau fibre sintetice, folosita la confectionarea obiectelor vestimentare femeiesti. 2) la pl. Varietati ale acestei tesaturi. 3) Bucata din aceasta tesatura folosita de femei pentru a-si acoperi fata sau capul; val. 4) Pata neagra pe un material fotografic, aparuta in urma unui defect de fabricatie sau de utilizare. [Monosilabic] /<fr. voile