NISIPARNITA, nisiparnite, s. f. 1. Vas mic umplut cu nisip fin care se presara peste o hartie proaspat scrisa pentru a usca cerneala. 2. Aparat format din doua recipiente de sticla suprapuse care comunica intre ele printr-un mic tub de sticla si umplut cu o anumita cantitate de nisip, care servea, in trecut, pentru masurarea timpului dupa durata de scurgere a nisipului dintr-un recipient intr-altul: clepsidra. [Var.: nisipernita s. f.] – Nisip + suf. -arnita.

RADAR, radare, s. n. Aparat care emite unde electromagnetice si apoi le receptioneaza, dupa ce au fost reflectate de un obiect, folosit pentru a detecta si a localiza un obiect prin masurarea timpului trecut intre emisia si receptia undelor. ♦ Sistem de detectare si de localizare folosit de aparatul descris mai sus. Radar auto = aparat portabil destinat masurarii vitezei autovehiculelor care trec prin campul electromagnetic emis. [Acc. si: radar] – Din engl., fr. radar, germ. Radar.

REVERBEROMETRU, reverberometre, s. n. Aparat pentru masurarea timpului de reverberatie. – Din engl. reverberometer.

CRONOMETRIE s. f. Parte a metrologiei care se ocupa cu studiul procedeelor si instrumentelor pentru masurarea timpului; tehnica construirii de aparate pentru masurat timpul. – Din fr. chronometrie.

CRONOMETRU, cronometre, s. n. Instrument de precizie care functioneaza pe principiul ceasornicului, permitand masurarea timpului pana la fractiuni de secunda (folosit la normarea proceselor de munca, la determinarea rezultatelor in intreceri sportive etc.). – Din fr. chronometre.

NISIPARNITA ~e f. Instrument vechi pentru masurarea timpului dupa cantitatea de nisip, care se scurge dintr-un recipient in-tr-altul; ceasornic de nisip; clepsidra. /nisip + suf. ~arnita

CRONOMETRIE s.f. Parte a fizicii care studiaza masurarea timpului. ♦ Tehnica construirii cronometrelor. [Gen. -iei. / < fr. chronometrie].

CLEPSIDRA s.f. Instrument folosit in vechime pentru masurarea timpului, bazat pe determinarea acestuia cu ajutorul unui lichid sau al nisipului care curge dintr-un rezervor in alt rezervor; ceas de apa; ceas de nisip. [< fr. clepsydre, cf. gr. klepsydra].

ceasornic (ceasornice), s. n. – Aparat care serveste la masurarea timpului, ceas. Rus. casovnik „ceas”, cu consonantismul modificat prin asociere cu ornic „ceas” (Cihac, II, 47; Conev 62; DAR). Totusi, Puscariu, Dacor., VIII, 111, crede ca se poate pleca de la o compunere a lui ceas cu ornic.

REVERBEROMETRU s.n. Aparat pentru masurarea timpului de reverberatie. [< fr. reverberometre].

CADRAN s. n. 1. suprafata cu anumite diviziuni si cifre pe care se citeste deplasarea unui ac indicator. ♦ ~ solar = instrument pentru masurarea timpului, constand dintr-un bat fixat pe o suprafata plana, a carui umbra indica orele. 2. fiecare dintre cele patru unghiuri drepte formate prin intretaierea a doua perpendiculare. ◊ arc (sector) reprezentand un sfert de cerc. (< fr. cadran)

CLEPSIDRA s. f. vechi instrument pentru masurarea timpului dupa cantitatea de apa sau de nisip scursa, printr-un orificiu, dintr-un rezervor. (< fr. clepsydre, gr. klepsydra)

CRONOMETRIE s. f. 1. parte a mecanicii care se ocupa cu masurarea timpului. 2. ramura a meteorologiei care studiaza procedeele si instrumentele de masurare a timpului. 3. tehnica construirii cronometrelor. (< fr. chronometrie)

REVERBEROMETRU s. n. aparat pentru masurarea timpului de reverberatie. (< engl. reverberometer)

CRONOMETRIE f. Parte a fizicii care se ocupa cu studiul masurarii timpului. /<fr. chronometrie

VOBULATOR, vobulatoare, s. n. 1. Generator electronic care produce oscilatii de amplitudine constanta, dar cu frecventa liniar variabila in timp, in scopul masurarii caracteristicilor de amplitudine si frecventa. – Din engl. wobbulator, fr. vobulateur.

CRONOMETRU ~e n. 1) Instrument de precizie folosit pentru masurarea inter-valelor de timp. 2) Ceas de precizie. /<fr. chronometre

SECUNDOMETRU ~e n. Instrument de precizie (asemanator cu un ceasornic) pentru masurarea intervalelor de timp pana la fractiuni de secunda. /secunda + metru

CRONOSCOP, cronoscoape, s. n. Instrument pentru masurarea unui scurt interval de timp, folosit in laboratoarele de fizica, de fiziologie etc. – Din fr. chronoscope.

CRONOSCOP ~oape n. Instrument pentru masurarea unui interval scurt de timp. /<fr. chronoscope

ERGOMETRIE f. Disciplina care se ocupa cu studiul metodelor de masurare a lucrului mecanic in timpul unui efort fizic. /<fr. ergometrie

PLASMOMETRIE s.f. masurarea micsorarii volumului celulelor in timpul plasmolizei. [Gen. -iei. / < fr. plasmometrie].

CRONOSCOP s.n. Instrument pentru masurarea unui scurt interval de timp, folosit in laboratoarele de fizica, de fiziologie etc. [< fr. chronoscope, cf. gr. chronos – timp, skopein – a privi].

ERGOMETRIE s.f. masurarea lucrului mecanic efectuat in timpul unui efort fizic. [Gen. -iei. / < fr. ergometrie].

CRONOSCOP s. n. instrument pentru masurarea unui scurt interval de timp. (< fr. chronoscope)

PLASMOMETRIE s. f. masurarea micsorarii volumului celulelor in timpul plasmolizei. (< fr. plasmometrie)

ECOSONDA, ecosonde, s. f. Aparat alcatuit dintr-un emitator, un calculator de timp si un receptor, folosit pentru masurarea marilor adancimi oceanice. – Din fr. ecosonde.

UNITATE ~ati f. 1) Numarul si cifra unu. 2) Fiecare dintre numerele de la unu pana la noua inclusiv; unime. 3) mai ales la pl. Ultima cifra a unui compus. 4) Marime luata ca etalon pentru masurarea marimilor de acelasi fel. ~ de timp. 5) Caracter unitar. ~ dialectica. 6) Formatie care intra in componenta unui sistem superior si activeaza dupa un plan unic. ~ administrativa. ~ militara. [G.-D. unitatii] /<fr. unite, lat. unitas, ~atis

DROSOMETRU s.n. Aparat pentru masurarea stratului de roua care se depune in timpul noptii. [< fr. drosometre, cf. gr. drosos – roua, metron – masura].

PLUVIOMETRIE s.f. masurarea cantitatii de ploaie cazuta intr-un interval de timp determinat pe un anumit loc. [Gen. -iei. / < fr. pluviometrie].

PLUVIOMETRIE s. f. masurare a cantitatii de precipitatii cazute intr-un interval de timp pe o anumita suprafata. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. pluviometrie.

CANTAR, cantare, s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutatii unui obiect sau a unei fiinte, de obicei a unei marfi. ◊ Expr. A trage la cantar = a) a cantari (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanta. ♦ Cantarire. Insala la cantar. 2. Unitate pentru masurarea greutatilor folosita in trecut, a carei valoare a variat in timp si pe regiuni. – Din tc. kantar.

HELIOGRAF, heliografe, s. n. Nume dat mai multor aparate, servind la: a) reproducerea, prin copiere, a desenelor executate pe hartie de calc cu ajutorul unei hartii speciale impregnate cu o solutie sensibila la lumina, developarea facandu-se cu vapori de amoniac; b) transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflectarii razelor solare; c) masurarea puterii calorice a Soarelui si inregistrarea perioadelor din zi cu timp insorit; d) fotografierea Soarelui. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliographe.

NIVOMETRU ~e n. Instrument pentru masurarea cantitatii de zapada cazute pe o suprafata intr-un interval de timp. /<fr. nivometre

CADENTMETRU s.n. Instrument pentru masurarea radioactivitatii, pentru indicarea numarului mediu de impulsuri primite in unitatea de timp. [Cf. germ. Kadenzmeter].

ATMIDOMETRU s. n. instrument pentru masurarea cantitatii de lichid evaporat de o planta in atmosfera intr-un timp dat; atmometru. (< fr. atmidometre)

NIVOMETRU, nivometre, s. n. Instrument folosit pentru masurarea cantitatii de zapada cazute pe o suprafata, intr-un anumit interval de timp. – Din fr. nivometre.

DEBITMETRU ~e n. Instrument pentru masurarea debitului unui fluid care trece printr-o conducta intr-o unitate de timp. /<fr. debitmetre

NIVOMETRU s. n. instrument pentru masurarea cantitatii de zapada cazuta pe o suprafata, intr-un anumit interval de timp. (< fr. nivometre)

DOZIMETRU ~e n. 1) Aparat pentru masurarea dozelor de radiatie. 2) Aparat pentru masurarea cantitatii de lumina, produsa de o sursa luminoasa intr-un anumit interval de timp. /<fr. dosimetre

KILOMETRAJ -e n. 1) Distanta in kilometri parcursa de un vehicul intr-un anumit timp. 2) Instrument montat la unele vehicule care inregistreaza distanta parcursa sau viteza lui de deplasare. 3) masurare in kilometri a unei distante parcurse. [Sil. -me-traj] /< fr. kilometrage

DOZIMETRU s.n. 1. Aparat pentru masurarea dozelor de radiatii. 2. Aparat de masura a cantitatii de lumina produse intr-un interval de timp de o sursa luminoasa. [< fr. dosimetre].

RELATIVITATE s. f. 1. Faptul de a fi relativ. 2. Proprietate a marimilor fizice de a avea valori dependente de conditiile concrete in care se efectueaza masurarea lor sau de sistemul de referinta la care sunt raportate. ◊ Teoria relativitatii = teorie fizica a interdependentei dintre spatiu, timp si materia in miscare, prin care se stabilesc, cu precizie mai mare decat in fizica clasica, legile generale ale tuturor fenomenelor fizice si pentru cazurile in care vitezele corpurilor nu sunt neglijabile fata de viteza de propagare a luminii in vid. – Din fr. relativite.

A URCA urc 1. intranz. 1) fig. (despre persoane) A fi mereu in ascensiune; a sui; a avansa. 2) (despre parametri fizici si aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori ridicate; a sui. 3) (despre cai de comunicatie) A urma o panta ascendenta. Drumul urca prin livezi. 4) (despre voci, melodii etc.) A creste in inaltime; a deveni mai inalt. 5) inv. A merge indarat in timp. Cantecul popular urca in negura vremurilor. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a sui. ~ faina in pod. 2) (forme de relief ridicat, scari etc.) A parcurge de jos pana sus; a ridica; a sui. ~ panta. 3) A face sa creasca cantitativ si calitativ; a sui; a ridica. /<lat. oricare

BALANTA s. f. 1. instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati-etalon; cantar. ♦ a pune in ~ = a judeca bine faptele inainte de a lua o hotarare. 2. (fin.) raport intre doua sume, doua conturi etc.; tabel, situatie cu un asemenea raport. ♦ ~ comerciala = raportul dintre valoarea importului si exportului unei tari pe o perioada de timp data; ~ contabila = situatie recapitulativa si periodica ce regrupeaza la un moment dat sumele si soldurile conturilor debitoare si creditoare; ~ de plati = raportul dintre sumele incasate si platile efectuate de catre o tara in relatiile sale cu alte tari intr-o perioada de regula un an. 3. al saptelea semn al zodiacului (23 septembrie – 22 octombrie). (< fr. balance)

ORIZONT s. n. 1. linie care reprezinta intersectia aparenta a suprafetei terestre cu bolta cereasca. ◊ cerc din intersectarea sferei ceresti cu un plan perpendicular pe directia verticala dusa prin centrul Pamantului sau prin locul de observatie. 2. (fig.) intindere a cunostintelor, perspectiva; putere de orientare; nivel intelectual. 3. ~ de timp = lungime a perioadei de timp dupa care se face previziunea evolutiei fenomenelor economice. 4. (geol.) strat sau ansamblu de straturi de aceeasi origine si aproximativ de aceeasi varsta, prin compozitia petrografica si prin resturile de organisme pe care le contine. ◊ totalitatea lucrarilor miniere care se afla la acelasi nivel. 5. arie de raspandire a trasaturilor analoage sau identice ale unor elemente de civilizatie. ◊ (arheol.) depozit de materiale de civilizatie suprapuse in imprejurari diferite. 6. fundal (in teatru, in pictura etc.). 7. ~ artificial = instrument la executarea observatiilor cu sextantul, care permite masurarea inaltimii unui astru deasupra planului orizontului. (< fr., lat. horizon)

AN², ani, s. m. 1. Perioada de timp care corespunde unei revolutii a Pamantului in jurul Soarelui si care cuprinde 12 luni. ◊ Anul nou = ziua de 1 ianuarie (in care se serbeaza inceputul unui an). ◊ Loc. adv. In anul... = in cursul anului... La anul = in cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi etc.) in urma. De ani si ani = de multi ani, de multa vreme. An de (sau cu) an = in fiecare an, mereu. Cu anii = ani intregi, ani indelungati. La (sau intr-) un an o data = o singura data intr-un an; rar. 2. (Astron.; in sintagma) An-lumina = unitate de lungime pentru masurarea distantelor mari, egala cu distanta strabatuta de lumina intr-un an. 3. Stadiu de studiu in unele forme de invatamant. ◊ (Urmat de determinari) Anii de studentie. Anii de ucenicie. 4. Masura a varstei unei fiinte sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epoca din viata; vreme. Anii copilariei. – Lat. annus.