BIGUDIU, bigudiuri, s. n. Obiect de toaleta feminina, confectionat din metal, material plastic etc., in jurul caruia se rasuceste o suvita de par pentru a o ondula. – Din fr. bigoudi.

BURETE bureti, s. m. 1. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am mancat bureti = doar n-am innebunit! 2. (In sintagma) Burete-de-mare = (la pl.) Increngatura de nevertebrate marine, fixate de stanci, cu forma variata si cu scheletul constituit din spicule si bastonase silicioase sau calcaroase (Spongiaria); (si la sg.) animal din aceasta increngatura; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorita proprietatii de a absorbi lichidele, se intrebuinteaza la stersul tablei de scris, la spalat etc. – Lat. *boletis sau refacut din bureti (pl. lui *buret(u) < lat. boletus).

BUTELIE, butelii, s. f. 1. Vas de sticla, de material plastic sau de metal, de diferite forme, folosit pentru depozitarea si transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente. ◊ Butelie de Leyda = condensator electric in forma de cilindru sau de con, alcatuit dintr-o butelie de sticla cuprinsa intre doua armaturi metalice. 2. Sticla pentru pastrat sau pentru transportat lichide; butelca. – Din fr. bouteille.

CANISTRA, canistre, s. f. Vas, recipient de tabla, de material plastic etc., de forma paralelipipedica, cu inchidere ermetica, servind la transportul benzinei, al laptelui etc. – Din germ. Kanister.

CAPITONA, capitonez, vb. I. Tranz. 1. A captusi scheletul unei mobile cu lana, calti, iarba de mare, material plastic etc. inainte de a fi tapisata; a tapisa. 2. A acoperi un perete sau o usa cu un strat de material izolator impotriva zgomotelor. – Din fr. capitonner.

CASCHETA, caschete, s. f. Un fel de sapca de stofa, cu fundul larg si rotund si cu cozoroc, care face parte, de obicei, din uniforma militarilor. ♦ Acoperamant pentru cap din cauciuc sau din material plastic, folosit pentru a feri parul de apa. – Din fr. casquette.

CASETA, casete, s. f. 1. Cutie in care se pastreaza bani sau mici obiecte (pretioase) sau care protejeaza anumite elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiaza. 2. Cutie anexa a camerelor de luat vederi, in interiorul careia se afla pelicula cinematografica. 3. Despartitura a unei case¹ tipografice. 4. Anunt cu chenar, folosit la tiparirea numelor si adreselor, in anuare, carti de telefon etc. 5. Indicatie pusa, de obicei, la sfarsitul unei carti si care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tiparirii etc.). 6. Constructie standardizata compacta din material plastic, in care se afla montata banda magnetica (subtire si ingusta). ◊ Caseta video = videocaseta. 7. (Med.) Partea metalica a puntii protetice dentare. – Din it. cassetta, fr. cassette.

CATARAMA, catarame, s. f. Piesa din metal, os, material plastic etc., cu care se incheie o cingatoare, o curea etc. sau care este folosita ca obiect decorativ la confectii. ◊ Loc. adj. si adv. (Fam.) La catarama = zdravan, strasnic. ◊ Expr. Prieteni la catarama = prieteni foarte buni. – Et. nec.

CALIMARA, calimari, s. f. Vas mic de sticla, de metal, de material plastic etc., in care se tine cerneala. [Var.: (inv.) calamara s. f.] – Din ngr. kalamari.

CENTURA, centuri, s. f. 1. Curea (lata) de piele, de panza etc. cu care se incinge talia; cordon, cingatoare. ◊ Expr. Pana, la centura = (de la umeri) pana la talie. ♦ Centura de campion = centura, panglica lata etc. cu care se incinge mijlocul castigatorului unui campionat la box sau la lupte. Centura de gimnastica = cingatoare lata, folosita pentru a sustine corpul la unele exercitii de gimnastica. Centura ortopedica = dispozitiv folosit in unele afectiuni ale sistemului osos, pentru mentinerea corpului in pozitie corecta. Centura de salvare = echipament individual, de forma unui cordon lat, a unui pieptar etc. facut din placi de pluta invelite in panza, care serveste la mentinerea unui naufragiat la suprafata apei; colac de salvare. Centura de siguranta = echipament individual de protectie folosit de muncitorii care lucreaza pe stalpi la inaltime, constituit dintr-o cingatoare lata si o franghie de sustinere. ♦ (Mil.) Curea lata de piele (rar de panza) care se pune in jurul taliei si de care se agata sabia, baioneta sau tocul pistolului; centiron. ♦ Fasie lata de panza, de elastic, de material plastic etc. cu care se incinge abdomenul pentru a-l sustine sau pentru a-l mentine in pozitie corecta. 2. (Anat.) Ansamblu osos prin care extremitatile se leaga de trunchi. ◊ Centura pelviana = centura formata din oasele coxale si care leaga membrele inferioare de trunchi. Centura scapulara = centura formata din clavicule si omoplati si care leaga membrele superioare de trunchi. 3. (Sport) Linie orizontala, imaginara, la nivelul ombilicului, care marcheaza limita sub care loviturile la box sunt nepermise de regulament. ♦ (La lupte) Procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile. 4. (Astron.; in sintagma) Centura de radiatie = fiecare dintre zonele din jurul Pamantului in care radiatia corpusculara ionizanta este atat de intensa, incat prezinta nocivitate pentru cosmonauti. 5. (In sintagma) Centura de fortificatii = linie de lucrari de aparare din beton armat si metal, construita in jurul unei localitati. 6. Grinda orizontala rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile unei cladiri, in vederea realizarii legaturii dintre ziduri. 7. (Constr.) Brau de beton pe care se fixeaza planseul cladirilor. 8. Fasie continua de tabla de otel care formeaza bordajul unei nave. – Din fr. ceinture.

DALA, dale, s. f. Placa poligonala subtire de piatra, marmura, beton, material plastic etc., folosita la executarea unor pardoseli, pavaje sau placaje de zidarie. ♦ Placa de beton armat a unui planseu, a unei bolti etc. – Din fr. dalle.

DAMIGEANA, damigene, s. f. Vas mare de sticla cu gatul scurt, imbracat, de obicei, intr-o impletitura de nuiele, de rachita, de papura, de material plastic etc. si folosit la transportul sau la pastrarea unor lichide. – Din it. damigiana.

DALTITA, daltite, s. f. Diminutiv al lui dalta; daltuta. ♦ Dalta mica folosita la cizelare si in lucrarile de gravare in lemn, linoleum, piatra, celuloid, material plastic etc. – Dalta + suf. -ita.

GEAMANTAN, geamantane, s. n. Cufar portabil din piele, carton, material plastic etc., in care se pun lucrurile necesare pentru calatorie; valiza. [Var.: (reg.) geamandan s. n.] – Din tc. camadan, ngr. tzamandani.

GEANTA, genti, s. f. Obiect din piele, din panza, din material plastic etc. de forma dreptunghiulara, avand in interior una sau mai multe despartituri, care serveste la transportarea cu mana a unor acte, carti, caiete etc.; servieta. ♦ Poseta. – Din tc. canta.

GHIOZDAN, ghiozdane, s. n. Obiect din piele, din material plastic, din carton presat etc., de forma dreptunghiulara, avand de obicei in interior mai multe despartituri, folosit de scolari pentru a-si transporta (pe spate) cartile si caietele. ♦ Servieta. [Var.: (inv.) ghizdan s. n.] – Din tc. cuzdan.

GHIVECI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. Vas de pamant ars, de material plastic etc., de forma tronconica, folosit pentru plantarea (in casa a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pamant, nisip, mranita, ingrasaminte chimice etc., in care se planteaza rasadurile de legume. 2. Mancare preparata din tot felul de legume, cu sau fara carne. ♦ Fig. (Peior.) Creatie literara, muzicala etc. eterogena si lipsita de valoare. – Din tc. guvec.

GUTA², gute, s. f. Fir subtire din material plastic, de care se leaga carligul unditei. – Din engl. gut.

HUSA, huse, s. f. Invelitoare de stofa, de panza, de material plastic etc. cu care se acopera mobilele, unele aparate, masini sau materiale spre a le proteja, a le feri de praf, umezeala etc. – Din fr. housse.

IMBRACA, imbrac, vb. I. Refl. si tranz. 1. A(-si) acoperi corpul cu vesminte. ♦ Refl. A purta haine de o anumita croiala, de o anumita calitate etc. 2. A-si procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) inveli. ♦ Tranz. A infata perna sau plapuma. ♦ Tranz. A inveli cu hartie, cu material plastic etc. copertele unei carti, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. in aur sau in argint. ♦ Tranz. Fig. A invalui, a ascunde (adevarata infatisare, adevaratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”).

IMBRACAMINTE s. f. 1. Totalitatea obiectelor care imbraca corpul omenesc (exceptand incaltamintea); vesminte, haine, straie. 2. Hartie, material plastic etc. cu care sunt invelite copertele unui caiet, ale unei carti etc. 3. Strat de material cu care se acopera o piesa sau o constructie pentru a o izola, pentru a o proteja etc. [Gen.: imbracamintei] – Imbraca + suf. -aminte.

INCALTATOR, incaltatoare, s. n. Obiect de metal, de material plastic sau de os in forma de limba, care serveste la introducerea piciorului in pantofi, ghete etc.; limba. [Var.: incaltatoare s. f.] – Incalta + suf. -ator.

INVELI, invelesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu ceva, a (se) infasura in ceva. ♦ Tranz. A acoperi scoartele unei carti sau ale unui caiet cu hartie, cu material plastic etc.; a imbraca. ♦ Tranz. A acoperi o casa cu tigle, cu tabla etc. ♦ Tranz. A acoperi focul (sau jarul etc.) cu pamant sau cu cenusa pentru a-l face sa arda mocnit. 2. Tranz. A infasura urzeala pe sulul dinapoi al razboiului. – Cf. sl. valiti.

INVELITOARE, invelitori, s. f. Ceea ce serveste la invelit; invelis. ♦ (Pop.) Plapuma, cuvertura. ♦ Coperta; hartie, material plastic etc. cu care se acopera o carte. ♦ Tigla, tabla etc. cu care se acopera o cladire. ♦ (Pop.) Fata de masa. [Pl. si: invelitoare] – Inveli + suf. -toare.

JALUZEA, jaluzele, s. f. (De obicei la pl.) Un fel de stor alcatuit din lamele subtiri de lemn, de aluminiu, de material plastic etc., asezate paralel si orizontal pe doua chingi sau lantisoare in asa fel incat, atunci cand sunt trase in jos, sa impiedice patrunderea luminii in incaperi; persiana. – Dupa fr. jalousie.

SANDALA, sandale, s. f. Incaltaminte usoara de vara din piele, material plastic, panza etc. cu fetele foarte decupate sau facute din bentite. [Var.: sanda s. f.] – Din fr. sandale. Cf. lat. sandalium.

TEAVA, tevi, s. f. Piesa de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de forma cilindrica si goala in interior, cu lungime mare in raport cu diametrul ei exterior, realizata prin deformare plastica, prin turnare sau prin sudura si avand numeroase intrebuintari. ◊ Teava de extractie = teava de otel cu diametrul relativ mic, utilizata la sondele de extractie a petrolului in vederea formarii unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de otel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit in intreprinderile textile ca suport pentru infasurarea firelor. – Din sl. cevĩ.

UNDITA, undite, s. f. Unealta de pescuit alcatuita dintr-o varga flexibila de care este legata o sfoara, un fir de material plastic etc., avand la capat un carlig ascutit si indoit, in care se pune momeala pentru a prinde pestele: p. restr. carligul acestei unelte. – Din sl. ondica.

U****L, u*****e, s. n. Vas plat de sticla sau de material plastic prevazut cu un gat, care permite barbatilor bolnavi sa urineze fara sa se ridice din pat. – Din fr. u****l.

ZAR¹, zaruri, s. n. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fete imprimate puncte de la unu la sase si care se foloseste la anumite jocuri de noroc; p. ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. – Din tc. zar.

MANECHIN, manechine, s. n. 1. Figura de lemn, de ceara, de material plastic etc., care infatiseaza corpul omenesc sau o parte a lui si este folosita ca model in pictura si sculptura, ca suport pentru a proba ori a expune o haina etc. ♦ Fig. Epitet dat unui om care executa servil si mecanic ceea ce i se cere; om lipsit de personalitate, usor de condus si influentabil. 2. Persoana angajata de un (mare) atelier de croitorie, de o casa de mode etc. pentru a imbraca diverse obiecte vestimentare, cu scopul de a le prezenta public; model. – Din fr. mannequin.

MODELA, modelez, vb. I. Tranz. A executa ceva dupa un anumit model (1); a da o anumita forma unui material plastic sau adus in stare plastica; a da materialului forma dorita; a fasona. ♦ A studia un obiect sau un fenomen inaccesibil cercetarii directe, cu ajutorul unui model (1). ♦ (Fig.) A modifica dupa voie, a influenta. – Din fr. modeler, it. modellare.

MODEL, modele, s. n. 1. Ceea ce poate servi ca orientare pentru reproduceri sau imitatii; tipar. ♦ Reprezentare in mic a unui obiect; macheta. ♦ Tipul unui obiect confectionat. Model de palarie. ♦ Obiect care, imprimat intr-un material plastic, formeaza un tipar dupa care se realizeaza alte obiecte identice. ♦ Sistem teoretic sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate indirect proprietatile si transformarile altui sistem, mai complex, cu care primul sistem prezinta o analogie. 2. Persoana, realizare, opera care, prin valoare sau calitati, poate servi ca exemplu; p. ext. exemplu, pilda servita de o asemenea persoana, realizare, opera. 3. Manechin. 4. Persoana care pozeaza unui pictor sau unui sculptor. 5. (Mat.) Sistem de relatii matematice care leaga intre ele marimile de stare ale sistemului modelat. – Din fr. modele, it. modello.

DEGETAR, degetare, s. n. 1. Capacel din metal sau din material plastic, care se poarta, la cusut, pe degetul cu care se impinge acul pentru a-l feri de intepaturi. 2. Planta erbacee veninoasa, cu frunze acoperite cu peri moi, cu flori mari, galbene sau rosii-purpurii; degetarita, degetel (Digitalis ambigua). – Deget + suf. -ar.

CORDON, cordoane, s. n. I. 1. Cingatoare (de material plastic, de panglica, de panza, de piele etc.); centura, curea. ♦ Panglica lata de matase purtata diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decoratii inalte; gradul cel mai inalt al unei decoratii. 2. (Geogr.; in sintagma) Cordon litoral = fasie de uscat care desparte o laguna sau un liman de mare; sageata litorala, perisip. 3. Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosite in telefonie. 4. (Anat.; in sintagma) Cordon ombilical =ombilic. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. 1. Sir de posturi militare insarcinate cu un serviciu de paza; linie compacta, formata de obicei din soldati care au ca sarcina sa asigure ordinea in cazul unei afluente de oameni. ◊ Cordon sanitar = ansamblul masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara unde bantuie o boala molipsitoare; (concr.) patrula sau grup de patrule care asigura aceasta izolare. 2. (Inv.) Frontiera, granita. – Din fr. cordon.

FISA, fise, s. f. Mica placa de metal, de os, de material plastic etc., care, in baza unei conventii, poate inlocui monede sau poate servi ca marca de plata in localurile de consumatie, la jocurile de carti etc., jeton. ♦ (Piesa metalica in forma de) moneda care, introdusa in mecanismul unui automat, declanseaza functionarea acestuia. Fisa de telefon. ◊ (Fam.; in expr.) A-i pica (sau cadea) cuiva fisa a intelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. fisa.

PENSULA, pensule, s. f. Instrument alcatuit dintr-un smoc de fire de par sau de material plastic prinse intr-o coada de lemn sau de metal, care serveste mai ales la intinderea vopselelor si a lacurilor pe o suprafata. – Din germ. Pinsel.

PLASA¹, plase, s. f. I. 1. Impletitura cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confectionat dintr-o astfel de impletitura; fileu. ◊ Plasa pescareasca = unealta de pescuit formata dintr-o retea de fibre textile sau din material plastic. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) in plasa = a insela, a amagi, a seduce (pe cineva). 2. Impletitura cu ochiuri (din sfoara, sarma etc.) care se aseaza in spatele portilor de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) si pentru a pune in evidenta cu usurinta marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o mosie in evul mediu, in Tara Romaneasca, cuvenita unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui judet, in vechea impartire administrativa a tarii; ocol. III. (Rar.) Limba de cutit; tais. – Din sl. plasa.

PLINTA, plinte, s. f. 1. Piesa de lemn, de piatra, de mozaic, de material plastic etc. care se aplica la partea de jos a peretilor unei incaperi pentru a-i apara impotriva loviturilor si a umezelii sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseala si perete. 2. Partea de jos a unei cladiri, a unei sobe, a unui zid, iesita mai in afara si formand un mic soclu. 3. Bloc paralelipipedic de piatra sau de zidarie, pe care se reazema o coloana sau un piedestal. – Din fr. plinthe.

PLOSCA, plosti, s. f. 1. Vas de lemn, de lut ars, de metal sau de piele, cu capacitate mica, rotund si turtit, cu gatul scurt si stramt, in care se tine bautura si care se poarta atarnat de o curea. ◊ Expr. A umbla cu (sau a purta) plosca (cu minciuni) = a colporta minciuni, a duce vorbe, barfeli de la unii la altii. 2. (Inv.) Vas in care vanatorul isi tinea praful de pusca. 3. Vas facut din tabla smaltuita, sticla, material plastic etc., cu o deschizatura larga in partea de sus, in care urineaza bolnavii imobilizati la pat. – Din bg., scr. ploska.

PUNGA, pungi, s. f. 1. Saculet (cu baieri) de piele, mai rar de panza, de material plastic etc., cu una sau mai multe despartituri, in care se tin in mod curent banii si alte obiecte mici. ◊ Expr. A-i sufla vantul in punga sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani. A-si dezlega (sau a-si desface) punga = a fi darnic. A fi gros la punga = a fi foarte bogat. A(-si) strange (sau a avea, a face) buzele (sau gura) punga = a) a avea sau a produce o senzatie de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc.; b) a tine buzele stranse (in semn de nemultumire, de amaraciune etc.). ♦ Continutul unei pungi (1); p. ext. bani, avere. ♦ Saculet cuprinzand 500 de galbeni, taleri sau lei vechi, cu care se faceau platile in trecut; p. ext. suma de 500 de galbeni, taleri sau lei vechi. 2. Saculet facut din hartie, din material plastic sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente. ♦ Continutul unui astfel de saculet; 3. Umflatura a pielii de forma unui saculet (situata mai ales sub pleoapa inferioara); ◊ Punga de apa = denumire populara pentru ascita; pleurezie. 4. Saculet triunghiular situat la piciorul albinei, in care aceasta strange si transporta polenul. 5. Cavitate naturala in scoarta pamantului, de forma unei pungi (1). 6. (Bot.; in compususl) Punga-babei = planta erbacee cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). – Et. nec.

RIGLA, rigle, s. f. 1. Piesa plata, lunga si dreapta, facuta din lemn, din metal, din material plastic, de obicei gradata, cu care se trag linii drepte, se verifica suprafete plane etc., linie, lineal. ◊ Rigla de calcul = instrument folosit pentru calcule rapide, format dintr-o rigla fixa si una mobila care aluneca pe cea fixa, ambele avand diviziuni logaritmice. 2. Piesa de lemn groasa si lata, folosita in constructii. 3. Unealta metalica sau de lemn, folosita in metalurgie pentru netezirea si indepartarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare. – Din ngr. righla „regula”.

SAC, saci, s. m. 1. Obiect confectionat din panza, din hartie rezistenta, din material plastic etc., folosit la pastrarea si la transportarea unor produse; continutul unui astfel de obiect; obiectul impreuna cu continutul lui. ◊ Sac de dormit = sac special prevazut de obicei cu un fermoar si cu o gluga, folosit mai ales de excursionisti pentru a dormi. (Rar) Sac de spate = ranita; rucsac. ◊ Expr. Sac fara fund = a) om lacom, nesatios; b) om care stie si povesteste multe snoave, anecdote, glume. A da de fundul sacului = a saraci. A prinde (pe cineva) cu mata (sau cu mana) in sac = a surprinde (pe cineva) in momentul cand savarseste o fapta rea. A(-si) dezlega sacul = a se destainui. ♦ Fig. (Cu determinari introduse prin prep. „cu” sau „de” care arata felul) Cantitate mare, gramada. 2. Panza de fuior, de calti sau de buci din care se fac sacii (1). 3. Geanta mare de panza, de piele etc. in care se pun lucrurile necesare pentru o calatorie. 4. Unealta de pescuit facuta dintr-o retea de sfoara in forma de sac (1) cu fundul adanc si cu gura tinuta deschisa printr-un arc de lemn. 5. (In sintagmele) Sac aerian = organ in forma de sac (1), caracteristic pasarilor, care mentine ritmul de respiratie al acestora in timpul zborului. Sac polinic = fiecare dintre compartimentele din antera staminei, in care se formeaza polenul. Sac embrionar = cavitate din ovulul plantelor angiosperme, in care se afla mai multe celule, printre care si oosfera. – Din lat. saccus.

SCAI² s. n. Imitatie de piele facuta din material plastic, maleabila si rezistenta la schimbarile de temperatura. – Et. nec.

SERA, sere, s. f. Constructie speciala cu acoperis (si cu pereti) din sticla sau din material plastic pentru adapostirea si cultivarea plantelor care nu suporta frigul. – Din fr. serre.

SUPRACOPERTA, supracoperte, s. f. Coperta suplimentara tiparita din hartie mai groasa, din material plastic etc., care imbraca coperta unei carti, a unui album etc., in scopul protejarii lor si al prezentarii grafice mai atragatoare. – Supra- + coperta.

TABLIE, tablii, s. f. 1. Tabla¹ (2). 2. Parte a unei lucrari de tamplarie, fierarie sau arhitectura, formata dintr-un panou de lemn, de metal, de faianta, de material plastic etc. fixat pe scheletul unei mobile, al unei usi. – Din ngr. tavli.

TOC², tocuri, s. n. 1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme si marimi diferite, in care se pastreaza arme, aparate sau instrumente; teaca de piele, de carton etc. in care se tin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.). ♦ Spec. (Rar) Teaca de sabie. 2. Unealta de scris cu cerneala facuta din lemn, os, metal, in forma de betisor, la care se adapteaza o penita; condei. ◊ Toc rezervor = stilou. 3. Cadru de lemn sau de metal in care se fixeaza, la o constructie, ferestrele si usile. – Din magh., scr. tok.

FOLIE¹, folii, s. f. Foaie subtire din material plastic din care se confectioneaza pelerine, umbrele, etc. – Din germ. Folie, it. foglia.

FOTOSCULPTURA, fotosculpturi, s. f. Procedeu de executare a statuilor, a busturilor etc., inregistrandu-se fotografic din mai multe parti conturul corpului de sculptat si reproducandu-se mecanic acest contur in material plastic. ♦ Sculptura realizata prin acest procedeu. – Din fr. photosculpture.

PAHAR, pahare, s. n. 1. Vas de sticla, de metal, de material plastic etc., de diferite forme sau marimi, din care se bea apa sau alte lichide; p. ext. continutul unui asemenea vas; vasul impreuna cu continutul. ◊ Pahar dulce (sau de dar) = pahar de vin sau de tuica (indulcit cu miere), care se ofera oaspetilor la nunta si pentru care acestia daruiesc mirilor bani. ◊ Loc. adj. Bun de pahar = care obisnuieste sa bea bauturi alcoolice; care rezista la bautura. ◊ Loc. adv. La un pahar de (sau cu) vin = in timp ce bea (impreuna cu altii), la bautura p. ext. la chef, la petrecere. ◊ Expr. A fi sau a tine etc. (ceva) (ca un) pahar = a fi sau a tine foarte curat. 2. Fig. Necaz, suferinta, durere, chin. ◊ Expr. A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a indura prea multe suferinte morale, a nu mai putea suporta durerea, suferinta etc. 3. (Pop.) Ventuza (pentru bolnavi). [Var.: (inv. si reg.) pahar s. n.] – Din magh. pohar, scr. pehar.

PAI, paie, s. n. Tip de tulpina simpla, in general fara ramificatii si cu internodurile lipsite de maduva, caracteristic pentru cereale (grau, orz, orez etc.) si pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) gramada de asemenea tulpini ramase dupa treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fara personalitate, de care se serveste cineva pentru a-si atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecatoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocneste (fara a izbucni). A intemeia (ceva) pe paie = a cladi, a realiza (ceva) pe temelii subrede. (Fam.) Vaduva, (sau, rar) vaduv de paie = sotie sau sot care a ramas o perioada scurta de timp fara sot sau, respectiv, fara sotie. A fugi ca taunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a inrautati si mai mult situatia (dintre doi adversari); a intarata, a atata pe cei care se cearta. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucata din aceasta tulpina sau tub subtire din material plastic cu care se sorb unele bauturi. – Lat. palea.

PARAMA, parame, s. f. Franghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic. folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima.

PASPOAL, paspoaluri, s. n. Siret (lat) sau fasie ingusta de stofa, de matase etc. aplicata ca garnitura la rochii, de-a lungul unei cusaturi, a unui buzunar etc. ♦ Banda, de obicei din piele sau din material plastic, fixata la unele fete de pantofi sau la diferite obiecte de marochinarie pentru a le intari marginile sau pentru a ascunde unele cusaturi si a crea un efect decorativ. [Pl. si: paspoale] – Din fr. passepoil.

PALMAR, palmare, s. n. Manusa speciala de piele, de cauciuc, de material plastic etc., folosita pentru protectia palmei¹ (1) in diverse locuri de munca. – Palma + suf. -ar.

OCHI¹, (I, II 4, 7, 11, 12, III) ochi, s. m. (II 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 13) ochiuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre cele doua organe ale vederii, de forma globulara, sticloase, asezate simetric in partea din fata a capului omului si a unor animale; globul impreuna cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui. ◊ Loc. adv. Vazand cu ochii = repede. Ochi in ochi = privindu-se unul pe altul. Cu ochii inchisi = a) fara discernamant; b) pe dinafara, pe de rost; foarte usor, fara dificultati. ◊ Expr. (A fi) numai ochi (si urechi) = (a privi) foarte atent (la ceva). A dormi numai cu un ochi = a dormi usor, nelinistit; a dormi iepureste. Cat vezi cu ochii (sau cu ochiul) = cat cuprinzi cu privirea, pana la departari foarte mari. A vedea cu ochii lui = a vedea el insusi, a fi de fata la o intamplare. A vedea cu ochii altuia = a nu avea pareri proprii, a judeca prin prisma altuia. A pazi (sau a ingriji) pe cineva ca ochii din cap = a pazi, a ingriji etc. pe cineva cu cea mai mare atentie. A arata (pe cineva sau ceva) din ochi = a semnala cuiva in mod discret (pe cineva sau ceva), facand o miscare usoara a ochilor in directia voita. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca lumina ochilor (sau mai mult decat ochii din cap) = a iubi (sau a fi iubit) din tot sufletul. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ochii dupa cineva (sau dupa ceva) = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva, a-i placea foarte mult cineva sau ceva, a tine mult la cineva sau la ceva. A nu avea ochi sa vezi pe cineva = a fi manios pe cineva, a nu putea suferi pe cineva. A privi pe cineva cu (sau a avea pe cineva la) ochi buni (sau rai) = a (nu) simpatiza pe cineva. A nu vedea (lumea) inaintea ochilor = a fi foarte suparat, a fierbe de manie. A da ochii (sau ochi) cu cineva = a intalni pe cineva (pe neasteptate). A da cu ochii de cineva (sau de ceva) = a vedea ceva sau pe cineva care iti iese intamplator in cale; a zari. A-si vedea visul cu ochii = a-si vedea realizata o dorinta. E cu ochi si cu sprancene = e evident, e clar. A i se intoarce (cuiva) ochii in cap (sau pe dos), se zice cand cineva este in agonie, cand moare. A(-si) da ochii peste cap = a) a cocheta, a afecta²; a face f*****e; b) (a fi pe punctul de) a muri. A privi cu ochii mari = a privi atent, a fi uimit de ceea ce vede. A pune (o arma) la ochi sau a lua la ochi = a tinti, a ochi. A lua (pe cineva) la ochi = a avea banuieli asupra cuiva, a suspecta. A pune ochii (pe cineva sau pe ceva) = a-i placea cineva sau ceva; a pune sub observatie, a urmari. A face un lucru cu ochii inchisi = a face un lucru foarte usor, fara dificultate, fara ezitare. Intre patru ochi = fara martori, in intimitate. Plin ochi = foarte plin. (Fam.) Cu un ochi la faina si cu altul la slanina, se spune despre cel care: a) se uita crucis sau b) ravneste la doua lucruri deodata. (Munceste, lucreaza, alearga, se fereste, fuge etc. de ceva) de-si scoate ochii = (munceste, lucreaza etc.) cat poate, din rasputeri. 2. Facultatea de a vedea, simtul vazului, vedere; privire, uitatura. ◊ Loc. adv. Cu ochi pierduti = cu privirea neconcentrata, privind in gol; in extaz. Sub ochii nostri = a) sub privirea noastra; b) acum, in prezent. In ochii cuiva = dupa parerea cuiva, dupa aprecierea cuiva, in constiinta cuiva; in fata cuiva. De (sau pentru) ochii lumii = de forma, pentru a salva aparentele. ◊ Expr. A privi cu ochi de piatra = a privi nepasator, rece, inmarmurit. A avea ochi = a se arata priceput in a aprecia un lucru dintr-o privire. A masura (sau a judeca, a pretui etc.) din ochi = a aprecia cu aproximatie, cu privirea, insusirea unui obiect sau a unei fiinte; a studia, a cerceta, a a**liza cu privirea ceva sau pe cineva. A vinde (sau a da, a cumpara) pe ochi = a vinde (sau a cumpara) apreciind cantitatea cu privirea. A sorbi pe cineva din ochi = a tine foarte mult la cineva, a-l privi cu drag. A manca (sau a inghiti) cu ochii = a manca cu mare pofta; a pofti. Incotro vede cu ochii sau unde il duc ochii = indiferent unde, in orice directie, fara tinta, aiurea. ♦ Fig. Putere de patrundere, discernamant; judecata, ratiune. 3. (La pl.) Obraz, fata. ◊ Loc. adv. De la ochi sau (verde) in ochi = cu indrazneala, fatis, fara crutare. II. P. a**l. 1. S. n. Fiecare dintre spatiile libere ale unei ferestre, in care se monteaza geamurile; panou de sticla care inchide fiecare dintre aceste spatii. ♦ Mica deschizatura inchisa cu sticla, facuta intr-un perete exterior, folosind la aerisirea sau la iluminarea unei incaperi. ◊ Ochi de bou = nume dat ferestrelor rotunde de mici dimensiuni folosite pentru iluminarea si aerisirea podurilor, a mansardelor sau a incaperilor de serviciu ale unui edificiu. 2. S. n. Portiune de loc, in forma circulara, acoperita cu altceva (apa, nisip, zapada etc.) decat mediul inconjurator. 3. S. n. Intindere de apa in forma circulara, in regiuni mlastinoase, marginita cu papura; loc unde se aduna si stagneaza apa. ♦ Vartej de apa, bulboana; copca. 4. S. n. si m. Orificiu facut intr-o panza de nava, plasa, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoara, o franghie, un cablu; ochet. ♦ Bucla formata prin indoirea unei sfori, a unei franghii etc., petrecuta cu un capat prin indoitura; lat. ♦ Fiecare dintre golurile (simetrice) aflate intre firele unei impletituri, ale unor tesaturi, ale unor plase etc.; golul impreuna cu firele care il marginesc. ♦ Fiecare dintre verigile din care se compune un lant; za. 5. S. n. Orificiu circular situat pe partea superioara a unei masini de gatit, pe care se asaza vasele pentru a le pune in contact direct cu flacara. 6. S. n. (Mai ales la pl.) Mancare facuta din oua prajite in tigaie sau fierte fara coaja, astfel ca galbenusul sa ramana intreg (cu albusul coagulat in jurul lui). 7. S. m. Complex de muguri existent pe nod la vita de vie sau la subsuoara frunzelor unor plante. 8. S. n. Despartitura intr-o magazie, intr-un hambar etc.; boxa. 9. S. n. Fiecare dintre petele colorate de pe coada paunului. 10. S. n. Particula rotunda de grasime care pluteste pe suprafata unui lichid. 11. S. m. (In sintagmele) Ochi magic = tub electronic cu ecran fluorescent, care se foloseste in special la aparatele de receptie radiofonica sau radiotelegrafica, ca sa arate in ce masura este realizat acordul pe lungimea de unda dorita; indicator de acord.12. S. m. Fiecare dintre punctele de pe zaruri, carti de joc etc. 13. S. n. Fig. Pata de lumina, licarire, punct stralucitor. III. S. m. Compuse: ochi-de-pisica = a) disc de sticla sau de material plastic (montat intr-o garnitura de metal) care reflecta razele de lumina proiectate asupra lui si care este folosit ca piesa de semnalizare la vehicule sau la panourile fixe de pe sosele; b) varietate de minerale care, slefuite intr-un anumit mod, capata o luminozitate neobisnuita; ochi-de-ciclop = fereastra speciala care separa acustic incaperile unui studio, permitand insa o vizibilitate buna; ochiul-boului = a) (Bot.) nume dat mai multor plante din familia compozeelor, cu inflorescente mari, albe sau viu colorate; b) (Ornit.) pitulice; ochiul-lupului = a) planta erbacee cu flori mici albastre si cu fructe nucule (Lycopsis arvensis); b) planta erbacee cu tulpina ramificata si cu florile dispuse in forma de spice (Plantago indica); ochii-pasaruicii = planta erbacee cu frunze lanceolate si cu flori albastre, albe sau rosii (Myosotis palustris); b) nu-ma-uita; ochiul-sarpelui = a) planta erbacee cu frunze mici in forma de rozeta, acoperite cu peri albi matasosi, cu flori albastre, rar albe, placut mirositoare (Eritrichium nanum); b) mica planta erbacee cu frunze paroase si cu flori mici, albastre inchis (Myosotis arvensis); ochii-soricelului = a) mica planta erbacee cu tulpini rosietice, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu flori alburii, rareori liliachii (Saxifraga adscendens); b) nu-ma-uita; ochiul-soarelui = vanilie salbatica; ochiul-paunului = fluture de noapte care are pe aripi pete rotunde, colorate, asemanatoare cu cele de pe coada paunului (Saturnia pyri); Ochiul-Taurului = numele unei stele din constelatia Taurului. – Lat. oc(u)lus.

ETUI, etuiuri, s. n. Cutiuta sau toc din piele, stofa, carton, material plastic etc., in care se pastreaza unele obiecte (mici si fragile) pentru a le proteja si care are forma adaptata acestor obiecte. [Pr.: -e-tui] – Din fr. etui.

PLASTIC¹, -A, plastici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Caruia i se poate da, prin modelare, forma dorita, care poate fi usor deformat fara a crapa sau a se sfarama. ◊ Masa plastica sau material plastic = produs sintetic de natura organica, anorganica sau mixta care se poate prelucra usor in diferite obiecte, la cald sau la rece, cu sau fara presiune. Deformatie plastica = deformatie a unui material sub actiunea unei solicitari peste limita lui de elasticitate, care creste chiar daca solicitarea ramane constanta. ♦ Care este facut, realizat sau reprodus dupa un anumit model, prin modelarea tuturor materiale. 2. Care se refera la sculptura si la pictura; care se ocupa de aceste arte; care este asemanator cu o sculptura sau cu o pictura, care sugereaza o sculptura sau o pictura. ◊ Arta plastica (si substantivat, f.) = (mai ales la pl.) arta care are ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. Artist plastic = creator din domeniul artelor plastice. ♦ (Despre realizari literare, muzicale) Evocator, sugestiv, viu. 3. (In sintagma) Chirurgie plastica = ramura a chirurgiei care se ocupa cu indreptarea unor deformari ale corpului omenesc (in special ale fetei), provenite din nastere sau dintr-un accident. II. S. f. Tehnica executarii unor obiecte de arta prin modelarea unor substante maleabile; tehnica, arta de a sculpta sau de a picta. ♦ Parte din studiul unei opere de arta care se ocupa cu raportul armonios al volumelor si al reliefului. ♦ Ansamblul calitatilor de volum si de aspect exterior al unei lucrari de arhitectura, de urbanism sau de arta decorativa. – Din fr. plastique.

PORTOCHELARI s. m. Toc de piele, de material plastic, de metal etc. in care se tin ochelarii. – Port¹- + ochelari.

PORTOFEL, portofele, s. n. Obiect din piele, din material plastic etc., in forma unor coperte mici cu mai multe despartituri interioare, in care se pastreaza bani, acte etc.; portvizit, portofoliu (3). [Var.: (inv.) portofei, portofeu s. n.] – Din rus. portfel', fr. porte-feuille.

POSETA, posete, s. f. Geanta mica din piele, material plastic etc. in care femeile tin si poarta acte, bani si diferite accesorii de toaleta. – Din fr. pochette.

PUF³, pufuri, s. n. Scaun scund, fara spatar, de forma cilindrica, capitonat sau facut din material plastic umplut cu aer. – Din fr. pouf.

PUFAR, pufere, s. n. Rondela de cauciuc, material plastic etc., pe care se sprijina unele aparate pentru a preveni alunecarea lor. – Din germ. Puffer.

SA, sei, s. f. 1. Piesa de harnasament confectionata din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului si pe care sade calaretul. ◊ Expr. A pune saua (pe cineva) = a supune, a stapani, a exploata (pe cineva), a constrange pe cineva sa faca ceva. A vorbi din sa = a vorbi de sus, cu siguranta de sine. 2. Parte a bicicletei, a motocicletei etc. formata dintr-un mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din material plastic, pe care se sta in timpul deplasarii vehiculului. 3. Os din spinarea gainii. ◊ Saua turceasca = scobitura in grosimea osului sfenoid, in care se afla situata glanda hipofiza. 4. Forma de relief reprezentand o depresiune cuprinsa intre doua parti de teren mai ridicate, cu care alcatuieste un ansamblu; curmatura. Saua dealului. [Var.: sea s. f.] – Lat. sella.

SILD, silduri, s. n. Mica placa de metal sau de material plastic care se fixeaza in dreptul manerelor si broastelor la usi, ferestre, sertare etc. pentru a proteja gaura cheii. – Din germ. Schild.

OBLON, obloane, s. n. 1. Dispozitiv format din unul sau din mai multe panouri de metal, de lemn sau de material plastic, asezat in fata sau in spatele unei ferestre, al unei usi sau al unei deschideri si servind pentru protectie sau pentru reglarea luminii care intra in camera respectiva. 2. (Reg.) Deschizatura in forma de fereastra intr-un perete, in special in peretele podului; tablie de lemn care inchide aceasta deschizatura. 3. (Inv.) Usa la trasura; portiera a unui cupeu. – Et. nec.

ODONTOMETRU, odontometre, s. n. Mic instrument din metal, celuloid, material plastic sau carton, care serveste la masurarea dantelurii unei marci postale. – Din fr. odontometre, germ. Odontometer.

STACHETA, stachete, s. f. 1. (Reg.) Uluca, leat. 2. Bara subtire, asezata transversal, confectionata din lemn, metal sau material plastic, peste care trebuie sa sara sportivii la intreceri sau la exercitii de atletism, fara sa o atinga. [Var.: stacheta s. f., stachete s. m.] – Din germ. Staket.

STERGATOR, -OARE, stergatori, -oare, subst. 1. S. f. Bucata de covor sau impletitura de papura, de sfoara, de material plastic etc., pe care isi sterge cineva picioarele la intrarea in casa. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n., s. f. Carpa de sters. 4. S. n. Perie cilindrica cu care se curata teava tunului. 5. S. n. Aparat format dintr-una sau din doua palete cu muchie de cauciuc care, actionate de un motor, sterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. si f. (Rar) Persoana care se ocupa cu curatatul hainelor. – Sterge + suf. -ator.

VERIGA, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcatuiesc un lant. ♦ Fig. Element de legatura; p. ext. parte componenta. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite marimi, cu numeroase intrebuintari tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verigheta. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formeaza toracele albinei. 5. (Reg.) Brat de apa care imprejmuieste un ostrov. 6. (In sintagma) Veriga de rod = cuplu format dintr-o coarda de rod si un cap, care se lasa la taierea vitei de vie. – Din sl. veriga.

CORT, corturi, s. n. Adapost portativ demontabil, facut dintr-una sau din mai multe foi de panza tare si impermeabila, din material plastic etc.; tabernacol. ◊ Foaie de cort = bucata de panza impermeabila sau din material plastic, croita astfel incat sa se poata face din ea un cort. ◊ Expr. A umbla cu cortul = a nu avea locuinta stabila; a hoinari. ♦ Ca la usa cortului = a) numele unui dans popular, mai ales de pe valea Dunarii, cu miscare vioaie; melodia dupa care se executa acest dans; b) calificativ dat unui mod grosolan si necuviincios de exprimare si de comportare al cuiva. – Din ngr. korti.

MINGE, mingi, s. f. 1. Obiect sferic (rar ovoidal), de diverse dimensiuni si greutati, confectionat din cauciuc, piele, celuloid, material plastic etc. (umplut cu aer), care se foloseste in diferite jocuri (sportive), in gimnastica medicala etc.; balon (1). 2. Joc cu mingea (1). [Var.: mingie s. f.] – Cf. sl. mec.

OSTEOPLASTIE, osteoplastii, s. f. Operatie de inlocuire a unui fragment de os sau a unui os intreg cu bucati corespunzatoare de os, de metal sau de material plastic. [Pr.: -te-o-] – Din fr. osteoplastie.

FURTUN, furtunuri, s. n. Tub flexibil confectionat din material textil, cauciuc, material plastic etc., care serveste la transportul, pe distanta mica, al gazelor sau al lichidelor. – Din tc. hortum.

LAMA¹, lame, s. f. 1. Placa subtire de metal, de material plastic etc., cu diverse intrebuintari (in aparatura tehnica). ♦ Spec. Mica placa dreptunghiulara, subtire si de obicei cu taisuri pe ambele laturi lungi, care se monteaza la un aparat de ras. 2. Partea metalica si taioasa a unui instrument. 3. Placa mica si subtire de sticla pe care se asaza substantele ce urmeaza a fi examinate la microscop. 4. Strat foarte subtire de lichid, liber sau cuprins intre doi pereti. – Din fr. lame.

LIMBA, limbi, s. f. I. Organ musculos mobil care se afla in gura, servind la perceperea gustului, la mestecarea si la inghitirea alimentelor, la om fiind si organul principal de vorbire. ◊ Expr. A-si inghiti limba = a) a manca cu pofta; b) a se abtine de a spune ceva nepotrivit; c) a fi foarte tacut. A alerga (sau a umbla) dupa ceva (sau dupa cineva) cu limba scoasa = a cauta cu orice pret sa obtina sau sa gaseasca ceva sau pe cineva de care are mare nevoie. A scoate (sau a-i iesi) limba de-un cot = a) a-si pierde respiratia, a gafai; b) a munci mult, a fi foarte ostenit. A avea limba de aur = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent. A fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos, prietenos, amabil. A avea limba lunga sau a fi lung de limba (sau limba lunga) = a vorbi prea mult, a fi flecar. A avea mancarime de (sau vierme la) limba = a fi limbut, a nu pastra o taina. A fi slobod la limba (sau limba sloboda) = a spune multe cu sinceritate si fara prudenta, a spune si ce nu trebuie. A-si scurta limba = a vorbi mai putin. A scurta (sau a taia, a lega) limba cuiva = a opri, a impiedica pe cineva sa vorbeasca. A prinde (la) limba = a capata curaj, a incepe sa vorbeasca. A i se lua (sau a-i pieri, a i se incurca, a i se ingrosa cuiva) limba sau a nu avea limba (de grait) = a nu avea curajul sa vorbeasca. A-si pune frau la limba sau a-si tine (sau baga) limba (in gura) = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie, a tacea. (A avea) limba ascutita (sau rea, de sarpe) = (a fi) rautacios, malitios in tot ce spune. A intepa cu limba = a fi ironic, a batjocuri. A trage pe cineva de limba = a descoase pe cineva, a cauta sa afle tainele cuiva. A fi cu doua limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, fatarnic, prefacut. A-si musca limba = a regreta ca a vorbit ceea ce nu trebuia. A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe limba = a nu-si putea aminti pe loc de ceva cunoscut. II. 1. Sistem de comunicare alcatuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care acestia isi exprima gandurile, sentimentele si dorintele; limbaj, grai. 2. Limbajul unei comunitati umane, istoric constituita, caracterizat prin structura gramaticala, fonetica si lexicala proprie. ◊ Limba comuna = a) stadiu in evolutia unei limbi, anterior diferentierii dialectale; b) koine. ♦ Fel de exprimare propriu unei persoane, in special unui scriitor. 3. Totalitatea altor mijloace si procedee (decat sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor idei si sentimente. Limba surdomutilor. 4. (Inv. si reg.) Vorba, cuvant; grai, glas. ◊ Expr. Cu limba de moarte = ca ultima dorinta (exprimata pe patul mortii). A lega pe cineva cu limba de moarte = a obliga pe cineva (prin juramant) sa-ti indeplineasca o ultima dorinta, exprimata inainte de moarte. 5. (Inv.) Prizonier folosit ca informator asupra situatiei armatei inamice. 6. (Inv. si arh.) Comunitate de oameni care vorbesc aceeasi limba; popor, neam, natiune. III. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seamana formal sau functional cu limba (I). 1. Bara mobila de metal, agatata in interiorul clopotului, care, prin miscare, loveste peretii lui, facandu-l sa sune. 2. Fiecare dintre aratatoarele ceasornicului. ♦ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal, de os, de material plastic etc. care inlesneste incaltarea pantofilor; incaltator. 4. Bucata de piele, de panza etc. lunga si ingusta, care acopera deschizatura incaltamintei in locul unde aceasta se incheie cu siretul. 5. Lama de metal a unui cutit, a unui briceag etc. 6. Flacara de forma alungita. ♦ Fasie de lumina care strabate intunericul. 7. Fasie lunga si ingusta de pamant, de padure etc. 8. Deschizatura, gura lasata la cotetul de pescuit. 9. Compuse: (Bot.) limba-apei = broscarita; limba-boului = planta erbacee acoperita cu peri aspri si teposi, cu flori albastre, roz sau albe (Anchusa officinalis); limba-cucului = a) feriga mica cu rizom scurt si tarator, de obicei cu o singura frunza penata compusa (Botrychium lunaria); b) planta erbacee cu flori de culoare albastruie-liliachie, care creste in regiunile subalpine (Gentiana bulgarica); limba-mielului (sau mieluselului) = planta erbacee acoperita cu peri aspri, cu flori albastre sau albe; arariel (Borago officinalis); limba-oii – a) planta erbacee cu frunze dintate si spinoase, cu flori purpurii, care creste prin locuri umede si mlastinoase (Cirsium canum); b) mica planta erbacee cu frunzele dispuse in rozeta si cu flori roz grupate in spice (Plantago gentianoides); limba-pestelui = planta erbacee cu frunzele verzi-albastrui si cu flori violete (Limonium vulgare); limba-soacrei = nume dat mai multor specii de plante inrudite cu cactusul, cu tulpina spinoasa si flori rosii, albe sau galbene; limba-sarpelui = feriga mica cu rizomul lung, cu o singura frunza, de forma ovala, raspandita prin locurile umede, prin tufisuri si paduri (Ophioglossum vulgatum); limba-vrabiei = planta erbacee cu tulpina dreapta, cu frunze lanceolate si cu flori mici, verzui (Thymelaea passerina); (Iht.) limba-de-mare = peste marin cu corpul oval si asimetric, cu ambii ochi situati pe o singura parte (Solea nasuta). – Lat. lingua.

CIZMA, cizme, s. f. Incaltaminte de piele, de cauciuc, de material plastic etc. cu carambul inalt pana spre (sau peste) genunchi; ciubota. ◊ Expr. Prost ca o cizma = foarte prost. – Din magh. csizma.

COPERTARE, copertari, s. f. Actiunea de a coperta si rezultatul ei; operatie de imbracare a unei carti, a unui caiet etc. cu un invelis protector de hartie, carton, material plastic etc. – V. coperta.

CUVA, cuve, s. f. 1. Vas special din metal, lemn, beton, material plastic, sticla etc., de diferite forme si marimi, folosit in operatii tehnice. ◊ Cuva de ulei = rezervor de metal umplut cu ulei, in care se cufunda transformatoarele, reostatele etc. 2. Portiunea superioara a cuptorului metalurgic vertical. – Din fr. cuve.

METALOPLASTIC, -A, metaloplastici, -ce, adj. Care are proprietati de metal si de material plastic. – Din fr. metalloplastique.

MOJAR, mojare, s. n. Vas de forma semisferica cu peretii grosi, de portelan, sticla, metal, material plastic, care serveste, in farmacii si in laboratoare, la maruntirea fina a diferitelor substante prin frecarea lor cu ajutorul unui pistil. ♦ (Reg.) Piulita (pentru pisat). ♦ (Reg.) Piua unui steamp. – Din magh. mozsar.

MOSOR, mosoare, s. n. Piesa cilindrica de lemn, de metal sau de material plastic, cu capetele in forma de discuri, pe care se infasoara ata, fire de matase, sarma etc.; p. ext. piesa impreuna cu firele infasurate pe ea. – Din tc. masura, scr. mosur.

NASTURE, nasturi, s. m. 1. Obiect de metal, sidef, os, lemn, material plastic etc., de diferite forme, care serveste la incheiatul hainelor, al pernelor etc. sau ca ornament la o haina; bumb. 2. (Reg.) Tableta, comprimat, pastila (continand o substanta medicamentoasa). – Et. nec.

STEREOTIP, -A, (I) stereotipuri, s. n., (II) stereotipi, -e, adj. I. S. n. 1. Placa plana sau semicilindrica, turnata din metal, mulata in cauciuc sau in alt material plastic, reprezentand reproducerea unui text sau a unui cliseu si intrebuintata ca forma de tipar la tiparirea editiilor unei lucrari de mare tiraj. 2. (In sintagma) Stereotip dinamic = sistem de reflexe conditionate care se formeaza datorita repetarii in aceeasi succesiune a conditiilor din mediul inconjurator. II. Adj. 1. Tiparit dupa un stereotip (I 1). 2. Fig. Care se repeta in aceleasi conditii, care este mereu la fel, neschimbat, obisnuit, banal; stereotipic; banalizat prin repetare. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stereotype.

STROPITOARE, stropitori, s. f. 1. Vas de tabla, de material plastic etc., de marimea unei galeti, cu toarta si cu o teava aplicata pe partea laterala a peretelui exterior, la care este adaptat un dispozitiv in forma de sita, care serveste la stropitul culturilor din gradini. ♦ Recipient mare, de obicei cilindric, montat pe un cadru cu roti si prevazut cu un dispozitiv de proiectat apa, care serveste la stropitul strazilor; vehicul prevazut cu un asemenea recipient. ♦ (Inv.) Pulverizator. 2. Pamatuf facut din bucati de carpa, cu care fierarul stropeste cu apa carbunii prea infierbantati din vatra fierariei. – Stropi + suf. -toare.

TAVA, tavi, s. f. 1. Obiect plat de metal, de material plastic, de lemn, avand forme si dimensiuni diferite si marginile putin ridicate, pe care se aduc la masa cele necesare pentru servit; tabla, tabla¹ (5). ♦ Vas de tabla sau de fier smaltuit, cu marginile ridicate, in care se coc la cuptor anumite mancaruri si prajituri. 2. (Reg.; in expr.) A da pe cineva tava (sau tava) = a tabari asupra cuiva. 3. (Reg.) Servetel brodat care se asterne pe o tava (1) sau ca ornament pe o mobila. [Var.: (reg.) tava s. f.] – Din tc. tava. Cf. bg. tava.

TOCATOR, -OARE, tocatori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toaca, care marunteste, care zdrobeste ceva. II. S. n. 1. Cutit mare sau masina de tocat carne, nutret etc. 2. Placa de lemn, de material plastic etc. pe care se toaca zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocatoare s. f.] – Toca + suf. -ator.

RANITA, ranite, s. f. Sac de panza, de piele sau de material plastic, purtat in spate (sau pe un umar) de militari, de vanatori, de turisti etc. si care serveste la transportarea comoda a alimentelor si a altor lucruri necesare la drum; rucsac. – Din rus. ranec.

REFLECTORIZANT, -A, reflectorizanti, -te, adj. Reflectant. ♦ Placa reflectorizanta = strat alcatuit din numeroase bile mici de sticla, inglobate intr-un material plastic transparent si colorat, care reflecta bine lumina incidenta, indeosebi aceea care vine normal, si care se utilizeaza in semnalizarea rutiera. – Reflector + suf. -izant.

RELAXA, relaxe, s. f. Tip de saltea confectionata din burete de material plastic. – Denumire comerciala.

REGLET, reglete, s. n. Piesa de fonta, de material plastic sau de plumb folosita la umplerea spatiilor dintre randuri in formele de tipografie sau la umplerea spatiilor dintre forma si rama. [Var.: reglete s. m.] – Din fr. reglet.

RUMMY s. n. Joc de societate cu carti sau cu mici placi prismatice de piatra, de lemn, material plastic etc., marcate cu cifre de diferite culori; pietre. [Pr.: romi] – Cuv.engl.

SALTEA, saltele, s. f. Obiect facut dintr-un fel de sac de panza, de material plastic etc. in care se introduce (si se fixeaza prin cusaturi din loc in loc) un strat gros de lana, de iarba-de-mare, de paie, de vata sau care se umple cu aer si care se aseaza pe pat (pentru a forma un asternut moale) sau pe apa (pentru a pluti). ♦ Saltea de apa = mic rezervor de apa creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului. Saltea de beton = constructie de protectie a albiei raurilor, alcatuita din placi de beton sau de beton armat. Saltea de piatra = strat de piatra uscata care are rolul de a colecta infiltratiile de apa din galeriile de tunel. Saltea de protectie = Invelis al unui cablu electric, cu rolul de a-l proteja de deteriorarile care pot surveni in timpul curburii la montare. – Din ngr. siltes.

SCHI, (1) schiuri, s. n. 1. Un fel de patina in forma de banda lunga si ingusta de lemn, de metal sau de material plastic, care, prinsa de talpa ghetelor, permite alunecarea rapida pe zapada. 2. Sport de iarna practicat cu schiurile (1). – Din fr. ski.

SERINGA, seringi, s. f. Instrument medical folosit pentru a introduce sau pentru a scoate din organism un lichid, pentru a lua probe de sange etc., care consta dintr-un cilindru de sticla sau de material plastic cu un piston etans, la care se adapteaza un ac tubular. [Var.: siringa s. f.] – Din fr. seringue, it. siringa.

SIFON, sifoane, s. n. 1. Tub in forma de U rasturnat folosit pentru a face ca un lichid sa treaca de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care impiedica scurgerea libera a lichidului. 2. Dispozitiv in forma de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalatie sanitara si o conducta de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apa, trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. Butelie etansa de sticla, de material plastic etc., cu peretii grosi, folosita pentru pastrarea si debitarea sub presiune a apei acidulate cu bioxid de carbon; p. ext. apa gazoasa obtinuta prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. Aparat pentru spalarea si dezinfectarea anumitor cavitati ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomotie sau de circulatie in forma de palnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.

STEREOTIPIE s. f. 1. (Instalatie sau procedeu de) reproducere si multiplicare a unei forme tipografice, prin turnare intr-un metal sau prin mulare in cauciuc ori in alt material plastic a unei copii dupa aceasta forma. ♦ Forma de tipar obtinuta prin stereotipie (1). 2. Faptul de a se repeta ceva, de a fi mereu acelasi. ♦ Simptom al unor boli mintale constand in repetarea automata de catre bolnav a acelorasi cuvinte sau a acelorasi gesturi. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stereotypie.

SUBRAU, subrauri, s. n. Obiect de lenjerie confectionat din panza (impermeabila cauciucata sau din material plastic), care se coase la subsuoara hainelor, pentru a le feri de transpiratie. [Var.: subraur s. n.] – Din fr. sous-bras.

SURF s. n. Placa plutitoare de lemn sau de material plastic care serveste la alunecarea pe suprafata apei a celui care practica surfingul. [Pr.: sarf] – Cuv. engl.

CRAMPON, crampoane, s. n. 1. Piron de otel cu sectiune patrata, cu care se fixeaza pe traverse sinele de cale ferata. 2. Bucata mica de talpa groasa, de cauciuc sau de material plastic care se aplica pe talpa unor bocanci de sport, pentru a asigura stabilitatea jucatorilor pe teren. 3. Radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. – Din fr. crampon.

CRENVURST, crenvursti, s. m. Produs alimentar in forma de carnacior, obtinut din carne de vita si slanina tocate fin, introduse in intestine de oaie sau in material plastic si adesea prinse in pereche. – Din germ. Krenwurstchen.

CROSETA, crosete, s. f. 1. Ac lung de metal, de os, de material plastic etc. cu varful indoit ca un carlig, utilizat la masinile de tricotat sau pentru crosetat, impletit etc. 2. Unealta alcatuita dintr-o tija prevazuta cu o lama, cu ajutorul careia se indeparteaza pamantul ramas intr-o forma de turnatorie. 3. Piesa de otel de forma unui cui, cu un cap latit prevazut cu gauri, utilizat la solidarizarea imbinarilor din lemn. 4. Paranteza dreapta. 5. (In arhitectura gotica, in forma croset) Ornament sculptat in forma de frunza cu varful curbat. [Var.: croset s. n.] – Din fr. crochet.

CUREA, curele, s. f. 1. Fasie lunga din piele, canepa, material plastic etc.; spec. o astfel de fasie folosita ca cingatoare. ◊ Expr. A-l tine (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi in stare (sa...). 2. (In sintagma) Curea de transmisie = a) banda de piele sau de panza continua, flexibila si rezistenta, cu ajutorul careia se poate transmite miscarea de rotatie si puterea corespunzatoare de la un scripete (sau un arbore) de masina la altul; b) fig. ceea ce serveste ca intermediar pentru a transmite ceva. 3. (Inv. si pop.) Masura de lungime egala cu circa 16 picioare; p. ext. fasie lunga si ingusta de pamant. – Lat. corrigia.

MASA s. 1. v. multime. 2. v. bloc. 3. masa continentala v. continent. 4. masa atomica v. greutate atomica; masa electrica v. sarcina electrica; masa magnetica v. sarcina magnetica; masa moleculara v. greutate moleculara; masa specifica v. densitate. 5. (inv. si reg.) pond. (~ unui corp.) 6. masa plastica v. material plastic.

MATERIAL adj., s. 1. adj. (FILOZ.) obiectiv, obiectual. (Realitatea ~.) 2. adj. v. concret. 3. adj. (inv.) substantial. (Aspectul ~ al lucrurilor.) 4. adj. (inv.) materialnic. (Obiect ~.) 5. s. (inv.) materie. (~ pentru o casa.) 6. s. v. tesatura. 7. s. (BOT.) material saditor v. puieti (pl.). 8. s. material electroizolant v. izolant electric. 9. s. material plastic v. masa plastica.

folie (foaie de material plastic) s. f. (sil. -li-e), art. folia (sil. -li-a), g.-d. art. foliei; pl. folii, art. foliile (sil. -li-i-)

guta (fir subtire de material plastic) s. f., pl. gute

BANDA² benzi f. 1) Fasie (lunga si ingusta) din diferite materiale, cu care se infasoara, se leaga sau se impodobeste ceva; straif. ◊ ~ izolatoare fasie ingusta de material, acoperita pe una din fete cu un strat de cauciuc lipicios, folosita la izolarea legaturilor electrice. ~ magnetica fasie magnetizata, ingusta si lunga, destinata inregistrarii magnetice a semnalelor electrice. ~ de magnetofon fasie de material plastic, acoperita cu un strat de material magnetic, care se foloseste la inregistrarea si reproducerea sunetelor cu ajutorul magnetofonului. ~ rulanta fasie mobila, actionata mecanic, care serveste la transportarea materialelor sau fabricatelor intr-o intreprindere producatoare. 2) Parte ingusta si lunga din componenta a ceva. ◊ ~ de circulatie fasie dintr-o sosea, rezervata circulatiei vehiculelor in acelasi sens. [G.-D. benzii] /<fr. bande

BAVETA ~e f. Sort mic (de panza, de musama sau de material plastic) care se leaga la gatul copiilor mici cand mananca; barbita. [G.-D. bavetei] /<fr. bavette

BARBITA e f. Sort mic (de panza, de musama sau de material plastic etc.) care se leaga la gatul copiilor mici (sub barbie) cand mananca; baveta. /barba + suf. ~ita

BUTELIE ~i f. 1) Vas (de sticla, metal sau material plastic), de diferite forme, mai ales cilindrica, folosit pentru pastrarea si transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente. 2) Recipient cilindric de metal rezistent, in special de otel, folosit pentru pastrarea gazelor comprimate. 3) Continutul unor asemenea recipiente. [Art. butelia; G.-D. buteliei; Sil. -li-e] /<fr. bouteille

CARTELA ~e f. 1) Carnet cu bonuri detasabile in baza carora se elibereaza produse rationalizate. ~ de aliment. 2) Suport informational de carton, de hartie sau de material plastic. ~ magnetica. 3): ~ perforata fisa folosita la pastrarea si prelucrarea codificata a informatiei la calculator. [G.-D. cartelei] /<it. cartella

CALDARE ~ari f. 1) Vas de metal sau de material plastic, cu toarta, in care se aduce sau se pastreaza apa; galeata. 2) Continutul unui asemenea vas. 3) geol. Depresiune circulara aparuta in urma actiunii factorilor naturali; cazan. [G.-D. caldarii] /<lat. caldaria

DAMIGEANA ~ene f. Vas mare de sticla, bombat, cu gat scurt, de obicei imbracat intr-o impletitura de nuiele, papura sau din material plastic, folosit pentru a pastra sau a transporta lichide. [Sil. -gea-na] /<it. damigiana

FOLIE¹ ~i f. Foita subtire (de aur, aluminiu, material plastic) avand diverse intrebuintari. /<germ. Folie

FURTUN ~uri n. Tub flexibil de cauciuc sau de material plastic, care serveste la transportarea fluidelor la distante. ~ de udat. /<turc. hortum

GALAMOZ ~oaze n. reg. 1) Bucata sferica dintr-un material plastic; bot; cocolos. ~ de aluat. ~ de plastilina. 2) Ramasite (boabe seci, pleava etc.) rezultate din treieratul cerealelor; goz. 3) fig. Ingramadire de lucruri in dezordine; invalmaseala. [Var. golomoz] /cf. golomot

GALEATA ~eti f. 1) Vas (de lemn, de metal sau de material plastic) de forma tronconica si cu toarta mobila, folosit pentru a transporta sau a pastra apa si alte lichide; caldare. ◊ A ploua cu ~eata a ploua foarte tare. 2) Vas din doage pentru muls laptele; donita. 3) Continutul unui asemenea vas. 4) inv. Unitate de masura a capacitatii (pentru lichide si cereale). [G.-D. galetii] /<lat. galleta

LOPATICA ~ele f. (diminutiv de la lopata) 1) Obiect mic de uz casnic asemanator cu lopata. ~ de mestecat hrana pentru porci. ◊ ~ de mamaliga unealta cu care se tipareste mamaliga dupa mestecare si a carei coada poate servi ca facalet. 2) Bucata mica de scandura, cu maner, folosita la netezirea peretilor unsi cu lut. 3) Piesa din lemn, din metal sau din material plastic folosita pentru a imobiliza un membru fracturat; atela. 4) Fiecare dintre cele doua oase plate de forma triunghiulara, care constituie partea posterioara a articulatiei umarului; omoplat. /lopata + suf. ~ar

MAPA ~e f. 1) Obiect de birou, confectionat din carton, piele sau material plastic, in care se pastreaza anumite hartii sau documente. 2) Coperta de protectie a unei carti. 3) Servieta plata cu mai multe deschizaturi. [G.-D. mapei] /<germ. Mappe

A MULA ~ez tranz. 1) (materiale plastice) A fasona prin presare in forme sau in matrite. 2) (tiparul unui obiect) A scoate folosind un material plastic. 3) A scoate in relief; a contura. 4) fig. A face sa capete forma dorita; a fasona; a modela. /<fr. mouler

MULAJ ~e n. 1) Tipar negativ obtinut dupa un obiect cu ajutorul unui material plastic. 2) Model de hartie sau de stofa dupa care se croieste o haina. /<fr. moulage

PAHAR ~e n. 1) Vas mic (de sticla, de ceramica, de material plastic etc.), de obicei de forma cilindrica, care serveste pentru baut. 2) Continutul unui asemenea vas. ◊ Cantec de ~ cantec care se canta la masa in timpul unei petreceri. A ridica ~ul a bea; a cinsti. A inchina ~ul a rosti un toast. /<ung. pohar, sb. pehar

PLOSCA ~sti f. 1) Vas mic (din lut ars, din lemn, din metal etc.), de obicei ornamentat, rotund si turtit, cu gat scurt si ingust, in care se tine o bautura. ◊ A umbla cu (sau a purta) ~sca cu minciuni a spune numai minciuni. 2) Vas plat (din metal, din sticla, din material plastic etc.) cu gura larga, folosit pentru nevoile fiziologice de bolnavii ce nu pot cobori din pat. [G.-D. plostii] /<bulg., sb. ploska

PUF³ ~uri n. Scaun jos, fara speteaza, capitonat sau facut dintr-un material plastic umplut cu aer. /<fr. pouf

SCHI ~uri n. 1) Obiect in forma de patina lunga din lemn, din metal sau din material plastic, folosita pentru a aluneca pe zapada. 2) Sport de iarna practicat cu astfel de patine. A face ~. /<fr. ski, germ. Ski

SURF [pr.: sarf] n. Placa plutitoare de lemn sau de material plastic servind alunecarii pe apa a celui care practica surfingul. /Cuv. engl.

TUB ~uri n. 1) Piesa cilindrica, rectilinie sau indoita, goala in interior, folosita pentru scurgeri sau transportul de fluide, precum si pentru alte scopuri; teava. 2) Recipient cilindric de metal maleabil sau din material plastic al carui continut (preparate cosmetice, medicale, alimentare) poate fi scos prin apasare. ~ de pasta de dinti. 3) Organ natural al organismelor animale sau vegetale. ~ digestiv. /<lat. tubus, fr. tube

ZAR ~uri n. 1) Cub mic (din os, din material plastic etc.), avand imprimate pe fiecare fata un numar de puncte (de la 1 la 6), folosit la anumite jocuri de noroc. 2) la pl. Joc de noroc in care se folosesc asemenea cuburi. /<turc. zar

COAFA s.f. Invelis de metal sau de material plastic al partii ogivale a unor proiectile. [Pron. coa-fa. / < fr. coiffe].

FOLIE¹ s.f. (Tehn.) Foaie subtire de material plastic din care se fac pelerine, glugi, umbrelute pentru ploaie etc. [Gen. -iei. / < it. foglia, germ. Folie].

MODELA vb. I. tr. 1. A executa intr-un material plastic modelul unei lucrari de sculptura. ♦ A face modele pentru turnatorie. 2. (Fig.) A da expresia dorita, a forma. ♦ A influenta. [< fr. modeler, it. modellare].

MONOTIP, -A adj. Facut dupa un singur model sau tip. // s.n. 1. (Poligr.) Masina de cules si de turnat literele una cate una. 2. Procedeu de pictura pe cupru, pe sticla sau un material plastic, transpusa prin imprimare pe hartie. ♦ Lucrare obtinuta prin acest procedeu. [< fr. monotype].

PAIOL s.n. Pardoseala acoperita cu linoleum sau material plastic care acopera podeaua incaperilor unei nave. ♦ (la pl.) Piese de lemn montate pe fundul navei pentru a proteja marfurile de umezeala. [< rus. paiol].

PESAR s.n. (Med.) Instrument in forma de inel, din cauciuc, metal sau material plastic, care sustine unele organe interne. ♦ Tampon. [< germ. Pessar, cf. fr. pessaire, gr. pessos – tampon].

ANVELOPA s.f. 1. Invelis protector de piele, de cauciuc etc. al unei camere cu aer. 2. Invelitoare de carte; supracoperta. ♦ Mapa de carton, de material plastic etc. in care se pastreaza o carte in timpul cititului. 3. (Arte) Atmosfera care invaluie figurile dintr-un tablou, indulcindu-le contururile. [< fr. enveloppe].

FONOGRAF s.n. Aparat pentru imprimarea si reproducerea sunetelor cu ajutorul unui disc din material plastic. [< fr. phonographe, cf. gr. phone – voce, graphein – a scrie].

FOTOSCULPTURA s.f. Tehnica de executare a statuilor, a busturilor etc., fotografiindu-se din mai multe parti conturul corpului care urmeaza a fi sculptat si reproducandu-se mecanic acest contur in material plastic. [< fr. photosculpture].

GALVANOPLASTIE s.f. Reproducere a unor obiecte prin depunerea electrolitica a unui strat de metal pe tiparul lor, executat dintr-un material plastic. [Gen. -iei. / cf. fr. galvanoplastie].

MANTA s.f. 1. Haina lunga care se poarta peste celelalte haine pentru a apara de frig, de ploaie etc. ♦ Manta. 2. Imbracaminte de tabla, de material plastic etc. care protejeaza un sistem tehnic. 3. Membrana care secreta cochilia la moluste; palium (3). [< fr. manteau].

METALOPLASTIC, -A adj. Care are caracteristicile unui metal si ale unui material plastic. [< fr. metalloplastique].

MULA vb. I. tr. A fasona un material plastic prin presare in forme sau in matrite. 2. refl. (Despre o haina etc.) A se lipi de corp; a lua perfect forma corpului. [< fr. mouler].

OSTEOPLASTIE s.f. (Med.) Restabilirea pe cale chirurgicala a unui os distrus, cu ajutorul unor fragmente osoase, cu metal sau cu material plastic. [Gen. -iei. / < fr. osteoplastie, cf. gr. osteon – os, plassein – a forma].

REFLECTORIZANT, -A adj. Reflectant. ♦ Placa reflectorizanta = strat de material plastic transparent si colorat in care au fost inglobate bile micute de sticla, folosit in semnalizarea rutiera. [Et. incerta].

ROLFILM s.n. Pelicula fotografica in forma de banda, care se ruleaza pe un mosor de lemn sau de material plastic. [< germ. Rollfilm, fr. rollfilm].

SERVIETA s.f. Geanta de piele, de material plastic etc. cu una sau cu mai multe despartituri. [Pron. -vi-e-. / < fr. serviette].

curea (curele), s. f. – 1. Fisie lunga din piele, material plastic etc. folosita ca cingatoare. – 2. Bici. – 3. Siret de piele. – 4. Centura, fasa, legatura. – 5. Toarta, miner de piele al unor obiecte grele. – 6. (Inv.) Masura de 16 picioare. – 7. Limba de pamint, margine de grind. – 8. Dans popular. – 9. (Inv.) Joc de noroc tipic pentru unii sarlatani care frecventau tirgurile, interzis in 1820 de domnitorul Alexandru Sutu. – Mr. curao, megl. curaua. Lat. corrigia (Diez, I, 250; DAR). Rezultatul rom. este normal, in privinta fonetismului, cf. Rosetti, I, 75; totusi, se prefera adesea un der. ipotetic de la corium (Densusianu, Rom., XXXIII, 277), de tipul *corella (Puscariu 459; Iordan, Dift., 59) sau *coriella (Meyer, Alb. St., IV, 79; Pascu, I, 73); insa cf. sard. korria, sp. correa. Sensul 7 apare si in sard. – Der. curelar, s. m. (mester care face curele, hamuri); curelarie, s. f. (mestesugul curelarului; atelierul curelarului); cureluse, s. f. (bici); incurela, vb. (a stringe in curele, a incinge). Din ro, par a proveni ngr. ϰουρέλι „cirpa” si ϰουρελιάζφ „ a taia in fisii; a face bucati”, si mag. kurelye (Edelspacher 17).

ACETOFAN s. n. folie transparenta din material plastic, pentru conturarea si colorarea imaginilor filmului de animatie. (< fr. acetophane)

ACRILAT s. m. material plastic obtinut prin polimerizarea acidului acrilic. (< fr. acrylate)

ATELA s. f. piesa metalica, din lemn sau material plastic, pentru imobilizarea unui membru fracturat. (< fr. attelle)

BIOPLAST s. n. 1. particula citoplasmatica vie capabila de a se reproduce singura. 2. material plastic degradabil, obtinut din polimeri si amidon. (< engl. bioplast)

CASEROLA s. f. 1. capsula de portelan cu coada pentru topirea in laborator a substantelor vascoase si putin volatile. 2. vas de bucatarie cu coada si fund plat. 3. recipient din material plastic, pentru alimente. 4. carenajul unei elice. (< fr. casserole)

CASETA s. f. 1. cutie (mica) in care se pastreaza bani, obiecte pretioase etc. 2. cutie pentru inchiderea si protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru pastrarea unor piese etc. ◊ cutie etansa de diferite forme in care se tin clisee, pelicule fotosensibile etc. 3. cutie de material plastic continand o banda magnetica, intr-un casetofon. 4. fiecare dintre compartimentele adancite, de forma regulata, care decoreaza un plafon sau intradosul unei bolti; caseton; cheson (5). 5. text tiparit incadrat intr-un chenar. 6. ~ tehnica = nota a editurii sau a tipografiei asupra aparitiei unei publicatii. 7. partea metalica a unei proteze dentare. (< fr., engl. cassette, it. cassetta)

CAUCIUC s. n. 1. material plastic si rezistent, sintetic sau din latexul unor arbori tropicali, folosit pentru anvelope, tuburi etc. 2. anvelopa (umpluta cu aer) care imbraca rotile automobilelor, bicicletelor etc. (< fr. caoutchouc)

CELULOID s. n. material plastic solid, usor inflamabil, din camfor si azotat de celuloza. (< fr. celluloid)

DISC s. n. 1. obiect plat cu contur circular. ◊ obiect rotund si plat in proba atletica de aruncare la distanta; proba insasi. 2. placa circulara de material plastic pe care sunt gravate inregistrari sonore. ◊ (inform.) suport circular magnetic pentru stocarea informatiei. ♦ ~ de frecventa = disc cu inregistrari speciale pentru verificarea si masurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. 3. muzica inregistrata pe disc (2). 4. suprafata aparenta a Soarelui sau a Lunii, vazuta de un observator de pe Pamant. 5. organ sau structura anatomica circulara, plata. ♦ ~ embrionar (sau germinativ) = formatie a embrionului in stadiul de blastula la rechini, pesti ososi, reptile si pasari; banut; ~ intervertebral = tesut fibros intre doua vertebre, ca un disc cu un nucleu bulbos; hernie de ~ = hernia discului intervertebral. 6. receptaculul sau partea terminala la compozee. (< fr. disque, lat. discus)

DUROPLAST s. n. material plastic macromolecular care, sub influenta caldurii sau a unor catalizatori, se transforma dintr-o stare plastica deformabila intr-o stare insolubila ce nu se topeste. (< germ. Duroplast)

EBENIT s. n. material plastic obtinut din lesiile care raman de la prepararea celulozei. (n. com.)

FANERIT s. n. material plastic stratificat pe baza de furnir de lemn impregnat cu rasina de bachelita, utilizat la confectionarea carcaselor de aparate electrotehnice, de radio si de televiziune; lignofoliu. (< engl. phanerite)

FOLIE¹ s. f. foaie subtire de material plastic din care se fac pelerine, umbrelute pentru ploaie etc.; foaie subtire din metal. (< germ. Folie, it. foglia)

FONOGRAF s. n. aparat de inregistrare si redare a sunetelor cu ajutorul unui disc din material plastic. (< fr. phonographe)

FOTOSCULPTURA s. f. tehnica de executare a statuilor, a busturilor etc., fotografiindu-se din mai multe parti conturul corpului care urmeaza a fi sculptat si reproducandu-se mecanic acest contur in material plastic. (< fr. photosculpture)

GALALIT s. n. material plastic dur, cu proprietati electroizolante, obtinut prin tratarea cazeinei cu formol, folosit in electrotehnica, la fabricarea de nasturi etc. (< fr. galalithe)

GALVANOPLASTIE s. f. reproducere in relief a unor obiecte prin depunerea electrolitica a unui strat de metal pe tiparul lor, executat dintr-un material plastic. (< fr. galvanoplastie)

HUSA s. f. invelitoare de panza, material plastic etc. cu care se acopera piese, aparate, masini, mobile. (< fr. housse)

LIGNOPLAST s. n. material plastic. (< ligno- + -plast)

MAGNETOFON s. n. aparat de inregistrare si redare electromagnetica a sunetelor cu ajutorul unei benzi subtiri de otel, sau de material plastic, acoperita cu un strat fin de substanta feromagnetica. (< fr. magnetophone)

MANTA s. f. 1. haina lunga care se poarta peste celelalte haine. 2. (constr.) partea superioara a cintrului pe care se reazema bolta in timpul executiei. 3. invelis din tabla, material plastic etc. care protejeaza un sistem tehnic. 4. membrana care secreta cochilia la moluste; palium (3). 5. a doua geosfera a Pamantului, sub scoarta. (< fr. manteau)

MELAMINA s. f. material plastic rezistent, pe baza de rasina sintetica, folosit pentru furniruirea mobilei de bucatarie, a unor panouri decorative etc. (< fr. melamine)

METALOPLASTIC, -A adj. cu proprietati de metal si de material plastic. (< fr. metalloplastique)

MODELA vb. tr. 1. a executa dintr-un material plastic modelul unei lucrari de sculptura. 2. a confectiona modele pentru turnatorie. 3. (fig.) a da expresia dorita. (< fr. modeler, it. modellare)

MONOTIP, -A I. adj. facut dupa un singur model de tip. II. s. n. 1. masina tipografica de cules si turnat literele una cate una. 2. procedeu de pictura pe cupru, pe sticla sau un material plastic, transpusa prin imprimare pe hartie. ◊ lucrare astfel obtinuta. (< fr. monotype)

MULA vb. I. tr. 1. a da forma unui material plastic prin presare in tipare sau in matrite. ◊ (fig.) a modela, a fasona. 2. a scoate in relief, a contura corpul omenesc sau o parte a lui. II. refl. (despre haine etc.) a lua perfect forma corpului. (< fr. mouler)

OSTEOPLASTIE s. f. restabilire pe cale chirurgicala a unui os distrus, cu fragmente osoase, cu metal sau material plastic. (< fr. osteoplastie)

PESAR s. n. (med.) instrument, inel, din cauciuc, metal sau material plastic, care sustine unele organe interne. ◊ tampon. (< germ. Pessar, fr. pessaire, lat. pessarium)

PLASTILINA s. f. material plastic, usor de modelat, constituit dintr-un amestec de caolin, substante grase si rasini, colorat cu diferiti pigmenti. (< germ. Plastilin)

PLECTRU s. n. pana, mica placa de lemn, metal, fildes sau material plastic, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente muzicale. (< fr. plectre, lat. plectrum, gr. plektron)

PLEXIGLAS s. n. material plastic, transparent si incasabil, inlocuitor al sticlei; polimetacrilat, stiplex. (< germ. Plexiglas, fr. plexiglas)

POROPLAST s. n. material plastic poros, izolant, folosit in constructie. (dupa engl. poroplastic)

RADOM s. n. carcasa sferica din material plastic care protejeaza antenele de emisiune-receptie contra agentilor atmosferici si a lovirii. (< fr., engl. radome)

RECEPTURA s. f. 1. preparare in farmacie a medicamentelor dupa reteta; locul unde se prepara aceste medicamente. 2. formula de compozitie a unui material plastic. (< germ. Rezeptur)

REFLECTORIZANT, -A adj. reflectant. ♦ placa ~a = strat de material plastic transparent si colorat in care au fost inglobate bile micute de sticla, in semnalizarea rutiera. (< reflectoriza + -ant)

RELAXA s. f. tip de saltea din burete de material plastic. (< germ. Relax, n. com.)

RID s. n. 1. incretitura, zbarcitura a pielii obrazului. 2. mica ondulatie pe suprafata unui teren, a unui material plastic, pe zapada, nisipuri etc. (< fr. ride)

SCAI s. n. imitatie de piele din material plastic, maleabila si rezistenta; (p. ext.) obiect din acest material. (< engl., fr. skai)

SERVIETA s. f. geanta de piele, de material plastic etc. cu una sau cu mai multe despartituri. (< fr. serviette)

SUBRAU s. n. bucata de panza cauciucata sau din material plastic care se aplica la subsuoara hainelor, contra transpiratiei. (< fr. sous-bras)

VINILIT s. n. material plastic, copolimer al clorurii si acetatului de vinil, folosit in industria discurilor microsioane. (< fr. vinylite, n. com.)

VINIPLAST s. b. material plastic din policlorura de vinil cu plastifianti si stabilizatori de temperatura. (< fr. vinyplaste, germ. Viniplast)

CELULOID (‹ fr. {i}; {s} lat. cellula „camaruta” + gr. eidos „aspect”) s. n. Material termoplastic, solid, lucios, flexibil, usor inflamabil, obtinut din nitroceluloza si camfor, folosit la fabricarea filmelor fotografice, a lacurilor etc. Este primul material plastic fabricat, in 1870, de chimistul american J.W. Hyatt.

CIRCUIT (fr., lat.) s. n. 1. (TEHN.) Sistem de medii prin care pot circula particule materiale (apa, abur, gaze, particule incarcate cu sarcini electrice etc.). ◊ C. electric = sistem de medii prin care trece curentul electric; este constituit din conductoare electrice, rezistoare, bobine, condensatoare, tuburi electronice, elemente semiconductoare etc., caracterizate prin rezistenta, capacitate si inductivitate, care reprezinta parametrii c.e. ◊ C. Oscilant = c. electric format dintr-o bobina si un condensator, care intretine oscilatii ale cimpului electromagnetic. ◊ C. imprimat v. imprimat. ◊ C. magnetic = sistem de medii (in cea mai mare parte materiale feromagnetice) prin care se poate inchide fluxul magnetic al unei masini sau al unui aparat electric. ♦ (INFORM.) C. informational = cale parcursa de o informatie, din momentul producerii pina la clasarea sau distrugerea sa, in cadrul unui sistem informational. ◊ C. integrat = pastila semiconductoare pe care sint realizate, prin diferite tehnologii de fabricatie, diode, tranzistoare, condensatoare si rezistoare, interconectate in scopul obtinerii unor functii specifice; pastila este introdusa intr-o capsula ceramica sau din material plastic, cu un set de terminale metalice (pini) conectate la bornele de intrare, iesire si de alimentare ale circuitelor existente pe pastila. 2. Circuitul apei in natura = proces complex si continuu de circulatie a apei in cadrul invelisului geografic (hidrosfera, atmosfera, litosfera), care cuprinde evaporarea, formarea norilor, precipitatiile atmosferice si scurgerea lor pe pante, infiltrarea si formarea apelor subterane si de suprafata, si care este conditionat de radiatia solara si de forta gravitationala. ◊ C. biologic = drumul parcurs in biosfera de diferite elemente chimice extrase din mediul abiotic de catre organismele vii, constituind o parte a circuitelor biogeochimice; ciclu biologic. Se realizeaza prin intermediul producatorilor primari care sintetizeaza materia organica din elementele anorganice si prin consumatorii vegetali (erbivore) si animali (carnivore, insectivore). ◊ C. biogeochimic = itinerar complet, al materiei in natura, incluzand c. biologic si etapa transformarii materiei organice in materie anorganica de catre o categorie de organisme descompunatoare (bacterii si ciuperci). 4. (EC.) Succesiune a fazelor pe care le parcurge un produs de la producator la consumator (productie, circulatie, repartitie, consum), perturbarea activitatii la nivelul uneia dintre aceste faze sau a inlantuirii lor antrenind intreruperea circuitului economic. ◊ C. economic = a) ansamblul relatiilor macroeconomice care se stabilesc intre diferitele structuri economice nationale (structurile de productie si de consum, monetare si financiare, de regularizare, relatiile cu exteriorul); b) unitatea si interdependenta dintre fluxurile reale (al produselor si al factorilor de productie) si fluxurile monetare (intre diferitele grupe sociale, constituind veniturile unora si cheltuielile altora). ◊ Circuitul economic national = ansamblul legaturilor ce se stabilesc la scara nationala intre unitati economice, ramuri sau zone teritoriale, prin care acestea ofera si primesc, pe baza de reciprocitate, valori materiale si spirituale necesare desfasurarii optime a fluxului continuu al productiei, a dezvoltarii economico-sociale a tarii. ◊ Circuitul economic mondial = ansamblul legaturilor, schimburilor si tranzactiilor economice intre statele lumii (comertul international, cooperarea economica si tehnico-stiintifica, relatiile financiare si de credit internationale, schimbul de valori culturale, turismul etc.). 5. Itinerar al unei calatorii (cu intoarcere la locul de plecare).

DALA (< fr.) s. f. 1. (GEOL.) Placa din gresie formata in zonele desertice si pe roci calcaroase sau vulcanice (fonolite); sunt separate prin santuri de coraziune. 2. Placa (poligonala) din piatra, marmura, beton, material plastic, metal etc., folosita la executarea unui dalaj. 3. Placa din beton armat a unui planseu, a unei bolti etc.

ACETAT, acetati, s. m. 1. Sare a acidului acetic, folosita in industria chimica si farmaceutica. 2. Ester al acidului acetic, intrebuintat in tehnica in special ca dizolvant. ◊ Acetat de celuloza = acetat folosit la fabricarea unor materiale plastice. Acetat de vinil = acetat care serveste la fabricarea unor fibre textile artificiale (a poliacetatului de vinil, a unor copolimeri). – Din fr. acetate.

ACRILAT, acrilati, s. m. material plastic sintetic folosit in stomatologie pentru confectionarea protezelor, a diverselor aparate si suporturi dentare etc. – Din fr. acrylate.

BALENA, balene, s. f. 1. Gen de mamifere acvatice lungi de 10-20 m, cu lame cornoase lungi in loc de dinti (Balaena); (inv.) chit³. ♦ (Fam.) Epitet pentru o persoana foarte grasa. 2. Lamela flexibila fabricata din lamele cornoase de balena (1) (sau din materiale plastice), care se intrebuinteaza pentru a tine intinsa panza corsetelor, gulerelor, umbrelelor etc. – Din fr. baleine, lat. balaena.

CIANHIDRINA, cianhidrine, s. f. Compus organic care contine in molecula un hidroxil si un nitril, folosit la obtinerea aminoacizilor si a unor materiale plastice. [Pr.: ci-an-] – Din fr. cyanhydrine.

EBONITA, ebonite, s. f. material plastic obtinut de obicei prin vulcanizarea cauciucului cu sulf si avand, pentru proprietatile sale electroizolante si anticorosive, numeroase intrebuintari in industrie. [Var.: ebonit s. n.] – Din fr. ebonite.

SIFONAT², -A, sifonati, -te, adj. (Despre tesaturi, hartie, materiale plastice etc.) Cu netezimea deformata, cu incretituri neregulate; mototolit, botit. ♦ Fig. (Fam.) Suparat, bosumflat. – V. sifona.

ANTISTATIC, -A, antistatici, -ce, adj., s. n. 1. (Substanta) care impiedica electrizarea materialelor plastice. 2. (Substanta) care neutralizeaza discurile¹ (4) din punct de vedere electric. – Din fr. anti-statique.

PIEPTENE, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaleta confectionat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinti marunti, care serveste la pieptanat¹ parul sau pe care femeile il poarta in par ca podoaba. 2. (Mai ales la pl.) Unealta cu dinti metalici, folosita in industria casnica la pieptanatul¹ fibrelor textile; pieptanusi; p. ext. element al masinii industriale de pieptanat fibrele textile. 3. P. a**l. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau parti componente ale acestora, care seamana, ca forma sau ca intrebuintare, cu un pieptene (1, 2). [Var.: piepten s. m.] – Lat. pecten.

PLASTILINA, plastiline, s. f. material plastic usor maleabil, constituit dintr-un amestec de caolin, substante grase, rasini naturale sau sintetice, colorat cu diferiti pigmenti si folosit la mici lucrari de modelare. – Din germ. Plastilin.

POLIETILENA s. f. material plastic obtinut prin polimerizarea etilenei, intrebuintat la fabricarea materialelor izolante si a unor obiecte de uz casnic sau industrial. [Pr.: -li-e-] – Din fr. polyethylene.

POLIPROPILENA, polipropilene, s. f. material plastic usor si rezistent, obtinut prin polimerizarea catalitica a propilenei. – Din fr. polypropylene.

POLISTIREN, polistireni, s. m. material plastic solid, incolor sau slab galbui, transparent, foarte rezistent din punct de vedere chimic si electric, care se intrebuinteaza in electrotehnica, in industria cablurilor si la fabricarea multor obiecte de larg consum. – Din fr. polystyrene, engl. polystyrene, rus. polistiren.

POROPLAST, poroplaste, s. n. material plastic poros folosit in constructii. – Cf. engl. poroplastic.

POLIURETAN, poliuretani, s. m. (Chim.) Produs obtinut prin polimerizarea unor compusi chimici cu glicoli, folosit la fabricarea materialelor plastice. [Pr.: -li-u-] – Din fr. polyurethane.

POLIVINILIC adj. (In sintagma) Alcool polivinilic = compus macromolecular obtinut din poliacetatul de vinil, folosit in industria materialelor plastice. – Din fr. polyvinylique.

SIFONABIL, -A, sifonabili, -e, adj. (Despre tesaturi, hartie, materiale plastice etc.) Care se sifoneaza usor. ♦ Fig. (Fam.) Care se supara usor, care nu stie de gluma; irascibil, tafnos, susceptibil. – Din fr. chiffonnable.

SIFONABILITATE s. f. Proprietate a produselor textile, a hartiei, a unor materiale plastice etc. de a se sifona. – Sifonabil + suf. -itate.

MELAMINAT, -A, melaminati, -te, adj. (Despre materiale plastice) Fabricat din melamina. – De la melamina.

MELAMINA, melamine, s. f. Substanta chimica organica, intrebuintata la fabricarea unor materiale plastice rezistente. – Din fr. melamine.

MULA¹, mulez, vb. I. Tranz. 1. A da forma unui obiect, prin presarea materialului plastic in tipare sau in matrite. ♦ Fig. A da forma dorita, a modela, a fasona; a transforma. 2. A scoate in relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. ♦ Refl. (Despre obiecte de imbracaminte) A se lipi de corp (scotandu-i in evidenta formele). – Din fr. mouler.

MODELATOR, (1) modelatori, s. m., (2) modelatoare, s. n. 1. S. m. Artist care executa lucrari decorative din materiale plastice. ♦ Meserias care multiplica dupa un model dat. 2. S. n. Unealta folosita (de sculptori) pentru modelare. – Din it. modellatore.

TIOUREE s. f. Substanta organica, incolora, solubila in apa, intrebuintata la fabricarea unor medicamente sau a unor materiale plastice. [Pr.: ti-o-u-re-e] – Din fr. thio-uree.

TEFLON s. n. 1. material plastic, rezistent la actiunea agentilor corosivi, la foc etc. 2. Vas de bucatarie confectionat din teflon (1). – Din fr. teflon, engl. teflon.

TERMOCONTRACTABIL, -A, termocontractabili, -e, adj. (Despre materiale plastice) Care se contracta la caldura. – Termo- + contractabil.

COLORANT, -A, coloranti, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are proprietatea de a colora. 2. S. m. Substanta, de obicei organica, cu care se coloreaza diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.). Industria colorantilor. – Din fr. colorant.

ACETAT ~ti m. Sare sau ester al acidului acetic. ◊ ~ de celuloza acetat folosit la fabricarea unor materiale plastice. /<fr. acetate

ACRILAT ~ti m. material plastic sintetic, folosit in stomatologie pentru confectionarea protezelor, a diferitelor aparate si suporturi dentare etc. /<fr. acrylate

ETER ~i m. 1) Compus organic volatil si inflamabil, obtinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, care este folosit in industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice si in medicina. 2) Mediu material care ar umple spatiul din univers. 3) fig. Invelis gazos care inconjoara Pamantul; aer; atmosfera; vazduh; cer. /<fr. ether, lat. aether

A INLOCUI ~iesc tranz. (obiecte sau persoane) 1) A schimba ca necorespunzator, punand in loc altceva sau pe altcineva; a substitui. ~ usa. ~ un jucator. 2) A schimba (intr-o calitate), tinand (temporar) locul. ~ pe presedinte. materialele plastice ~iesc lemnul. /in + loc + suf. ~ui

METALOplastic ~ca (~ci, ~ce) Care are proprietatile metalului si ale materialului plastic. /<fr. metalloplastique

MODELATOR² ~i m. Artist care creeaza lucrari decorative din materiale plastice. /a modela + suf. ~tor

PLASTILINA f. material plastic, de diferite culori, preparat dintr-un amestec de argila cu grasimi si pigmenti, intrebuintat pentru modelare. [G.-D. plastilinei] /<germ. Plastilin

PLEXIGLAS n. material plastic transparent, intrebuintat in calitate de sticla de mare rezistenta (la avioane, automobile, in medicina etc.); sticla organica. /<germ. Plexiglas, fr. plexiglas

TEFLON n. material plastic rezistent la actiunea agentilor corosivi, folosit la fabricarea tesaturilor neinflamabile, a izolatoarelor electrice si a garniturilor supuse coroziunii. [Sil. te-flon] /<fr. teflon

CAPROLACTAMA s.f. Monomer din care se fabrica materiale plastice de tipul perlon sau capron. [< fr. caprolactame].

DUROPLAST s.n. material plastic macromolecular, care, sub influenta caldurii sau a unor catalizatori, se transforma dintr-o stare plastica deformabila (la rece sau la cald) intr-o stare insolubila ce nu se topeste. [< germ. Duroplast].

EBENIT s.n. material plastic obtinut din lesiile care raman de la prepararea celulozei. [Nume comercial].

GONFLA vb. I. tr., refl. (Despre materiale plastice) A-si mari volumul prin imbibarea cu un lichid organic; (despre minerale, roci) a se umfla atunci cand se imbiba cu apa. ♦ A (se) umfla. [< fr. gonfler].

POROPLASTE s.n.pl. materiale plastice poroase, folosite in constructie ca materiale izolante etc. [Sg. poroplast. / et. incerta].

SUPERPOLIAMIDE s.f.pl. materiale plastice obtinute prin condensarea unor acizi, servind de obicei ca fibre textile. [< fr. superpolyamides].

VINIPLASTE s.n.pl. materiale plastice in compozitia carora intra polimeri continand vinil. [Sg. viniplast. / dupa germ. Vinylgruppe].

VRILA s.f. 1. Vrie. 2. Burghiu folosit mai ales la gaurirea lemnului si a anumitor materiale plastice. [< fr. vrille].

CELULOID s.m. material plastic solid, usor inflamabil, care se obtine din camfor si azotat de celuloza. [Pron. -lo-id. / < fr. celluloid, cf. lat. cellula – celula, gr. eidos – aspect].

CIANHIDRINA s.f. Compus organic care contine in molecula un hidroxil si un nitril, servind la obtinerea aminoacizilor si a unor materiale plastice. [Pron. ci-an-. / < fr. cyanhydrine].

MELAMINA s.f. (Chim.) Substanta chimica organica din care se obtin materiale plastice rezistente. [< fr. melamine, germ. Melamin].

plastic, -A adj. 1. Care prezinta plasticitate, care poate fi modelat, fasonat. ♦ Care formeaza sau are proprietatea de a lua diferite forme. ♦ Masa plastica (sau produs) plastic = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse, pastrandu-si forma ce i-a fost data; arte plastice = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. ♦ (Despre idei, imagini etc.) Expresiv, viu; evocator, care arata cu multa putere ceva. 2. Chirurgie plastica = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. // s.n. 1. Amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la repararea anvelopelor etc. 3. Varietate de exploziv. [Cf. fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos].

PLEXIGLAS s.n. material plastic, transparent si incasabil, folosit ca inlocuitor al sticlei. [< germ. Plexiglas, cf. fr. plexiglas].

TEFLON s.n. material plastic obtinut prin polimerizare. [< fr. teflon].

ADEZIV, -A I. adj. (despre materiale) care sta strans lipit. ◊ (biol.; despre organe) care fixeaza organismul de ceva. II. s. m. 1. produs, natural sau sintetic, la incleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc. 2. substanta care se adauga la preparatele agricole antiparazite pentru o mai buna fixare a acestora pe plante. (< fr. adhesif)

ANTISTATIC, -A adj., s. n. (substanta) care, incorporata materialelor plastice, impiedica dezvoltarea electricitatii statice, la suprafata acestora. (< fr. anti-statique)

CAPROLACTAMA s. f. substanta organica de tipul amidelor ciclice, din care se fabrica materiale plastice, ca relon, capron, perlon etc. (< fr. caprolactame)

CROMOplasticITATE s. f. metoda de incercare a unor materiale plastice, bazata pe proprietatea acestora de a se colora diferit in momentul aparitiei deformatiilor plastice, pe acelasi material si in acelasi timp. (< fr. chromoplasticite)

DEFORMATIE s. f. 1. deformare. ♦ ~ profesionala = folosire mecanica, in viata de toate zilele, a deprinderilor capatate prin exercitarea unei profesiuni. 2. (tehn.) operatie prin care se obtine o modificare permanenta a formei, volumului, suprafetei unui material. ♦ ~ plastica = prelucrare a unui material prin producerea unor modificari plastice. (< fr. deformation, lat. deformatio)

GONFLA vb. I. tr., intr. a (se) umfla. II. refl. (despre materiale plastice, minerale, roci, cavitati anatomice etc.) a-si mari volumul, a se umfla prin imbibarea cu un lichid. (< fr. gonfler)

PIGMENT¹ s. m. 1. substanta organica colorata in celulele pielii si unele tesuturi. ♦ nti biliari = pigmenti produsi in organismul animal si localizati in vezica biliara. 2. pulbere minerala colorata, folosita in industria lacurilor si a vopselelor, a materialelor plastice etc. (< fr. pigment)

POLIESTER s. m. produs macromolecular, din combinarea poliacizilor cu alcooli nesaturati sau cu glicoli, la fabricarea fibrelor sintetice, a materialelor plastice. (< fr. polyester)

POLIURETAN s. n. produs macromolecular obtinut prin polimerizarea unor compusi chimici cu glicoli, folosit la fabricarea materialelor plastice. (< fr. polyurethan)

TERMOCONTRACTABIL, -A adj. (despre materiale plastice) care se contracta la caldura. (< termo- + contractibil)

VRILA s. f. burghiu mai ales la gaurirea lemnului si a anumitor materiale plastice. (< fr. vrille)

ALDER, Kurt (1902-1958), chimist german. Prov. univ. la Koln. Cercetari in domeniul hidrocarburilor dienice, aplicind rezultatele obtinute la sinteza unor macromolecule importante pentru fabricarea materialelor plastice. Impreuna cu O. Diels a descoperit (1928) sinteza dien. Premiul nobel (1950).

BALENA (‹ fr., lat.) s. f. 1. Nume dat unor mamifere acvatice din ordinul cetaceelor, raspindite in toate oceanele, dar mai ales in zonele reci si temperate cuprinzind peste 80 de specii, cele mai mari atingind lungimea de 30 (33) m si greutate de 150 (160) t, avind in loc de dinti niste lame cornoase lungi (fanoane), corpul fusiform si membrele anterioare transformate in lopeti. Se vineaza pentru carne, grasime, fanoane si piele. Cea mai cunoscuta specie este b. albastra (Balenoptera musculus). 2. Lamela flexibila, fabricata din fanoane de b. (1), din otel, din materiale plastice etc., folosita la confectionarea corsetelor, a umbrelelor, la fixarea gulerelor camasilor etc.

BEERSHEBA [berseba] (BE’ER SHEVA), oras in Israel in N desertului Negev; 115 mii loc. (1987). Prelucr. lemnului, sticlarie si ceramica, materiale plastice. Universitate.

BALENA, balene, s. f. 1. Specie de mamifer lung de 10-33 metri, care traieste in marile reci, avand in loc de dinti niste lame cornoase lungi (Balaena mysticetus). 2. Lamela flexibila fabricata din lamele cornoase de balena (1) (sau, sintetic, din materiale plastice), intrebuintata la corsete, umbrele etc. – Fr. baleine (lat. lit. balaena).

CHIMIZARE (‹ chimie) s. f. Ansamblul reactiilor si proceselor fizico-chimice prin care materii prime – utilizate conventional pentru alte scopuri, uzual drept combustibili – sint convertite in produse chimice. Se supun c. titeiul, gazele naturale, carbunii, stuful, lemnul, paiele, sarea. Prin c. se obtin cauciuc sintetic, fibre sintetice si artificiale, materiale plastice etc. ♦ C. agriculturii = folosirea intensiva a ingrasamintelor chimice, insectofungicidelor, biostimulatorilor etc. in scopul cresterii eficientei agricole.

CERAMICA s. f. Tehnica si arta de a fabrica obiecte din argila (sau, p. ext., din alte materiale plastice) intarite prin incalzire in cuptor. ♦ Obiecte confectionate prin aceasta tehnica. – Fr. ceramique (< gr.)

RAGUSA 1. Oras in S Italiei (Sicilia), situat la poalele dealurilor Iblei, in zona cheilor raului Irminio, la 182 km SE de Palermo; 69,7 mii loc. (2003). Expl. de petrol, de sisturi bituminoase si de asfalt. Rafinarie de petrol. In.d cimentului, chimica (materiale plastice), de prelucr. a lemnului (mobila), trxtila si alim. Muzeu de Arheologie; Catedrala (1706-1760); bazilica San Giorgio (1738-1775). R. s-a dezvoltat pe locul anticei asezari Hybla Heraea. Ocupat de arabi (sec. 9) si apoi de normanzi (sec. 11), a devenit, in perioada 1091-1296, capitala unui district de sine statator. Distrus in mare parte de cutremurul din 1693. 2. Denumirea (italieneasca) purtata in Ev. med. de orasul croat Dubrovnik.

VALT¹, valturi, s. n. Masina sau instalatie formata din una sau mai multe perechi de cilindri grei, dispusi paralel si avand rotire inversa unul fata de celalalt, folosita la prelucrarea prin deformare plastica a materialelor metalice, la sfaramarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. ♦ Cilindru care intra in componenta unei masini. – Din germ. Walze.

FASONA vb. tr. 1. a da o anumita forma unui lucru. ◊ a prelucra prin deformare plastica un material, in vederea realizarii unui obiect de o anumita forma. 2. (fig.) a modela caracterul cuiva. (< fr. faconner)

MATRITA, matritez, vb. I. Tranz. A prelucra un material prin deformare plastica, cu ajutorul unei matrite. – Din matrita.

plasticIZA, plasticizez, vb. I. I. Tranz. 1. A face ca un material sa devina plastic, sa poata fi modelat; a aduce un material in stare plastica. 2. A exprima ceva prin imagini plastice, expresive, evocatoare; a reda realitatea in mod sugestiv. – plastic + suf. -iza.

EXTRUDARE, extrudari, s. f. Procedeu de prelucrare a materialelor (metale, mase plastice) prin deformare plastica, constand in trecerea fortata a materialului, supus unei forte de compresiune, printr-o matrita de forma adecvata; extruziune. – Cf. fr. extrusion.

MANECHIN ~e n. 1) Figura confectionata din diverse materiale (lemn, ceara, plastic etc.), care reprezinta corpul omenesc sau o parte a lui si care serveste ca model in sculptura si pictura ori ca suport pentru a expune un obiect de imbracaminte. 2) Persoana care prezinta intr-o casa de mode noile modele de imbracaminte. 3) fig. Persoana lipsita de caracter, care poate fi influentata si condusa usor. /<fr. mannequin

MATRITA s.f. 1. Unealta in care s-a executat negativul formei care urmeaza sa fie data unui material prin deformare plastica sub presiune. 2. (Poligr.) Forma de turnat literele. 3. V. matrice [in DN]. [< germ. Matrize].

plasticIZA vb. I. tr. 1. A face un material sa devina plastic. 2. A exprima (ceva) expresiv, sugestiv, plastic. [< plastic + -iza].

PLASTILINA s.f. Amestec de caolin si substante grase, folosit ca material de modelaj plastic. [< germ. Plastilin].

STAMPA vb. I. tr. A fasona un material prin deformare plastica cu matrite speciale. [< it. stampare].

MATRITA s. f. 1. unealta in care s-a executat negativul formei ce urmeaza sa fie data unui material prin deformare plastica. 2. piesa a masinii tipografice in care e gravat negativul literelor. (< germ. Matrize)

plasticIZA vb. tr. 1. a face un material sa devina plastic. 2. a exprima (ceva) prin imagini plastice, expresive, evocatoare. (< plastic + -iza)

STAMPA vb. tr. a fasona un material prin deformare plastica, cu matrite speciale. (< it. stampare)

ROLARE, rolari, s. f. 1. Operatie de netezire a unui material (metalic), prin deformare plastica la cald sau la rece, care se realizeaza cu ajutorul unei role (2). 2. Operatie de netezire sau de imprimare, executata cu ajutorul unei role (4). – Din rola.

AMBALAJ ~e n. material (hartie, carton, masa plastica etc.) in care se ambaleaza ceva pentru a fi pastrat sau transportat. ~ de placaj. /<fr. emballage

GEAMANTAN ~e n. Obiect de bagaj portabil, de forma dreptunghiulara si relativ plata, cu incuietoare, confectionat dintr-un material usor (carton, piele, plastic etc.); valiza. ◊ A-si face ~ul a) a-si aranja lucrurile in geamantan; b) a se pregati de drum. /<ngr. tzamantani, turc. camadan

UNDITA ~e f. 1) Unealta de pescuit alcatuita dintr-o varga flexibila, de care este legat un fir de material rezistent (de obicei plastic) cu un carlig la capat, in care se infige momeala. 2) Carligul unei astfel de unelte. /<sl. ondica

plasticITATE s. f. 1. proprietate a unui material de a fi plastic². ♦ (tehn.) teoria ~tatii = disciplina care studiaza repartitia tensiunilor si a deformatiilor dintr-un corp supus modificarilor plastice. 2. vioiciune, expresivitate puternica a stilului, a exprimarii etc. (< fr. plasticite)

MATRITA, matrite, s. f. Unealta cu o cavitate interioara, alcatuita din unul sau mai multe elemente, folosita la fasonarea, prin deformare plastica sub presiune, a unor materiale. ♦ Forma in care se toarna literele intr-o tipografie. – Din germ. Matrize.

MATRITA ~e f. 1) Unealta folosita la modelarea prin deformare plastica sub presiune a unor materiale. 2) Forma in care se toarna caracterele tipografice. /<germ. Matrize

A plasticIZA ~ez tranz. 1) (materiale) A face sa devina plastic; a aduce intr-o stare buna pentru modelare. 2) A reda prin imagini plastice; a zugravi sugestiv. /plastic + suf. ~iza

VAS ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticla, lemn, metal, lut, plastic), de forme si dimensiuni diferite, destinat pentru pastrarea sau transportarea diverselor materiale (in special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mancarii; vesela; blide. 3) Organ tubular inchis care permite circulatia substantelor lichide (sange, limfa) in organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigura legatura dintre vene si artere. 4) fiz.: ~e comunicante doua (sau mai multe) vase, unite intre ele la baza printr-un tub de legatura, astfel incat un lichid turnat intr-unul din vase trece si in celelalte, ajungand in toate la acelasi nivel. 5) Vehicul construit si echipat pentru transportul pe apa (sau sub apa); nava. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circula seva in plante. /<lat. vasum

AUTOCHERATOPLASTIE s. f. refacere plastica a corneei distruse cu materialul prelevat de la acelasi bolnav. (< auto¹- + cheratoplastie)

plastic², -A I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-si pastra deformatiile produse de fortele exterioare dupa incetarea actiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. ♦ masa ~a (sau material) ~ = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse. 2. referitor la pictura sau sculptura. ♦ arte e = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multa putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o forma. ♦ chirurgie ~a = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. II. s. f. tehnica executarii obiectelor de arta prin fasonarea, modelarea unei substante plastice; domeniul artelor plastice. ◊ parte din studiul unei opere de arta care se ocupa cu raportul armonios al volumelor si al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)

DEPLASTIFIANT, deplastifianti, s. m. material care, adaugat unei materii prime plastice, ii micsoreaza plasticitatea; deplastificator. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. deplastifiant.

DEFORMARE, deformari, s. f. Actiunea de a (se) deforma si rezultatul ei; deformatie. ◊ Deformare plastica = procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modificari plastice in scopul obtinerii de forme si dimensiuni dorite. Deformare profesionala = folosire mecanica in viata de toate zilele a cunostintelor si a deprinderilor capatate prin exercitarea profesiunii sale. [Var.: diformare s. f.] – V. deforma.

SCULPTA vb. I. tr. A reproduce plastic in relief o figura, o imagine artistica etc., cioplind un material dur sau modeland o substanta plastica. [< fr. sculpter, cf. it. scolpire, lat. sculpere].

SCULPTA vb. tr. a reproduce plastic in relief o figura, o imagine artistica etc., cioplind un material dur sau modeland o substanta plastica. (< fr. sculpter)

BLOEMFONTEIN [blumfəntein], oras in centrul Rep. Africa de Sud, centru ad-tiv al prov. Orange Free State; sediul Curtii Supreme a tarii; 235 mii loc. (1985, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Metalurgie, material rulant, sticla, produse chimice (mase plastice) si alim. (carne). Centru turistic. Universitate (1885). Observator astronomic.

LAMINA, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (in special un metal) prin deformare plastica, cu ajutorul laminorului. 2. A intinde, a paraleliza si a omogeniza cu laminorul fibrele textile in procesul de filare in vederea toarcerii lor. 3. A reduce sectiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

SCULPTURA ~i f. 1) Arta de a reda plastic imagini prin cioplirea sau modelarea unor materiale dure sau maleabile; arta a sculptarii. 2) Creatie artistica sculptata; opera realizata de un sculptor. 3) Ansamblu specific de opere sculptate. [G.-D. sculpturii] /<fr. sculpture, lat. sculptura

DIADEMA, diademe, s. f. Podoaba in forma de cununa facuta din metal pretios si impodobita cu pietre scumpe, purtata pe cap de suverani, de unii reprezentanti ai bisericii si, in reprezentarile plastice, de anumite divinitati; podoaba facuta din diverse materiale si purtata de femei pe frunte, la numite ocazii. [Pr.: -di-a-] [Var.: (inv.): diadem s. n.] – Din fr. diademe, lat. diadema.

ELASTOplastic, -A adj. (despre substante, materiale) care este in acelasi timp elastic si plastic. (< fr. elastoplastique)

AMBUTISA vb. tr. a prelucra prin deformare plastica, la cald sau la rece, un semifabricat plat din metal ori alt material. (dupa fr. emboutir)

GRESIE, gresii, s. f. 1. Roca sedimentara foarte dura, formata prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale. 2. Cute facuta din gresie (1). 3. Olarie dura si opaca, avand la baza o argila plastica. [Var.: grezie s. f.] – Cf. alb. gerese.

CERAMIC, -A, ceramici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica si arta prelucrarii argilelor, pentru a se obtine, prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea, smaltuirea, uscarea si arderea lui, diverse obiecte. ♦ Obiect obtinut prin aceasta tehnica. ♦ material din care se obtin astfel de obiecte. 2. Adj. (Despre obiecte sau materiale) Obtinut prin tehnica ceramicii (1); referitor la ceramica, de ceramica. – Din fr. ceramique.

plastic² ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre corpuri solide) Care poate fi modelat; care se preteaza modelarii. ◊ materiale (sau mase) ~ce materiale sintetice din care se produc diferite obiecte. Operatie ~ca plastie. Chirurgie ~ca ramura a medicinei care se ocupa cu operatiile plastice. 2) Care tine de artele ce reflecta realitatea prin imagini vizuale; propriu artelor care reflecta realitatea prin imagini vizuale. ◊ Arte ~ce ansamblu de arte (pictura, sculptura, desen, arhitectura) care reflecta realitatea prin imagini vizuale. 3) lit. Care exprima ceva cu mare putere de evocare; sugestiv; expresiv. /<fr. plastique

SCULPTURA, sculpturi, s. f. 1. Ramura a artelor plastice care isi propune sa creeze imagini artistice in trei dimensiuni, prin cioplirea sau modelarea unui material. ♦ Fel de a sculpta caracteristic unei scoli, unei epoci, unui popor sau unui sculptor. 2. Opera artistica din domeniul sculpturii (1), lucrare a unui sculptor; ornament sculptat. – Din fr. sculpture, lat. sculptura.

PICTA, pictez, vb. I. Tranz. 1. A reprezenta o imagine, un model etc. pe panza, pe carton, pe sticla etc. cu ajutorul pensulei si a culorilor; a zugravi. ♦ Absol. A se ocupa cu pictura (1), a practica pictura. ♦ A acoperi sau a impodobi cu picturi (2) un obiect, un material. ♦ Refl. (Fam. si depr.; despre femei) A se farda (exagerat). 2. Fig. A caracteriza (sugestiv), a infatisa (plastic) prin cuvinte, intr-o opera literara, fiinte, situatii, intamplari; a descrie, a zugravi. – Din pictor si pictura (derivat regresiv).

GRAFIC, -A, grafici, -ce, adj., GRAFIC, grafice, s. n., GRAFICA s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o marime, variatia unei marimi sau raportul dintre doua sau mai multe marimi variabile; care apartine acestei metode. 2. Care tine de sau privitor la felul in care se realizeaza o tiparitura. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei marimi, a variatiei unei marimi sau a raportului dintre doua sau mai multe marimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, harti etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramura a artei plastice la baza careia se afla desenul de sine statator si care foloseste diverse procedee tehnice si diferite materiale. – Din fr. graphique.

ESTAMPARE s. f. 1. (tehn.) fasonare, prin deformare plastica la rece, a unei bucati de metal cu ajutorul matritelor. ◊ tehnica decorativa in ceramica si pentru alte materiale, folosind un tipar cu motivul in relief; estampaj. 2. imprimare a unei inscriptii, a unui sigiliu sau a unui relief plat prin apasarea unei foi de hartie umezite, a unei pelicule de masa plastica etc. (dupa fr. estampage)

PLACA placi f. 1) Bucata de material (lemn, metal, piatra etc.) cu fetele plane si grosime uniforma, mult mai mica in raport cu fetele. 2) Piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate v******i ale vocii sau ale instrumentelor muzicale pentru a fi reproduse; disc. ◊ ~ fotografica placa de sticla acoperita pe o parte cu emulsie sensibila la actiunea luminii. ~ funerara placa cu inscriptie fixata pe un monument funerar. A schimba (sau a intoarce) ~a a schimba subiectul discutiei sau comportarea fata de cineva. [G.-D. placii] /<fr. plaque

ECUSON s. n. 1. mica bucata de stofa sau de matase cusuta pe o uniforma militara indicand arma, unitatea etc. ◊ mica piesa de plastic, de metal sau tesatura, purtata ca legitimatie la locul de munca, la congrese etc. 2. stema blazon. 3. placa de metal sau alt material in forma de scut, care poarta anumite insemne. ◊ loc incadrat de decoratii si ornamente pe care se sculpteaza piese heraldice sau inscriptii. (< fr. ecusson)

plasticITATE s.f. 1. Proprietate a unui material de a capata diferite forme prin modelare. ◊ (Tehn.) Teoria plasticitatii = disciplina care studiaza repartitia tensiunilor si a deformatiilor dintr-un corp supus modificarilor plastice. 2. Vioiciune, expresivitate puternica a stilului, a exprimarii etc. [Cf. fr. plasticite].

INFORMATIE, informatii, s. f. 1. Comunicare, veste, stire care pune pe cineva la curent cu o situatie. 2. Lamurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare si de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, in raport cu cunostintele prealabile, cuprinse in semnificatia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicatie a unui instrument etc.). ◊ Teoria informatiei = teoria matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale canalelor de transmisie si ale instalatiilor de pastrare si de prelucrare a informatiilor. 4. (Biol.; in sintagma) Informatie genetica = totalitate a materialului genetic dintr-o celula capabila sa creeze secvente de aminoacizi care, la randul lor, formeaza proteine active. – Din fr. information, lat. informatio.

MASINA ~i f. 1) Sistem tehnic constand din piese ce functioneaza coordonat, transformand o forma de energie in alta sau efectuand un lucru mecanic util. ◊ ~-agricola masina folosita in agricultura. ~-unealta masina echipata cu scule pentru aschiere, forfecare, taiere sau pentru deformare plastica. ~ electrica masina care transforma energia electrica in energie mecanica si invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operatiilor de calcul si de prelucrare a informatiei, care poate fi actionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectueaza un lucru util. ~ de spalat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gatit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane si materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferata pentru remorcarea vagoanelor; locomotiva. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. masinii] /<fr. machine, germ. Maschine