BONITATE s.f. 1. Calitatea unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai slabe din punctul de vedere al productiei la hectar in material lemnos. 2. (Fin.) Solvabilitate, capacitate de plata si de credit. [< germ. Bonitat, cf. lat. bonitas].

SARJA s.f. I. Incarcatura normala a unui cuptor metalurgic, care se prelucreaza pentru a se obtine un metal cu o anumita compozitie. ♦ Cantitatea de metal lichid obtinuta intr-un cuptor inalt dintr-o incarcatura normala. ♦ Procesul de incarcare, prelucrare si scoatere a materialului dintr-un cuptor metalurgic. ♦ Cantitate totala de material lemnos destinata a fi uscata printr-o singura operatie de uscare. II. Atac impetuos, avantat, dat de o trupa de cavalerie. ♦ (Sport) Atac plin de elan asupra adversarului. III. Atac violent prin scris si prin c********i (in presa, in teatru etc.). ♦ Interpretare, infatisare exagerata a unui personaj, a unei idei etc. [< fr. charge].

FARDAJ s. n. 1. (mar.) material lemnos etc. cu rolul de a separa si proteja incarcatura unei nave; dunaj. 2. (com.) camuflare a marfurilor avariate indaratul celor bune. (< fr. fardage)

PAL¹ s. n. material lemnos, placa, prin presarea rumegusului de lemn cu diferiti lianti. (< p/laca/ + a/glomerata din/ + l/emn/)

PEFELE s. n. material lemnos sub forma de placi aglo-merate. (< p/laca/ + f/ibro/- + l/emnoasa/)

SARJA s. f. I. 1. atac impetuos (cu arme albe) al cavaleriei. ◊ (fig.) atac (violent). 2. (sport) atac plin de elan asupra adversarului. II. 1. infatisare c**********a a unui personaj, a unei idei etc. 2. lucrare, creatie in care se c*************a. III. 1. incarcatura normala a unui furnal, care se prelucreaza pentru a se obtine un metal cu o anumita compozitie; cantitatea de metal lichid din aceasta incarcatura. ◊ proces de incarcare, prelucrare si scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. 2. cantitate totala de material lemnos destinata a fi uscata. (< fr. charge)

BONITATE s. f. Calitatea unei statiuni silvice sau a unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai rele din punctul de vedere al productiei la hectar in material lemnos. V. fertilitate. – Germ. Bonitat.

CHERESTEA, (2) cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) material lemnos, cu cel putin doua fete plane si paralele, rezultat din taierea bustenilor la gater si intrebuintat de obicei in constructie. 2. Fig. (Fam.) Constructie fizica solida a unei persoane, structura osoasa. ◊ Expr. N-are cherestea sau ii lipseste cheresteaua, se spune despre o persoana nesimtita, nepunctuala. – Din tc. kereste.

PAL², paluri, s. n. material lemnos sub forma de placa obtinut prin presarea de lemn in combinatie cu diferiti lianti. – Din initialele p[laca] + a[glomerata din] + l[emn].

PEFELE, pefeleuri, s. n. material lemnos sub forma de placi aglomerate. – Din pronuntarea initialelor p[laca] + f[ibro] + l[emnoasa].

LEMNARIE¹, lemnarii, s. f. 1. Cantitate, gramada (mare) de lemne. 2. material lemnos care intra intr-o constructie. 3. (Reg.) Magazie de lemne. – Lemn + suf. -arie.

TASON, tasoane, s. n. Punct de concentrare a materialului lemnos in exploatarile forestiere, apropiat de caile de transport. – Et. nec.

BRUT adj. 1. grosolan, necioplit, necizelat, nefinisat, neprelucrat, (reg.) listeav. (material lemnos ~.) 2. v. netabacit.

CHERESTEA ~ele f. 1) material lemnos semiprelucrat folosit in constructii. 2) Partea lemnoasa care constituie scheletul unei constructii; lemnarie. 3) fig. rar Structura sistemului osos al unei persoane. [G.-D. cherestelei] /<turc. kereste

TASON ~oane n. Punct de concentrare a materialului lemnos in exploatarile forestiere. /<fr. tasson

ANTISEPTIZARE s.f. Tratare cu diferite antiseptice a materialului lemnos pentru prevenirea atacurilor de ciuperci si insecte. [Et. incerta].

FARDAJ s.n. (Mar.) material lemnos sau orice alte materiale de la bord avand rolul de a separa si proteja incarcatura navei. ♦ (Com.) Camuflare a marfurilor avariate indaratul celor bune. [< fr. fardage].

TASOU s.n. Punct de concentrare a materialului lemnos, dintr-o exploatare forestiera. [< fr. tasseau].

racasan, racaseni, s.m. (reg.) lucrator care pune in ordine materialul lemnos.

cherestea (cherestele), s. f. – 1. Lemn de constructie. – 2. material lemnos, lemnarie. – 3. Armatura, schelet. – 4. Fel, gen, tip, categorie personala. – Mr. chiriste, megl. chiriste, cheresteu. Tc. kereste (Roesler 595; Seineanu, II, 106; Lokotsch 1162; Ronzevalle 146); cf. ngr. ϰερεστές, bg. kereste. – Der. chiristigiu (var. cherestegiu), s. m. (negustor de cherestea), din tc. keresteci, cf. bg. kerestedzija; chiristigerie (var. cherestegerie), s. f. (depozit de cherestea).

TASON s. n. punct de concentrare a materialului lemnos dintr-o exploatare forestiera, apropiat de caile de transport. (< fr. tasseau)

CHERESTEA, (2) cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) material lemnos rezultat din taierea bustenilor cu ferastraul, intrebuintat de obicei in constructie; lemnarie intrebuintata la scheletul unei constructii. 2. Fig. (Fam.) Constructie solida, structura osoasa. E un om cu o cherestea uriasa; un cap ca de taur, parul negru des (CARAGIALE). – Tc. kereste.

ABURIRE, aburiri, s. f. Actiunea de a (se) aburi si rezultatul ei. ♦ Expunere a unor materiale textile, lemnoase, etc. sau produse finite la actiunea aburilor (1) in vederea ameliorarii unor insusiri, a usurarii prelucrarii lor ulterioare etc. – V. aburi.

FIBRA ~e f. 1) Fir subtire si lung de origine vegetala, animala sau produs pe cale sintetica; filament. 2) Formatie organica filiforma din componenta unui tesut vegetal sau animal. ~ lemnoasa. ~ musculara. 3) material rezistent, obtinut din celuloza, intrebuintat ca izolant si ca imitatie de piele. ◊ ~ optica fibra speciala de sticla, folosita pentru transmiterea informatiilor. /<fr. fibre, lat. fibra

XILOID, -A adj. (despre un material) de structura lemnoasa. (< fr. xyloide)

IGNIFUGA, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (in special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra actiunii focului si a-i mari rezistenta la ardere. – Din fr. ignifuger.

XILOID, -A, xiloizi, -de, adj. (Despre materiale) Care este de natura lemnoasa sau prezinta o structura asemana toare cu aceea a lemnului. – Din fr. xyloide.

XILOID, -A adj. (Despre un material) Care este de natura lemnoasa sau prezinta o structura asemanatoare cu aceea a lemnului. [Pron. -lo-id. / < fr. xyloide].

FIBROBETON ~uri n. material de constructie in forma de placi, obtinut din deseuri lemnoase impregnate si ciment. /fibro- + beton

FIBROlemnos, -OASA adj. (despre un material) alcatuit prin impaslirea si presarea fibrelor de lemn. (< fibro- + lemnos)

IASCA f. 1) Ciuperca parazita lemnoasa, in forma de copita, care creste pe trunchiul unor arbori. 2) inv. material preparat din aceasta ciuperca si folosit la aprins focul cu ajutorul amnarului si al cremenei. 3) Produs alimentar lipsit de orice gust. /<lat. esca

CON², conuri, s. n. 1. Suprafata descrisa de o dreapta care se deplaseaza sprijinindu-se pe o curba inchisa imobila si pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric marginit de o asemenea suprafata si de un plan. 2. (Geogr.; in sintagmele) Con vulcanic = forma de relief conica cat un munte, constituita in urma eruptiilor vulcanice, din lava, cenusa etc. Con de dejectie = forma de relief in evantai, rezultata din acumularea materialului transportat de torenti acolo unde se micsoreaza panta; agestru. ♦ (Fiz.) Con de lumina = manunchi de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numerosi solzi lemnosi, care reprezinta florile mascule sau femele. – Din fr. cone.

COMPOZIT, -A, compoziti, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcatuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (si substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat in special prin capitelul cu volute si cu foi de acanta, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple si numeroase, dispuse in inflorescente in forma de capitule si adesea cu latex in organele vegetative; compozee; (si la sg.) planta din aceasta familie. ◊ (Adjectival) Planta compozita. 3. S. n. pl. (Tehn.) materiale care reunesc intr-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociaza in mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.

INEL ~e n. 1) Cerc mic de metal care se pune pe deget ca podoaba. ~ de aur. ~ de argint. ◊ ~ de logodna inel (de metal pretios) care se poarta pe degetul inelar ca simbol al legaturii dintre logodnici sau soti; verigheta. 2) Obiect in forma de cerc, confectionat dintr-un material dur, avand diferite intrebuintari (pentru fixare, agatare, cuplare etc.). ~e pentru perdele. ~ pentru cheie. ◊ ~e de gimnastica dispozitiv pentru gimnastica masculina, alcatuit din doua cercuri de metal dur, suspendate de cate o franghie. 3) Fiecare dintre cercurile unei tulpini sau radacini ale plantei lemnoase, dupa numarul carora se poate constata varsta acestuia. 4) Fiecare dintre segmentele circulare care formeaza corpul unor viermi. /<lat. anellus