ALTAR, altare, s. n. 1. Parte a bisericii, despartita de naos prin catapeteasma, in care se oficiaza liturghia. ♦ Masa de cult pe care se oficiaza liturghia, in biserica crestina. 2. Ridicatura din piatra, pamant sau lemn pe care, in antichitate, se aduceau jertfe zeilor. 3. (In expr.) Pe altarul patriei = (sacrificandu-se, facand totul) pentru patria sa. 4. (Tehn.) Perete de material refractar situat in spatele unui focar pentru a dirija flacara. – Lat. altarium.

PARAFOC, parafocuri, s. n. Zid (facut dintr-un material refractar) care apara de flacari o parte mai expusa a unui cazan de aburi. – Para²- + foc.

DEBITEZA, debiteze, s. f. Piesa din material refractar prin care se trage sticla topita la fabricarea geamurilor. – Din fr. debiteuse.

REFRACTARITATE s. f. 1. (Rar) Proprietate a unor materiale de a fi refractare. 2. Temperatura la care se inmoaie un material refractar. – Din fr. refractarite.

CREUZET, creuzete, s. n. Vas fabricat dintr-un material rezistent la caldura, folosit pentru reactii chimice la temperaturi inalte. ♦ Recipient in forma de oala, facut dintr-un material refractar, in care se aduna produsele de topire obtinute in procesul metalurgic. [Pr.: cre-u-] – Din fr. creuset.

CUPELA, cupele, s. f. Vas confectionat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelatie. – Din fr. coupelle.

CUPTOR, cuptoare, s. n. 1. Constructie de caramida, de piatra, de metal sau de lut, pentru copt painea si alte produse de panificatie. ♦ Cantitate de paine, de placinte etc. care se poate coace o data. ♦ Platforma zidita in prelungirea vetrei si pe care se doarme la tara. ◊ Expr. A sta (sau a zacea) pe cuptor sau a se muta de pe vatra pe cuptor = a trandavi. A aduce (parintilor) nora pe cuptor = a se insura. ♦ Despartitura la masina de gatit, in care se coc prajituri, paine sau se rumenesc mancarurile. 2. Constructie speciala de incalzire, constituita dintr-o camera cu pereti metalici captusiti cu material refractar in vederea supunerii unui material la tratamente termice, de topire sau la alte operatii tehnologice. ◊ Cuptor de caramizi = cantitate de caramizi brute (din argila) asezate in asa fel incat sa poata fi incalzite pana la incandescenta de un foc central inabusit. Cuptor de var = varnita. 3. Fig. Caldura mare; arsita. ◊ (Pop.; in sintagma) Luna lui cuptor = (luna) iulie. – Lat. *coctorium.

silica (material refractar, caramida) s. f., g.-d. art. silicei; (caramizi) pl. silice

CARBORUNDUM n. tehn. Carbura de siliciu folosita ca abraziv sau ca material refractar. /<fr. carborundum

CREUZET ~e n. tehn. 1) Bazin din partea de jos a cuptoarelor metalurgice in care se aduna materialul topit. 2) Recipient facut din material refractar, folosit in industrie pentru topirea metalelor, aliajelor sau a sticlei la temperaturi inalte. 3) Vas facut dintr-un metal rezistent la caldura, folosit pentru reactii chimice. [Sil. cre-u-] /<fr. creuset

CUPELA ~e f. Vas facut din material refractar in care se face extragerea metalelor prin cupelatie. /<fr. coupelle

DOLOMITA f. 1) Mineral constituit din carbonat de calciu si de magneziu. 2) Roca formata prin sedimentarea acestui mineral, utilizata ca material refractar, ca piatra de constructie. /<fr. dolomite

NACELA ~e f. 1) Cabina atarnata de un balon zburator sau de un dirijabil. 2) Vas mic, lunguiet, confectionat dintr-un material refractar, folosit in unele operatii de laborator. /<fr. nacelle

SERPENTINIT n. Roca metamorfica de culoare verde cu pete, formata, mai ales, din serpentin cu diferite adaosuri si intrebuintata ca ingrasamant agricol si ca material refractar sau decorativ.

REFRACTARITATE s.f. 1. Calitatea unui material de a fi refractar; refractabilitate. 2. Temperatura la care cedeaza un material refractar. [Cf. fr. refractarite].

TUTA s.f. 1. Instrument in forma de cilindru, folosit pentru prinderea tevilor ramase in gaura sondei. 2. Vas din material refractar in care se topesc minereurile pentru analiza pe cale uscata. [< germ. (Fang)-tute].

CARBORUNDUM s.n. (Tehn.) Carbura de siliciu, folosita ca abraziv si uneori ca material refractar. [< fr. carborundum].

CREUZET s.n. Vas rezistent la caldura, folosit pentru reactii chimice la temperaturi inalte. ♦ (Metal.) Recipient dintr-un material refractar, care serveste la topirea metalelor sau pentru anumite tratamente termice. [Pron. cre-u-. / < fr. creuset].

CUPELA s.f. Vas confectionat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelatie. [< fr. coupelle, cf. engl. copper – piele tabacita].

DEBITEZA s.f. Piesa din material refractar prin care se trage sticla topita la fabricarea geamurilor. [< fr. debiteuse].

PARAFOC s.n. Zid mic dintr-un material refractar, facut pentru a apara de flacari partea mai sensibila a unei caldari cu abur. [< para- + foc, dupa fr. pare-feu, it. parafuoco].

CORHART s. n. material refractar pentru cuptoarele de sticla. (< fr. corharte)

CREUZET s. n. 1. vas rezistent la caldura, pentru reactii chimice la temperaturi inalte. 2. recipient dintr-un material refractar in industrie la topirea si elaborarea metalelor, aliajelor, sticlei etc. 3. partea de jos a unui furnal, unde se colecteaza, in procesul metalurgic, produsele de topire. 4. (fig.) loc unde se amesteca diverse influente, lucruri etc. (< fr. creuset)

DEBITEZA s. f. piesa din material refractar prin care se trage sticla topita la fabricarea geamurilor. (< fr. debiteuse)

PARAFOC s. n. dispozitiv destinat a impiedica propagarea incendiilor. ◊ paravan din material refractar care apara de flacari partea mai sensibila a unei cladiri cu abur. (dupa fr. pare-feu, it. parafuoco)

SILICA s. f. material refractar silicios. (< silice)

TUTA s. f. 1. instrument in forma de cilindru, pentru prinderea tevilor ramase in gaura sondei. 2. vas din material refractar in care se topesc minereurile pentru analiza pe cale uscata. (< fr. tute)

CARBURI (‹ fr.) Compusi binari ai carbonului cu celelalte elemente, mai ales cu metale, bor sau siliciu ♦ Carbura de bor = pulbere sau cristale negre de duritatea diamantului, rezistente la agenti chimici; se foloseste ca abraziv, pentru taiat materiale dure. Carbura de calciu = cristale incolore ce reactioneaza energetic cu apa formind acetilena; carbid. ♦ Carbura de siliciu = material dur, rezistent chimic si termic; se foloseste ca material refractar, la fabricarea abrazoarelor etc.; carborundum. Carbura de fier v. cementita.

CALCE², s. f. 1. Oxid de calciu. 2. material refractar obtinut prin calcinarea carbonatului de calciu natural. – Din lat. calx, calcis.

SAMOTA, samote, s. f. material refractar obtinut din argila arsa si macinata, care se intrebuinteaza la prepararea caramizilor si a altor materiale refractare; p. ext. caramida sau placa refractara preparata din astfel de argila. [Var.: samot s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.

CONVERTIZOR, convertizoare, s. n. 1. Dispozitiv mecanic de transformare a miscarii sau a fortelor. 2. Cuptor captusit cu materiale refractare, in care se obtine otelul topit. 3. Masina sau grup de masini electrice care transforma un gen de curent in altul. 4. Masina pentru transformarea grisului in faina. – Din fr. convertisseur.

SILICA, silice, s. f. material refractar compus mai ales din bioxid de siliciu; caramida refractara silicioasa. – Din silice.

CUART, cuarturi, s. n. Bioxid natural de siliciu, care se gaseste in roci in stare neconsolidata (ca nisip) sau in forma de cristale hexagonale, transparente si incolore (in stare pura) sau diferit colorate (cand contin si substante straine), utilizat in tehnica, in industria optica, in industria materialelor refractare, la bijuterii etc. [Var.: cvart s. n.] – Din germ. Quarz, fr. quartz.

CALCE² f. 1) Var nestins. 2) material refractar obtinut prin calcinarea calcarului. /<lat. calx, calcis

CUBILOU ~ri n. Cuptor vertical, in forma de cilindru, captusit cu materiale refractare, folosit pentru fuziunea metalului sau pentru topirea si turnarea lui in forme. /<fr. cubilot

RETORTA ~e f. 1) Vas de sticla in forma de balon, cu gatul lung si indoit, folosit in laboratoare pentru distilare. 2) Vas (de metal sau din materiale refractare) de forme variate, folosit in industrie pentru distilare la tempe-raturi inalte. /<fr. retorte, germ. Retorte

SILICA ~ce f. material refractar de natura silicioasa. /Din silice

SILICA s.f. material refractar format in special din bioxid de siliciu. [< silice].

CALCE¹ (lat. calx, calcis) 1. Oxid de calciu. ♦ C. sodata = amestec de oxid de calciu cu 5-20% hidroxid de sodiu, care absoarbe dioxidul de carbon si vaporii de apa din aer; folosita la uscarea gazelor, la umplerea extinctoarelor. 2. material refractar obtinut prin calcinarea carbonatului de calciu natural (calcar, calcit, marmura etc.).

CORHART s. n. material aluminos refractar, folosit la captusirea cuptoarelor pentru fabricarea sticlei. – Din fr. corharte.

MUFLA, mufle, s. f. 1. Camera a unui cuptor industrial sau de laborator, cu pereti refractari, in care materialul supus incalzirii nu vine in contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. Dispozitiv construit din mai multi scripeti, folosit pentru ridicarea greutatilor mari. – Din fr. moufle.

refractar, -A, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezista la temperaturi inalte fara a-si schimba structura, compozitia si caracterele. ◊ Caramida refractara = caramida fabricata dintr-un material special, rezistenta la temperaturi inalte, folosita la captusirea focarelor de la cuptoarele industriale, de la cazanele de incalzire centrala, de la locomotive etc. 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care se impotriveste la ceva, care opune rezistenta fata de ceva, care nu este receptiv la ceva. – Din fr. refractaire, lat. refractarius.

REVERBERATIE, reverberatii, s. f. 1. Persistenta a unui sunet intr-o incapere inchisa, datorita reflexiei, dupa ce izvorul sonor a incetat sa mai emita unde. ◊ Reverberatie artificiala = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemanatoare celor determinate de reverberatia (1) naturala. 2. Reflexie a luminii. 3. Reflexie repetata a caldurii pe peretii unui focar sau ai unui cuptor special. ◊ Cuptor cu reverberatie = cuptor cu acoperisul boltit, captusit cu caramida refractara, in care incalzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere si prin radiere din acoperisul boltit. – Din fr. reverberation.

REVERBERATIE s.f. 1. Persistenta, datorita reflexiei pe pereti, a unui sunet intr-o incapere inchisa dupa ce sursa sonora nu mai emite unde. 2. Reflexie a luminii sau a caldurii; stralucire, scanteiere. ◊ Cuptor cu reverberatie = cuptor de topit cu acoperisul boltit si captusit cu caramida refractara, in care incalzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere si prin radierea caldurii din acoperis. [Gen- -iei, var. reverberatiune s.f. / < fr. reverberation].

refractar, -A adj. 1. (Despre materiale) Rezistent la temperaturi inalte. 2. (Fig.; despre persoane) Nesupus; care rezista, se impotriveste; rebel. [< fr. refractaire, cf. lat. refractarius].

refractar, -A adj. 1. (despre materiale) rezistent la temperaturi inalte. 2. (fig.; despre oameni si s.) care se impotriveste; nesupus, rebel. (< fr. refractaire, lat. refractarius)

refractarITATE s. f. proprietate a unui material de a fi refractar. (< fr. refractarite)

CARAMIDA, caramizi, s. f. material de constructie artificial, avand forma unei piese prismatice, obtinut dintr-un amestec de argila, nisip si apa sau din alte materiale (beton, zgura de furnal etc.), uscat la soare sau ars in cuptor. ◊ Caramida refractara = caramida confectionata dintr-un material cu temperatura de topire foarte inalta, folosita la zidirea focarelor cuptoarelor metalurgice. – Din ngr. keramidi.

CARAMIDA (‹ ngr.) s. f. material de constructie artificial, avind forma prismatica, obtinut dintr-o pasta de argila, nisip amestecate cu apa sau din alte materiale (beton, zgura de furnal etc.) prin presare, fasonare, uscare si, de regula, ardere; este folosita, in general, la executarea zidariilor. ♦ C. refractara = c. confectionata dintr-un material cu temperatura de topire foarte inalta, folosita la zidirea focarelor, a cuptoarelor metalurgice etc.; se produc c.r. silicoase (c. silica sau c. dinas), silico-aluminoase, corindonice, cromitice, megneziene etc.

SILICAT, silicati, s. m. Sare a acidului silicic, care intra in compozitia unui mare numar de minerale si care se foloseste in metalurgie, la fabricarea produselor refractare, a sticlei si a a materialelor de constructii. – Din fr. silicate

refractar ~a (~i, ~e) 1) (despre unele materiale) Care rezista la temperaturi inalte fara a-si schimba structura; cu proprietatea de a rezista la temperaturi inalte. Caramida ~a. 2) fig. (despre persoane) Care opune rezistenta influentelor straine; lipsit de recepti-vitate. /<fr. refractaire

SAMOTA s.f. material obtinut prin macinarea unei argile refractare arse, folosit la fabricarea produselor refractare. [Var. samot s.n. / < germ. Schamotte].

ARGILA, argile, s. f. Roca sedimentara alcatuita dintr-un amestec de silicati, intrebuintata in olarie, la lucrari de constructie si in sculptura; lut. Argila refractara = argila din care se fabrica diferite materiale (caramizi, creuzete etc.) care rezista la temperaturi inalte fara a se topi. – Fr. argile (lat. lit. argilla).

SAMOTA s. f. 1. material prin macinarea argilei arse, la fabricarea produselor refractare. 2. produs refractar din samota (1). (< germ. Schamotte, fr. chamotte)

MULLIT s. n. Silicat de aluminiu foarte refractar, incolor sau roz, cu luciu sticlos, continut in materiale aluminoase si argiloase. – Din engl. mullite.

SUPERrefractar, -A, superrefractari, -e, adj. (Despre materiale) Care rezista la temperaturi foarte mari; suprarefractar. – Super- + refractar.

SEMIrefractar, -A adj., s. n. (material) cu punctul de vitrificare cuprins intre 850⁰ si 1580⁰C. (< semi- + refractar)

CUBILOU, cubilouri, s. n. Cuptor vertical cilindric, format dintr-o manta de tabla captusita cu caramida refractara, in care se incalzeste metalul impreuna cu combustibilul si cu materialele auxiliare, pentru a obtine fuziunea metalului sau pentru topirea si turnarea lui in forme. – Din fr. cubilot.

MUFLA ~e f. 1) Grup de scripeti ai unei macarale. 2) Camera cu peretii refractari intr-un cuptor industrial sau de laborator, unde se introduc materialele de incalzit pentru a le feri de contactul direct cu sursa de incalzire. /<fr. moufle

SAMOTA ~e f. 1) material obtinut din argila arsa si macinata, din care se fabrica produse refractare. Mortar de ~. 2) Cara-mida sau placa facuta dintr-un astfel de material. /<germ. Schamotte, fr. chamotte

MUFLA s.f. 1. Camera cu pereti refractari a unui cuptor industrial sau de laborator, unde se introduc materialele de incalzit pentru a nu intra in contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. Grup de mai multi scripeti asezati pe acelasi ax sau pe axe in prelungire, care formeaza o parte a palanului. [< fr. moufle].

IMPERMEABIL, -A I. adj. 1. (despre materiale, tesaturi) care nu permite trecerea prin el a unui fluid. 2. (fig.) neinfluentabil, insensibil; refractar, inaccesibil. II. s. n. manta, pardesiu de ploaie, dintr-un material impermeabil (I, 1); fulgarin. (< fr. impermeable)

MUFLA s. f. 1. camera cu pereti refractari ai unui cuptor industrial sau de laborator, unde se introduc materialele de incalzit pentru a nu intra in contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. sistem de scripeti pe acelasi ax sau pe axe in prelungire, care formeaza o parte a palanului. (< fr. moufle)