COMBUSTIBIL, -A, combustibili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre materiale) Care are insusirea de a arde. 2. S. m. Materie, de obicei organica, care arde, dezvoltand caldura, si care este folosita ca izvor de energie in industrie si in economia casnica. ◊ Combustibil conventional = combustibil teoretic cu putere calorica de 7000 kcal/kg, utilizat ca etalon pentru compararea diferitilor combustibili reali. Combustibil nuclear = material fisionabil intrebuintat pentru a produce energie in reactoarele nucleare. – Din fr. combustible.

NUCLEAR, -A adj. 1. referitor la nucleul celulei. 2. referitor la nucleul atomului. 3. referitor la energia atomica, bazat pe aceasta energie. ♦ energie ~a = energie care se dezvolta prin dezintegrarea atomului in urma unor reactii nucleare; combustibil~ = material fisionabil care produce energie nucleara. ◊ arme e = arme care folosesc energia nucleara (arma atomica si termonucleara). (< fr. nucleaire)

BOMBA DE AVIATIE mijloc de lupta de aviatie, constand din incarcatura exploziva (clasica sau nucleara), incendiara, luminoasa sau chimica, introdusa intr-un invelis aerodinamic prevazut cu ampenaje pentru stabilizare. Bombele de aviatie sunt construite intr-o gama larga de calibre si sunt lansate din aeronave prin procedee diferite (zbor orizontal, picaj, cabraj). Bombele de aviatie pot fi: fugase, ale caror efect principal consta in actiunea presiunii crescute in momentul exploziei, iar secundar, in actiunea schijelor, fiind utilizate pentru nimicirea lucrarilor si instalatiilor militare si pentru lovirea fortei vii si mijloacelor tehnice de lupta adapostite, avand un calibru cuprins intre 50-100 kg, raza lor de actiune depinzand de coeficientul de rezistenta al mediului in care cade bomba si de greutatea substantei explozive din aceasta; brizante, care au ca efect principal producerea de schije si ca efect secundar suflul exploziei, sunt utilizate pentru lovirea fortei vii neadapostite sau aflate in adaposturi de tip usor, pentru lovirea avioanelor la sol, a statiilor de radiolocatie, a artileriei antiaeriene si a altor obiective cu protectie redusa, fiind lansate din casete in care se dispun 8-15 bucati cu calibrul de 2-30 kg; antitanc, cu efect perforant si cumulativ, utilizate impotriva tancurilor, transportoarelor blindate si a altor masini de lupta blindate, putand strapunge blindaje cuprinse intre 30-200 mm (la lovire directa), fiind lansate din casete in care sunt dispuse 30-50 bucati, avand calibrul de 2,5-10 kg; chimice, care au ca efect infectarea atmosferei, a terenului si a obiectivelor de pe el cu vapori, ceata sau picaturi de substanta toxica de lupta, in scopul vatamarii fortei vii sau a ingreunarii actiunilor de lupta ale trupelor inamice, avand calibrele cuprinse intre 5-500 kg, din care 45-60% din incarcatura este chimica, iar restul exploziv; incendiare, incarcate cu amestec incendiar (termit, electron, amestecuri incendiare de tip napalm) destinat incendierii obiectivelor industriale, depozitelor, constructiilor, mijloacelor tehnice de lupta, putand fi de calibru mic (pana la doua kg, incarcate cu termit si avand corpul fabricat din electron, fiind aruncate mai multe o data, zeci de bucati, cu ajutorul unor casete, creand focare de incendiu mici si numeroase) si de calibru mare (pana la cateva sute de kg, incarcate cu amestec incendiar vascos care se aprinde prin explozie si creaza focare de incendiu mari); cu napalm, bombe incendiare avand corpul din masa plastica sau din tabla si ca incarcatura un amestec incendiar vascos care se aprinde de la un amestec pirotehnic avand rolul de a rupe capul bombei, fie de la bucatele de fosfor alb introduse in amestecul incendiar, putand fi de calibru mic (incarcatura de 5-10 l) sau de calibru mare (100-800 l); luminoase, incarcate cu un amestec pirotehnic care in timpul arderii produce o iluminare puternica, fiind lansate din aeronava cu o parasuta care asigura o cadere lina si luminarea terenului timp de cateva minute, corespunzator calibrului bombei, utilizandu-se in timpul executarii misiunilor de cercetare aeriana prin fotografiere noaptea sau pentru iluminarea terenului in cazul executarii misiunilor de bombardament noaptea, avand un calibru de 50-500 kg; fumigene, destinate orbirii inamicului, pentru mascarea trupelor proprii sau pentru semnalizarea prin fumul creat de incarcatura de lupta, avand calibrul de 100-500 kg; incarcate cu diverse materiale de propaganda, au un dispozitiv de imprastiere a acestora, suprafata de imprastiere depinzand de inaltimea de lansare, numarul de bombe, greutatea acestora si intensitatea vantului, calibrul lor fiind de 50-150 kg. Bomba atomica (sau nucleara), produce prin explozie efecte de distrugere combinate mari, determinate de unda de soc a exploziei, emisiunea de lumina, radiatia penetranta, infectarea radioactiva si de fluxul electromagnetic asupra oamenilor, mijloacelor tehnice de lupta, cladirilor si instalatiilor, terenului. Este alcatuita din corpul bombei, incarcatura de material fisionabil (uraniu 235, plutoniu 239 etc.), incarcatura de exploziv care serveste unirii maselor subcritice, unul sau mai multe focoase si un sistem de dispozitive pentru impiedicarea exploziei accidentale. Cantitatea de incarcatura fisionabila este variabila, calibrul lor ajungand pana la echivalentul a cateva Mt. de trotil. Bomba nucleara echivalenta cu 20.000 de t trinitrotoluen este denumita bomba conventionala cu fisiune; variante evolutive: termonucleara (cu hidrogen), cu californiu, cu cobalt, cu neutroni. Bomba termonucleara, foloseste energia eliberata in reactiile de fuziune a nucleelor usoare, reactia termonucleara fiind amorsata de un focos atomic care asigura atingerea unei temperaturi de zeci de milioane de grade. Bomba termonucleara care foloseste deuteriul se numeste bomba cu hidrogen. Se mai utilizeaza amestecuri de deuteriu-tritiu sau litiu-tritiu in stare solida. Energia degajata de explozia unei bombe termonucleare este cu trei-patru ordine mai mare decat cea a unei bombe conventionale cu fisiune. Bomba termonucleara cu californiu este de calibru redus (cateva zeci de tone echivalent de trotil, avand drept incarcatura fisionabila un izotop al californiului si este actionata obisnuit. Datorita neutronilor eliberati la explozie efecte mari se manifesta asupra personalului neadapostit. Bomba termonucleara cu cobalt are corpul confectionat din otel cu un continut mare de cobalt, care la explozia incarcaturii nucleare devine radioactiv, particulele rezultate in urma evaporarii invelisului bombei producand o infectare a terenului foarte puternica si persistenta. Bomba cu neutroni, este o minibomba termonucleara de calibrul aproximativ 1 Kt, avand un focos special care utilizeaza elemente transuraniene (californiu) sau un lorsen miniaturizat de putere mare. Factorul destructiv esential il constituie fluxul de neutroni rapizi (cu o foarte mare energie) si razele gama, care in interactiune cu atomii de hidrogen din celulele tesuturilor vii, distrug substanta activa si provoaca la personal boala de iradiere si moartea (sin. bomba cu radiatie marita).

URANIU (n. pr. Uranus) s. n. Element radioactiv (U; nr. at. 92, m. at. 238,03), metal alb-argintiu. Se gaseste in natura, mai ales in pleblenda. U. natural este un amestec de trei izotopi, cu masa atomica 238, 235 si 234. Se intrebuinteaza ca material fisionabil in reactoarele nucleare, la fabricarea bombei atomice, in pilele atomice pentru obtinerea elementelor transuranice, precum si la datari in arheologie. A fost descoperit de chimistul german M.H. Klaproth in 1789. Radioactivitatea u. a fost descoperita in 1896 de catre fizicianul francez H.A. Becquerel, iar prima reactie de fisiune nucleara a avut loc in 1938.